Rectificare carte funciara. Speta. Decizia 172/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - rectificare -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 172
Ședința publică din 29 mai 2009
PREȘEDINTE: Rață Gabriela JUDECĂTOR 2: Surdu Oana
JUDECĂTOR 3: Timofte Cristina
Grefier - -
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții G și ambii cu domiciliul în municipiul R,- A, județul S, împotriva deciziei nr. 407 din 11 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava, în dosarul nr-.
Concluziile dezbaterilor au fost consemnate în încheierea ședinței de judecată din 22 mai 2009, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta și când pentru a da posibilitatea părților, prin apărători, de a depune concluzii scrise la dosar, pronunțarea a fost amânată pentru astăzi 29 mai 2009, ora 12,00.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea civilă adresată Judecătoriei Rădăuți, reclamanții G și au contestat încheierea nr. 618/1997 a Biroului de carte funciară din cadrul Oficiului de cadastru și publicitate imobiliară S, solicitând desființarea acestei încheieri în sensul repunerii în situația anterioară și constatarea nulității încheierii, motivată de lipsa calității de reprezentant al numitei, respectiv inexistența dreptului de proprietate a numitei.
În motivare reclamanții au arătat că sunt proprietarii tabulari ai imobilului situat în - - nr. 91, imobil pe care l-au cumpărat de la numita și l-au înscris în Cartea funciară, la data de 3.02.1997 numita, mama pârâtei, formulând o cerere în numele lui în vederea înscrierii dreptului de proprietate cu privire la imobil, invocând o dispoziție de curatelă și decizia Curții de Apel Suceava nr. 395/2.05.1996. Reclamanții au susținut că încheierea atacată este ilegală, întrucât numita era doar însoțitor al unei persoane cu dizabilități, neavând calitatea de reprezentant în sensul dispozițiilor art. 154 Codul familiei.
Prin sentința civilă nr. 2382 din 18 iunie 2007 fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, reținându-se că prin sentința civilă nr. 341/2001 a Judecătoriei Rădăuția fost respinsă acțiunea acestora în executarea silită a antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 12 decembrie 1990, iar prin decizia nr. 395/1996 a Curții de Apel Suceavaa fost desființat contractul autentificat sub nr. 2974/1991.
Prin decizia civilă nr. 494/13.11.2007, Tribunalul Suceavaa admis apelul reclamanților, desființând sentința și trimițând cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, arătându-se că în mod greșit a fost reținută lipsa calității procesuale active în condițiile în care reclamanții au fost înscriși în cartea funciară, beneficiind pe principiul priorității înscrierii în registrul de publicitate.
Prin sentința civilă nr. 3082 din 3 iulie 2008, Judecătoria Rădăuția respins ca nefondată acțiunea reclamanților, reținându-se că formularea unei cereri de întabulare a unui imobil reprezintă un act de administrare pentru efectuarea căruia nu este necesar un mandat special, astfel că în mod corect a fost dispusă înscrierea în registrul de publicitate a numitei la cererea numite, instituită curator în condițiile art. 154 din Codul familiei. Instanța a reținut că nu au fost depășite limitele mandatului, eventuala sancțiune pentru depășirea limitelor mandatului, neputând fi aplicată la cererea reclamanților.
Cu privire la fondul cauzei, prima instanță a considerat că în mod corect a fost întabulat dreptul de proprietate al numitei față de cuprinsul deciziei Curții de apel Suceava, prin care a fost anulat contractul autentic de vânzare-cumpărare încheiat de aceasta cu reclamanții, impunându-se repunerea părților în situația anterioară, în cauză nefiind dat nici unul din motivele de rectificare prevăzute de art. 35 din Legea nr. 7/1996.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanții, criticând-o ca nelegală și netemeinică, reiterând criticile privind ineficiența împuternicirii generale utilizate la momentul intabulării dreptului de proprietate a numitei, neexistând un mandat special din partea acesteia. Reclamanții au susținut că însoțitoarea a urmărit atingerea unui scop patrimonial personal, față de cuprinsul deciziei irevocabile pronunțate de Curtea de Apel, numita putând formula doar cerere pentru notarea uzufructului viager, nicidecum a dreptului de proprietate, reclamanții apelanți beneficiind oricum de prioritatea intabulării.
Prin decizia civilă nr. 407 din 11 noiembrie 2008, Tribunalul Suceavaa respins ca nefondat apelul reclamanților.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut că numita a fost instituită curator al numitei în condițiile prevăzute de art. 154 din Codul familiei, relațiile dintre acestea urmând a fi guvernate de regulile prevăzute pentru mandat, conform dispozițiilor art. 155 Codul familiei raportat la 1536 al. 1 Cod civil. Instanța a considerat că nu era necesar un mandat special pentru intabularea dreptului de proprietate, acest act având valoarea unui act de administrare. Chiar dacă în decizia civilă nr. 395/2 mai 1996 Curții de apel Suceava nu se menționează repunerea părților în situația anterioară, anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2794/6 august 1991 nu poate avea ca efect decât readucerea în patrimoniul vânzătoarei a bunului tranzacționat.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții apelanți care au susținut că au invocat nulitatea absolută a încheierii de Carte funciară nr. 618/1997, precum și a contractului de vânzare-cumpărare încheiat de numita cu pârâții și, întrucât intabularea înstrăinătoarei s-a făcut în temeiul unei dispoziții de curatelă care nu întrunește cerințele legale pentru a se reține calitatea acesteia de mandatar. În lipsa acestei calități, cererea numitei ar fi trebuit anulată, în mod greșit fiind radiat dreptul de proprietate al reclamanților. Din conținutul deciziei nr. 395/1996 al Curții de apel Suceava nu rezultă că bunul ar fi reintrat în patrimoniul vânzătoarei, anularea actului autentic datorându-se doar neincluderii clauzei uzufructului viager în favoarea vânzătoarei. Reclamanții au rămas proprietarii bunului, în măsura în care contractul autentic nu ar mai fi produs nici un efect, în temeiul antecontractului din 12 decembrie 1990, față de data încheierii acestuia impunându-se a se constata că a avut loc la data încheierii acestuia transferul dreptului de proprietate în patrimoniul reclamanților. Reclamanții au susținut că încheierea de Carte funciară nu poate produce efecte juridice atât timp cât reclamanților, în calitate de titulari ai dreptului de proprietate, nu le-a fost comunicată această încheiere.
Analizând recursul, ale cărui motive se încadrează la art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, instanța îl constată a fi neîntemeiat.
Referitor la excepția de necompetență materială a tribunalului dea soluționa prezenta cauză ca instanță de apel, instanța reține că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 2821din Codul d e procedură civilă, întrucât cererea reclamanților are caracterul unei plângeri împotriva unei încheieri de carte funciară, în temeiul dispozițiilor art. 50 al. 3 din Legea nr. 7/1996 aceste plângeri fie susceptibile de a fi atacate atât cu apel, cât și cu recurs. Chiar dacă s-ar admite că aceste dispoziții nu au caracter special, respectiv nu ar avea aplicabilitate în cauză, instanța reține că prin acțiunea formulată reclamanții nu tins la transferarea dreptului de proprietate în patrimoniul lor, ci au solicitat doar recunoașterea acestui transfer ca efect al actelor pe care le-au încheiat cu defuncta, respectiv punerea în acord a evidențelor din registrul de publicitate imobiliară cu situația reală a terenului.
În ceea ce privește primul motiv de recurs, legat de fondul cauzei, privind nelegalitatea soluționării cererii de intabulare a numitei datorită nedovedirii calității de reprezentant al persoanei care a formulat efectiv cererea adresată biroului de publicitate imobiliară, în mod corect au reținut instanțele de fond că numita îndeplinea condițiile legale pentru a formula o asemenea cerere în numele persoanei cu dizabilități față de care avea calitatea de însoțitor. Înscrierea în registrul de publicitate imobiliară are caracterul unui act de conservare, astfel încât reprezentantul titularului dreptului ce urmează a fi înscris nu are nevoie de o împuternicire specială în acest sens. În raport de dispozițiile art. 155 din Codul familiei, în mod corect s-a reținut că era suficientă în dovedirea calității de reprezentant a numitei dispoziția de numire în calitate de curator nr. 54 din 24 mai 1995.
Referitor la radierea dreptului de proprietate al reclamanților și reînscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al numitei, în mod corect instanțele de fond au reținut că din dispozitivul deciziei nr. 395/1996 a Curții de apel Suceava și al sentinței civile nr. 3417/2001 a Judecătoriei Rădăuți rezultă calitatea de proprietară a numitei și s-a procedat la înscrierea, în mod corespunzător, în Cartea funciară. Ca urmare a anulării contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2974 din 6 august 1991 vânzătoarea a redevenit proprietara imobilului înstrăinat, antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la 12 decembrie 1990 neputând avea drept efect transferarea dreptului de proprietate în patrimoniul reclamanților.
Chiar dacă la data încheierii acestei convenții, părțile ar fi putut transfera prin acordul lor de voință, respectiv printr-un înscris sub semnătură privată, dreptul de proprietate asupra imobilului construcții și suprafața de 1000 mp teren aferent acesteia, din cuprinsul înțelegerii părților rezultă că acestea au avut în vedere doar o promisiune bilaterală de înstrăinare a imobilului și nu înstrăinarea propriu zisă. În aceste condiții, în mod corect a fost reînscris dreptul de proprietate al vânzătoarei în cartea funciară, reclamanții nefiind decât beneficiarii unei promisiuni de vânzare a bunului.
În ceea ce privește producerea de efecte juridice de către încheierea atacată în lipsa comunicării către reclamanți, instanța constată că acest motiv de recurs nu a fost invocat anterior de către aceștia în fața instanțelor de fond, nefăcând obiectul analizei cu ocazia soluționării de către prima instanță sau de către instanța de apel. Constatând că această critică are caracterul unei cereri noi făcută direct în fața instanței de recurs, instanța nu va proceda la analizarea acesteia, apreciind-o ca inadmisibilă.
Constatând că recurenții nu au făcut dovada susținerilor lor privind greșita aplicare și interpretare a dispozițiilor legale incidente în cauză, în baza art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, instanța va respinge ca nefondat prezentul recurs.
În baza art. 274 din Codul d e procedură civilă, instanța va obliga recurenții să plătească intimaților și suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din recurs reprezentând onorariu apărător (fila 15).
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondată excepția de necompetență materială a Tribunalului Suceava în soluționarea cauzei ca instanță de apel.
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții G și ambii cu domiciliul în municipiul R,- A, județul S, împotriva deciziei nr. 407 din 11 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava, în dosarul nr-.
Obligă recurenții să plătească intimaților și suma de 100 lei cheltuieli de judecată din recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 mai 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./9.07.2009
Președinte:Rață GabrielaJudecători:Rață Gabriela, Surdu Oana, Timofte Cristina
