Rectificare carte funciara. Speta. Decizia 1301/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1301/
Ședința publică din 01 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florinița Ciorăscu JUDECĂTOR 2: Corina Pincu Ifrim
JUDECĂTOR 3: Veronica
Judecător: - --
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de reclamanții: și, domiciliați în Rm.V,-, județul V, împotriva deciziei civile nr.126/A din 19 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții: SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE B, cu sediul în B,-, sector 4 și OFICIUL DE cadastru ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ, cu sediul în Rm.V,-, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: recurentul-reclamant, asistat de avocat, care răspunde și pentru recurenta, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar cu nr.95/2009, eliberată de Baroul Vâlcea și consilier-juridic -, pentru intimata-pârâtă Societatea Națională de B, în baza delegației de la dosar cu nr.14623/2009, lipsă fiind reprezentantul intimatului Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 4 lei, conform chitanței de la dosar cu nr.- din 01.10.2009, eliberată de Primăria Municipiului Pitești și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Se comunică apărătorului recurenților-reclamanți, în ședință publică, o copie de pe motivele de recurs.
Consilier-juridic - precizează că societatea pe care o reprezintă și-a schimbat sediul, indicând noul sediu, în B, șoseaua -, nr.103, sector 4, pentru comunicarea actelor de procedură.
Reprezentanții părților, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri de formulat sau excepții de invocat, motiv pentru care solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea, în raport de această împrejurare, constată cauza în stare de judecată și acordă părților cuvântul asupra acesteia.
Avocat, având cuvântul pentru recurenții-reclamanți, solicită admiterea recursului și casarea deciziei, cu trimiterea spre rejudecare, pentru soluționarea cauzei de către un complet competent, având în vedere faptul că instanța de fond nu era competentă întrucât a judecat un complet specializat în contencios administrativ, iar obiectul cererii era de natură pur civilă. Arată că, reclamanții sunt proprietarii terenului, iar actele depuse la dosarul de fond, filele 4 și 5, precum și filele 101 și 104 din dosarul de apel, justifică pe deplin introducerea unei astfel de acțiuni. Înscrierea a fost făcută anterior eliberării certificatului de atestare a dreptului de proprietate, emis intimaților în anul 2000. În municipiul Rm.V nu există un plan de amplasare a ancorelor, astfel încât toate sistemele de acest fel sunt amplasate ilegal.
Consilier-juridic -, în ceea ce privește lipsa de competență a instanței de fond, solicită respingerea acestei susțineri, întrucât instanța avea competența de a soluționa o astfel de cerere. Pe recurs, solicită respingerea acestuia, ca nefondat, și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca temeinică și legală. La pronunțarea soluției, solicită a se avea în vedere întâmpinările și concluziile scrise depuse de societatea pe care o reprezintă.
CURTEA:
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului civil de față, a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4912 din 25 septembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea în dosarul nr- s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și excepția prematurității cererii invocate de pârâta Societatea Națională de B, s-a respins cererea formulată de reclamanții și privind rectificarea registrului cadastral în sensul că suprafața de 31,9. ocupată de două ancore ale pârâtei Societatea Națională de se suprapune peste proprietatea reclamanților.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut in esență, în ceea ce privește excepția lipsei de calitate procesuală activă, că reclamanții au calitate procesuală în cauză deoarece invocă un drept de proprietate asupra terenului aflat în vecinătatea terenului pârâtei. Pe de altă parte, cererea nu este prematură, întrucât prin hotărârea pronunțată se tinde la constatarea nevalabilității înscrierii în cartea funciară.
În ceea ce privește fondul acțiunii, prima instanță a constatat că reclamanții nu au făcut dovada îndeplinirii condițiilor legii pentru a se dispune rectificarea înscrierilor din cartea funciară, prevăzute de art.34 din Legea nr. 7/1996, respectiv: înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil; dreptul înscris a fost greșit calificat; nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea; înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului.
S-a reținut în considerente că aceste condiții nu sunt îndeplinite în cauză, mai mult, reclamanții au căzut în pretenții într-o acțiune în revendicare în contra pârâtei, acțiune ce s-a purtat asupra terenului ce face obiectul cauzei, așa încât, tocmai reclamanții nu mai fac dovada întrunirii condițiilor de existență a dreptului înscris, întrucât au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că instanța de fond a apreciat greșit probele și situația de fapt dedusă judecății.
Astfel, stația de radiocomunicații a fost montată pe o suprafață de teren de 12.000. din care suprafața de 1606. pe suprafața solului, iar terenul de sub cele cinci ancore necesare funcționării și dintre stație și pilon au fost restituite foștilor proprietari. Apelanții arată că pe proprietatea lor este amplasată fundația a două ancore în suprafață de 31,9. și instalații de metalizare a solului pe 2727. și cablurile care leagă cele două ancore aeriene de pilon. Terenul a fost retrocedat apelanților în anul 1997 în baza legilor fondului funciar și a actului de vânzare-cumpărare, iar în anul 2000 societatea pârâtă a obținut certificat de atestare a dreptului de proprietate, care se suprapune cu proprietatea apelanților.
Prin decizia civilă nr.126/A din 19 mai 2009, Tribunalul Vâlcea a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanți, reținând în esență că, prima instanță corect a stabilit că, intimata-pârâtă Societatea Națională de B deține în proprietate terenul în suprafață de 1606,5. situat în Râmnicu V în baza Decretului prezidențial nr.33/1980, în temeiul căruia a fost emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor emis e Agenția Națională pentru Comunicații și Informatică la data de 23.02.2000. Titlul de proprietate al intimatei este înscris în cartea funciară.
Terenul în suprafață de 31,9. (ce face parte din suprafața de 1696,5.) a fost expropriat în vederea construirii unei stații de radiodifuziune pe unde hectometrice - Râmnicu V, cele două ancore în discuție fiind montate încă din anul 1980, - dreptul de proprietate al intimatei fiind confirmat în baza nr.HG 834/1991 și a Legii nr. 15/1990,- având caracterul de construcții de interes public pentru care a fost afectat terenul revendicat de apelanții-reclamanți. În anul 1997, când apelanții au cumpărat terenul conform contractului de vânzare-cumpărare de la fila 4 dosar fond, stația, pilonul și ancorele se aflau amplasate în aceeași poziție ca și în prezent, iar suprafața de 31,9. ce face obiectul cererii de rectificare a cărții funciare a fost scoasă din circuitul civil, fiind expropriată pentru cauză de utilitate publică.
În acest context, s-a reținut că în mod corect instanța de fond a statuat că nu sunt îndeplinite în cauză condițiile privind acțiunea în rectificare întemeiată pe dispozițiile art.36 din Legea nr. 7/1996, atâta vreme cât actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea este valabil.
Prin sentința civilă nr. 3868/25.06.2007 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea în dosarul nr- a fost respinsă acțiunea în revendicare a terenului în suprafață de 31,9. pe care se află amplasate cele două ancore în discuție, acțiune promovată de apelanții-reclamanți, hotărâre rămasă irevocabilă prin respingerea recursului ca nefondat, în atare situație, atâta vreme cât nu s-a constatat în nici un mod nevalabilitatea înscrierii dreptului de proprietate al intimatei sau a actului în temeiul căruia s-a făcut această operațiune, în mod corect instanța de fond a respins acțiunea promovată de reclamanți.
În conformitate cu prevederile art.299 Cod procedură civilă și respectarea termenului legal, împotriva deciziei au formulat recurs reclamanții și, invocând dispozițiile art.304 pct.7, 8 și 9 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului, reclamanții susțin că Societatea Na ional de nu are acte de proprietate pe terenul în suprafa ță de 31,9. care se suprapune peste terenul proprietatea lor, certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor nefiind un act pentru dob ndirea dreptului de proprietate potrivit criteriilor nr. 2665/1/C/311/19992 - art. 22 și art. 23, astfel că, Agen ia Na ional de Cadastru și Publicitate Imobiliară V trebuia sa respingă cererea.
Se arată că n certificatul de atestare a dreptului de proprietate pentru suprafa a de 16. este men ionat Sta ia și nicidecum Sta ia Râmnicu V, iar Societatea Na ional de a dob ndit prin Decretul de expropriere nr. 33/1980 un teren în suprafa ță de circa 1606,5. situat între și Râmnicu V, neav nd niciodat teren în Râmnicu
Decretul de expropriere este abrogat, iar nr.HG 834/1991 și Legea nr. 15/1990 sunt aplicabile celor de bun ă- credin ță, care au construit în baza actelor abrogate, însă, intimata a construit pe un alt amplasament dec t cel pe care l-a dob ndit prin decretul de expropriere. Terenul, dac ar fi fost scos de la. la apari ia legilor fondului funciar, proprietarilor nu li s-ar mai fi reconstituit dreptul de proprietate pe vechiul amplasament, cu justificarea e ocupat de o societate de utilitate public.
La apari ia Legilor fondului funciar terenul se afla la. Râmnicu V și nu intimat.
Recurenții susțin că datorit men iunilor contradictorii care rezult din acte au formulat cerere de nscriere n fals, iar instan a justificare le-a respins cererea.
Din motivarea dat rezult aceasta nu a verificat actele de la dosarul cauzei, pentru a justifica men iunile contradictorii din acte.
Dup apari ia Legii fondului funciar nr.18/1991, numitei i s-a reconstituit dreptul de proprietate, eliber ndu-i-se titlu de proprietate, care cuprinde și terenul în suprafa ță de 4851. aflat ân anul 1989 la CAP și înstrăinat recurenților prin contractul de nzare-cump rare autentificat sub nr. 2872 din 28 octombrie 1997, liber de sarcini. În momentul cump rii terenului i al emiterii titlului de proprietate nu ap reau cele două ancore situate în mijlocul terenului proprietatea reclamanților pe suprafa a de 31,9. suprafață cu care s-a nscris intimata- în registrul cadastral. Mai arată recurenții-reclamanți că au prezentat schi ță de plan, cu nr.1004/09.09.1997, prin care se face dovada terenul era nregistrat la. V, data de nfiin are a societ ăț ii fiind dup ce au reclamanții au cump rat terenul. În aceast situa ie, nu se poate explica calitatea de proprietar a intimatei în mijlocul propriet ăț ii lor, care nu a de inut acest teren nici nainte de 1989, ci ntre Râmnicu V și.
Mai precis, preval nd interese economice ale intimatei, aceasta a construit pe un amplasament pentru care nu a de inut niciodat acte de proprietate, folosindu-se de actele care apar in altui amplasament nvecinat.
Pentru aceste motive se solicit admiterea recursului, cu cheltuieli de judecat.
Recursul nu este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse:
Față de excepția de necompetență materială a completului care a soluționat cauza în fond, Curtea urmează a se pronunța cu prioritate potrivit dispozițiilor art.137 Cod procedură civilă. Excepția este nefondată, prin raportare la dispozițiile art.39 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, care reglementează procedura înființării completelor specializate și secțiilor în cadrul instanțelor. Altfel spus, excepția nu privește competența, ci organizarea judiciară, și nu poate constitui motiv de recurs conform dispozițiilor art.304 Cod procedură civilă, pct. 3 al textului menționat reglementând necompetența instanței prin raportare la prevederile art. 156 Cod procedură civilă, teză neregăsită în cauză.
Deși în memoriul de recurs, se face referire la dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod procedură civilă, criticile nu sunt structurate în raport de textele invocate, recurenții făcând o trecere în revistă a probelor administrate la instanțele de fond, a actelor de proprietate deținute de părți, cu privire la care susțin că ar conține dispoziții contradictorii, iar nemulțumirea acestora vizează de fapt fondul dreptului, aspect ce excede cadrului procesual, respectiv rectificarea unei înscrieri din CF, procedură reglementată de dispozițiile Legii nr. 7/1996.
Într-o primă critică, se invocă încălcarea dispozițiilor art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, motiv de recurs ce își găsește aplicarea în situația în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Potrivit art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă, hotărârea va cuprinde și motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Acest principiu general consacrat de Codul d e procedură civilă, impune ca orice hotărâre judecătorească să fie motivată, ca o garanție împotriva arbitrarului judecătoresc și pentru a da posibilitatea instanței superioare de a exercita controlul judiciar. Pentru a satisface obligația pe care o are de a motiva hotărârea pronunțată, instanța judecătorească nu este ținută să examineze și să discute toate argumentele invocate de părți, ci este suficient să arate motivele de fapt și de drept ce au determinat hotărârea, enunțând probele care au condus la convingerea instanței și exprimând considerentele care au impus aplicarea dispozițiilor legale pe care și-a întemeiat hotărârea.
Verificând sub acest aspect hotărârea pronunțată, se constată că instanțele au fost investite cu o cerere de rectificare a cărții funciare întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 7/1996, cadru procesual în raport de care aveau obligația a verifica existența condițiilor prevăzute de art. 34 din lege. S-a reținut că, nu sunt îndeplinite în cauză condițiile privind acțiunea în rectificare, atâta vreme cât actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea este valabil, iar acțiunea în revendicare a terenului în suprafață de 31,9. formulată de recurenți a fost respinsă irevocabil.
Raportat la situația de fapt reținută, ambele instanțe au făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente, hotărârea fiind motivată în fapt și în drept, cu respectarea dispozițiilor art. 261 Cod procedură civilă, critica fiind astfel nefondată.
Nemulțumirea recurenților vizează însă aspecte legate de fondul dreptului de proprietate, soluționate irevocabil printr-o altă judecată și care nu pot fi reanalizate fără încălcarea principiului autorității lucrului judecat, și al depășirii limitelor investirii, potrivit cu care, judecătorul chemat a statua asupra unui caz determinat, nu poate fi obligat a se pronunța asupra unor fapte ori argumente străine de natura pricinii care, dacă ar fi examinate, n-ar fi hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii. Singurul motiv la care judecătorii sunt datori a răspunde este acela care sprijină, în mod necesar, cererea sau apărarea, principiu legal, întocmai aplicat de instanțele de fond.
Cea de-a doua critică formulată de recurenți se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă, care statuează că o hotărâre poate fi modificată dacă instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Obligația recurenților este, potrivit textului de lege mai sus menționat, să arate în ce constă interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății, schimbarea naturii ori înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, simpla afirmație în acest sens nefiind suficientă pentru a se admite recursul. De altfel, din conținutul motivelor de recurs nu rezultă critici ce pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă, critica fiind nefondată.
Prin ultimul motiv de recurs se critică hotărârea pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, recurenții considerând că instanțele au aplicat greșit dispozițiile Legii nr. 7/1996 și Regulamentului de aplicare a legii privind rectificarea cărții funciare și au respins nelegal cererea de înscriere în fals, celelalte nemulțumiri vizând aspecte de apreciere a probelor, ce țin de netemeinicia hotărârii și care exced investirii instanței de recurs.
Și această critică este nefondată, ambele instanțe soluționând cauza cu respectarea limitelor investirii, stabilind o situație de fapt, pe care instanța de recurs nu o poate cenzura, controlul limitându-se numai la aplicarea corectă a legii. Sub acest aspect, rectificarea cărții funciare nu este posibilă, dacă nu sunt îndeplinite cerințele art.36 din Legea nr. 7/1996. Atâta vreme cât actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea este valabil, cererea nu poate fi admisă, așa cum corect au procedat instanțele de fond, care au aplicat corect dispozițiile legale ale textelor de lege menționate.
În cadrul ultimei critici un alt aspect de nelegalitate ar fi, prin prisma recurenților, respingerea greșită a cererii de înscriere în fals formulată în fața instanței de apel, cerere prin care recurenții susțin că înregistrarea cadastrală este falsă, deoarece nu se putea înscrie peste titlul său și solicită trimiterea la parchet pentru cercetarea persoanelor vinovate.
Procedura falsului vizează un înscris, mijloc de probă, ori recurenții au defăimat ca falsă înscriere în cartea funciară, operațiune ce nu intră sub incidența art. 177 și următoarele Cod procedură civilă, iar trimiterea la parchet și suspendarea judecății poate fi dispusă de instanță în condițiile art. 182 Cod procedură civilă, dacă partea arată pe autorul falsului, condiție neregăsită în cauză.
De altfel, pretinsul fals invocat de recurenți, constă în compararea titlurilor de proprietate ale părților, operațiune ce a constituit, așa cum am arătat, obiectul altei judecăți prin care s-a statuat irevocabil cu privire la actele și dreptul de proprietate al părților asupra terenului pentru care se cere rectificarea cărții funciare.
Față de cele ce preced, recursul este nefondat și va fi respins potrivit dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții și, domiciliați în Râmnicu V,-, județul V, împotriva deciziei civile nr.126/A din 19 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții Societatea Națională de B, cu sediul în B, șos. - nr.103, sector 4 și Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară V, cu sediul în Râmnicu V, str. - - nr.8, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 01 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
6 ex./12.10.2009
Jud. apel: /
Președinte:Florinița CiorăscuJudecători:Florinița Ciorăscu, Corina Pincu Ifrim, Veronica
