Rectificare carte funciara. Speta. Decizia 11/2010. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 11/
Ședința publică din 14 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Judecător:
Grefier:
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul, domiciliat în Târgu-M,-/A,. 5, județul M, împotriva deciziei nr. 147 din 11 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanta intimată, asistată de av., care se prezintă și pentru reclamantul intimat lipsă, lipsă fiind pârâtul recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat în termenul prevăzut de lege, timbrat cu suma de 10 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Reprezentantul reclamanților intimați depune la dosar împuternicire avocațială și întâmpinare.
La întrebarea instanței, reprezentantul reclamanților intimați declară că nu mai are alte cereri.
Neformulându-se cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamanților intimați solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată conform chitanței de la dosar reprezentând onorariu avocațial.
CURTEA DE APEL
Prin sentința civilă nr. 5545/30 octombrie 2008 Judecătoria Târgu Mureșa respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâtul.
Împotriva acestei hotărâri au declarat, în termen legal, apel reclamanții iar prin decizia civilă nr. 147/11 iunie 2009 Tribunalul Mureșa admis apelul, a schimbat în tot hotărârea apelată în sensul că a admis acțiunea formulată de reclamanții și împotriva pârâtului și, drept consecință,:
- a obligat pârâtul să ridice construcția reprezentând "garaj-depozit", situată pe parcela cu număr topografic 2593/6/1/1 înscrisă în nr. 90462/N Târgu M;
- a dispus radierea din nr. 90462/N Târgu M, foaia de avere și foaia de proprietate, a înscrierilor referitoare la evidențierea pe parcela cu număr topografic 2593/6/1/1 a garajului - depozit și întabularea dreptului de proprietate în favoarea pârâtului;
- s-a luat act de renunțarea reclamanților la judecarea cererii având ca obiect constatarea nulității autorizației de construire nr. 667/1993 eliberată de Primăria municipiului Târgu M;
- a obligat pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 60 lei cu titlu de cheltuieli de judecată;
- a obligat intimatul la plata către apelanți a sumei de 26,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a reținut că reclamanții sunt proprietari ai imobilului situat în Târgu M,-, județul M, înscris în nr. 90462/N Târgu M, dobândit prin restituire în temeiul Legii nr. 112/1995. Pe terenul aferent construcției, anterior restituirii, pârâtul a edificat o construcție "garaj-depozit", în baza unei autorizații de construire în care s-a prevăzut că "în caz de somare garajul va fi demolat și terenul adus la forma inițială ( amplasamentul fiind pe teren de stat - naționalizare, Decret nr. 92/1950)". În raporturile dintre părți nu se poate pune problema bunei sau relei credințe, deci a aplicabilității art. 494 Cod civil. Reclamanții nu pot fi obligați să păstreze construcția, pârâtul având obligația de aod emola la data restituirii către proprietarii terenului, potrivit mențiunii din autorizația de construire. Nici evidențierea în cartea funciară a construcției și întabularea dreptului de proprietate asupra acestora în favoarea pârâtului nu s-a făcut în condițiile legii, în timp ce Primăria municipiului Târgu a arătat în mai multe rânduri că nu s-a cerut acordul cu privire la aceste operațiuni, efectuate în perioada în care era proprietara terenului. În privința cererii de anulare a autorizației de construire, reclamanții au renunțat la judecată, prin înscrisul depus la termenul din 10 septembrie 2008.
Împotriva acestei decizii a declarat, în termen legal, recurs pârâtul, solicitând modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 5545/30.10.2008.
În motivarea recursului, pârâtul a indicat prevederile art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă.
Astfel, s-a arătat că în mod greșit a reținut instanța de apel că evidențierea dreptului pârâtului în nu s-a făcut în condițiile legii atâta timp cât documentația depusă a întrunit condițiile legale, cu atât mai mult cu cât acestea au fost notificate de judecătorul delegat. Dat fiind că reclamanții au renunțat la petitul privind constatarea nulității autorizației de construcție, aceasta se bucură de prezumția de legalitate.
Hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii dat fiind că nu s-a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 494 alin. 3 Cod civil. La dosarul de fond, reclamanții au recunoscut că pârâtul este de bună credință ( fila 32 ), astfel că hotărârea instanței de fond este ferită de orice critici.
Prin întâmpinare, reclamanții - intimați au solicitat respingerea recursului arătând, în esență că evidențierea garajului-depozit în s-a făcut cu nerespectarea dispozițiilor legale, respectiv fără a avea avizul proprietarului de la data întabulării - Primăria Târgu Prin neeliberarea unui certificat de urbanism, în vederea evidențierii construcției în, se confirmă că nu a existat niciun act translativ de proprietate care să confere pârâtului vreun drept tabular asupra imobilului. S-a arătat că date fiind condițiile de acordare a autorizației de construcție, beneficiarul acesteia a avut cunoștință de caracterul provizoriu al construcției.
Examinând decizia atacată, în raport de motivele de recurs invocate, Curtea de Apel reține următoarele:
Ca situație de fapt vom reține că pârâtul a edificat, în baza autorizației de construire nr. 667/19.08.1993 un garaj-depozit pe terenul situat în Târgu M,-/A, înscris în 800/II, nr. top. 2593/6/1. Potrivit autorizației eliberate de Primăria Târgu M, construcția edificată urma să fie demolată și terenul adus la starea inițială, în situația restituirii acestuia foștilor proprietari - terenul făcuse obiectul Decretului nr. 92/1950. Urmare a aplicării Legii nr. 112/1995, reclamanții au dobândit ulterior edificării construcției de către pârât, dreptul de proprietate asupra terenului. al retrocedării terenului, Primăria urma să someze pârâtul în ceea ce privește construcția edificată, fapt pe care l-a refuzat, motivând că numai este proprietarul terenului.
Atât instanța de fond cât și recurentul au invocat aplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 494 Cod civil.
Așa cum a reținut și instanța de apel, buna sau reaua credință nu se poate invoca.
Astfel, autorizația prevedea în mod clar și neîndoielnic, faptul că terenul urma să fie restituit foștilor proprietari iar valabilitatea autorizației subzista până la acest moment.
Nici nu era necesar a se cere anularea acestei autorizații atâta timp cât din însăși conținutul ei se desprinde faptul că pârâtul urma să demoleze construcția la data restituirii terenului proprietarilor de drept.
B credință, invocată de recurent, presupune nu constructor care ridică o construcție având convingerea fermă dar eronată că acel teren se află în proprietatea sa. Or, pârâtul nu numai că edifica pe un teren ce nu era proprietatea sa dar știa că terenul urma să facă obiectul unei legi de retrocedare. Mai mult edificase, fiindu-i cunoscut caracterul provizoriu al autorizației, caracter menționat în mod expres prin stipulația de a demola construcția la momentul somării.
Așa cum s-a reținut și de către instanța de apel, atâta timp cât Primăria a refuzat să emită o somație în acest sens, acțiunea în justiție este singura cale pe care reclamanții o puteau folosi pentru a determina pârâtul să le respecte drepturile și în cele din urmă să respecte chiar autorizația de construire.
Nu are relevanță că reclamanții au recunoscut buna credință în fața instanței de fond, mai întâi pentru că aceștia s-au referit la faptul că au considerat că pârâtul ar fi fost de bună credință pentru că a edificat construcția în baza unei autorizații de construcție ( fila 32 dosar fond ) și apoi pentru că prin concluziile scrise au arătat, în mod expres că nu s-au referit la buna credință prevăzută de art. 494 alin. 3 Cod procedură civilă.
Astfel fiind, considerăm că decizia atacată este legală și temeinică, instanța de apel făcând o pertinentă analiză a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, urmează să respingă ca nefondat recursul pârâtului.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul, domiciliat în Târgu-M,-/A,. 5, județul M, împotriva deciziei nr. 147/11 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Obligă pârâtul la plata contravalorii cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantului de 1200 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 ianuarie 2010.
Președinte Judecător Judecător
-
Grefier
Red.
Tehnored.
5 exp./27.01.2010
Jud.fond.
Jud.tr.;
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
