Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 1504/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1409/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1504
Ședința publică de la 09 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Buzea
JUDECĂTOR 2: Doinița Mihalcea
JUDECĂTOR 3: Daniela Adriana
GREFIER -
* * * * * * * * * *
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurentul - pârât A, împotriva deciziei civile nr. 245 A din 17.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă.
are ca obiect - succesiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata - reclamantă, reprezentată de avocat fără împuternicire avocațială la dosar, lipsind recurentul - pârât
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că prin serviciul registratură la data de 08.10.2009, recurentul - pârât a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei, consemnată cu chitanța nr.-/07.10.2009 la Direcția de Impozite și Taxe Locale Municipiul C - N și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei. Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Apărătorul intimatei - reclamante învederează faptul că, în motivarea recursului, recurentul - pârât se apără prin invocarea necunoașterii legii, deoarece a apreciat că după achitarea taxei de timbru era suficient să comunice acest lucru instanței de judecată. Totodată, mai arată că instanța de apel, după ce a efectuat toate verificările citațiilor a constatat în mod corect că taxa judiciară de timbru nu a fost achitată de către recurent, sens în care a invocat din oficiu excepția de netimbrare.
Apărătorul intimatei - reclamante învederează faptul că recurentul - pârât în faza procesuală a apelului a fost reprezentat de avocat, motiv pentru care nu poate invoca lipsa de apărare.
Apărătorul intimatei - reclamante solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii judecătorești, pronunțată de instanța de apel, ca legală și temeinică.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 B, la data de 21.12.2005 reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul A, solicitând instanței să constate deschisă succesiunea defuncților decedat la 26.09.1981 și decedată la 16.07.2001, părinții celor două părți, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se stabilească succesorii și calitatea acestora și să se reducă testamentul invocat de pârât.
La data de 08.03.2006, reclamanta a completat acțiunea arătând că, în subsidiar, solicită constatarea calității sale de succesoare a defuncților părinți în baza Legii nr.18/1991 completată prin Legea nr.247/2005.
Prin sentința civilă nr.3411/19.04.2006, instanța a respins acțiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, iar prin decizia civilă nr.1315/23.10.2007, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a infirmat această soluție pe care a desființat-o și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 B sub nr- instanță care, prin sentința civilă nr.4865 din 26.05.2008 a admis, în parte, acțiunea reclamantei și a constatat deschisă succesiunea defunctului și moștenitorii rămași de pe urma acestuia soția supraviețuitoare, reclamanta și pârâtul în calitate de fii, prima cu o cotă succesorală de iar ultimii cu câte o cotă succesorală de 3/8 fiecare.
A fost constatată deschisă și succesiunea defunctei de pe urma căreia au rămas ca moștenitori reclamanta și pârâtul în calitate de fii, cu câte o cotă succesorală de fiecare.
Instanța a respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere având ca obiect reducerea testamentului autentificat sub nr.10608/20.05.1993 de notariatul de Stat Local sector 2 B și a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 438,6 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță, având în vedere materialul probator administrat în cauză, a reținut că, reclamanta, în calitate de fiică a defuncților a acceptat tacit succesiunea acestora, în sensul art.689 teza a II-a din Codul civil, iar pârâtul nu și-a probat propriile apărări în sensul că, nu a dovedit prin nici un mijloc de probă concludent faptul că acesta este unicul moștenitor acceptant.
Împrejurarea că pârâtul a acționat în temeiul Legii nr.18/1991, formulând cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unui imobil ce a aparținut defunctului, obținând titlul de proprietate nr.22804/1995, este irelelevant în cauză, întrucât semnificația juridică a cererilor formulate în temeiul legilor speciale, de către moștenitorii foștilor proprietari este aceea de a fi considerați repuși în termenul de opțiune succesorală pentru imobilele ce fac obiectul măsurilor reparatorii reglementate de aceste legi speciale.
Prin urmare, mai arată instanța, faptul că reclamanta nu a recurs la procedurile de retrocedare în temeiul Legii nr.18/1991 nu atrage inexistența calității sale de moștenitor așa cum susține pârâtul, funcția cererilor formulate în baza acestei legi fiind aceea de a le conferi moștenitorilor neacceptanți beneficiul de a fi repuși în termenul de acceptare, în considerarea bunurilor ce fac obiectul legii.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect reducerea testamentului autentificat sub nr.10608/20.05.1993 de Notariatul de Stat Local sector 2, instanța constată că este neîntemeiat, nefiind produs nici un mijloc de probă care să demonstreze faptul că această liberalitate ar avea caracter excesiv și că ar încălca rezerva succesorală a reclamantei, câtă vreme nu se cunoaște exact întinderea și valoarea activului cât și a pasivului succesoral, precum și valoarea bunurilor testate în favoarea pârâtului.
Prin decizia civilă nr.245 din 17.02.2009, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis excepția de netimbrare pe care a invocat-o din oficiu și, pe cale de consecință, a anulat, ca netimbrat, apelul formulat de apelantul - pârât constatând că, deși apelantul a fost citat cu mențiunea timbrării cererii de apel, acesta nu a înțeles să se conformeze acestor dispoziții precum și prevederilor art.11 din Legea nr.146/1997, republicată.
În termen legal, împotriva acestei din urmă hotărâri, în temeiul dispozițiilor art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă, pârâtul a formulat recurs prin care a susținut că instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile legale la care a făcut referire, raportate la cele ale art.129 alin.2 și alin.5 din Codul d e procedură civilă și raportate la art.6 parag.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Astfel, în speță, s-a reținut absolut mecanic faptul că recurentul - pârât nu s-ar fi conformat dispozițiilor obligatorii de plată a taxei de timbru judiciar, deși acesta a depus la dosarul cauzei o cerere în care a arătat faptul că a achitat taxele de timbru care au fost indicate de instanță însă, fiind o persoană în vârstă de peste 80 de ani și cu o sănătate precară, s-a aflat în imposibilitatea de a participa la proces, aflându-se într-o eroare asupra faptului că era necesar să depună efectiv, în original, chitanțele doveditoare ale plății taxelor.
Recurentul - pârât mai susține că, prin prevederile art.20 alin.1 și 3 din Legea nr.146/1997 se urmărește finalitatea achitării efective a taxelor astfel că instanța de apel atât timp cât a fost înștiințată cu privire la plata pe care acesta a făcut-o, era ținută să verifice în mod nemijlocit acest fapt, astfel că, tribunalul a ignorat dispozițiile art.129 alin.2 și 5 din Codul d e procedură civilă, nestăruind pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului.
Raportat la importanța și gravitatea litigiului, soluția de anulare a apelului ca netimbrat, în pofida datelor pe care recurentul - pârât le-a arătat în cererea trimisă la dosar în data de 11.02.2009 și în condițiile în care instanța de apel avea la îndemână mijloace simple și suficiente pentru a verifica și stabilit adevărul cu privire la acest aspect, este o soluție care a încălcat dreptul pârâtului la un proces echitabil, fiind împiedicat, de fapt, accesul efectiv la justiție în situația concretă a cauzei.
Prin întâmpinarea depusă în recurs la data de 02.09.2009, intimata - reclamantă a susținut că recursul este nefondat, deoarece pentru termenul din data de 17.02.2009 când s-a soluționat apelul, recurentul a fost citat cu mențiunea de a timbra cererea de apel, iar în fața instanței de apel nu a putut face dovada achitării taxei de timbru.
Reținerea de către instanța de apel a excepției de netimbrare nu s-a făcut mecanic, așa cum susține recurentul, ci după studierea dosarului din care a reieșit acest aspect, netăgăduit chiar și de către acesta prin motivarea recursului.
Recursul este nefondat.
Examinând cauza prin prisma criticilor invocate de recurentul - pârât în memoriul de recurs, Curtea constată că tribunalul a făcut o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor art.11 și 20 din Legea nr.146/1997, cât și ale art.129 din Codul d e procedură civilă și, în egală măsură ale art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În mod corect tribunalul a reținut că la data de 11.02.2009 apelantul - pârât a depus la dosar o cerere prin care a solicitat ca judecata să aibă loc în lipsa sa, întrucât din motive de sănătate, vârstă înaintată și distanță mare, nu se poate prezenta la instanță și prin care arăta că taxele de timbru sunt achitate conform chitanțelor cu seria - 5 nr.- și seria - 5 nr.-1, fără ca aceste înscrisuri să fie depuse la dosar așa încât în mod corect, cererea sub aspectul chestiunii prejudiciale a timbrajului a fost privită de către instanța de apel ca fiind nedovedită.
Dispozițiile art.11 și ale art.20 din Legea nr.146/1997 statuează principiul potrivit cu care taxele de timbru se plătesc anticipat, prin urmare anterior promovării cererii, ori cel mai târziu până la primul termen de judecată.
Prevederea în dreptul intern a acestor dispoziții nu se află în contradicție cu dispozițiile art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, câtă vreme, chiar Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa consecventă a reținut că statele pot aduce anumite restricții drepturilor fundamentale care nu pot fi considerate ca fiind drepturi absolute, cu condiția respectării cerinței proporționalității între drepturile individuale și ordinea socială.
Accesul la justiție al recurentului pârât este garantat prin lege și el a fost exercitat efectiv prin sesizarea instanței de apel care a și examinat cererea de apel în limitele legii, astfel că nu se poate reține că tribunalul nu ar fi avut rol activ în instrumentarea cauzei, o soluție contrară celei primite fiind considerată nelegală.
Curtea constată că prin decizia recurată nu au fost încălcate dispozițiile legale la care face referire recurentul, iar invocarea propriei culpe, care a condus la soluția anulării apelului ca netimbrat, nu poate fi interpretată ca o lipsă de rol activ a instanței așa cum afirmă recurentul.
Mai mult, Curtea nu poate reține nici valoarea probatorie a înscrisurilor care au fost depuse în recurs de către recurentul - pârât, ca fiind chitanțele la care acesta ar fi făcut referire și prin cererea depusă în fața tribunalului, deoarece din cuprinsul acestora rezultă că taxa de timbru a fost achitată pentru acte notariale, iar nu pentru dosarul de față, ceea ce conduce la concluzia că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale și, prin urmare, recursul formulat este nefondat, în condițiile prevăzute de dispozițiile art.304 pct.9 și ale art.312 din Codul d e procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul - pârât A, împotriva deciziei civile nr.245 din 17.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 09.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
Tehnodact.
Ex.2/12.01.2010
Secția a V-a Civ. -
-
Jud.sector 2. -
Președinte:Ioana BuzeaJudecători:Ioana Buzea, Doinița Mihalcea, Daniela Adriana
