Rectificare carte funciara. Speta. Decizia 1203/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1203
Ședința publică din 26 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Trandafir Purcăriță
JUDECĂTOR 2: Lucian Lăpădat
JUDECĂTOR 3: Cristian Pup
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții, și împotriva deciziei civile de apel nr. 173/A/27.02.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș - secția civilă - în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 1072 din 20.05.2008, pronunțată de Judecătoria Lugoj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtele intimate - SRL L, - SRL L și - SA T, având ca obiect rectificare CF.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat G pentru reclamanții recurenți, avocat pentru pârâta intimată - SRL L, lipsă fiind celelalte pârâte intimate.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind de formulat alte cererii instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat G pentru reclamanții recurenți pune concluzii de admitere a recursului, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului și pe fond admiterea cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată.
Avocat pentru pârâta intimată - SRL L pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, conform motivelor invocate în întâmpinare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 1072/20.05.2008, pronuntata de Judecatoria Lugoj in dosarul nr-, s-au respins excepțiile invocate de pârâtele - SRL L și - SRL L si s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții, și împotriva pârâtelor - SRL L, - SRL L și - SA T, prin care s-a solicitat, pe calea rectificarii de carte funciara, sa se constate ca inscrierea dreptului de proprietate al paratelor asupra unor suprafete de teren provenite din CF 2110 L s-a facut nelegal intrucat terenul constituie proprietatea tabulara a reclamantilor, iar orice act care a stat la baza acestei inscrieri este lovit de nulitate absoluta.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut ca, la data promovarii actiunii, 16.10.2007, reclamanții, și, erau proprietarii tabulari ai imobilului evidențiat în CF 2110. nr. top. 560, - arător în Ta-ungă în suprafață de 5755 mp, imobil asupra căruia și-au înscris dreptul de proprietate în cartea funciară în anul 2005, în baza certificatului de moștenitor nr. 144/2005 eliberat de., terenul în suprafață de 5755 mp evidențiat în această carte funciară se află în posesia și proprietatea pârâtelor; astfel, - deține suprafața de 4380 mp, înscrisă actualmente în CF nedefinitivă nr. 262 Cc 15094, devenită proprietară în anul 2004 prin cumpărare directă a suprafeței totale de 17271 mp, - SRL deține suprafața de 217 mp, înscrisă în CF 9684 nr. top. 2645/b/2, devenită proprietară în anul 2002 prin cumpărare la licitație și a acestei suprafețe iar - SA deține suprafața de 1158 mp înscrisă în CF 3623 nr. cadastral 561/1/2-562/1/2, devenită proprietară în anul 1999 în baza Legii 15/1990 și HG 834/1991 pe suprafața totală de 2548 mp.
Prima instanta a aratat ca, in cauza ce a format obiectul dosarului nr-, reclamanții, și au chemat în judecată pe aceiași pârâți - SRL L, - SA T și - SRL L, in cadrul unei acțiuni în revendicare, solicitând obligarea pârâților să le lase în deplină proprietate, posesie și folosința suprafețele de teren pe care pârâtele le dețin, precizate în precedent. Prin Sentința civilă nr. 3235/20.11.2006 a Judecatoriei Lugojs -a respins acțiunea în revendicare reclamanților, instanța apreciind că cererea reclamanților intră sub incidența prevederilor Legii 10/2001 și nu a dreptului comun. Împotriva acestei sentințe au formulat recurs atât reclamanții cât și pârâtele, soluția instanței de fond cu privire la acțiunea în revendicare fiind menținută, instanța reținând că după intrarea în vigoare a Legii 10/2001 de imediată aplicare, potrivit principiului constituțional în art. 15 alineat 2, dispozițiile dreptului comun referitoare la imobilele ce fac obiectul acestei legi, precum în speță, acțiunea în revendicare imobiliară rămân fără aplicare, fiind inadmisibile. Prin aceeași decizie s-a dispus anularea certificatului de moștenitor emis pe numele reclamanților de BNP sub nr. 144/13 septembrie 2005 în limita masei succesorale ce înglobează imobilul, teren înscris în CF 2110. identificat sub nr. top. 560, în suprafață de 5755 mp.
Excepția autoritatii de lucru judecat invocată de catre parata - SRL fata de hotararile judecatoresti anterior mentionate a fost apreciata de catre prima instanta ca neîntemeiată. In acest sens, judecatoria a aratat ca acțiunea din prezenta cauză se bazează pe alt temei juridic decât prima acțiune, situație în care nu există lucru judecat, neexistând tripla identitate prevăzută de textul legal al art.1201 civ.
În temeiul deciziei civile nr. 908/R din 9 iulie 2007, pronunțată de Tribunalul Timiș, irevocabilă, s-a dispus anularea certificatului de moștenitor, emis pe numele reclamanților de BNP sub nr. 144/13.009.2005 și urmare a cererii introduse de - la OCPI T, s-a dispus restabilirea situației anterioare de CF de sub 12 și B 4 în favoarea lui născ. astfel că dreptul de proprietate al reclamanților înscris în G nr. cadastral 560, arător în Ta-ungă în suprafață de 5755 mp a fost radiat, revenindu-se la situația anterioară de CF, așa cum rezultă din extrasul depus la fila 80 dosar, eliberat în 14 februarie 2008.
Anularea certificatului de moștenitor nr. 144/13 septembrie 2005, privit doar masa succesorală ce a înglobat terenul în litigiu, neaducând nici un prejudiciu calității de moștenitori ai reclamanților după defuncta născuta, mama acestora. De altfel calitatea de moștenitori ai reclamanților este stabilită prin certificatul de succesiune comun eliberat la 19.07.2001 în ia de Judecătoria d e primă instanță am -, calitate ce le conferă reclamanților interes în cauză.
În contextul celor de mai sus, referitoare la anularea Certificatului de Moștenitor nr. 144 și a existenței certificatului de succesiune comun din 19.07.2001 a fost respinsa precizarea de acțiune a reclamanților referitoare la constatarea calității de moștenitori după defuncta căsătorită, ca lipsită de interes în condițiile în care există un certificat de moștenitor care stabilește această calitate în favoarea reclamanților.
Excepția invocată de pârâți privind prescrierea acțiunii, față de prevederile art. 38 din legea 7/1996 potrivit cărora acțiunea în rectificarea cărții funciare se prescrie în termen de 3 ani de la data înregistrării cererii de înscriere a dreptului de proprietate, respectiv înscrierea în anul 2002 dreptului de proprietate a - SRL L și în anul 2004 dreptului de proprietate al - SRL L, a fost de asemenea respinsa de către prima instanta, în cauză fiind incidente disp. art. 37 care stabilește că acțiunea în revendicare, sub rezerva prescripției dreptului material la acțiunea în fond, este imprescriptibilă.
Judecatoria Timișoaraa mai arătat ca reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 36 pct. 1 din legea 7/1991, text de lege care stabilește că orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor dintr-o carte funciară, dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constat că înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil. La termenul din 11.12.2007 prin apărător ales s-a precizat că obiectul acțiunii îl reprezintă doar rectificarea de carte funciară.
Prima instanta a apreciat ca, in cauză, nu s-a făcut dovada că titlurile în baza cărora pârâtele și-au înscris dreptul de proprietate în cartea funciară nu sunt valabile, - SA intabulându-se în temeiul legilor privind privatizarea, respectiv Legea 15/1990 și HG 834/1191, pârâta - SRL intabulându-se în baza unui contract de cumpărare a cărui nevalabilitate parțială nu a fost dovedită, pârâta - SRL intabulându-se în urma cumpărării terenului la licitație, acte a căror valabilitate nu a fost contestată; reclamanții au făcut referire la existența nulității absolute fără să indice vreun temei legal al acesteia și fără să fie dovedită în vreun fel, a mai retinut judecatoria.
De asemenea, prima instanta a apreciat ca in mod justificat pârâta - SRL s-a prevalat de dispozițiile art. 34 alin. 1 din Legea 7/1996, potrivit cărora, cuprinsul cărților funciare se consideră exact, în folosul acelei persoane care a dobândit prin act juridic, cu titlu oneros, un drept real, dacă în momentul dobândirii dreptului nu s-a înscris în cartea funciară vreo acțiune prin care se contesta cuprinsul ei, sau dacă nu a cunoscut pe altă cale această inexactitate, urmând să se țină seama și de disp. art. 33 ale aceleiași legi care stabilește că înscrierea în cartea funciară a unui drept real prezumă că dreptul există în folosul ei, dacă a fost dobândit sau constituit cu bună credință, cât timp nu se dovedește contrar; or, în speță, reclamanții nu au făcut dovada că titlurile în baza cărora pârâții s-au înscris în cartea funciară nu au fost dobândite cu bună credință.
Față de cele reținute mai sus instanta de fond a respins ca neîntemeiată acțiunea principală formulată de reclamanți.
Împotriva acestei sentințe civile au formulat apel reclamantii --, - si -, solicitand admiterea apelului, schimbarea in tot a sentintei civile apelate, in sensul admiterii cererii domniilor lor, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea apelului s-a aratat ca au precizat natura juridica a pricinii prin insasi petitul actiunii unde au aratat ca formuleaza cererea de rectificare de carte funciara in temeiul actualului art.34 pct.1 din Legea nr.7/1996 privind cadastrul si publicitatea imobiliara, ca sunt proprietari tabulari asupra terenului de 5755 mp si cu toate acestea paratii s-au inscris in carti funciare nedefinitive cu suprafete de teren proprietatea domniilor lor. Aceste inscrisuri, arata apelantii, sunt nelegale si lovite de nulitate absoluta intrucat fiind proprietari tabulari se bucura de prezumtia legala a dreptului de proprietate asupra acestui teren.
S-a mai invocat de catre apelanti ca aceste inscrieri ale paratilor au fost facute fara a le fi aduse la cunostinta, cu rea credinta, nefiindu-le opozabile si ca nu au consimtit la stingerea dreptului de proprietate conform art.20 al.2 si 3 din Legea 7/1996, neexistand nici vreo hotarare judecatoreasca ori vreun act care sa le fie opozabil in acest sens.
Apelantii au mai aratat si faptul ca pe domniile lor nu ii intereseaza, sub aspectul solutionarii pricinii, daca titlurile in baza carora paratele s-au inscris in cartea funciara sunt valabile, ci doar inscrierea in cartea funciara, care este lovita de nulitate absoluta intrcuat a condus la modificarea titlularului dreptului de proprietate fara consimtamantul acestuia si fara ca actele ce au stat la baza acestei modificari sa-i fie opozabile.
Cat priveste parata, apelantii au aratat ca aceasta a devenit proprietar prin act de vanzare-cumparare, operatiunea facandu-se insa fara stiinta apelantilor si ca aceasta parata are posibilitatea de a chema in garantie societatea de la care a cumparat pentru a-si proteja interesele de terti dobanditori, parata neputand fi considerata de buna credinta.
In drept, apelul a fost intemeiat pe disp.art.282 si urmatoarele
Intimata - SRL a formulat intampinare, solicitand respingerea apelului ca nefundat, cu cheltuieli de judecata.
Ca o chestiune prealabila, prin intampinarea depusa intimata - SRL a solicitat recalificarea drept recurs a caii de atac incidenta in speta, apreciind ca cererea formulata este o actiune in realizare, cu un obiect evaluabil in bani, avand o valoare mai de 100.000 lei.
In motivarea intampinarii, intimata a aratat ca este proprietara tabulară a imobilului înscris în CF 9684 nr. cadastral 2645/b/2, teren suprapus cu cel înscris în CF nr. 2110. cu nr. top. 560, pe care l-a dobândit cu titlu oneros prin cumpărare la licitație publică în 14 februarie 2002; dreptul de proprietate asupra acestui teren nu apartine reclamantilor fiind radiat din cartea funciară conform deciziei irevocabil 908/09.07.2007 a Tribunalului Astfel fiind, reclamantii nu pot invoca in favoarea domniilor lor prevederile art.33 al.1 din Legea 7/1996, in vreme ce intimata se poate prevala de dispozitiile art.34 din acelasi act normativ.
Intampinarea a fost motivata in drept pe dispozitiile art.115 si urmatoarele
Intimata - SRL a formulat de asemenea intampinare, solicitand respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecata. Tot astfel, a formulat intampinare si intimata - SA, solicitand respingerea apelului.
In motivarea intampinarilor depuse de - SRL si de - SA au fost invocate aceleasi considerente de fapt si de drept cu cele anterior expuse in intampinarea formulata de - SRL.
In sedinta publica din 23.01.2009, Tribunalul Timișa calificat drept apel calea de atac incidenta in speta, avand in vedere obiectul actiunii, respectiv constatarea calitatii de mostenitor a reclamantilor dupa defuncta si rectificarea de carte funciara, obiect neevaluabil in bani.
Prin decizia civilă nr. 173/A/27.02.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timiș - secția civilă - respinge apelul declarat de apelantii-reclamanti --, - si -, impotriva sentintei civile 1072/20.05.2008, pronuntata de Judecatoria Lugoj in dosarul -, in contradictoriu cu intimatii-parati - SRL L, - SRL L si - SA.
Respinge cererile apelantilor si ale intimatilor - si - SRL L privind acordarea cheltuielilor de judecata.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut în fapt și drept că în mod corect prima instanță a retinut ca terenurile in litigiu, inscrise in CF nedefinitiva 262Cc 15094 in proprietatea paratei -, in CF 9684 nr.top 2645/b/2 in proprietatea - SRL si in CF 3623, numar cadastral 561/1/2-562/1/2 in proprietatea - SA se suprapun partial cu terenul evidentiat in CF 2110. nr.top 560. Asupra acestui din urma teren s-au inscris ca proprietari, in 2004, in CF 2110. top 560, reclamantii, in calitate de mostenitori ai defunctei, decedata la 27.07.2000.
Prin decizia civila 908/R/2007 a Tribunalului Taf ost insa anulat in mod irevocabil certificatul de mostenitor emis pe numele reclamantilor de BNP sub numarul 144/13.09.2005, in limita masei succesorale ce inglobeaza imobilul teren inscris in CF 2110. top 560, dispunandu-se totodata rectificarea acestei carti funciare si restabilirea situatiei anterioare, in sensul radierii dreptului de proprietate al reclamantilor si reinscrierii dreptului de proprietate al autoarei acestora. Pentru a pronunta aceasta solutie Tribunalul Taa preciat, in esenta, ca terenul in litigiu a fost preluat de Statul R, care a efectuat acte de dispozitie cu privire la acesta, terenul nemaiconstituind deci proprietatea antecesorilor reclamantilor, in pofida faptului ca Statul R nu s-a intabulat in CF 2110 ca proprietar al terenului; astfel fiind, Tribunalul a apreciat ca reclamantii au deschisa calea procedurii speciale prevazuta de Legea 10/2001 pentru a obtine restituirea terenului, iar nu o actiune in revendicare de drept comun.
Avand in vedere aceste considerente, nu pot fi retinute sustinerile apelantilor in sensul ca domniile lor sunt proprietari tabulari ai terenurilor in litigiu, ca se bucura interpretarea in favoarea lor a dispozitiilor art.30 al.1 din legea 7/1996 si ca paratii s-au inscris in cartea funciara fara a le aduce la cunostinta actele juridice in baza carora au dobandit terenul.
Din aceleasi considerente nu pot fi retinute nici motivele de apel intemeiate pe pretinsa lipsa a consimtamantului exprimat de reclamanti pentru stingerea dreptului lor de proprietate si pe lipsa unei hotarari judecatoresti sau a unui act administrativ in acest sens, opozabil reclamantilor, conform art.20 al.2 si 3 pe Legea 7/1996, reclamantii nefiind titulari ai vreunui drept real intabulat in cartea funciara la momentul inscrierii dreptului de proprietate al paratilor.
Conform art.34 pct.1 din legea 7/1996, temei de drept pe care reclamantii si-au fundamentat actiunea in rectificarea cartii funciare, orice persoana interesata poate cere rectificarea inscrierilor din cartea funciara daca printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila s-a constatat ca inscrierea sau actul in temeiul caruia s-a efectuat inscrierea nu a fost valabil. Or, in speta, nu au fost probate motive de nevalabilitate ale inscrierilor din cartea funciara sau ale actelor in temeiul carora s-au efectuat aceste inscrieri.
Împotriva acestei decizii civile de apel au declarat recurs, în termen legal, reclamanții, și, solicitând modificarea ei, în sensul admiterii apelului lor și pe fond admiterea acțiunii, conform formulării ei, în scris, invocând în drept art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și motivând în esență că este complet greșit raționamentul instanței de apel, care apreciază că prin anularea certificatului de moștenitor nr. 144/13.09.2005, și prin rectificare cărții funciare nr. 2110 - top 560 - L, în sensul restabilirii situației anterioare, radiindu-se dreptul lor de proprietate al reclamanților și al înscrierii dreptului de proprietate al mamei lor, (decedată în prezent) reclamanții recurenți nu s-ar mai bucura de prevederile art. 30 al. 1 din Legea nr.7/1996, în sensul că nu ar mai beneficia de prezumția dreptului de proprietate, întrucât acesta ar fi radiat din cartea funciară și nu mai au deschisă decât calea prevăzută de Legea nr. 10/2001, Statul Român neavând nici un titlu de proprietate valabil, asupra terenului în litigiu și prin urmare pretinsele titluri în baza cărora s-au operat modificări în această carte funciară sunt lovite de nulitate absolută.
Intimata - SRL Lad epus întâmpinare( 10 - 11) prin care solicită respingerea recursului reclamanților.
Verificând decizia civilă recurată, prin prisma dispozițiilor art. 299 și urm. Cod procedură civilă și în raport de criticile invocate, față de starea de fapt din dosar, ca și de probele administrate în cauză, Curtea urmează să admită prezentul recurs al reclamanților de mai sus și să caseze ambele hotărâri judecătorești anterioare, pronunțată în cauză, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare, în fond, la prima instanță, respectiv Judecătoria Lugoj, potrivit considerentelor ce se vor expune în continuare, mai jos.
Într-adevăr examinându-se cauza sub toate aspectele invocate,din analiza întregului material probator de la dosar, Curtea constată că se impune casarea celor două hotărâri judecătorești de mai sus, în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 3 și 5 Cod procedură civilă și trimiterea cauzei, la prima instanță, în vederea rejudecării ei pe fond - care nu a fost cercetat în întregime - prin administrarea de probe noi - legale, concludente și pertinente cauzei și dând dovada de rolul activ impus de art. 129 al. 5 și 6 și art. 130 Cod procedură civilă, va stărui, prin toate mijloacele legale de probă, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii unei reale și concrete stări de fapt și a adevăratelor raporturi juridice dintre părțile în litigiu, ca și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
Astfel, cu prilejul rejudecării pricinii de către prima instanță - căreia i se va transpune întregul dosar spre competentă soluționare, pe fond iar nu pe excepția lipsei calității procesuale-aceasta va examina cauza pe fond și va stabili dacă reclamanții justifică un interes legitim procesual în dosar și dacă au calitatea de persoane îndreptățite la restituirea bunului în litigiu, în înțelesul Convenției, în raport de aspectul că certificatul de succesiune, eliberat în ia nu este anulat, ci doar cel eliberat în România.
Așadar, prima instanță este datoare să verifice valabilitatea titlurilor de proprietate ale pârâților intimați, comparativ cu cel al reclamanților recurenți și dacă și în ce măsură drepturile pârâților afectează dreptul de proprietate al reclamanților(respectiv al antecesoarei acestora) care sunt în continuare proprietarii tabulari asupra imobilului în litigiu, câtă vreme certificatul de moștenitor emis în ia - respectiv certificatul de succesiune comun din 10.07.2001, eliberat de Judecătoria d e Primă Instanță AM -, Judecătoria, sub nr. HO - -, vizând pe decedata născută, 111 dosar fond - este în continuare în ființă și valabil, producându-și efecte juridice, nefiind anulat.
În acest context faptic și juridic este de a se verifica pe fond, dacă reclamanții - și antecesoarea acestora - au un bun, în sensul Convenție o speranță legitimă, în sensul recunoașterii dreptului lor de proprietate, pretins în justiție, a cărei finalitate o urmărește prin demersul lor judiciar prezent, acțiunea formulată de reclamanții recurenți fiind una complexă - în revendicare și rectificare de carte funciară - întemeiată în drept pe art. 486 Cod civil(care prevede că proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și de a dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut) și pe art. 1 al Primului Protocol Adițional la Convenția pentru Apărarea Dreptului Omului - CEDO(semnat la, la 20.03.1952 și la care România a aderat), ca și pe art. 44 și 46 din actuala Constituție a României.
Ca atare, în soluționarea acestei acțiuni, prima instanță va trebui să procedeze la compararea titlurilor de proprietate ale părților litigante, asupra imobilului în discuție, fiind deci cazul ca acțiunea reclamanților să fie cercetată pe fond, ținându-se seama de principiul disponibilități, ce guvernează procesul civil și căruia îi este specific, litigiul de față urmând a fi evaluat, în concret, pe fondul situației juridice, cu care prima instanță a fost investită, prin raportare la art. 129 și 130 Cod procedură civilă, art. 6 din CEDO, art. 20 al. 2 din Constituție și art. 137 Cod procedură civilă, impunându-se deci cercetarea și soluționarea acțiunii reclamanților, pe fond care vizează conservarea însăși a dreptului de proprietate.
Într-adevăr, art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului garantează fiecărei persoane dreptul de a avea acces la o instanță și la un proces echitabil, referitor la drepturile și obligațiile cu caracter civil, iar eventualele limitări admise ale dreptului de acces la justiție trebuie să respecte principiile conform cărora să se urmărească un scop legitim și să nu se afecteze substanța însăși a dreptului, fiind de asemenea, necesar și asigurarea unui raport rezonabil de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele alese, însă prin hotărârea pronunțată de către prima instanță, au fost încălcate aceste principii ale limitării exercitării dreptului de acces la justiție, deși prin Convenție sunt apărate drepturile și libertățile concrete și efective ale omului, iar nu teoretice și iluzorii.
Dreptul la un proces echitabil nu poate fi examinat în abstract, ci doar în lumina împrejurărilor specifice fiecărui caz, iar în cazul recurgerii la jurisprudență europeană putându-se antama și fondul cauzei, adică modul echitabil de soluționare a problemei pe fond.
În concluzie, rezultând că în dosar există neconcordanță între dreptul intern și Convenția Europeană a Dreptului Omului, care neconcordanță trebuie rezolvată prin aplicarea cu prioritate a Convenției, prima instanță, cu prilejul rejudecării pricinii pe fond, va cerceta dreptul de proprietate al reclamanților dedus prezentei judecăți, prin prisma art. 1 din citatul Protocol Adițional nr. 1 la CEDO, care reglementează materia privării de un bun și de folosința acestuia, în acord și cu dispozițiile Deciziei nr. 33 din 09.06.2008, dată în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție B, prin care se stabilește că prioritate are Convenția, chiar în cadrul unei acțiunii în revendicare, întemeiată pe dreptul comun, o asemenea acțiune neputând fi respinsă ca inadmisibilă, ci ea trebuie - evident - analizată, pe fond, prin verificarea aspectului dacă prin admiterea ei nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate, ori securității și stabilității raporturilor juridice civile și prin neîngrădirea accesului reclamantei la actul de justiție.
De altfel, însăși, Înalta Curte de Casație și Justiție Bad ecis în sensul, că în caz de neconcordanță între legea specială și Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Convenția are prioritate, chiar dacă este dată în cadrul unei acțiuni în revendicare.
Curtea Europeană de Justiție s-a pronunțat în cauzele contra României, precizând că privarea de proprietate poate fi justificată numai dacă se demonstrează că a intervenit pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege, iar măsura răspunde principiului proporționalității.
În temeiul art. 6 al CEDO, dreptul reclamantului de a adresa unei instanțe de judecată, care să hotărască asupra dreptului pretins (indiferent care ar fi temeiul de drept invocat), nu poate fi cenzurat și prima instanță este datoare să hotărască asupra temeiniciei sau netemeiniciei pretențiilor reclamantei.
În concluzie, Curtea va admite prezentul apel al reclamantului, dispunând conform dispozitivului ce se va reda mai jos, în sensul casării ambelor hotărâri judecătorești și trimiterea cauzei spre rejudecare în fond la prima instanță, respectiv Judecătoria Lugoj, potrivit tuturor considerentelor și argumentelor ce preced, referitoare și la aceste elemente de extraneitate semnalate.
Este încă de menționat că o hotărâre judecătorească irevocabilă a instanței române referitoare la anularea unui certificat de moștenitor, deci în cadrul dreptului intern românesc nu poate afecta valabilitatea certificatul de moștenitor, mai sus menționat, din anul 2001 emis în ia, întrucât s-ar încălca normele de ordine publică, protejate de Legea nr. 105/1992, privind reglementarea normelor de drept internațional privat, astfel, încât Curtea va admite prezentul recurs, dispunând potrivit dispozitivului.
Văzând că în raport de soluția adoptată în recurs nu sunt incidente dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, privitor la acordarea cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții, și împotriva deciziei civile de apel nr. 173/A/27.02.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș - secția civilă - în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 1072 din 20.05.2008, pronunțată de Judecătoria Lugoj, în dosarul nr-, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare în fond, la prima instanță, respectiv Judecătoria Lugoj.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 26 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /11.12.2009
Tehnored /14.12.2009
Ex.2
Primă instanță:
Instanța de apel:,
Președinte:Trandafir PurcărițăJudecători:Trandafir Purcăriță, Lucian Lăpădat, Cristian Pup
