Rectificare carte funciara. Speta. Decizia 2432/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2432/R/2009 | |
Ședința publică din 11 noiembrie 2009 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Traian Dârjan | - - |
JUDECĂTORI: Traian Dârjan, Marta Carmen Vitos Tania | --- - -- - |
GREFIER: | TARȚA |
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții T, -T, T jr. împotriva deciziei civile nr. 146/A din 21 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, privind și pe pârâtul SPITALUL ORĂȘENESC, precum și pe intervenientul STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - M, având ca obiect rectificare CF.
La apelul nominal, la prima strigare a cauzei se constată lipsa părților. Cauza este lăsată la a doua strigare pentru a da posibilitatea părților și reprezentanților acestora de a se prezenta la instanță.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal se prezintă reclamanta-recurentă T, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 8 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 5 octombrie 2009, intervenientul-intimat Statul român prin - F: M, a depus la dosar prin registratura instanței, întâmpinare.
Reclamanta-recurentă depune la dosar chitanța prin care se atestă plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 8 lei și timbru judiciar în valoare de 0,30 lei. Prezintă de asemenea o chitanța seria - nr. 213, 6100 din 9 noiembrie 2009 prin care se atestă achitarea unei taxe judiciare de timbru nedatorată, în contul Primăriei Orașului, pe care instanța o restituie pentru a da posibilitatea reclamantei-recurente de a recupera suma achitată prin aceasta.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamanta-recurentă T solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris, schimbarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii introductive de instanță,fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 440/26.02.2009 a Judecătoriei Vișeu d Suss -a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtul Spitalul orășenesc și de către intervenientul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice B, prin DGFPS S-a respins acțiunea civilă intentată de reclamanții T, -T a și T jr. împotriva pârâtului Spitalul orașului și a intervenientului Statul Român.
S-a admis în principiu și în parte, în fond cererea de intervenție formulată de intervenientul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice B, prin DGFPS M, și în consecință s- dispus rectificarea încheierilor de întabulare 677-681 din 12.05.1998 prin care pârâtul Spitalul orașului și-a înscris dreptul de proprietate asupra terenului din 8664 (nr.nou), nr. top 660 în suprafață de 597. a orașului, în sensul anulării lor.
S-a constatat că terenul de mai este proprietatea publică a Statului Român, aflat în administrarea Ministerului Sănătății Publice, conform HG 1106/2002.
S-a respins petitul privind înscrierea în a dreptului de proprietate al Statului Român.
În considerentele sentinței s-a reținut că prin sentința civilă nr. 1980/28.09.1983 dată în dosar nr. 2564/1983 al Judecătoriei Vișeu d S u s, rămasă definitivă s-a admis acțiunea civilă intentată de reclamanții T și soția T și în consecință s-a constatat că au dobândit dreptul de proprietate, prin uzucapiune, asupra imobilului situat în înscris în 579 nr.top. 660 în suprafață de 598. și s-a dispus înscrierea în al dreptului reclamanților asupra acestui teren. Ca urmare cei doi și-au înscris proprietate în
Ulterior prin Decretul nr. 431/20.12.1984, al Consiliului de Stat al România, suprafața de teren de mai a fost expropriată de la cei doi proprietari, împreună cu alte pentru a servi la construirea Spitalului de Recuperare, reclamanții figurând pe anexa la Decret la ultima poziție.
Apoi prin HG 1106/10.10.2002 publicată în 752/15.10.2002 Guvernul României a trecut în domeniul public al Statului și respectiv în administrarea MSF unitățile sanitare prevăzute în anexa care face parte integrantă din această hotărâre. Imobilele la care se referă sunt compuse din construcții și terenuri aferente în care își desfășoară activitatea unități sanitare. În anexa la această hotărâre la pct. 20 sunt cuprinși Spitalul de Recuperare jud. În consecință toate suprafețele de teren care aparțin Spitalului și respectiv construcțiile în care își desfășoară activitatea. Între acestea se include și terenul din litigiu în suprafață de 597.
Ca atare Spitalul de Recuperare a devenit o unitate sanitară de interes public național, iar imobilele în care-și desfășoară activitatea această unitate aparțin domeniului public al statului și se află în administrarea MSF, prin Spitalul.
Ulterior, respectiv la data de 11.05.1993 s-a pronunțat sentința civilă 1252 în dosar nr. 1182/1993 al Judecătoriei Vișeu d Sus prin care s-a constatat că Spitalul de Recuperare, în contradictoriu cu Statul Român, reprezentat de Primăria Orașului, a dobândit dreptul de proprietate asupra mai multor terenuri, între care și suprafața de 597. din 579 nr. top 660. Sentința a rămas definitivă.
Între timp T și soția au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului din litigiu, iar la data de 12.05.2003 Comisia Județeană M pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor emite la propunerea Comisiei Locale Titlul de Proprietate cu nr- cu privire la suprafața de 452.
Apoi la 20.03.2006 cei doi soți au formulat o acțiune în anularea încheierii de intabulare prin care Spitalul de Recuperare și-a înscris dreptul în 8664 prin Încheierile de intabulare 677-681 asupra suprafețe de 598. și restabilirea situației anterioare în 579 nr. top. 660, acțiune a făcut obiectul dosarului nr- (nr. vechi 950/2006).
Prin sentința civilă nr. 2100/3.10.2006 s-a respins acțiunea și cererea reconvențională. Împotriva acesteia s-a declarat apel, care prin Decizia civilă nr. 47/A/8.03.2007 a fost respins.
Recursul declarat împotriva deciziei de mai a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 1552/R/2007 a Curții de APEL CLUJ.
De reținut că în dosarul de mai reclamanții au depus pentru a-și dovedi dreptul de proprietate Titlul de Proprietate cu nr- despre care s-a făcut vorbire în considerentele sentinței dată de instanța de fond, precum și în considerentele Deciziei dată de Tribunalul Maramureș și respectiv a aceleia dată de Curtea de APEL CLUJ.
În cursul procesului reclamantul Tad ecedat, lucru care reiese din certificatul de deces depus la 31, motiv pentru care, prin apărător au fost incluși în cauză moștenitorii acestuia, respectiv reclamantele, T jr. și
Analizând dosarul - s- constatat că între sentința dată în această cauză și acțiunea care face obiectul speței de față există autoritate de lucru judecat, conform art. 1201 civ. în sensul că există identitate de părți, obiect și temei juridic. Pe acest motiv instanța a admis excepțiile, invocate atât de către pârât cât și de către intervenient.
Chiar dacă s-ar aprecia că acel Titlu de Proprietate nu ar fi fost discutat, lucru total neadevărat, totuși în temeiul Deciziei nr. 4525/30.05.2005 a ICCJ există autoritate de lucru judecat în cauză întrucât principiul puterii lucrului judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauză și purtat între aceleași părți, chiar cu poziția procesuală inversată, ci și contrazicerile dintre două hotărâri judecătorești, în sensul că drepturile recunoscute unei părți printr-o hotărâre definitivă să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre posterioară pronunțată într-un alt proces.
Pentru a exista identitate de obiect între două acțiuni, nu este nevoie ca obiectul să fie formulat în ambele în același mod, ci este suficient ca din cuprinsul acelor acțiuni să rezulte că scopul final urmărit este același în ambele acțiuni.
Ca urmare a admiterii a acestor excepții, instanța a respins acțiunea intentată de reclamanți în contradictoriu cu pârâtul și cu intervenientul.
Cu privire la cererea de intervenție, instanța a reținut că potrivit art. 58 civ. C chemat în judecată dobândește calitatea de intervenient în interes propriu, iar hotărârea îi va fi opozabilă și apreciază că aceasta este întemeiată, având în vedere HG 1106/10.10.2002, prin care se trece în proprietate publică a Statului terenul din litigiu. În consecință o va admite în principiu, iar pe fond doar în parte.
Potrivit art. 6 din Legea 213/1998, fac parte din domeniul public sau privat al Statului bunurile dobândite în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, dacă au intrat în această proprietate în temeiul unui titlu valabil,cu respectarea Constituției și a legilor în vigoare la data preluării lor. În cauză se observă că exproprierea terenului a avut loc în baza unui Decret al fostului Consiliu de Stat.
Art. 8 din aceeași lege menționează că trecerea bunurilor din domeniul privat al statului sau al unităților administrativ teritoriale în domeniul public al acestora se face prin Hotărâre a Guvernului, a Consiliului Județean etc.
La art. 11 alin. 1 din lege se menționează că bunurile din domeniul public al Statului sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile. Ele pot fi date în administrare, concesionate sau închiriate.
La alin. 2 al art. 11 se menționează că actele juridice încheiate cu încălcarea prevederilor alin. 1 privind regimul juridic al bunurilor din domeniul public sunt lovite de nulitate absolută.
În consecință, instanța în temeiul art. 26 alin. 2 din Legea 7/1996, precum și art.34 și 35 din Legea 7/1996 a admis cererea de intervenție și în consecință a dispus rectificarea, în sensul anulării încheierilor de intabulare nr. 677-681 prin care Spitalul de Recuperare și-a înscris dreptul de proprietate în 8664 nr.top. 660 în suprafață de 597.
Totodată a constatat că Statul Român a dobândit dreptul de proprietate publică asupra terenului din litigiu în temeiul G 1106/2002.
Petitul privind înscrierea în a dreptului de proprietate al Statului Român a fost respins în temeiul Legii 7/1996 având în vedere că prin cererea de intervenție în interes propriu și ulterior nu au fost chemați în judecată foștii proprietari de, lucru care reiese din sentința civilă nr. 1252/11.05.1993 dată în dosar nr. 1182/1993. Oricum Statul Român are posibilitatea să facă acest lucru și pe cale separată.
Nici una din părți nu a solicitat anularea vreunui act administrativ. Atât în acțiunea principală, cât și prin cererea de intervenție s-a solicitat doar anularea încheierilor de intabulare.
Prin decizia civilă nr. 146/A/21.05.2009 Tribunalului Maramureș s-a respins apelul declarat de către reclamantele T, T a, și T jr. împotriva sentinței civile nr. 440/26.02.2009 a Judecătoriei Vișeu d e.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul reținut că prima instanță a soluționat acțiunea principală prin admiterea excepției autorității de lucru judecat.
Instanța de apel a apreciat că prevederile art. 1201 cod civil au fost interpretate și aplicate corect în speță.
Cu privire la identitatea de părți dintre prezenta cauză și cea înregistrată sub dosar nr. - a Judecătoriei Vișeu d S u cauza nu comportă discuții, de altfel nici nu s-a susținut o lipsă de identitate între cele două cauze, în acest sens.
Cu privire la obiectul dedus judecății, așa cum a arătat prima instanță, practica în materie a statuat că pentru a exista identitate de obiect nu este importantă formularea petitelor, care chiar dacă nu este identică există autoritate de lucru judecat, întrucât scopul final urmărit de reclamanți este același în ambele acțiuni. În prezenta cauză scopul final este comun ambelor acțiuni.
Ceea ce au contestat reclamanții prin declarația de apel a fost identitatea de cauză între cele două litigii, susținând că în acest dosar fundamentul pretențiilor reclamanților este titlul de proprietate nr. 43513/2003 de vreme ce în dosarul anterior soluționat, fundamentul pretențiilor a fost înscrierea din cartea funciară datând din perioada anterioară exproprierii.
Din considerentele hotărârilor pronunțate în toate gradele de jurisdicție în dosar nr. -, litigiul demarat sub acel nr. de dosar de către reclamanți, a fost abordat inclusiv prin prisma depunerii de către reclamanți a titlului de proprietate nr. 43513/2003, pe care își fundamentează din nou aceștia pretențiile în prezenta cauză.
Constatând așadar că prima instanță a soluționat în mod corect excepția autorității de lucru judecat tribunalul a respins apelul declarat de reclamanți sub aspectul acțiunii principale.
S-a impus respingerea căii de atac, inclusiv prin raportare la modul de soluționare a cererii de arătate a titularului dreptului. Actele normative la care face trimitere prima instanță în cuprinsul considerentelor sale conferă un drept de proprietate intervenientului Statul Român.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantele, solicitând modificarea deciziei în sensul admiterii apelului formulat împotriva sentinței civile nr. 440/26.02.2009 a Judecătoriei Vișeul de și schimbarea acesteia în sensul admiterii acțiunii și respingerii cererii de intervenție.
În motivarea recursului s-au invocat următoarele aspecte:
Terenul înscris în CF 579, nr. top 660 aparținut în proprietatea reclamantei T și a soțului T, în prezent decedat. Prin Decretul nr. 431/1984 terenul în suprafață de 597 mp fost trecut în proprietatea statului în vederea construirii Spitalului de recuperare, care și- înscris dreptul de proprietate în baza încheierilor nr. 677 - 681/1998 în baza unei hotărâri judecătorești, pronunțate într-un litigiu în care reclamanții au fost citați prin publicitate.
Greșit s-a reținut incidența art. 1201.civil, tripla identitate de părți, obiect și cauză nefiind întrunită.
Nu există identitate de cauză juridică raportat la litigiul derulat sub nr-, întrucât acesta se baza pe o situație de CF anterioară exproprierii. După obținerea titlului de proprietate reclamanții au deschisă calea acțiunii ce face obiectul prezentului dosar, care are o altă cauză juridică.
Nu corespunde realității că prin decizia civilă nr. 1552/R/2007 Curții de APEL CLUJ s-ar fi abordat admisibilitatea acțiunii reclamanților prin prisma depunerii titlului de proprietate, întrucât acest act nu a fost analizat, menționându-se numai depunerea sa.
În ce privește cererea de intervenție, în condițiile în care Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice nu este proprietar tabular, acesta nu justifică în litigiul de față calitatea procesuală, soluția legală fiind cea de respingere cererii.
Prin întâmpinarea formulată ( 6,7), intervenientul Ministerul Finanțelor Publice a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Curtea apreciază că excepția autorității de lucru judecat a fost corect reținută ca fiind incidentă în cauză, raportat la litigiul înregistrat sub nr- al Judecătoriei Vișeul de, care parcurs toate etapele procesuale, fiind soluționat irevocabil prin decizia civilă nr. 1552/R/28.06.2007 Curții de APEL CLUJ.
Prin acest litigiu la care se raportează autoritatea de lucru judecat reclamanții T, în prezent decedat și T, au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Orășenesc anularea încheierilor Cf nr. 677-681 și restabilirea situației anterioare în Cf 579, nr. top 660, asupra terenului în suprafață de 598 mp.
În cadrul acestui litigiu fost chemat în judecată pe calea arătării titularului dreptului, de către pârâtul Spitalul de Recuperare, Ministerul finanțelor Publice, iar în cadrul aceluiași proces au fost introduși în cauză moștenitorii reclamantului T decedat în cursul procesului.
În cadrul aceluiași litigiu pârâtul Spitalul de Recuperare formulat cerere reconvențională, prin care solicitat anularea titlului de proprietate nr. -/12.05.2003 emis pe numele reclamantului decedat T.
Prin sentința civilă nr. 2100/3.10.2006 Judecătoriei Vișeul de atât acțiunea cât și cererea reconvențională au fost respinse, reținându-se în esență că, deși reclamanții știau că terenul fost expropriat, au solicitat totuși restituirea acestuia, însă titlul de proprietate emis pe numele lui T nu poate fi anulat în cadrul acestui proces, în lipsa chemării în judecată Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și Comisiei Locale pentru aplicarea Legii nr.18/1991.
Această sentință rămas definitivă prin decizia civilă nr. 47/A/8.03.2007 Tribunalului Maramureș, prin respingerea apelului și irevocabilă prin respingerea recursului declarat împotriva acestei decizii prin decizia civilă nr. 1552/R/28.06.2007 Curții de APEL CLUJ.
Prin această decizie s- reținut că anularea încheierilor nr. 677- 681/1998 asupra imobilului cu nr. top 660 și rectificarea CF în sensul restabilirii situației anterioare nu este admisibilă, nefiind incident art. 34 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 7/1996.
Prin prezentul litigiu aceeași reclamanți din litigiul înregistrat sub nr- la Judecătoria Vișeul de, au solicitat în contradictoriu cu același pârât Spitalul Orășenesc anularea încheierilor CF nr. 677 - 681/1998 din Cf nr. 8664 nr. top 660, pe considerentul că asupra terenului în suprafață de 597 mp s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza titlului de proprietate nr. 43513/1/12.05.2003, în favoarea antecesorului reclamanților.
În cadrul aceluiași litigiu, pârâtul Spitalul de Recuperare formulat o nouă cerere de arătare titularului dreptului - Ministerul Finanțelor Publice în calitate de reprezentant al Statului Român ( 18 dosar fond), care în urma împrocesuării formulat cerere de intervenție principală, solicitând rectificarea CF 8664 nr. top 660, în sensul radierii Spitalului de Recuperare și intabulării dreptului de proprietate al Statului Român asupra acestui imobil, în baza HG nr. 1106/2002, în administrarea Ministerului Sănătății Publice.
Reiese din analiza comparativă a litigiului înregistrat sub nr- la Judecătoria Vișeul de cu prezentul litigiu că în ambele figurează aceleași părți,iar obiectul este absolut identic - anularea încheierilor Cf nr. 677 - 681/1998 și rectificarea nr. top 660 în sensul restabilirii situației anterioare asupra imobilului în suprafață de 597 mp în favoarea reclamanților.
În ce privește cauza juridică, recurenții afirmă că în plus față de litigiul înregistrat sub nr-, temeiul pe care își întemeiază prezenta cerere îl constituie titlul de proprietate nr. 43513/1/12.05.2003, prin care antecesorului lor li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului intravilan în suprafață de 452 mp, acest temei fiind unul nou și distinct față de cel din dosar nr-, în care titlul de proprietate nu a fost invocat.
Această afirmație nu corespunde realității, întrucât titlul de proprietate arătat a fost depus încă din prima fază a judecării litigiului, ceea ce a determinat pârâtul să formuleze cerere reconvențională de anulare a acestuia. Existența titlului de proprietate a fost cunoscută și luată în considerare de toate instanțele care au soluționat dosarul nr-, chiar dacă în cadrul acestui litigiu reclamanții nu au invocat ca justificare a cererii de investire instanței titlul de proprietate.
În plus, așa cum corect au reținut instanțele de fond, scopul final urmărit de reclamanți atât în dosar nr- cât și în prezentul dosar, este acela de radiere intabulării făcute în baza încheierii CF nr. 677 - 681/1998, prin care s- intabulat dreptul de proprietate în favoarea Spitalului Orășenesc și de restabilire situației anterioare, conform căreia proprietari tabulari erau reclamanta T și antecesorul celorlalți reclamanți T decedat în cursul judecării dosarului nr- al Judecătoriei Vișeul de.
Reiese din cele arătate că în speță se verifică tripla identitate de părți, obiect și cauză, prev. de art. 1201.civil, între prezentul litigiu și cel cu nr- al Judecătoriei Vișeul de, soluționat în mod irevocabil în sensul respingerii acțiunii având ca obiect anulare încheieri CF și rectificare CF.
Instanțele de fond corect au reținut incidența excepției autorității de lucru judecat, sub acest aspect recursul reclamanților fiind nefondat.
În ce privește motivul vizând greșita admitere cererii de intervenție principală formulată de intervenientul Ministerul Finanțelor Publice, pe considerentul că acesta nu are calitatea de proprietar tabular astfel încât nu poate solicita rectificarea CF în sensul constatării că terenul este proprietatea publică a Statului Român, aflat în administrarea Ministerului Sănătății, conform HG nr. 1106/2002, nici acesta nu este fondat.
Așa cum corect reținut prima instanță, asupra terenului în litigiu Statul Român dobândit dreptul de proprietate în baza HG nr. 1106/2002, acest act normativ fiind emis în concordanță cu cerințele art. 8 din Legea nr. 213/1998.
Întrucât Ministerul Finanțelor Publice este cel care reprezintă statul în astfel de situații, potrivit cerințelor art. 25 din Decretul nr. 31/1954, nici acest motiv nu este fondat.
Văzând și disp. art. 312 alin. 1 Cod proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții T, -T, T jr. împotriva deciziei civile nr. 146/A din 21 mai 2009 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 11 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - TARȚA
Red. MV dact. GC
9 Ex/9.12.2009
Jud. primă instanță: V,
Președinte:Traian DârjanJudecători:Traian Dârjan, Marta Carmen Vitos Tania
