Rectificare carte funciara. Speta. Decizia 1438/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1438 /R/2008
Ședința publică din data de 20 iunie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Marta Carmen Vitos
JUDECĂTORI: Marta Carmen Vitos, Ana Ionescu Lucia
-
Grefier:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul recurent împotriva deciziei civile nr. 122/A din 19 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bistrița - N în dosarul nr-, privind și pe reclamantul intimat și pârâții intimați, și având ca obiect rectificarea carte funciară.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pârâtul recurent, asistat de avocat din cadrul Baroului B - N, reprezentantul reclamantului intimat și al pârâților intimați și, avocat cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind pârâții intimați, și.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este timbrat cu suma de 47 lei taxă judiciară de timbru și 1,65 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul pârâtului recurent face dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar aferent, conform mențiunii din citativ.
Reclamantul intimat și pârâții intimați și, au formulat și înregistrat prin serviciul de registratură al instanței, la data de 17 iunie 2008, întîmpinare, prin care, în principal solicită constatarea nulității recursului declarat, în temeiul art. 3021alin. (1) lit.(c) pr.civ și în subsidiar respingerea ca nefondat a recursului, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtului recurent face dovada înregistrării unei acțiuni pe rolul Judecătoriei ( dosar nr-), având ca obiect acțiune în stabilirea masei succesorale și partaj, situație față de care apreciind caracterul accesoriu al rectificării de carte funciară, solicită, potrivit prevederilor art. 244 pct.1 pr.civ. suspendarea judecării prezentului recurs până la soluționarea acțiunii având ca obiect acțiune în stabilirea masei succesorale și partaj.
Reprezentantul intimaților, avocat solicită respingerea cererii de suspendare arătând că acțiunea având ca obiect stabilirea masei succesorale în care este inclus și imobilul evidențiat în CF 461 cărei rectificare face obiectul prezentului recurs nu poate influența soluționarea prezentului litigiu ci soluția ce se va pronunța în prezenta cauză poate influența soluționarea acțiunii aflată pe rolul Judecătoriei Bistrița.
Instanța, după deliberare, respinge cererea de suspendare formulată de reprezentantul pârâtului recurent nefiind îndeplinită cerința prevăzută de art. 244, pct.1 pr.civ, apreciind că judecarea acțiunii având ca obiect stabilirea masei succesorale și partaj nu influențează soluționarea prezentului recurs.
Nefiind formulate alte cereri ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul cu privire la recursul formulat.
Reprezentantul pârâtului recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului și admiterea acțiunii reconvenționale, cu cheltuieli de judecată,
Depune la dosar concluzii scrise care prezintă aspecte tehnice privind rectificarea de carte funciară.
Reprezentantul reclamantului intimat și al pârâților intimați și susține motivele depuse în scris prin întâmpinare, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr.448/16.02.2007 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr-, s-a admis acțiunea principală formulată de reclamantul, împotriva pârâtului.
S-a respins cererea reconventională formulată de pârâtul în contradictoriu cu reclamantul și cu pârâții, și, și in consecință:
1. s-a dispus rectificarea înscrierilor din cf nr. 461 Bîrgăului, nr. top. 55, 56 și 57 operate in temeiul SC nr. 3018/1985 a Judecătoriei Bistrița, in sensul menținerii intabulării in favoarea pârâtului a dreptului de proprietate pentru suprafața de 1378 mp teren, și pentru construcții, urmând ca restul suprafeței de teren să se reînscrie in favoarea vechilor proprietari tabulari și (căsătorita ), in cote de 1/2 părți fiecare, conform tabelului de mișcare parcelară nr. 4 anexă la raportul de expertiză tehnică întocmit in cauza de expertul, ce face parte integrantă din prezenta sentință;
2. s-a dispus ieșirea din indiviziune cu privire la imobilele înscrise in cf nr. 461 Bîrgăului, nr. top. 55, 56 și 57 prin formare de loturi in natură, conform tabelului de mișcare parcelară nr. 2 anexă la raportul de expertiză tehnică întocmit in cauza de expertul, ce face parte integrantă din prezenta sentință;
3. s-a dispus rectificarea suprafeței parcelei aferente nr. top 56/2 de la 1798 mp la 1555 mp, iar a celei aferente nr. top 57/2 de la 70 mp la 10 mp, conform tabelului de mișcare parcelară nr. 3 anexă la raportul de expertiză tehnică întocmit in cauza de expertul, ce face parte integrantă din sentință.
A fost obligat pârâtul reclamant reconvențional să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 707,60 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3018/1985 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr. 3686/1985 s-a constatat că pârâtul a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra suprafeței de 1378 mp teren din CF 461 Bârgăului nr. top 55,56,57, suprafață pe care, conform dispozitivului sentinței, "a edificat o casă de lemn în locul casei vechi".
Instanța a reținut că in dosarul menționat mai sus, nu s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice care să fi identificat suprafața pretins uzucapată de reclamantul din acea cauză, respectiv pârâtul reclamant reconvențional, iar martorii și pârâții nu au fost chestionați cu privire la această suprafață, aceștia arătând doar că pârâtul a folosit imobilul încă dinaintea celui de-al doilea război mondial. Astfel, instanța a reținut că termenul de uzucapiune s-a împlinit in persoana pârâtului reclamant reconvențional, cu privire la imobilul înscris in cf 461 Bîrgăului, nr. top 55, 56 și 57 în suprafață de 1378 mp.
Situația de mai sus este confirmată și de Primăria Bârgăului, prin adeverința nr. 180/21.10.2005, prin care se atestă că pârâtul figurează în Registrul agricol, volumul 5, fila 210, printre altele, și cu suprafața de 0,13 ha situată în Bârgăului.
Din declarațiile martorilor audiați in cauză, a rezultat că pârâtul reclamant reconvențional a exercitat o posesie utilă doar asupra terenului uzucapat in temeiul sentinței civile mai sus arătate in suprafață de 1378 mp (teren pe care și-a edificat si casa de locuit), pentru diferența de teren de 2.002 mp posesia fiind echivocă, aceasta suprafață fiind folosită și de o parte din ceilalți moștenitori ai defunctei.
Instanța a reținut că, moștenitorii aflați in stare de indiviziune stăpânesc bunurile succesorale unii pentru alții, cât timp se găsesc in indiviziune, astfel că posesia lor are un caracter echivoc si nu poate fundamenta dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune. Cu titlu de excepție, stăpânirea bunului succesoral doar de către unul din
moștenitori poate conduce la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, dacă a intervenit o manifestare exterioară din partea acestuia, care să demonstreze ca a înțeles să transforme posesia din comună în exclusivă, producându-se astfel o intervertire in fapt a posesiei, pârâtul reclamant reconvențional nefăcând o astfel de dovadă.
Astfel, din declarația martorului a rezultat că pârâtul reclamant reconvențional a primit din partea mamei sale, defuncta, doar o suprafață de aproximativ 10 - 12 ari din terenul înscris in cf nr. 461 Bîrgăului, nr. top. 55, 56, 57, restul fiind folosit de defuncta si de pârâtul, care a exercitat posesia și după decesul acesteia, împreuna cu soția, până în anul 1997. Martorul a mai arătat că pârâtul si-a împrejmuit cu gard de fier cu fundație de beton doar terenul pe care l-a primit de la mama sa, restul suprafeței de teren fiind îngrădită și in prezent cu gardul vechi din scândură, cu precizarea că pârâtul a început să edifice gardul in timpul vieții defunctei. Aspectele legate de momentul edificării gardului si de structura acestuia sunt confirmate si de martorul de martora R, martora care a precizat că în dreptul casei părintești, in care a locuit o perioada si pârâtul, a rămas gardul din scândură, deoarece acesta i-a interzis pârâtului reclamant reconvențional să împrejmuiască și acea porțiune de teren cu un gard din beton.
Martorul a arătat că pârâtul reclamant reconvențional a primit de la defuncta doar o parte din terenul din litigiu și că a folosit-o doar pe aceasta (reprezentând o treime din terenul proprietatea lui Mări ), diferența de teren fiind folosită de pârâtul, care a locuit într-o căsuță ce in prezent este demolată, în perioada 1991 - 1998. Martorul a mai arătat că gardul cu fundație de beton împrejmuiește doar a treia parte din suprafața terenului din litigiu și anume, partea pe care este construită casa pârâtului reclamant reconvențional, restul suprafeței fiind delimitat a cu vechiul gard din lemn. In aceeași declarație s-a mai precizat că după anul 1998 pârâtul a executat doua pedepse privative de libertate, astfel că in aceasta perioadă partea lui de teren a fost folosită de către reclamant, prin intermediul unor consăteni.
Apărările pârâtului reclamant reconvențional, în sensul că diferența de suprafață dintre suprafața reală și cea intabulată este rezultatul unei erori constând în aceea că suprafața exprimată în coala funciară în stânjeni nu a fost transformată corect în mp în extrasul de carte funciară existent la dosarul nr. 3686/1985 nu sunt reale și nu sunt susținute de înscrisurile existente la dosarul cauzei.
Astfel, in coala funciara nr. 461 Bîrgăului, parcela cu nr. top 55 casă de lemn si curte la nr. 72 - figurează cu suprafața de 162 stânjeni pătrați (583,2 mp), parcela cu nr. top 56 și reprezentând grădina casei figurează cu suprafața de 734 stânjeni pătrați (2642,4 mp), iar parcela cu nr. top 57, ram de cultură neproductiv figurează cu suprafața de 43 stânjeni pătrați ( 154,8 mp). În extrasul de carte funciara existent la dosarul in care s-a pronunțat sentința civilă nr. 3018/1985 de către Judecătoria Bistrița, parcela aferentă nr. top. 56 cu destinația grădină figurează cu suprafața de 640 mp și nu de 734 mp, astfel că nu se poate susține că cu privire la aceasta parcelă nu s-a procedat, dintr-o eroare, la transformarea stânjenilor in metri pătrați.
Oricum, prin sentința civilă nr. 3018/1985 s-a recunoscut dreptul de proprietate in favoarea pârâtului reclamant reconvențional doar cu privire la suprafața de 1378 mp, astfel că restul suprafeței a fost reînscrisă în favoarea vechilor proprietari tabulari, atâta timp cât pentru diferență nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 27 din Decretul-Lege nr. 115/1938, pârâtul- reclamant reconvențional neputând dovedi îndeplinirea acestor condiții, sub aspectul exercitării posesiei cu bună credință, în mod neîntrerupt timp de 10 ani. Dacă într-adevăr pârâtul reclamant reconvențional ar fi exercitat o posesie utilă asupra întregii suprafețe înscrisă în cf nr. 461 Bîrgăului, nr. top. 55, 56 și 57, chiar in condițiile in care in dosarul nr. 3686/1985 nu s-au administrat probe privind suprafața reală a terenului înscris în coala funciară menționată anterior, în momentul în care i s-a comunicat sentința pronunțată în acest dosar ar fi putut exercita calea de atac a recursului împotriva ei, având in vedere diferența mare dintre suprafața de teren pretins uzucapată de 3.380 mp și suprafața de teren menționată în sentință de 1.378 mp.
Raportat la starea de fapt reținută anterior, instanța, în temeiul dispozițiilor art.34 pct. 1 din Decretul-lege nr. 115/1938, art. 728 și urm Cod civil, art. 673 indice l și urm Cod proc. Civ. a admis acțiunea principală și a respins cererea reconvențională, dispunând rectificarea înscrieri lor din CF și ieșirea din indiviziune conform raportului de expertiză tehnică întocmit in cauza de expertul, ce va face parte integrantă din prezenta sentință.
În temeiul art 274 Cod proc. Civ. având în vedere culpa procesuală a pârâtului-reclamant reconvențional, a dispus obligarea acestuia la plata în favoarea reclamantului a cheltuielilor de judecată în cuantum de 707,60 lei.
Prin decizia civilă nr. 122/A/19.12.2007 a Tribunalului Bistrița - s- respins, ca nefiind fondat, apelul declarat de pârâtul, împotriva sentinței civile nr.448/2007 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr-.
A fost obligat recurentul să plătească intimatului, 1000 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul reținut următoarele:
Apelantul a susținut că prin sentința civilă nr.3018/13.12.1985 s-a constatat că a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra întregului teren, înscris în sub nr.top.55, 56, 57 și că s-a strecurat doar o eroare materială în această hotărâre, în ce privește suprafața terenului dobândit (ca urmare a transformării greșite a suprafeței din stânjeni în ).
Această susținere este neîntemeiată, cât timp în dispozitivul hotărârii irevocabile se tranșează expres că apelantul a dobândit dreptul de proprietate asupraterenului în suprafață de1378mp.Chiar dacă ar fi vorba de o eroare de transformare, a unităților de măsură, tribunalul a reținut că pentru dobândirea dreptului de proprietate se cere caposesia să fie exercitată asupra terenului în materialitatea lui,elementul material al posesiei - stăpânirea bunului - neputând fi exercitată asupra unor mijloace de identificare a terenului, în speță, numere topografice(cu mențiune că potrivit Legii nr. 7/1996 identificarea terenului se face cu numere cadastrale).
Cum prin sentință se prevede expres că dreptul de proprietate s-a dobândit doar asupra suprafeței de 1378 mp, doar acest teren a fost dobândit de apelant în proprietate, prin sentința civilă respectivă.
Că, în realitate, și apelantul a solicitat ca instanța să constate că a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 1378. și a avut reprezentarea că doar asupra acestei suprafețe este proprietar, reiese și din faptul că la acțiunea în uzucapiune apelantula anexat extrasul cf al terenuluipentru care a solicitat constatarea dobândirii dreptului de proprietate,extras cf în care terenul avea o suprafață de totală de1378 mp (2 dos.acvirat nr.3686/1983).
De altfel, cu ocazia intabulării în nici nu s-a verificat dacă reclamantul a dobândit întreaga suprafață a terenului înscris în sub cele trei nr. top și nici nu s-a constatat greșeala de transformare a unităților de măsura, așa cum susține apelantul, deoarece din compararea scriiturii efectuată în cu ocazia intabulării sentinței, sub B-6 cu scriitura din foaia "A", prin care s-a corectat suprafața nr. top.56 rezultă că acestea nu au fost efectuate de aceeași persoană fiind două scriituri cu caracter total diferite, suprafața celor 3 nr.top. așa cum susține apelantul, tribunalul ajungând la această concluzie, prin compararea scrisului de la înscrierea sentinței (B 6 - 22 dosar fond) cu scrisul prin care s-a efectuat corectarea suprafeței nr.top.56.
suprafeței s-a făcut probabil ulterior, atunci când s-a eliberat un extras, primul extras, ce poate constitui o probă în acest sens, fiind cel eliberat în anul 1995, în vederea încheierii contractului de ipotecă nr.148/19.04.1995, în care se menționează suprafața de 3378 mp.
Așa fiind, nici faptul că s-a procedat la o greșită transformare a unităților de măsură și nici faptul că în 461 Bârgăului, cu ocazia intabulării sentinței, la data de 05.02.1986, în mod greșit, reclamantul s-a intabulat asupra întregului imobil teren de sub A+ 1 ( adică cele 3 nr.top. ce formau un singur corp de avere) și nu a procedat la dezmembrarea în 2 loturi, cum era firesc, nu determină concluzia că, prin sentința nr.3018/1985, apelantul a dobândit dreptul de proprietate asupra întregului teren identificat cu cele 3 nr.top.( 55, 56, 57).
În consecință apărările apelantului în sensul că prin hotărârea judecătorească din 1985 dobândit proprietatea asupra întregului teren nu sunt întemeiate.
Referitor la cererea reconvențională prin care apelantul, în temeiul art.27 din Decretul-Lege nr.115/1938, invocat dobândirea dreptului de proprietate asupra diferenței de teren dintre 3378 mp și 1378 mp dobândit prin hotărârea judecătorească tribunalul a retinut următoarele:
Pentru dobândirea dreptului de proprietate în condițiile art.27 din Decr.Lege nr.115/1938 se impune ca posesia exercitată de cel ce s-a intabulat fără just titlu să fie una aptă de a determina prescripția achizitivă, adică trebuie să fie o posesie de bună credință și să fie exercitată sub nume de proprietar (adică să nu fie echivocă), în mod public, netulburat și continuu.
Așa cum a reținut și instanța de fond, apelantul nu a exercitat o posesie aptă de a determina dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune în condițiile art. 27 din Decretul-Lege nr. 115/1938.
Această concluzie a rezultat atât din probele administrate de prima instanță, cât și din cele administrate de tribunal (declarațiile martorilor audiați în apel, 59-65, 8386, 145-146).
Martorii au declarat că mama apelantului a fost proprietara întregului teren și că i-a dat acestuia de zestre o bucată de teren și nu întreaga suprafață cum susține apelantul, pentru a-și construi casa.
În timpul vieții mamei apelantului aceasta a fost cea care a folosit casa bătrânească și o parte din grădină, acest aspect reieșind atât din declarațiile martorilor cât și din cererea formulată de mama apelantului, numita, care, la 07.12.1993, a solicitat Primăriei Bârgăului, ca din poziția ei din registrul agricol să fie transferată o parte din terenul din intravilanul localității Bârgăului, nr.167, respectiv 10 ari, în poziția fiului său, intimatul.
Intimatul a folosit o porțiune din terenul din litigiu atât în timpul vieții numitei cât și după decesul acesteia. Este adevărat că, în unii ani, apelantul a folosit întregul teren, însă tribunalul a reținut că această folosință nu echivalează cu o posesie de bună credință, apelantul profitând de situația specială în care s-a aflat intimatul (lipsit de liberate) pentru a se autoproclama proprietar al terenului.
Faptul că în anul 2005 apelantul a solicitat Primăriei Bârgăului înscrierea la poziția lui din registrul agricol a suprafeței de 3400. înscriere efectuată de primărie pe baza extrasului de carte funciară prezentat, nu reprezintă o dovadă că apelantul a exercitat o posesie neechivocă. Înscrierea în registrul agricol este una declarativă, fără a se verifica posesia or, din coroborarea probelor anterior reținute, rezultă că apelantul nu a posedat cu bună credință, timp de 10 ani de la întabularea lui în f, diferența de teren dintre suprafața reală a terenului din litigiu și cea dobândită de el prin uzucapiune.
Așa fiind, legal și temeinic, cererea reconvențională a fost respinsă și s-a dispus rectificarea intabulării efectuate în favoarea apelantului, fiind puse, astfel, în concordanță înscrierile din cu dispozițiile sentinței civile nr.30 18/1985 a Judecătoriei
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal pârâtul, solicitând modificarea, în sensul admiterii apelului și schimbării sentinței civile nr. 448/2007 Judecătoriei Bistrița în sensul respingerii acțiunii reclamantului și admiterii cererii reconvenționale cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului s-au invocat următoarele aspecte:
Prin sentința civilă nr. 3018/1985 Judecătoriei Bistrița acțiunea pârâtului având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra imobilului evidențiat în CF 461 Bârgăului fost admisă, pentru suprafața de 1378 mp. Această suprafață fost greșit determinată, neobservându-se faptul că suprafața de 640 evidențiată sub nr.top 56 era evidențiată în stânjeni și nu în mp.
Din 1985 pârâtul recurent posedat întreaga suprafață de teren, edificând și o casă nouă.
Cu ocazia intabulării sentinței civile nr. 3018/1985 funcționarul de la CF rectificat eroarea de calcul în privința suprafeței, determinând suprafața totală a terenului prin luarea în considerare celei de 640 stjp, dreptul de proprietate al recurentului intabulându-se asupra întregii suprafețe de 3380 mp.
Exceptând martorii ale căror depoziții au fost reținute de prima instanță, toți ceilalți au declarat că din 1985 și până în prezent întreaga suprafață de teren a fost folosită de recurent.
Aceleași aspecte au fost relevate și prin probele testimoniale administrate în apel, o parte din martorii audiați arătând însă că l-au văzut și pe pârâtul lucrând terenul și locuind în casa veche, însă recurentul susține că acesta era un tolerat.
În ce privește valabilitatea corectării suprafeței operată de funcționarul de carte funciară, recurentul arată că aceasta este valabilă din perspectiva art.40 din Decretul-Lege nr. 115/1938. Această rectificare s-a făcut în termenul de 3 ani prev.de art. 40 alin.2.
erorii materiale fiind valabil făcută, acțiunea în rectificare se impune fi respinsă.
Un alt aspect invocat de recurent este acela că reclamantul nu a deținut niciodată calitatea de proprietar tabular asupra imobilului evidențiat în CF 461 Bârgăului, iar în ipoteza unei rectificări, diferența de suprafață revine foștilor proprietari și.
Pentru aceleași considerente invocate în combaterea soluției de admitere a acțiunii, recurentul solicită modificarea hotărârii și cu privire la modalitatea de soluționare cererii reconvenționale, apreciind că soluția legală și temeinică este aceea de admitere.
Prin întâmpinarea formulată, intimații (reclamat), și (pârâți), au invocat nulitatea recursului în temeiul art.3021 alin.1 lit. Cod proc.civ. iar în subsidiar, au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În susținerea excepției nulității intimații au arătat că toate motivele invocate de recurent tind dovedi netemeinicia hotărârilor, or, recursul în conformitate cu actuala prevedere cuprinsă în art.304 Cod proc.civ. poate viza numai motive de nelegalitate.
Pe fond, intimații au arătat că din probațiunea administrată, reieșit că recurentul nu folosit întreaga suprafață înscrisă în CF 461 Bârgăului, ci doar aceea de 1378 mp, pe care este edificată casa și care este împrejmuită cu un gard de beton.
Suprafața folosită de recurent este atestată și prin adeverința nr.180/21.01.2005 Primăriei Bârgăului.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, precum și excepția nulității recursului invocată de intimați, curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește excepția nulității recursului, întemeiată pe disp.art.3021alin.1 lit.c Cod proc.civ. respectiv pe faptul că recurentul nu indică motivele de nelegalitate hotărârii, aceasta urmează a fi respinsă, întrucât cel puțin motivul vizând rectificarea suprafeței de teren asupra căreia s- constatat prin sentința civilă nr. 3018/1985 Judecătoriei Bistrița că recurentul dobândit drept de proprietate prin uzucapiune de către lucrătorul de carte funciară cu ocazia intabulării, se încadrează în motivul prev. de art.304 pct.9 Cod proc.civ.
Procedând la analizarea recursului pe fond, în urma înlăturării excepției nulității, curtea reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3018/1985 a Judecătoriei Bistrițas -a admis acțiunea reclamantului (recurentul) și s- constatat că acesta a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra imobilului evidențiat în CF 461 Bârgăului nr.top 55, 56, 57.
În dispozitivul acestei hotărâri nu se menționează suprafața însă, conform considerentelor, reiese că aceasta este de 1378 mp.
Conform adeverinței nr.180/21.01.2005 eliberată de Primăria Bârgăului, suprafața de teren deținută de recurent în Bârgăului este de 0,13 ha și casă de locuit în suprafață de 152 mp.
La dosarul de fond există două extrase CF nr.461 Bârgăului.
C eliberat anterior intabulării recurentului atestă că întreaga suprafață evidențiată pe nr. top 55, 56 și 57 este de 1378 mp. (11 dosar fond).
Extrasul eliberat ulterior intabulării recurentului prin încheierea CF nr.92/1986 atestă o suprafață mult mai mare de 3380 mp.
În ce privește copia xerox a aceleiași cărți funciare, aceasta a fost "rectificată" sub aspectul suprafeței nr.top 56, de la 640 mp, la 2642 mp. Această modificare suprafeței s-a făcut fără nici o justificare.
Susținerea recurentului conform căreia funcționarul de carte funciară avea competența de opera o modificare cu privire la suprafața inițial evidențiată în CF, aceasta fiind doar o eroare materială este nefondată.
Conform art.40 din Decretul-Lege nr. 115/1938, dacă cu prilejul unei înscrieri s-a săvârșit o eroare materială, îndreptările se vor face la cerere sau din oficiu de către instanța de carte funciară, după ascultarea părților interesate.
operată în CF 461 Bârgăului nu are la bază vreo încheiere de rectificare dată de instanța de carte funciară, modificarea suprafeței făcându-se pur și simplu prin tăierea suprafeței inițiale și menționarea unei alte suprafețe mai mari, fără a exista în conținutul colii funciare mențiuni privind numărul încheierii de îndreptare, data acesteia și înscrisurile care dovedesc faptul că suprafața inițial înscrisă nu corespunde celei reale.
Întrucât printr-o hotărâre judecătorească intrată în puterea lucrului judecat dreptul de proprietate al recurentului este statuat asupra suprafeței de 1378 mp, iar conform intabulării acesta deține suprafața de 3380 mp, reiese că există o neconcordanță între conținutul titlului (hotărârea judecătorească) și dreptul înscris în baza acestuia.
Această neconcordanță se încadrează în cazurile de admisibilitate acțiunii în rectificare, respectiv în situația prev. de art. 34 pct.1 din Decretul-Lege nr. 115/1938, astfel încât în mod corect instanțele de fond au dispus rectificarea înscrierii din Bârgăului în sensul menținerii intabulării dreptului de proprietate în favoarea recurentului, asupra suprafeței de 1378 mp teren și construcții.
Aspectele privind probele testimoniale de care se prevalează recurentul care atestă faptul că folosit întreaga suprafață de teren din 1985, nu prezintă relevanță, întrucât așa cum reiese din cele anterior expuse, în speță există un titlu constând într-o hotărâre judecătorească irevocabilă, iar evidențierea dreptului de proprietate conferit recurentului prin acesta s- făcut în mod eronat, cu nerespectarea conținutului titlului în ceea ce privește suprafața de teren.
Având în vedere cele arătate, văzând și disp. art. 312 alin.1 Cod proc.civ. recursul va fi respins ca nefondat.
În baza art.274 alin.1 Cod proc.civ. recurentul va fi obligat să plătească intimaților, și, suma de 1200 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat (33).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 122/A din 19 decembrie 2007 Tribunalului Bistrița -N pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească intimaților, și, suma de 1200 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 20 iunie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - -
Red. MV dact.GC
2 ex/03.07.2008
Jud.apel:,
Președinte:Marta Carmen VitosJudecători:Marta Carmen Vitos, Ana Ionescu Lucia
