Pretentii civile. Speta. Decizia 954/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 954
Ședința publică de la 13 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 2: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 3: Cristina
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de -CFR Marfă SA-B-Sucursala I împotriva sentinței civile nr.1371 din 21.08.2009 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimată fiind.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la prim termen și că s-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța constată recursul formulat în termen și motivat. Având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, mai constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare cu privire la acesta.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași sub nr. 4031/99/23.06.2009, reclamanta - CFR Marfă B - Sucursala Iac hemat în judecată pe pârâtul, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 398 lei reprezentând plata a 7 zile de concediu de odihnă efectuate necuvenit.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că pârâtul a fost salariatul său în perioada 06.08.2007 - 22.07.2008, raporturile de muncă dintre părți încetând în baza dispozițiilor art. 79 alin. 7 Codul muncii. În anul 2008 pârâtul a efectuat un număr de 23 zile de concediu de odihnă din cele 28 de zile stabilite prin contractul individual de muncă. Pentru perioada efectiv lucrată pârâtul avea însă dreptul la un număr de 16 zile de concediu de odihnă. Astfel, susține reclamanta că la momentul încetării raporturilor de muncă, pârâtul avea obligația de a restitui unității contravaloarea celor 7 zile de concediu de odihnă efectuate necuvenit. Întrucât pârâtul nu s-a mai prezentat la unitate, aceasta nu a mai putut recupera prejudiciul în valoare de 398 lei.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosarul cauzei, în copie, dispoziția nr. B1/1462 din 18.07.2008, contractul individual de muncă nr. /1518 din 06.08.2007 și actul adițional la acest contract, foi colective de prezență pentru lunile ianuarie, februarie, aprilie, mai, iulie 2008, o notă de calcul, stat de plată pe luna iulie 2008.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat la judecată.
Prin sentința civilă nr. 1371 din 21 august 2009, Tribunalul Iașia respins acțiunea formulată de reclamanta - CFR Marfă B - Sucursala I în contradictoriu cu pârâtul.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Pârâtul a fost salariatul pârâtei - CFR Marfă B - Sucursala I pe postul de operator calculator electronic II, conform contractului individual de muncă nr. /1518 din 06.08.2007. Raporturile de muncă dintre părți au încetat la data de 22.07.2008, în temeiul dispozițiilor art. 79 Codul muncii, potrivit dispoziției nr. B1/1462 din 18.07.2008.
Din cuprinsul contractului individual de muncă rezultă că reclamantul avea dreptul la 28 de zile de concediu de odihnă pe an, iar din cuprinsul foilor colective de prezență depuse la dosarul cauzei rezultă că în anul 2008 reclamantul a efectuat un număr de 23 de zile de concediu de odihnă.
Potrivit dispozițiilor art. 140 alin. 2 Codul muncii, durata efectivă a concediului de odihnă anual este prevăzută în contractul individual de muncă și se acordă proporțional cu activitatea prestată într-un an calendaristic. Având în vedere aceste dispoziții legale, precum și faptul că raporturile de muncă dintre părți au încetat la data de 22.07.2008, instanța reține că, proporțional cu perioada lucrată în anul 2008, pârâtul era îndreptățit să efectueze un număr de 16 zile de concediu de odihnă, efectuând în consecință în mod necuvenit diferența de 7 zile din concediul de odihnă aferent anului 2008.
Potrivit dispozițiilor art. 272 alin. 1 Codul muncii, salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie, iar potrivit dispozițiilor art. 287 Codul muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Or, în speță, reclamanta, căreia îi revenea sarcina probei, nu a făcut dovada faptului că pârâtul ar fi încasat indemnizația de concediu de odihnă pentru cele 23 de zile de concediu efectuat în anul 2008. Mai mult, instanța reține că reclamanta nu a făcut nici dovada faptului că indemnizația aferentă celor 7 zile de concediu de odihnă efectuate necuvenit de către pârât în anul 2008 este în valoare de 398 lei. Totodată, se mai reține de către instanță că pentru a fi atrasă răspunderea patrimonială a salariatului este necesar ca prejudiciul produs patrimoniului angajatorului să fie real și cert. Astfel, evaluarea pagubei și, deci, întinderea prejudiciului, trebuie să se stabilească pe baza unor date economice concrete. În ceea ce privește caracterul de certitudine a prejudiciului, acesta implică determinarea întinderii lui prin evaluarea precisă într-o sumă de bani. Or, în speță, reclamanta nu a făcut dovada prejudiciului efectiv suferit ca urmare a faptei pârâtului, respectiv nu a făcut dovada faptului că indemnizația aferentă celor 7 zile de concediu de odihnă efectuate necuvenit de către pârât în anul 2008 este în valoare de 398 lei și că această indemnizație ar fi fost încasată de către pârât.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta - CFR Marfă B - Sucursala
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă, se susține că instanța de fond a reținut eronat că nu s-a făcut dovada indemnizației încasate de pârât pentru 7 zile de concediu necuvenit, deși, din listele anexate OP nr. 257/30.06.2009, reiese că indemnizația aferentă celor 7 zile de concediu efectuate necuvenit, în sumă de 250 lei, a fost încasată de pârât. Diferența de prejudiciu în valoare de 148 lei reprezintă suma achitată în mod legal de unitate la cas, cass, fond de șomaj,
Recurenta a depus copii de pe înscrisuri.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurentă, Curtea constată următoarele:
În mod corect a reținut prima instanță că, proporțional cu perioada lucrată în anul 2008, intimatul era îndreptățit să efectueze un număr de 16 zile de concediu de odihnă, dar a efectuat 23 zile. Astfel, în luna iulie 2008, intimatul a efectuat 15 zile de concediu de odihnă, până la data încetării raporturilor de muncă, deși ar mai fi avut dreptul doar la 8 zile de concediu de odihnă, corespunzător perioadei lucrate, primind în avans suma de 850 lei, conform borderourilor de plată salarii pe carduri depuse de recurentă. Această sumă, dovedit a fi virată în contul intimatului, reprezintă indemnizația aferentă celor 15 zile de concediu de odihnă. Or, așa cum s-a arătat, intimatul era îndreptățit să mai efectueze doar 8 zile de concediu de odihnă, deci indemnizația aferentă celor 7 zile de concediu efectuate în plus, încasată de intimat, reprezintă o sumă nedatorată, pe care acesta este obligat să o restituie recurentei, în condițiile art. 272 alin. 1 Codul muncii, nu în condițiile art. 270 Codul muncii, nefiind necesar să fie întrunite condițiile atragerii răspunderii patrimoniale a salariatului, examinate de prima instanță.
Rezultă, așadar, că recurenta a făcut dovada încasării, de către intimat, a unei sume nedatorate, iar în ceea ce privește cuantumul acestei sume se va avea în vedere chiar nota de calcul întocmită de recurentă, care nu a fost contestată de intimat. Recurenta a prezentat atât un calcul al sumei brute-398 lei, care include și sumele virate la fondul de șomaj, CASS, CAS, impozit, în beneficiul intimatului, precum și un calcul al sumei nete-250 lei, care reprezintă suma încasată efectiv de intimat. Deși a solicitat doar restituirea sumei de 398 lei, în nota de calcul depusă la instanța de fond, recurenta evidențiază o sumă totală de 526 lei, adăugând și cheltuielile efectuate pentru intimat.
Cum salariatul nu poate fi obligat să restituie, în condițiile art. 272 alin. 1 Codul muncii, decât suma nedatorată pe care a "încasat-o", aceasta fiind de 250 lei, conform notei de calcul întocmite de recurentă, având în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 2 și 3 Cod procedură civilă, se va admite recursul și se va modifica în tot sentința. Acțiunea formulată de reclamantă va fi admisă în parte, urmând ca pârâtul să fie obligat să restituie suma pe care a încasat-o necuvenit.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta - CFR Marfă B - Sucursala I împotriva sentinței civile nr.1371/21.08.2009 a Tribunalului Iași, sentință pe care o modifică în tot, în sensul că:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta - CFR Marfă B - Sucursala I în contradictoriu cu pârâtul.
Obligă pârâtul să restituie reclamantei suma de 250 lei reprezentând indemnizație concediu de odihnă încasată necuvenit.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.10.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - Grefier,
Red.
Tehnored. /
2 ex - 9.11.2009
Tribunalul Iași -
-
Președinte:Nelida Cristina MoruziJudecători:Nelida Cristina Moruzi, Carmen Bancu, Cristina
