Pretentii civile. Speta. Decizia 9551/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 9551
Ședința din Camera de Consiliu de la 03 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Manuela Preda Popescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Bodri
JUDECĂTOR 3: Lucian
Grefier
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la 27 octombrie 2008 privind judecarea recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 283 din 14.01.2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradiuctoriu cu pârâta SC SRL, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din ședința publică de la 27 octombrie 2008 au fost consemnate într-o încheiere separată care face parte integrantă din prezenta.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin cererea înregistrată la data de 9 mai 2007 la Tribunalului Gorj si i sub nr-, petiționarul a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța in contradictoriu cu intimata să se dispună obligarea acesteia la plata diferenței de salariu pentru activitatea prestata in perioada 02.02.2007 - 08.05.2007, respectiv de la 440 lei la 528 lei, obligarea la plata drepturilor civile ce i se cuvin ca urmare a incapacității temporare de muncă, în sumă de 1250 lei, rectificarea în carnetul de muncă a drepturilor salariale și obligarea la daune morale pentru faptul că intimata a refuzat să-i elibereze adeverință de salariat.
In motivarea cererii, acesta a arătat ca a fost salariatul unității intimate de la data 02.02.2007, când s-a angajat pe perioada nedeterminată în meseria de bucătar, dar intimata i-a stabilit un salariu de 440 lei deși cel minim era de 528 lei.
Ulterior, la 19.02.2007 a intrat în incapacitate temporară de muncă, fiind imobilizat până la 31.03.2007, iar unitatea a refuzat să-i plătească concediile medicale, și de asemenea, a refuzat să-i elibereze adeverință de salariat pentru a beneficia în continuare de concediu medical.
Unitatea intimată a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii cu motivarea că petentul a fost angajat în data de 01.02.2007, iar din data de 16.02.2007 nu s-a mai prezentat la serviciu. Ulterior la 06.03.2007 a trimis prin postă certificatele medicale nr. -, nr. - și -, pe care unitatea nu le-a plătit întrucât petentul nu are stagiul minim de cotizare de 6 luni la asigurările sociale de sănătate.
De asemenea, intimata a arătat că diferența de salariu pe perioada cât a lucrat - 01.02.2007-16.02.2007 - a fost pusă la dispoziția petentului fiind trecută în statul de plată nr. 14450 depus la G, iar privitor la rectificările din carnetul de muncă al petentului, unitatea intimată a arătat că acestea se fac de către ITM G pe baza documentelor depuse.
La cererea petentului, prin încheierea de ședință din 15.10.2007, a fost încuviințată efectuarea unei expertize contabile, fiind numit expert contabil.
Tribunalul Gorj, prin sentința nr. 283 din 14 ianuarie 2008 respins acțiunea formulată de petiționarul.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că petiționarul a fost salariatul intimatei începând cu 01.01.2007 conform carnetului de muncă al petentului (fila 6) în meseria de bucătar cu un salariu de 440 lei. Ulterior, intimata a constatat că salariul minim pentru petent trebuia indexat cu un procent de 1,2%, fapt care l-a rectificat prin decizia nr. 98/04.05.2007, fiindu-i majorat salariu de la 440 lei la 528 lei, iar diferența de bani a fost pusă la dispoziția petentului fiind trecută în statul de plată al lunii februarie 2007 depus la ITM G (fila 26).
Ulterior, petentul și-a intrerupt activitatea fiind in imposibilitate temporară de muncă așa cum reiese din certificatele medicale depuse la dosar (filele 7, 11, 12), certificate care nu au fost plătite de către unitatea intimată.
De asemenea, din lecturarea certificatelor medicale respective, s- observat că nu a fost vorba de urgență medico-chirurgicală, ci de boală obișnuită, respectiv cod indemnizație 01.
Potrivit dispozițiilor OUG nr. 158/2005 privind concediile și indemnizatiile de asigurări sociale de sănătate, art. 7 coroborat cu art. 2 lit. a), stagiul minim de cotizare pentru acordarea concediilor medicale și indemnizațiilor pentru incapacitate temporară de muncă, cauzată de boli obișnuite sau de accidente în afara muncii, este de o lună realizată în ultimele 12 luni anterioare lunii pentru care se acordă concediul medical.
Cum, petentul a fost angajat la 01.02.2007, fără a mai presta activitate anterior, așa cum reiese din carnetul de muncă (fila 6), și a intrat în incapacitate temporară de muncă la 16.02.2007, instanța a constatat că nu întrunește condițiile legale pentru a beneficia de concediu medical, neavând stagiul minim necesar prevăzut de OUG nr. 158/2007.
Privitor la capătul de cerere prin care s-a solicitat obligarea intimatei la efectuarea rectificărilor necesare în carnetul de muncă al petentului, instanța a constatat că este neîntemeiat întrucât unitatea angajatoare nu are calitate procesuală pasivă, carnetele de muncă ale angajaților acesteia fiind depuse la Inspectoratul Teritorial d e Muncă G, singurul în măsură să efectueze mențiunile corespunzătoare pe baza actelor depuse de unitatea angajatoare.
În ceea ce privește daunele morale solicitate de petent ca urmare a pierderilor suferite de acesta în urma refuzului intimatei de a-i elibera adeverință de salariat, instanța a constatat că nu este întemeiat, susținerile petentului nefiind dovedite nici cu privire la cerere nici cu privire la pierderi (acesta oricum nu putea beneficia de indemnizație pentru concediul medical deoarece nu avea stagiul minim necesar de cotizare la asigurările sociale de sănătate).
Împotriva sentinței a declarat recurs petiționarul, criticând- ca nelegală și netemeinică.
In motivele de recurs arată că instanța, în ședința publică de la 1 octombrie 2007 repus cauza pe rol și a dispus să se precizeze perioada lucrată de petent anterior la Grupul Școlar Tehnologic " " și să prezinte pontajele pentru perioada 1 februarie 2007 - 15 mai 2007, dovadă care este în contradictoriu cu dispozitivul motivat conform OUG nr. 158/2005 - salariu minim 1 lună.
Că instanța nu a luat în considerare expertiza dispusă de instanță, cu obiectivele propuse de aceasta, de către expert.
Susține, de asemenea, că instanța nu a solicitat de la intimată contractul de muncă încheiat între părți.
Intimata SC "" SRL a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței ca temeinică și legală.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, actele și lucrările dosarului Curtea găsește recursul fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente:
Soluționând cererea reclamantului privind plata indemnizației pentru incapacitate de muncă, instanța de fond a apreciat că reclamantul nu îndeplinea condițiile privind stagiul minim necesar prevăzute de OUG nr. 158/2005.
Potrivit OUG nr. 158/2005
"Art. 7 - Stagiul minim de cotizare pentru acordarea drepturilor prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. a) - d) este de o lună realizată în ultimele 12 luni anterioare lunii pentru care se acordă concediul medical".
Instanța de fond a reținut că reclamantul a fost angajat la data de 01.02.2007, fără a mai presta activitate anterior. Instanța a analizat numai mențiunile din carnetul de muncă al reclamantului, omițând să observe mențiunile din adeverința nr. 695/01.06.2007 eliberată de Grupul Școlar Tehnologic " " Târgu J și cele din contractul individual de muncă nr. 1318/31.10.2006, înscrisuri depuse la dosarul cauzei și din care rezultă că reclamantul a desfășurat activitate în perioada 03.11.2006-26.01.2007.
Prin urmare, reclamantul îndeplinea condițiile de stagiu prevăzute de art. 7 din OUG nr. 158/2005, astfel că i se cuvenea plata indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă conform certificatelor de concediu medical seria - nr. -, seria - nr. - și seria - nr. -.
Potrivit rt. 12 din OUG nr. 158/2005, "indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă se suportă după cum urmează:
de către angajator, din prima zi până în a 5-a zi de incapacitate temporară de muncă;
din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, începând cu:
a) ziua următoare celor suportate de angajator, conform lit. A, și până la data încetării incapacității temporare de muncă a asiguratului sau a pensionării acestuia;
b) prima zi de incapacitate temporară de muncă, în cazul persoanelor asigurate prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. C și alin. (2)".
Plata propriu-zisă, în sensul achitării sumelor către asigurat o face însă angajatorul, procedura de decontare a fondurilor fiind prevăzută de art. 76 din Normele de aplicare a OUG nr. 158/2005, potrivit căruia:
Art. 76- Sumele reprezentând indemnizații, care se plătesc asiguraților și care, potrivit prevederilorOrdonanței de urgență a Guvernului nr. 158/2005, se suportă din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, se rețin de către plătitor din contribuțiile pentru concedii și indemnizații datorate pentru luna respectivă.
Prin urmare, în temeiul dispozițiilor legale sus-menționate, pârâta avea obligația de a achita salariatului indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă.
În ceea ce privește diferența de 42 de lei rezultând din calcularea greșită a salariului reclamantului, pârâta nu a contestat dreptul reclamantului, dar nici nu a făcut dovada în cauză că a achitat aceste drepturi, în condițiile prevăzute de art. 163 - (1) din Codul muncii, conform căruia:
Plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
În ceea ce privește critica referitoare la capătul de cerere privind daunele morale, Curtea o apreciază ca fiind nefondată. Instanța de fond a reținut în mod corect că reclamantul nu a dovedit în niciun fel susținerile sale referitoare la acest capăt de cerere.
Reclamantul a susținut că solicită daune morale ca urmare a refuzului pârâtei de a-i elibera o adeverință necesară pentru internarea din data de 02.04.2007.
Esențial este a se stabili care era legislația aplicabilă în ceea ce privește răspunderea patrimonială a angajatorului față de salariat la data de 02.04.2007.
Potrivit rt. 269 din Codul muncii, în redactarea în vigoare până la data de 25.07.2007:
(1) Angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
(2) În cazul în care angajatorul refuză să îl despăgubească pe salariat, acesta se poate adresa cu plângere instanțelor judecătorești competente.
În interpretarea textului art. 269 din Codul muncii, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat soluționând recursul în interesul legii că angajatorul nu datorează plata de daune morale, dacă în contractul individual de muncă nu există negociată o clauză expresă în acest sens.
Prin urmare, Curtea constată că instanța de fond a soluționat corect acest capăt de cerere, criticile recurentului fiind nefondate sub acest aspect.
Constatând că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii, în temeiul dispozițiilor art. 312 și art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, Curtea va admite recursul și va modifica sentința, obligând pârâta să achite reclamantului suma de 42 lei reprezentând diferențe salariu, precum și indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă, conform certificatelor de concediu medical seria - nr. -, seria - nr. - și seria - nr. -.
În temeiul dispozițiilor art. 274 din Codul d e procedură civilă, pârâta va fi obligată să achite reclamantului sume de 100 de lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 283 din 14.01.2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradiuctoriu cu pârâta SC SRL, având ca obiect drepturi bănești.
Modifică sentința în sensul că admite în parte acțiunea.
Obligă pârâta să achite reclamantului suma de 42 lei reprezentând diferențe salariu, precum și indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă, conform certificatelor de concediu medical seria - nr. -, seria - nr. - și seria - nr. -.
Obligă pârâta către reclamant la suma de 100 lei cheltuieli de judecată.
Menține restul dispozițiilor sentinței cu privire la celelalte capete de cerere.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 2008.
Președinte, - --- | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red. Jud.
4 ex/IE/16.12.2008
fond:
Președinte:Manuela Preda PopescuJudecători:Manuela Preda Popescu, Ioana Bodri, Lucian
