Rectificare carte funciara. Speta. Decizia 152/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 152/2009
Ședința publică de la 27 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Mărginean
JUDECĂTOR 2: Cristina Gheorghina Nagy Nicoară vicepreședinte
Judecător:
Grefier:
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamanții și și intervenienții IU, și împotriva deciziei civile nr. 197/A/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar civil nr-, în contradictoriu cu intimații MUNICIPIUL A REPREZENTAT DE INSTITUȚIA PRIMARULUI și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI A, având ca obiect rectificare carte funciară.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat, cu împuternicire avocațială (fila 13) în reprezentarea recurenților reclamanți, lipsind aceștia și celelalte părți.
Având în vedere faptul că titularul completului de recursuri C3, domnul judecător și-a încetat activitatea conform Decretului nr. 368 publicat în Of. nr. 129/12.03.2009, în conformitate cu art. 98 și următoarele din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești și planificării de permanență, lipsa judecătorului se complinește prin prezența judecătorului de serviciu următor desemnat din lista de permanență, prin persoana doamnei judecător:.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recursurile sunt timbrate, motivate și s-a depus prin serviciul registratură întâmpinare formulată de către Municipiul
Instanța comunică cu reprezentantul recurenților reclamanți un exemplar al întâmpinării depuse la dosar.
Avocat declară că nu solicită termen pentru studiul întâmpinării și că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța, în deliberare față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocat, având cuvântul, solicită instanței, în principal, admiterea recursului reclamanților și intervenienților, desființarea deciziei atacate și în rejudecare admiterea acțiunii reclamanților. În subsidiar, solicită instanței admiterea recursului, casarea cu trimitere spre rejudecare. Susține faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere cu care a fost investită, respectiv asupra întinderii imobilului și stabilirea suprafeței acestuia, raportat la Decretul de expropriere și extrasul de CF 1005 care dovedesc că acest imobil este proprietatea reclamanților și nu se poate solicita anularea unui act de întabulare valid. În concluzie, față de faptul că instanțele de fond și apel nu s-au pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere formulate, apreciază că se impune casarea cu trimitere spre rejudecare, sens în care solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Instanța, față de lucrările dosarului și cele expuse de mandatarul recurenților reclamanți, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 1484/2007 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr- a fost respinsă acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanții și împotriva pârâților Municipiul A și Consiliul Local S-a respins cererea de intervenție formulată de și continuată de moștenitorii legali și.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin acțiunea formulată, reclamanții au solicitat:
- să se stabilească întinderea efectivă a imobilului proprietatea reclamanților pe baza actelor de proprietate, cu luarea în considerare a actualei folosințe;
- să se dispună rectificarea întinderii suprafeței de teren aflată în proprietatea reclamanților până la valoarea corespunzătoare folosinței lor actuale, respectiv a terenului liber de construcții;
- să se stabilească, în funcție de această valoare, linia de graniță între proprietatea reclamanților și cea a Statului Român, respectiv a municipiului
În motivare, reclamanții arată că sunt proprietarii imobilului înscris în CF 1005, nr. top 399/3/1/2 casă, curte și grădină în suprafață de CF de 357 mp, întinderea efectivă a imobilului fiind însă mult mai mare decât aceasta, ca urmare a faptului că, deși s-a procedat la exproprierea antecesorilor reclamanților, această expropriere nu a produs efecte asupra întregii suprafețe de teren teoretic expropriate, parte din aceasta nefiind afectată scopului pentru care s-a realizat. Raportat la această stare de fapt, reclamanții au formulat prezenta acțiune în vederea stabilirii întinderii efective a terenului asupra căruia reclamanții au rămas proprietari.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 111 Cod procedură civilă, art. 35 din Legea nr. 7/1996 republicată, art. 480 și 585 Cod civil.
Prin cererea de intervenție formulată, intervenienta a solicitat ca prin completarea acțiunii introductive de instanță să se constate că imobilul în litigiu are suprafața de 697 mp identificat topografic prin nr. top 399/3/1/2, este liber de construcții și nu a făcut obiectul unei exproprieri pentru utilitate publică, respectiv să se constate caducitatea decretului de expropriere cu privire la suprafața de teren în litigiu așa cum a fost aceasta precizată.
Judecătoria a reținut că acțiunea reclamanților are ca obiect constatarea caducității decretului de trecere în proprietatea statului a imobilului în litigiu după intrarea în vigoare a Legii 10/2001 dar, că în speță aceștia și intervenienții nu au făcut dovada parcurgerii procedurii administrative prealabile și obligatorii prevăzută de Legea nr. 10/2001, astfel că acțiunea acestora este inadmisibilă.
S-a apreciat că, procedându-se astfel, nu se încalcă prevederile art. 6 CEDO privind liberul acces la justiție, numai că părțile trebuie să parcurgă mai întâi procedura Legii nr. 10/2001.
Prin decizia civilă nr. 197/A/2008 pronunțată de Tribunalul Albaa fost respins apelul declarat de reclamanți și de intervenienți împotriva acestei sentințe.
În considerentele deciziei s-a reținut că într-adevăr imobilul cu nr. top 399/3/1/2 nu a făcut obiectul exproprierii însă asupra celorlalte suprafețe s-au emis decrete de expropriere și Statul Român și-a întabulat dreptul de proprietate asupra terenurilor.
S-a apreciat că prin acțiunea de față reclamanții nu urmăresc să se stabilească că suprafața imobilului înscris în CF nu ar corespunde cu cea reală ci o inaplicabilitate a decretelor de expropriere asupra întregii suprafețe preluate de stat și prin aceasta să se poate redobândi dreptul asupra unei suprafețe de teren folosite de aceștia în mod efectiv, aspect care a fost recunoscut chiar prin motivarea acțiunii.
Față de aceasta și luând în considerare decizia LIII/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a constatat că în mod legal instanța de fond a apreciat că reclamanții trebuiau să urmeze calea Legii nr. 10/2001 pentru a redobândi dreptul de proprietate asupra diferenței de suprafață preluată de Statul Român.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții și intervenienții, solicitând desființarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond în condițiile art. 312 alin 5 Cod procedură civilă. În drept invocă art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod procedură civilă.
În motivarea căii de atac se arată că instanța de apel a omis a analiza și a se pronunța asupra capetelor principale de cerere formulate inițial vizând rectificarea de carte funciară pronunțându-se exclusiv asupra capetelor subsidiare cu privire la caducitatea decretului de expropriere care au fost greșit soluționate atât prin greșita aplicare a Legii nr. 10/2001 având ca efect o greșit interpretare a actului juridic dedus judecății în sensul art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă cât și prin ignorarea vădită a cererilor apelanților.
Susținerile din decizia atacată privind pretinsa cerere că apelanții urmăresc alte scopuri decât rectificarea întinderii suprafeței de CF este o pronunțare asupra a ceea ce nu s-a cerut, omițându-se pronunțarea asupra a ceea ce s-a cerut.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul Municipiul Aas olicitat respingerea recursului arătând că este vorba de o revendicare mascată prin care reclamanții tind la redobândirea dreptului de proprietate asupra imobilelor expropriate și nicidecum de o rectificare a suprafeței deținute în fapt, ori, în această situație, aceștia aveau posibilitatea de a solicita restituirea imobilelor în temeiul Legii nr. 10/2001.
Verificând decizia atacată prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
Tribunalul, atunci când a reținut că prin acțiunea de față reclamanții urmăresc să se stabilească o inaplicabilitate a decretelor de expropriere asupra întregii suprafețe preluate de stat, a avut în vedere acțiunea în integralitatea sa, astfel că nu se poate susține cu temei că nu s-ar fi pronunțat asupra capetelor de cerere formulate inițial.
Această apreciere a instanței de apel se fundamentează chiar pe motivarea reclamanților și nu poate fi considerată nelegală, deoarece se circumscrie limitelor art. 129 alineat ultim neputând fi considerată ca o pronunțare asupra a ceea ce nu s-a cerut și nici ca o nepronunțare asupra solicitărilor reclamanților și a intervenienților.
În motivarea acțiunii introductive reclamanții susțin că exproprierea nu a produs efecte asupra întregii suprafețe de teren teoretic expropriate, parte din aceasta nefiind afectată scopului pentru care s-a realizat. Deasemenea, prin cererea de intervenție se solicită a se constata caducitatea parțială a decretelor de expropriere referitor la suprafețele de teren neafectate de detalii de sistematizare.
Față de aceste susțineri ale reclamanților și intervenienților coroborate cu înscrisurile pe care aceștia le-au depus la dosar, în mod corect instanțele fondului au reținut că este vorba de un imobil care formează obiect al Legii nr. 10/2001 și astfel ar fi trebuit să fi parcursă procedura prevăzută de acest act normativ, deasemenea, în mod legal la pronunțarea soluției s-au avut în vedere cele statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție - secțiile unite cu ocazia soluționării recursului în interesul legii ce a format obiect al deciziei nr. 53/2007.
În consecință nu se poate vorbi de o greșită implicare și aplicare a Legii nr. 10/2001 și nici de o interpretare greșită a actului juridic dedus judecății, în speță nefiind incident niciunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod procedură civilă de natură a atrage aplicabilitatea art. 312 alin 5 Cod procedură civilă.
Față de cele ce preced, constatând că recursul reclamanților și a intervenienților este nefondat, Curtea, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va decide în sensul respingerii acestuia.
Nu s-a solicitat cheltuieli de judecată de către intimați.
Pentru aceste motive,
(continuare decizia nr. 152/2009 din dosar nr-)
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții și și de intervenienții și iu împotriva deciziei nr. 197/A/2008 pronunțată de Tribunalul Alba.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27.03.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - -
- -
Grefier,
Red.
Tehnored. /2 ex/21.04.2009
Jud. fond:
Jud. apel:,
Președinte:Daniela MărgineanJudecători:Daniela Mărginean, Cristina Gheorghina Nagy Nicoară
