Rectificare carte funciara. Speta. Decizia 1432/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TG-
SECȚIA CIVILĂ DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1432/R
Ședința publică din 8 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Judecător:
Grefier:
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâtele M, cu sediul în Tg.M,--3 și SRL, cu sediul în,-, împotriva deciziei civile nr.297 din 31 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
In lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile în fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 24 septembrie 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie pronunțarea fiind amânată pentru data de 1 octombrie 2008, apoi pentru data de astăzi 8 octombrie 2008
CURTEA DE APEL
Prin acțiunea civilă introdusă pe rolul Judecătoriei Luduș sub nr.137/2006 -catolică AIa chemat în judecată pe pârâta -" "SRL solicitând constatarea nulității absolute a procesului verbal nr.2954/2002; restabilirea situației anterioare de CF, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr.531 din 12.07.2006, Judecătoria Ludușa respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantă precum și cererea de chemare în garanție formulată de pârâta -""SRL .
Prin aceiași sentință au fost analizate și respinse excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantei, a prematurității acțiunii; a prescripției dreptului material la acțiune; precum și excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Luduș.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta.
Prin decizia civilă nr.297 din 31.10.2007, Tribunalul Mureșa admis apelul formulat de reclamantă, a schimbat în parte hotărârea atacată în sensul că a admis acțiunea formulată și precizată de reclamanta -catolică A I în contradictoriu cu pârâtele -""SRL și DGFP M-, și în consecință a constatat nulitatea absolută a procesului verbal de evidențiere a construcțiilor cu nr.2954/2002; a procesului de licitație nr.12307/29.10.2001 și a dispus stabilirea situație anterioare de CF.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut următoarele:
Imobilul situat în str.- nr.4 compus din 4 camere, hol, magazie și vestiar, înscris în CF 724 sub,3 a aparținut anterior naționalizării Fondului de, Studii și Burse, administrat de de latin din A I al cărei succesor este reclamanta, -catolică A
Această construcție este o anexă a construcției medievale ce a aparținut reclamantei, naționalizată de Statul Român în anul 1958 ca efect a aplicării Legii nr.119/1948.
Ulterior naționalizării imobilul a fost folosit ca școală agricolă, Casa, iar în anul 1982 fost predat Stațiunii de Cercetări și Producție.
În 29.10.2001, imobilul a fost cumpărat în cadrul unei proceduri de executare silită de către pârâta -""SRL prin procesul verbal de licitație contestat în prezenta cauză.
Potrivit art.8 alin.2 din Legea 10/2001 în vigoare la data înstrăinării imobilului, regimul juridic al imobilelor care au aparținut cultelor religioase urma să fie reglementat prin lege specială și până la adoptarea acesteia orice înstrăinări erau interzise.
Tribunalul a înlăturat susținerile pârâților potrivit cărora această construcție nu ar fi aparținut reclamantei fiind edificată ulterior naționalizării întrucât atât din probele testimoniale administrate în cauză cât și din înscrisurile de la dosar a rezultat că imobilul avea destinația de cantină iar de la data naționalizării față de acest imobil s-au efectuat doar reparații și modificări.
Tribunalul a înlăturat de asemenea argumentele pârâtei -""SRL privitoare la greșita constatarea a nulității vânzării întrucât din planurile ce au stat la baza întabulării reiese că suprafața construită a cantinei este de 344 mp, respectiv, cu 50% mai mare decât suprafața inițială iar în aceste condiții retrocedarea nu este posibilă, ca atare nici constatarea nulității vânzării nu poate fi primită.
În opinia tribunalului aceste aspecte au relevanță numai în cadrul soluționării cererii de retrocedare însă nu înlătură aplicarea prev.art.8 alin.2 din legea 10/2001.
Cu referire la prescripția dreptului material la acțiune tribunalul a reținut că față de momentul intrării în vigoare a Legii 247/2005 acțiunea reclamantei prin prisma OUG 94/2000, a fost introdusă în termen.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal au declarat recurs DGFP M și pârâta -""SRL.
DGFP Mas olicitat prin recursul declarat,m admiterea acestei căi de atac, modificarea în tot a deciziei atacate în sensul respingerii ca inadmisibilă a acțiunii reclamantei, și pe cale de consecință menținerea procesului verbal de licitație ca temeinic și legal.
În drept au fost invocate prevederile art.304 pct.9 pr.civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că anularea procesului verbal de licitație nr.12307 din 29.10.2001 prin prisma dispozițiilor OG 11/1996 este inadmisibilă.
În opinia recurentei instanța trebuia să aibă în vedere în analiza valabilității acestui proces verbal dispozițiile speciale cuprinse în ordonanța sus amintită și nicidecum prevederile Legii 10/2001. În acest sens se arată că persoanele interesate, respectiv reclamanta, puteau uza de prevederile art.76 alin.3, prevederi potrivit cărora împotriva acestui proces verbal putea fi formulată contestație în termen de 15 zile după efectuarea executării. Din această perspectivă recurenta a apreciat prezenta cerere ca fiind nu numai tardiv formulată dar și inadmisibilă prin prisma dispozițiilor legale citate.
Nu în ultimul rând se arată că aceste aspecte au fost învederate instanței de apel însă prin decizia atacată instanța nu le-a înlăturat.
Recurenta -""SRL a solicitat instanței admiterea recursului declarat, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului reclamantei sau în subsidiar, admiterea cererii de chemare în garanție formulată de această societate.
În drept, au fost invocate prevederile art.304 pct.9 pr.civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta -" "SRL a arătat că prin hotărârea pronunțată de instanța de fond cererea principală a reclamantei a fost respinsă și pe cale de consecință a fost respinsă și cererea de chemare în garanție. Instanța de apel însă admițând apelul reclamantei a admis pe fond acțiunea acesteia menținând însă dispozițiile privind respingerea cererii de chemare în garanție. Procedând la schimbarea soluției pronunțate pe fondul cauzei, instanța de apel a rejudecat cauza având astfel obligația de a analiza și cererea de chemare în garanție formulată.
În altă ordine de idei se arată că instanța de apel a interpretat eronat dispozițiile OUG 94/2000 aprobate cu modificări prin OUG 501/2000 considerând că este lipsit de importanță în cauză modul de soluționare a cererilor de restituire atâta timp cât dispozițiile art.8 din Legea 10/2001 interzic în mod expres înstrăinarea bunurilor ce intră sub incidența ordonanțelor sus amintite.
În opinia recurentei di probele administrate în cauză rezultă fără putință de tăgadă că imobilul a fost reconstruit în anul 1967 fiind extins într-o proporție mai mare de 50%. În atare situație prevederile art.1 pct.1 alin.2 din Titlul II al Legii 247/2005 sunt perfect aplicabile iar actele de înstrăinare efectuate prin intermediul organelor de stat sunt perfect valabile.
Reclamanta intimată -catolică AIa formulat întâmpinare solicitând respingerea recursurilor formulate.
În esență în cuprinsul întâmpinării s-a arătat că instanța de apel a apreciat în mod corect asupra incidenței în cauză a prevederilor art.8 din Legea 10/2001astfel că toate înstrăinările sau schimbările de destinații privind imobilele ce au aparținut cultelor religioase sunt lovite de nulitate absolută.
Privitor la susținerile pârâtei recurente -""SRL potrivit cărora clădirea a fost edificată în anii 1960, reclamanta a arătat că nu s-au depus nici un fel de înscrisuri în acest sens și mai mult, din declarațiile martorilor audiați a rezultat că acest imobil a existat înaintea naționalizării suferind unele transformări pe parcursul timpului.
Cu referire la recursul declarat de DGFP M reclamanta a arătat că pretenția cuprinsă în acțiunea introductivă are în vedere constatarea nulității "înstrăinării" imobilului, nulitate la care se referă prevederile art.8 alin.2 din Legea 10/2001 indiferent de modalitatea în care această înstrăinare s- produs întrucât textul de lege nu cuprinde niciun fel de distincție fiind astfel aplicabil și înstrăinărilor pe calea executării silite a unor creanțe bugetare.
În ceea ce privește tardivitatea introducerii cererii de anulare a procesului verbal de licitație intimata reclamantă a arătat că această excepție trebuie raportată la dispozițiile Legii 247/2005 întrucât este o cauză de nulitate reglementată printr-o lege specială care derogă de la dreptul comun (Titlul II art.III).
La termenul din 27 mai 2008 pârâta -""SRL a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei -catolică AIa rătând în esență că imobilul în litigiu a aparținut Fondului Public cu denumirea pe care acesta o are în cartea funciară. Aceste fonduri publice aparțineau statului având o funcție de sine stătătoare, niciodată proprietatea nu a aparținut unei organizații de cult.
Reprezentarea fondurilor publice în fața autorităților, inclusiv a instanțelor de judecată, era asigurată de direcția fundațiilor publice care era o autoritate administrativă laică neavând nimic în comun cu. Fondurile publice au fost date în administrare diferitelor organizații printre care și ui. În cauza de față din foaia de proprietate a CF rezultă cu prisosință aceste aspecte, respectiv că proprietarul imobilului este Fondul public iar administratorul acestuia este catolic de latin din A
După înfăptuirea de la 1 1918, Statul Român a devenit succesorul statului ungar dobândind astfel și proprietatea asupra fondurilor publice.
Reclamanta -catolică A I cu referire la această excepție a solicitat instanței să se constate în principal, tardivitatea invocării excepției iar în subsidiar respingerea acesteia ca neîntemeiată.
Cu referire la tardivitate reclamanta intimată a invocat prev.art.132, 136.pr.civ.
Referitor la netemeinicia acestei excepții reclamanta intimată a arătat că fondurile publice au fost înființate pentru întreținerea instituțiilor de cult. Printre aceste fonduri se enumerau și fondurile de religie, studii și burse. Dreptul de administrare al ui-Episcopiei a fost statuat prin Decretul-lege din 1 martie 1932 prin care România a ratificat acordul privitor la interpretarea art.9 din de la 10 mai 1927 dintre S și Guvernul României.
Art.V din Acord prevede că "Dreptul de proprietate este și rămâne garantat în conformitate cu literele de fundațiune, donațiune etc. în favoarea fondurilor repspective astfel după cum urmează:
fondul de religiune
fondul de studii
fondul de burse. aceste fonduri sunt de drept reprezentate de de A Aceste drepturi nu pot fi nici înstrăinate nici grevate decât în conformitate cu dispozițiile dreptului comun ale Regatului României și cu prescripțiunile dreptului ".
Intimata a arătat că aceste fonduri nu au fost fonduri publice niciodată ci au fost fonduri cu caracter ecleziastic ale Bisericii -catolice. Că este așa o reprezintă și faptul că în anul 1958 imobilele care au aparținut acestor fonduri au fost naționalizate.
Recursurile sunt întemeiate pentru următoarele considerente:
Cu referire la excepția lipsei calității procesuale pasive a reclamantei:
Prin întâmpinarea aflată la fila 50 dosar fond reclamanta -""SRL a invocat această excepție iar prin sentința civilă 531 din 12 iulie 2006 Judecătoria Ludușa soluționat excepția invocată în sensul respingerii acesteia.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta iar în cursul judecării acestei căi de atac excepția nu a mai fost reiterată. Cu toate acestea prin decizia civilă 297/2007 a Tribunalului Mureș, instanța de apel a menținut modalitatea de soluționare a acestei excepții apreciind-o ca legală și temeinică.
Reiterarea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei cu ocazia judecării recursului nu se circumscrie prevederilor art.136 pr.civ. cum greșit susține intimata reclamantă întrucât așa cum am arătat, această excepție a fost invocată cu ocazia judecării fondului, în recurs ea putându-se concretiza într-o eventuală critică de nelegalitate întemeiată pe dispozițiile art.304 pr.civ.
Cu referire la fondul cauzei curtea apreciază ca fiind întemeiate criticile formulate de pârâta -""SRL în sensul în care instanța de apel a menținut dispozițiile primei instanțe și cu referire la cererea de chemare în garanție argumentând că respingerea acestei cereri nu a formulat obiect de critică în apel, pârâta nepromovând această cale de atac.
Atât soluția cât și argumentația tribunalului este greșită.
Potrivit dispozițiilor art.63 pr.civ. cererea de chemare în garanție se judecă odată cu cererea principală. Așa cum am mai arătat Judecătoria Luduș respingând acțiunea a respins în mod firesc și cererea de chemare în garanție având în vedere împrejurarea că partea - pârâta în cauză -""SRL - nu a căzut în pretențiuni acțiunea reclamantei fiind respinsă.
Prin decizia atacată tribunalul a schimbat în parte hotărârea atacată și după administrarea probatoriului rejudecând cauza a admis acțiunea reclamantei. Din această perspectivă cererea de chemare în garanție, raportat la considerentele deciziei atacate, nu a făcut obiectul rejudecării de instanța de apel. Motivele pentru care instanța de apel a menținut dispoziția de respingere a cererii de chemare în garanție nu sunt întemeiate întrucât raportat la soluția adoptată respectiv de admitere a acțiunii reclamantei, cererea de chemare în garanție trebuia analizată având în vedere caracterul devolutiv al apelului precum și prin prisma dispozițiilor art.294 pr.civ.
În altă ordine de idei, curtea reține că instanța de apel nu a avut în vedere aspectele învederate de DGFP M prin notele de ședință aflate la filele 75 - 76 dosar apel în sensul în care nu a înlăturat argumentat aceste apărări de fond vizând dispozițiile legale aplicabile în cauză.
Nu în ultimul rând prin cererea de chemare în garanție aflată la fila 16 dosar fond, pârâta -""SRL a înțeles să cheme în garanție atât cât și DGFP M-.
Prin încheierea din 21 martie 2006 instanța de fond, Judecătoria Luduș, a dispus citarea chematelor în garanție, acestea dobândind calitatea de părți. Cu toate acestea la judecata căii de atac a apelului, chemata în garanție nu a fost citată pentru nici unul din termenele de judecată.
Intimata recurentă DGFP M-, având în vedere atât cererea de chemare în garanție cât și precizările reclamantei aflate la filele 27,28 dosar fond, a dobândit dublă calitate în cauză, respectiv, atât pârât cât și chemat în garanție. La judecata apelului această parte a fost citată în calitate de pârâtă, instanța omițând să dispună citarea în ambele calități respectiv de pârâtă și chemată în garanție.
Având în vedere aspectele relevate anterior curtea apreciază ca fiind incidente în cauză prev.art.312 pr.civ. în sensul în care prin hotărârea recurată instanța a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului dar, în egală măsură, a procedat la judecarea cauzei în lipsa unei părți care nu a fost citată.
Astfel fiind, curtea va admite recursurile declarate, va casa decizia atacată și va dispune trimiterea cauzei pentru rejudecare instanței de apel, Tribunalul Mureș.
În rejudecare vor fi avut în vedere pe lângă aspectele arătate anterior și criticile cuprinse în memoriile de recurs precum și argumentele și contraargumentele aduse de părți în susținerea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile formulate de pârâtele -""SRL cu sediul în -, județul M și M cu sediul în Tg-M, str.-.- nr.1-3, împotriva deciziei civile nr.297 din 31 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr- și în consecință:
-casează decizia recurată;
-dispune trimiterea cauzei pentru rejudecare, instanței de apel, Tribunalul Mureș.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 8 octombrie 2008.
PRESEDINTE JUDECĂTORI
ptr., fiind în
concediu medical, semnează
președintele instanței
GREFIER
Red.
Tehnored.
3 exp.
13.01.2009.
Jud.fond:
Jud.apel:-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
