Rectificare carte funciara. Speta. Decizia 1736/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.1736/2008-R
Ședința publică din 27 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Trif Doina JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia
- - - - JUDECĂTOR 3: Stan Aurelia
- - - - judecător
- - grefier
Pe rol fiind judecarea cererii de revizuire formulată de către revizuientele și,ambele domiciliate în T,-,.34, județul T și și din T, stada - -, nr.2, județul T, în contradictoriu cu intimatele și -, județul T, împotriva deciziei civile nr. 1657 din 20 septembrie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în dosar nr-.
Se constată că fondul cauzei s-a dezbătut în ședința publică din 20 noiembrie 2008, când părțile au pus concluzii asupra excepțiilor și asupra cererii de revizuire, concluzii cuprinse în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea pentru data de 27 noiembrie 2008, dată la care s-a pronunțat hotărârea.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra excepțiilor și cererii de revizuire de față, instanța constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.1657 din 20 septembrie 2006, Curtea de Apel Timișoaraa admis recursurile declarate de reclamantele și - împotriva deciziei civile nr.243 din 27 martie 2006 Tribunalului Timiș, pe care a modificat-o în tot și rejudecând, a admis apelurile reclamantelor în cauză împotriva sentinței civile nr.3080 din 17.03.2005, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr.4534 din 31 mai 2004 pe care a schimbat-o în tot și a admis acțiunea reclamantelor față de pârâtele și.
A constatat nulitatea absolută parțială a certificatului de moștenitor nr.619 din 11 martie 1991 emis de notariatul de Stat al județului T în dosarul notarial nr.613/91 conexat cu nr.614/1991, pe numele pârâtelor în cauză, cu privire la componența masei succesorale, în sensul că a dispus scoaterea din masa succesorală a imobilului înscris în CF nr.156, nr.top.235 în suprafață de 8,6320 ha, cu consecința radierii dreptului de proprietate al pârâtelor de sub 9 și 10 din aceiași carte funciară.
A obligat pârâtele să plătească recurentelor câte 900 RON-pentru fiecare reclamantă, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de recurs a reținut că, cele două instanțe, prin considerentele hotărârilor pronunțate fac evaluări de fond ca urmare a probatoriului vast pe o durată semnificativă, față de data introducerii acțiunii, 31.03.2004, astfel, prima instanță a reținut că reclamanta este titulara dreptului de proprietate asupra suprafeței de 5 ha teren-drept stabilit în baza Legii nr.18/1991, evidențiat în titlul de proprietate nr-, emis de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate de pe lângă Prefectura T, în timp ce reclamanta - este titulara dreptului de proprietate pentru suprafața de 5 ha teren, dobândit în aceleași condiții conform titlului de proprietate mai sus amintit.
S-a mai reținut că, pârâtele sunt titulare ale dreptului de proprietate cu privire la terenul de 6320. din CF nr.156, nr.top.235, cu titlu de moștenire legală, constatându-se că între terenul din CF nr.156 și terenul evidențiat în titlurile de proprietate ale reclamantelor există identitate, aspect de necontestat în cauza de față.S-a mai subliniat identitatea dintre terenurile obiect al certificatului de moștenitor, contestat în cauză și terenurile cuprinse în cele două titluri de proprietate, emise în favoarea reclamantelor în cauză, în același timp cele două instanțe s-au preocupat de analiza excepției lipsei calității procesuale active a reclamantelor, cât și de excepția lipsei de interes a reclamantelor în promovarea acțiunii, cu privire la acest din urmă aspect instanța de recurs a reținut că litigiul nu a beneficiat de o soluție legală, prin prisma dispozițiilor art.25 din Decretul nr.40/1953, a dispozițiilor Legii nr.18/1991, a dispozițiilor Decretului-Lege mr.115/1938 și a art.28 din Legea nr.7/1996, aceasta fiind în discordanță față de jurisprundența consacrată în materie, astfel, în privința componenței masei succesorale, atât legea cât și jurisprudența atribuie un drept de acțiune inclusiv terților vătămați în drepturile lor, prin eliberarea certificatului de moștenitor.
În raport cu succesiunea autorilor pârâtelor, s-a reținut că reclamantele au calitatea de terți față de actul juridic în litigiu, calitatea și interesul reclamantelor de a promova acțiune rezultă din caracterul nulității invocate, caracter susținut în raport cu motivul invocat, respectiv împrejurarea că în masa succesorală a fost inclus un teren arabil extravilan, intrat în patrimoniul fostului CAP, bun de domeniul Legii nr.18/1991, care conține norme imperative în acest sens, care exclud aplicabilitatea normelor dreptului comun, cât și din identitatea terenurilor cuprinse în cele două titluri disputate, constatată în cauză.
Mai mult, s-a reținut de instanța de recurs că, reclamantele și-au dovedit acțiunea, aspect sub care este de invocat adeverința nr.374/9.03.1994 emisă de Consiliul Local, din care rezultă că terenul în discuție a intrat în patrimoniul CAP, din data de 19.12.1958, fiind de notorietate că terenurile aferente acestei localități, respectiv cele din rază au fost colectivizate, la asemenea terenuri referindu-se Legea nr.18/1991, cu modificările ulterioare, neavând relevanță juridică înscrierea dreptului de proprietate al CAP în CF, aspect sub care, jurisprundența în domeniu este constantă.
Și sub acest aspect, s-a apreciat de instanța de recurs, că pârâtele nu pot susține legalitatea demersului lor de a obține certificatul de moștenitor în litigiu, cu compunerea masei succesorale evidențiată pa calea dreptului comun, dat fiind că aceleași pârâte au valorificat dispozițiile Legii nr.18/1991 în legătură cu alte terenuri din aceeași categorie, ceea ce demonstrează că au cunoscut dispozițiile Legii nr.18/1991, lege specială care derogă de la dreptul comun.
Instanța de recurs a reținut că și sub aceste aspecte, cele două instanțe au apreciat eronat lipsa calității procesuale active a reclamantelor, cât și lipsa lor de interes, irelevant fiind raționamentul instanțelor, în sensul că efectul unei rectificări de carte funciară nu ar conduce la transcrierea dreptului de proprietate al sau al Statului Român, astfel că reclamantele nu justifică un interes practic în promovarea acțiunii, căci interesul acestora rezidă în aceea că același imobil face obiectul titlului de proprietate, dobândit în baza Legii nr.18/1991, într-un mod irelevant, cu toate consecințele ce rezultă din aceasta, în planul valorificării dreptului de proprietate.
În aceste condiții, Curtea de Apel Timișoaraa admis recursul și a modificat hotărârea atacată în sensul admiterii acțiunii reclamantelor.
Împotriva acestei decizii, scutită de la plata taxelor de timbru, au formulat cerere de revizuire intimatele și, solicitând admiterea acesteia, schimbarea în tot a deciziei.
Prin motivele, depuse la dosar s-a invocat că, la data de 21.08.2007, s-a eliberat din partea Uniunii Naționale a Barourilor din România, dovada faptului că -n a exercitat nelegal activitatea de avocat, întrucât, aceasta se exercită doar de avocații înscriși în baroului.
Mandatul prezentat de acest jurist, a fost nelegal, astfel că, litigiul s-a judecat cu lipsa de mandat, cu reprezentarea ilegală a părților reclamante.
Prin UNBR și Baroul Timiș, activitatea juridică a acestuia, va fi radiată din Registrul comerțului, la fel și Societatea comercială în baza căreia a încheiat contractul de asistență juridică cu reclamanții.
Înscrisul nu s-a putut înfățișa instanței, întrucât s-a eliberat doar la data de 21.08.2007, fiind comunicat la adresa lor doar la 24.08.2007.
S-au invocat în drept dispozițiile art.324, 322 pct.5 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea cererii de revizuire invocând nulitatea acesteia pentru încălcarea art.133 alin.1 Cod procedură civilă, iar pe fond respingerea ca urmare a inaplicării art.322 pct.5 Cod procedură civilă. Înscrisurile de care se prevalează revizuientele, nu au fost reținute de partea potrivnică, legalitatea mandatului sau nelegalitatea nu are relevanță referitor la fondul cauzei.
SC SRL a respectat dispozițiile Legii nr.514/2003, -n este administrator și asociat unic al acesteia, consilier juridic definitiv.
Examinând decizia supusă cererii de revizuire, prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, instanța constată următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității de reprezentant al intimatei, instanța constată că aceasta este nefondată și va fi respinsă. Argumentele invocate în sprijinul excepției de către reprezentantul revizuientelor, respectiv prevederile art.82 alin.1 și 2 din Legea nr.51/1995 modificată prin Legea nr.255/2004 nu sunt incidente, fiind că în alineatul 3 al aceluiași articol 82, aplicabilitatea celor două alineate susmenționate este exceptată în cazul profesiei de consilier juridic.
Pe de altă parte, o atare excepție în măsura în care ar fi întemeiată ar atrage nulitatea relativă a actelor îndeplinite în baza unui mandat nevalabil, iar această nulitate ar putea fi invocată doar de cel eventual prejudiciat de respectiva neregularitate, nicidecum un terț.
În privința excepției nulității cererii de revizuire, pentru că nu ar fi respectat cerințele prevăzute de art.133 alin.1 Cod procedură civilă, invocată de intimați prin întâmpinare, curtea o va respinge ca nefondată, aceasta fiind formulată cu respectarea cerințelor legale.
Cât privește fondul cauzei, revizuirea este o cale extraordinară de atac, motivul pentru care părțile pot uza de această procedură, sunt strict și limitativ prevăzute în art.322 Cod procedură civilă alin.1 pct.1-9. Potrivit dispozițiilor art.322 alin.1 pct.5 Cod procedură civilă, invocat de către revizuiente ca fiind temeiul juridic al promovării cererii, revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă la instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere când după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică, sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților ori, dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
Înscrisul de care se prevalează revizuientele, este o adresă cu nr.717/2007 emisă la data de 21.08.2007 de către Uniunea Națională a Barourilor din România, conform căreia, s-a răspuns unei cereri formulate de către revizuienta, referitor la informarea dacă domnul jurist -n exercită în mod legal profesia de avocat.
Din cuprinsul acestui răspuns, se reține faptul că i s-a adus la cunoștință solicitantei dispozițiile art.1 alin.2 din Legea nr.51/1995, conform cărora profesia de avocat se exercită numai de avocații înscriși în baroului din care fac parte, baroul component al - Uniunii Naționale a Barourilor din România.
Așadar, acest înscris nu a fost reținut de către intimate pentru ca revizuientele să fi fost în imposibilitate de al depune la dosar cu ocazia soluționării cauzei, ci mai mult, informarea solicitată putea fi obținută pe tot parcursul derulării litigiului cu atât mai mult cu cât practic doar s-a invocat, s-a adus la cunoștința petiționarei textul de lege aplicabil, lege ce era în vigoare de peste 10 ani, de altfel la data pronunțării deciziei ce face obiectul revizuirii.
Nu există acte din care să reiasă faptul că după pronunțarea deciziei ce se solicită a fi revizuită s-ar fi desființat o hotărâre judecătorească pe care s-a întemeiat soluția, astfel că, niciuna dintre situațiile reglementate de către art.322 alin.1 pct.5 Cod procedură civilă, nu sunt incidente în speță.
Ca urmare, revizuientele pe tot parcursul litigiului în care s-a pronunțat această decizie, aveau posibilitatea de-a invoca că mandatarul intimatelor nu are calitatea cerută de Legea nr.51/1005 pentru a le reprezenta, faptul că s-a solicitat o informare referitor la acest aspect doar ulterior, iar înscrisul respectiv prin care s-a răspuns doar ce dispoziție legală este incidentă și cui s-au trimis cererile cu înscrisurile anexă, nu poate fi calificat ca un înscris în sensul art.322 alin.1 pct.5 Cod procedură civilă.
Față de toate considerentele expuse, instanța urmează a dispune respingerea ca nefondată a cererii de revizuire și a excepțiilor invocate, menținând în întregime decizia atacată ca fiind legală și temeinică, constatându-se totodată că partea intimată nu a solicitat a se face aplicarea prevederilor art.274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE excepțiile de nulitate a cererii de revizuire invocată de intimata și a lipsei calității de reprezentant al intimatelor, invocată de revizuientele și.
RESPINGE ca nefondată cererea de revizuirea declarată de și,ambele domiciliate în T,-,.34, județul T și și din T,-, județul T, în contradictoriu cu intimatele și -, județul T, împotriva deciziei civile nr. 1657 din 20 septembrie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 27 noiembrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
red.concept decizie -
data:10.12.2008
jud.recurs / /
dact.
data:11.12.2008
2 ex.
Președinte:Trif DoinaJudecători:Trif Doina, Moșincat Eugenia, Stan Aurelia
