Rectificare carte funciara. Speta. Decizia 1506/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(2146/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1506
Ședința publică de la 09 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Buzea
JUDECĂTOR 2: Doinița Mihalcea
JUDECĂTOR 3: Daniela Adriana
GREFIER -
* * * * * * * * * *
Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de recurentul - pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, împotriva deciziei civile nr.781 A din 17.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III- a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant.
are ca obiect - rectificare carte funciară.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul - pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de consilier juridic, în baza delegației, pe care o depune la dosar, intimatul - reclamant, personal și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/08.11.2009, emisă de Baroul București - Cabinet Avocat, pe care o depune la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Consilierul juridic al apelantului - pârât depune la dosar copia unor hotărâri judecătorești cu titlul de practică judiciară.
Apărătorul intimatului - reclamant învederează faptul că nu cunoaște considerentele din aceste hotărâri judecătorești.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Consilierul juridic al apelantului - pârât învederează faptul că, se critică sentința pronunțată de instanța de fond apreciind, în temeiul art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, că aceasta a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii ținând cont de considerentele ce le va expune.
Consilierul juridic al apelantului - pârât arată că, instanța de apel analizând criticile formulate împotriva hotărârii fondului a apreciat că apelul este nefundat întrucât sentința Curții de Apel prin care s-a constatat că titlul statului este unul nul are caracter de opozabilitate față de pârâtul din prezenta cauză, iar acțiunea în rectificare carte funciară chiar dacă este una accesorie acțiunii principale poate fi judecată și de o altă instanță decât cea care a soluționat fondul pricinii.
Consilierul juridic al apelantului - pârât învederează faptul că, dispozițiile art.36 din Legea nr.7/1996 prevăd că acțiunea în rectificare, întemeiată pe nevalabilitatea înscrierii, a titlului ce a stat la baza acesteia sau pe greșita calificare a dreptului înscris, se va putea îndrepta și împotriva terțelor persoane care și-au înscris un drept real, dobândit cu bună - credință și prin act juridic cu titlu oneros, bazându-se pe cuprinsul cărții funciare, în termen de trei ani de la data înregistrării cererii de înscriere formulată de dobânditorul nemijlocit al dreptului a cărui rectificare se cere, afară de cazul în care dreptul material la acțiunea de fond nu s-a prescris.
Consilierul juridic al apelantului - pârât învederează faptul că, așa cum a afirmat și prin apărările formulate până acum, sentința civilă nr.1278/28.06.2005, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios Administrativ și Fiscal nu poate fi considerată ca fiind acțiunea principală care să constituie suportul acțiunii în rectificare carte funciară, întrucât prin hotărârea la care se raportează instanța a dispus anularea Hotărârii Guvernului nr.885/2002 - anexă, parte integrantă, în ceea ce privește pe reclamantul - intimat, cu privire la terenul în total de 3000.
Consilierul juridic al apelantului - pârât arată că, prin Hotărârea Guvernului nr.855 din 16.08.2002, terenul aferent obiectivului de investiții situat în Municipiul B, sector 4, între malul drept al râului D, Calea, Calea și șos. -, aflat în domeniul public al statului, a fost concesionat în vederea realizării și exploatării unui complex cultural - sportiv. Totodată, învederează că, la data emiterii hotărârii mai sus menționate terenurile individualizate în acesta făceau parte din domeniul public al statului și erau evidențiate în HG nr.1326/2001, conform art.107 din Constituție și art.20 alin. 2 din Legea nr.213/1998.
Consilierul juridic al apelantului pârât învederează faptul că, opinia instanței de apel în sensul sentinței civile nr.1278/28.06.2005 pronunțată de Curtea de Apel București constituie titlul de proprietate al reclamantului și că este opozabil Statului Român întrucât acesta a fost reprezentat în proces de organele sale de cel mai înalt nivel în speță Guvernul României este nefondată ținând cont pe de o parte de obiectul litigiului, iar pe de altă parte de faptul că Statul Român, titular al dreptului de proprietate publică asupra imobilului, nu a fost parte în litigiu și ca atare nici nu se poate pune în discuție reprezentarea, legală sau convențională a acestuia.
Consilierul juridic al apelantului - pârât învederează faptul că, în speță apreciază că numai printr-o acțiune în comparare de titluri se putea pune în discuție valabilitatea titlurilor, prin care se putea determina opozabilitatea și față de titularul dreptului de proprietate publică - Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, și pe cale de consecință, ar constitui acțiunea principală, deci suportul juridic al unei cereri accesorii rectificare a înscrisurilor din cartea funciară 31018
Consilierul juridic al apelantului - pârât solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a hotărârii atacate, iar pe fond, respingerea acțiunii formulată de reclamant.
Apărătorul intimatului - reclamant învederează faptul că au demonstrat prin actele depuse la dosarul cauzei că este proprietar asupra suprafeței de 3000. situat în B,- și 248, sect. 4, astfel cum s-a hotărât prin sentința civilă nr.1278/28.06.2005 a Curții de Apel București - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal, rămasă definitiv și irevocabilă prin decizia nr.1074/29.03.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal.
Apărătorul intimatului - reclamant arată că și Înalta Curte de Casație și Justiție, în primul ciclu procesual, confirmat de instanțe în hotărârile date în rejudecare a reținut că terenurile din jurul lacului nu au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, astfel cu, prevăd dispozițiile art. 6 alin. 1 din Legea nr.213/1998 și ca atare Guvernul României nu putea dispune prin hotărârea nr.855/2002 asupra concesionării acestora, pârâtul nu deține un titlu valabil de proprietate asupra terenului în cauză, astfel, în lipsa titlului documentația cadastrală cu nr.6103 întocmită de numele Statului Român este nulă absolut.
Apărătorul intimatului - reclamant arată că, aceeași instanță supremă a recunoscut un titlu valabil asupra terenului și a reținut că acesta deține titlu de proprietate valabil, respectiv actul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.33219/09.12.1943 și transcris la nr.82765 la Tribunalul Ilfov - Secția notariat. Conform căruia părinții reclamantului au cumpărat 3000. teren în B, comuna suburbană cu vecinătățile menționate în act. Totodată, învederează faptul că intimatul - reclamant a moștenit terenul de la părinții săi, conform certificatului de moștenitor nr.276/14.04.1987.
Apărătorul intimatului - reclamant arată că, în ceea ce privește
același teren a fost întocmită documentația cadastrală cu nr.6103 pe numele Municipiului B în calitate de proprietar, care ulterior a fost rectificat pe numele Statului Român, terenul având adresa poștală B, - nr.174, sect. 4 și o suprafață totală de 182,9901 hectare. De asemenea, învederează faptul că, suprafața de 3000. împreună cu suprafața totală ce este cuprinsă în perimetrul Lacului, de 182,9901 hectare, a fost intabulat în cartea funciară cu nr.13018 N pe numele Statului Român, așa cum rezultă din încheierea cu nr.17692/10.10.2005.
Apărătorul intimatului - reclamant învederează faptul că, așa cum s-a menționat în decizii, Statul Român nu deține un titlu de proprietate valabil asupra terenului în suprafață de 3000. reclamantul având titlu de proprietate valabil asupra respectivului imobil.
Apărătorul intimatului - reclamant solicită respingerea recursului, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 13.06.2008 sub nr- pe rolul Judecătoriei sectorului 4 B, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței pronunțarea unei sentințe prin care să se rectifice cartea funciară nr.31018/N, deschisă pentru imobilul din B, - -, nr.174, sector 4 în sensul de a fi radiate mențiunile referitoare la dreptul de proprietate al statului, cu privire la terenul în suprafață de 3.000 mp. ce constituie proprietatea reclamantului, să se constate nulitatea parțială a documentației cadastrale nr.6103, cu privire la același teren.
Motivându-și acțiunea, reclamantul a susținut că este proprietarul terenului în suprafață de 3.000 mp. situat în B, - -, nr.240 și 248, sector 4, teren cumpărat de părinții săi în anul 1943, printr-un act autentic de vânzare - cumpărare.
Prin sentința civilă nr.1278 din 28.06.2005, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII-a de Contencios Administrativ a fost anulată în parte nr.HG855/2002 și s-a constatat că terenul în suprafață de 3.000 mp. situat la adresa menționată în petitul acțiunii, este proprietatea reclamantului.
În aceste condiții, reclamantul apreciază că se impune rectificarea cărții funciare și a documentației cadastrale menționată în petitul acțiunii, având în vedere faptul că terenul proprietatea sa a fost intabulat în mod eronat în cartea funciară, în favoarea Statului Român.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art.2, 11 și 36 din Legea nr.7/1996.
Pârâtul a depus la dosar cerere de chemare în garanție a Ministerului Mediului și Dezvotării Durabile, cerere disjunsă de instanță prin încheierea din ședința publică de la 10.12.2008, în baza dispozițiilor art.120 alin.2 Cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr.6955 din 17.12.2008, Judecătoria Sectorului 4 Baa dmis acțiunea formulată de reclamant, a dispus rectificarea cărții funciare nr.31018/N a localității B, în sensul radierii dreptului de proprietate al Statului Român asupra terenurilor în suprafață de 2103 mp. respectiv 901,73 mp. proprietatea reclamantului și a anulat în parte documentația cadastrală care a stat la baza deschiderii acestei cărți funciare, în sensul excluderii din această documentație a terenurilor proprietatea reclamantului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin decizia civilă nr.909 din 02.03.2004, definitivă și irevocabilă, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal, a statuat că terenurile din jurul Lacului, inclusiv terenul în litigiu, au intrat în proprietatea statului fără titlu valabil, astfel cum acesta este definit de art.6 alin.1 din Legea nr.213/1998, situație în care Guvernul nu putea dispune printr-o hotărâre concesionarea acestora.
Prin aceeași decizie, s-a reținut că reclamantul din prezenta cauză este proprietarul terenului în suprafață de 3.000 mp. conform actului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.33219/09.12.1943 și certificatului de moștenitor nr.276/14.04.1987 și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare cu indicația expresă de a se identifica amplasamentul acestui teren, printr-o expertiză topografică.
Rejudecând în fond cauza și dând curs indicațiilor deciziei de casare, obligatorii conform art.315 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a de Contencios Administrativ a pronunțat sentința civilă nr.1278/28.06.2005, irevocabilă prin decizia civilă nr.1074/29.03.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care a anulat Hotărârea de Guvern nr.855/2002 în ceea ce privește terenul în suprafață de 3000 mp. identificat prin expertiza administrată în cauză.
Reținând că prin aceste hotărâri judecătorești irevocabile și intrate în puterea lucrului judecat s-a constatat dreptul de proprietate al reclamantului asupra terenului în litigiu, iar între această situație juridică reală a terenului și situația tabulară ce rezultă din cuprinsul cărții funciare, în care proprietar al terenului apare ca fiind Statul Român, există o evidentă neconcordanță instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr.7/1996 pentru rectificarea înscrierilor făcute în cartea funciară cu privire la acest teren.
Pentru a considera astfel, instanța de fond a avut în vedere, pe lângă celelalte probe administrate în cauză, raportul de expertiză topometrică întocmit de expert din care rezultă că terenul în suprafață de 3000 mp. proprietatea reclamantului, este fragmentat în două parcele, în suprafață de 2.103 mp. respectiv 901,73 mp. ambele aflându-se în interiorul terenului înscris în cartea funciară nr.31018/N pe numele Statului Român.
S-a mai reținut de instanță că acțiunea care constituie suportul juridic al prezentei cereri în rectificare este acțiunea în contencios administrativ soluționată în mod irevocabil prin sentința civilă nr.1278/28.06.2005 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a Contencios Administrativ, iar rectificarea cărții funciare și a documentației cadastrale reprezintă o consecință logică și necesară a acestei hotărâri judecătorești, fiind impusă și de principiul securității juridice, ca o componentă a dreptului la un proces echitabil, care presupune ca ceea ce a fost definitiv judecat să nu mai fie pus în discuție în alt litigiu.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, susținând că deși acțiunea inițială a fost înregistrată drept o acțiune în anulare, ea a fost judecată de instanța de fond ca o acțiune în rectificare de carte funciară, iar suportul juridic al acesteia din urmă nu îl putea constitui sentința civilă nr.1278/2005 a Curții de Apel București - Secția a VIII-a Contencios Administrativ, ci doar o acțiune de revendicare prin comparare de titluri.
Apelantul a mai susținut că respectiva sentință a fost reținută de instanța de fond, în motivarea soluției pronunțate, deși aceasta nu îi era opozabilă, deoarece nu fusese parte în litigiul în care a fost pronunțată.
Acțiunea în rectificarea cărții funciare este o acțiune accesorie unei acțiuni principale și se judecă, în opinia apelantului, doar de instanța ce a judecat acțiunea principală, în speță, de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a Contencios Administrativ.
Prin decizia civilă nr.781 A din 17.06.2009, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins apelul ca fiind nefondat.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că în mod corect prima instanță a calificat acțiunea reclamantului drept o cerere de rectificare a cărții funciare și nu una de anulare, cum din eroare s-a menționat pe coperta dosarului.
Susținerea apelantei în sensul că hotărârea pronunțată de instanța de contencios administrativ nu poate constitui suport juridic al unei acțiuni în rectificarea cărți funciare, ci numai o acțiune în revendicare prin comparare de titluri, a fost apreciată de tribunal, ca nefondată, atâta timp cât prin sentința Curții de Apel București, s-a constatat în mod irevocabil că titlul statului în temeiul căruia s-a făcut intabularea este unul nul, Hotărârea Guvernului privind terenul în litigiu a fost anulată, reținându-se că reclamantul deține în privința terenului un titlu valabil de proprietate.
Această concluzie stabilită de instanța de contencios administrativ s-a considerat de tribunal că este opozabilă și apelantului - pârât care a fost reprezentat în proces de organele sale de cel mai înalt nivel, în speță Guvernul României.
Ultimul motiv de apel privind necompetența materială a instanței care a dispus cu privire la rectificarea cărții funciare a fost apreciat de tribunal ca nefondat, reținându-se că deși acțiunea în rectificare carte funciară trebuie să aibă un suport legal într-o acțiune anterioară, nu se impune în mod obligatoriu ca cele două acțiuni să fie judecate de aceeași instanță, întrucât acest lucru ar duce la concluzia că acțiunea în rectificare poate fi judecată de diverse instanțe care sunt competente, după caz, să soluționeze acțiunea principală.
Și împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs apelantul - pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, susținând că a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii.
Prin motivele de recurs s-a susținut că instanța de apel a încălcat dispozițiile art.34 pct.1 și art.36 din Legea nr.7/1996 atunci când a considerat, ca și instanța de fond, că sentința civilă nr.1278/28.06.2005 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal poate fi considerată acțiune principală care să constituie suportul acțiunii de față, având ca obiect rectificare carte funciară.
În opinia recurentei, această hotărâre judecătorească prin care s-a dispus anularea nr.HG855/2002, în ceea ce privește terenul în suprafață de 3.000 mp. proprietatea reclamantului, nu putea constitui suportul acțiunii rectificare carte funciară, deoarece această hotărâre de guvern nu stabilea regimul juridic al terenului în discuție, ci doar concesionarea unor terenuri al căror regim juridic, respectiv apartenența la domeniul public al statului, fusese stabilit prin alte acte anterioare. Cu alte cuvinte, în opinia recurentului, anularea parțială a acestui act normativ nu putea produce efecte decât cu privire la concesiunea, nu și cu privire la dreptul de proprietate al statului.
Singura acțiune care putea constitui suport juridic pentru acțiunea de față era, conform susținerilor recurentului, acțiunea în revendicare prin comparare de titluri, acțiune care nu putea fi soluționată de instanța de contencios administrativ, ci de o instanță de drept comun.
Tot în opinia recurentului, instanța de apel a greșit și atunci când a reținut că îi este opozabilă sentința nr.1278/28.06.2005 a Curții de Apel București - Secția a VIII-a Contencios Administrativ, deși Statul Român nu a fost parte în litigiul finalizat prin pronunțarea acestei hotărâri.
S-a susținut că, deși prin hotărârea mai sus menționată s-a antamat și valabilitatea titlului în baza căruia terenurile din jurul Lacului au intrat în proprietatea publică a statului, reținându-se că "terenurile din jurul Lacului nu au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, astfel cum prevăd dispozițiile art.6 alin.1 din Legea nr.213/1998 și ca atare, Guvernul nu putea dispune prin nr.HG855/2002 asupra concesionării acestora", această constatare a instanței nu poate produce efecte juridice și în contradictoriu cu Statul Român.
În opinia recurentei, dacă s-ar adopta punctul de vedere al instanței de apel cu privire la opozabilitatea hotărârii pronunțată de instanța de contencios administrativ, s-ar ajunge în situația în care s-ar lipsi de eficiență juridică dispozițiile art.12 alin.5 din Legea nr.213/1998 care prevăd că în litigiile în care se discută dreptul de proprietate publică al statului, acesta este reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice.
În finalul motivelor de recurs, au fost redate de către recurent dispozițiile art.34 alin.1 din Legea nr.7/1996 susținându-se că acestea condiționează rectificarea înscrierilor din cartea funciară de existența unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, prin care s-a constatat că înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil, iar o astfel de hotărâre nu putea fi pronunțată pe calea contenciosului administrativ, ci doar prin soluționarea unei acțiuni de revendicare în cadrul căreia instanța de drept comun să compare titlurile de proprietate ale părților și să stabilească care dintre acestea este preferabil.
Conform extrasului de carte funciară individuală nr.31018 nedefinitivă, înscrierea dreptului de proprietate al Statului Român s-a făcut prin încheierea nr.8252/15.04.2003, în baza nr.HG481/2001, nr.HG1223/2001 și nr.OG107/2002 și atâta timp cât nici unul din aceste acte nu au fost anulate de instanța de judecată, tribunalul nu putea menține ca legală și temeinică hotărârea instanței de fond care a dispus rectificarea cărții funciare.
Analizând decizia instanței de apel în raport de motivele de nelegalitate invocate de recurent, Curtea va reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
cărții funciare reprezintă, conform dispozițiilor articolului 33 pct. 2 din Legea nr. 7/13.03.1996, republicată în temeiul articolului II al Titlului XII din Legea nr. 247/2005, radierea, îndreptarea sau menționarea înscrierii oricărei operațiuni, susceptibilă a face obiectul unei înscrieri în cartea funciară și se poate face fie pe cale amiabilă, prin declarație autentică, fie în caz de litigiu, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, la cererea oricărei persoane interesate.
Invocând dreptul său exclusiv de proprietate asupra terenului în litigiu, intabulat în cartea funciară nr. 31018/N a localității B, sector 4, în favoarea Statului Român și dispozițiile articolului 34 pct. 1 din Legea cadastrului și a publicității imobiliare, intimatul reclamant a solicitat rectificarea mențiunilor făcute în această carte funciară, susținând că actul în temeiul căreia s-au făcut nu a fost valabil și invocând în susținerea cererii sale, sentința nr.1278/28.06.2005 a Curții de Apel București - Secția a VIII-a Contencios Administrativ,definitivă și irevocabilă.
Din probele administrate în cauză a rezultat că între intimatul reclamant și Guvernul României a mai existat un proces, având ca obiect anularea HG nr. 855/2002 prin care s-a aprobat concesionarea bunurilor din domeniul public al statului ce alcătuiesc obiectivul de investiții, cu privire la terenul proprietatea intimatului reclamant, același cu cel dedus judecății în litigiul de față.
Prin hotărârile judecătorești pronunțate în acest litigiu, care a parcurs două cicluri procesuale, s-a dispus admiterea cererii reclamantului și anularea HG nr. 855/2002, cu privire la terenul proprietatea acestuia, în motivarea soluției pronunțate, reținându-se atât faptul că terenul este proprietatea exclusivă a acestuia, cât și nevalabilitatea titlului statului asupra acestuia.
În raport de aceste probatorii și făcând o corectă interpretare și aplicare a legii, atât instanța de fond cât și cea de apel au apreciat că sunt îndeplinite condițiile impuse de lege pentru rectificarea pe cale judecătorească a cărții funciare nr. 31018/N, cu privire la terenul în litigiu, proprietatea exclusivă a reclamantului, în sensul radierii din CF a dreptului de proprietate al statului asupra acestui teren.
Articolul 34 pct. 1 din Legea nr. 7/1996 condiționează o astfel de rectificare de probarea faptului că înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a făcut înscrierea nu a fost valabil.
Nicăieri în lege nu se menționează faptul că această nevalabilitate ar trebui să rezulte în mod obligatoriu doar dintr-o hotărâre de revendicare, astfel cum se susține de recurent, iar acolo unde legea nu distinge, nici judecătorul nu poate distinge.
La filele 19-22 din dosarul de fond s-a depus decizia civilă nr. 909/02.03.2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în care s-a reținut cu putere de lucru judecat că terenurile din jurul Lacului (care includeau și terenul în litigiu) nu au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, astfel cum prevăd dispozițiile articolului 6 alin. 1 din Legea nr. 213/1998.
Această hotărâre judecătorească irevocabilă, coroborată evident cu hotărârile judecătorești pronunțate în aceiași cauză în al doilea ciclu procesual, impus doar de necesitatea identificării exacte a terenului proprietatea reclamantului, era suficientă pentru ca instanța de judecată să constate că înscrierea dreptului de proprietate al statului asupra terenului nu mai poate fi menținută, impunându-se totodată, conform articolului 34 pct. 1 din Legea nr. 7/1996, rectificarea cărții funciare în care acesta fusese înregistrat.
Susținerea recurentului în sensul că aceste hotărâri judecătorești nu i-ar fi opozabile, a fost în mod corect respinsă de tribunal, reținându-se că în procesul anterior Statul Român a fost reprezentat de organele sale de cel mai înalt nivel, respectiv de Guvernul României.
În plus, Legea 7/1996 nu condiționează rectificarea cărții funciare conform dispozițiilor articolului 34 pct. 1 de existența unei hotărâri judecătorești pronunțată între aceleași părți ci doar de dovedirea, prin orice mijloc de probă, a nevalabilității înscrierii făcută în CF.
În condițiile în care la dosar exista o hotărâre judecătorească irevocabilă care stabilea că terenul în litigiu este proprietatea reclamantului și a fost trecut fără titlu valabil în proprietatea statului, în mod corect instanțele anterioare au apreciat că s-a probat,conform textului de lege menționat anterior, nevalabilitatea înscrierii în CF a dreptului de proprietate al Statului Român, consecința firească a unei astfel de constatări fiind rectificarea acestei CF prin radierea dreptului de proprietate al statului asupra terenului reclamantului.
În consecință, apreciind că decizia instanței de apel a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a legii, Curtea va dispune în baza articolului 312 Cod Procedură Civilă respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul - pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, împotriva deciziei civile nr.781 A din 17.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III- a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - ---
GREFIER,
Red.
Tehnodact. S,
2 ex./04.12.2009
- Secția a III-a Civ. -;
Jud. Sectorului 4. - Civ. -
Președinte:Ioana BuzeaJudecători:Ioana Buzea, Doinița Mihalcea, Daniela Adriana
