Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 2431/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2431/R/2009 | |
Ședința publică din 11 noiembrie 2009 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Traian Dârjan | - - |
JUDECĂTORI: Traian Dârjan, Marta Carmen Vitos Tania | --- - -- - |
GREFIER: | TARȚA |
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții și, împotriva deciziei civile nr. 70/A din 19 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, privind și pe reclamanții -, precum și pe pârâtul JR. având ca obiect servitute
La apelul nominal, la prima și la a doua strigare a cauzei se prezintă reclamantul -, asistat de avocat, care-i reprezintă și pe reclamnții-intimați, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 56,38 lei taxă judiciară de timbru și 2 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 15 octombrie 2009, pârâții-recurenți au depus la dosar, prin registratura instanței, dovada achitării timbrajului aferent recursului, acesta fiind astfel legal timbrat.
Se constată de asemenea că la data de 27 octombrie, reclamanții-intimați au depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.
La termenul de azi, repezentantul reclamanților-intimați depune la dosar delegația de reprezentare și chitanța prin care se atestă plata onorariului avocațial.
La întrebarea instanței, dacă reclamanții au titluri de proprietate pe terenul loc înfundat, reclamantul-intimat - arată că există titlu de proprietate pentru acest teren, eliberat în baza Legii nr. 18/1991, pe numele tatălui său, defunctul, însă acesta nu este întabulat în cartea funciară.
Reprezentantul reclamanților-intimați întrebat fiind, arată că pârâții au dobândit terenul în urma încheierii unui cntract de vânzare-cumpărare. Arată de asemenea că prin acțiunea introductivă s-a solicitat stabilirea unei servituți pentru fondul înfundat, însă nu s-a cerut înscrierea acesteia în cartea funciară.
Curtea, din oficiu, invocă inadmisibilitatea primului motiv de recurs, având în vedere că este formulatomisso medio,respectiv acesta a fost formulat pentru prima dată în recurs, fără a fi formulat și în apel, și acordă cuvântul asupra acesteia.
Reprezentantul reclamanților-intimați lasă la aprecierea instanței soluția asupra excepției invocate.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamanților-intimați susține întâmpinarea depusă la dosar, solicită respingerea recursului ca nefondat, și în consecință menținerea hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 1600 lei, potrivit chitanțelor depuse la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.913 din 5 noiembrie 2008 a Judecătoriei Dragomirești, s-a admis acțiunea în constituirea servituții de trecere formulată de reclamanții -, și, în contradictoriu cu pârâții sen., jr.și în consecință, s-a constituit o servitute de trecere în favoarea terenurilor reclamanților, tot timpul anului cu picioarele, mijloacele de transport hipo și auto și în sarcina terenului aservit al pârâților de la rd.2-4, situat în locul denumit "Grădina lui " din comuna, pe o lungime de 16,3 ml și o lățime de 4 ml, respectiv pe aliniamentul B-C din anexa grafică și raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul G, care face parte integrantă din sentință.
Au fost obligați pârâții în solidar, să le plătească reclamanților cheltuieli de judecată în sumă de 2001 lei.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că reclamantul și, tatăl pârâtului, sunt coproprietari asupra terenurilor situate în comuna, în locul denumit "Grădina lui ", așa cum rezultă din titlurile de proprietate nr.44086/5 și nr.52988/51 din anul 2002.
Din adeverința de proprietate nr.428 din 16 martie 1991 eliberată de Comisia comunală, a rezultat că reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr.18/1991, asupra terenului situat în locul numit "Grădina lui ".
În anul 2005, pârâții, și, au cumpărat de la, terenul care se învecinează cu cel al reclamanților.
Și în trecut a fost practicată servitutea de trecere ce formează obiectul acțiunii, existând în acest sens o înțelegere între reclamanți și fostul proprietar, însă după ce terenul a fost cumpărat de pârâți, aceștia le-au interzis reclamanților să mai treacă peste teren.
Art.616 civ.prevede că proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nicio ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatoriri de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar ocazioa.
Trecerea trebuie aleasă prin locul ce ar pricinui cea mai mică pagubă, potrivit art.618 din același cod.
Și posesorii pot avea calitate procesuală activă, câtă vreme deși nu sunt proprietari, auanimus domini. În consecință, inclusiv deținătorii fondurilor dominante, pot promova o acțiune în constituirea unei servituți de trecere, având calitate procesuală și interes.
Reclamanții dețin terenul situat în extravilanul comunei, care nu au acces la calea publică, așa cum rezultă din anexa grafică.
Până acum, accesul reclamanților la teren avea loc pe un drum existent în lungime de 61,5 m și apoi peste terenul lui, pe o lungime de 16,3 În prezent însă, pârâtul și-a îngrădit terenul cu gard, împiedicând accesul reclamanțilorla terenul lor.
Din concluziile raportului de expertiză tehnică efectuat de expertul G, rezultă că terenurile reclamanților au caracter de loc înfundat, iar cel mai scurt și economic drum de acces la ele, este cel pe care l-au folosit părțile pe traseul B-C, peste terenul pârâților, și jr. Terenul care va constitui cale de acces, are suprafața de 65,2 mp, iar valoarea lui de circulație este de 826 lei.
Convenția verbală încheiată între reclamanți și fostul proprietar, nu putea duce la dobândirea unui drept de servitute de trecere, întucât nașterea ei era condiționată de existența unui înscris și de înscrierea ei în cartea funciară.
Acordarea unei suprafețe de teren echivalente cu cea ocupată de servitute, nu este posibilă, deoarece între terenul pârâților și al reclamanților, se află terenul pârâtului sen.
Paguba cauzată prin modul de stabilire a servituții de trecere, se poate face prin acordarea despăgubirilor.
Prin decizia civilă nr.70/A din 19.03.2009 a Tribunalului Maramureș, s-a respins apelul declarat de pârâții, sen.și în contra sentinței civile nr.913/05.11.2008 a Judecătoriei Dragomirești.
Au fost obligați apelanții să le plătească intimaților, și, cheltuieli de judecată în apel, în sumă de 600 lei.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că excepția inadmisibilității acțiunii este nefondată, întrucât nu numai proprietarul are calitate procesuală în stabilirea servituții de trecere, ci și posesorul, or reclamanții sunt proprietari asupra terenului reprezentând loc înfundat, doar că nu și-au înscris dreptul în cartea funciară.
Dintre cele trei variante propuse de expert, variantele 2-3 sunt neeconomice din cauza întinderii traseului ce urmează a fi stabilit ca servitute de trecere, precum și a faptului că se impunea traversarea altor proprietăți, aparținând unor terțe persoane, străine de cauză.
În privința faptului că instanța nu a stabilit despăgubiri pentru fondul aservit, tribunalul a constatat că acestea nu au fost solicitate de către pârâții-apelanți, astfel că nu-i poate fi imputat instanței faptul că nu a soluționat ceva cu care nu a fost învestită, iar această cerere poate fi formulată pe cale separată, pentru a obține despăgubiri în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs pârâții și, solicitând casarea ei ca netemeinică și nelegală, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
În motivarea recursului, pârâții au susținut că instanța de apel nu a reținut că instanța de fond a trecut cu vederea faptul că pârâții nu au fost citați la efectuarea măsurătorilor conform art.208 pr.civ. fiindu-le încălcate astfel drepturile legale.
În raportul de expertiză, expertul a indicat greșit adresa pârâților. Instanța de fond a fost sesizată în repetate rânduri că pârâții nu au fost citați să participe la măsurători, solicitând să se facă noi măsurători, în prezența lor. Nerespectarea de către expert a acestei dispoziții imperative, a condus la măsurători eronate.
În consecință, soluția pronunțată de prima instanță, nu poate fi pusă în aplicare, deoarece nu asigură accesul la o cale publică, asigură acces numai pe proprietatea recurentului-pârât, până la pct.21, titularii dreptului de servitute neputându-l folosi decât în limita titlului obținut, respectiv până în pct.21, unde nu se găsește un izvor sau o fântână, soluție greșită, menținută în instanța de apel.
Instanța de fond a fost învestită cu cererea reclamanților, în petitul căreia este înserată obligația "în schimbul unei despăgubiri". Din încheierea de ședință din 28.11.2007, rezultă că pârâta a solicitat despăgubiri pentru servitute, în sumă de 1.000 euro, întrucât îi este afectată suprafața de 1,5 ari din proprietatea ei, în acest sens fiind și prevederile art.616 civ.
Din moment ce expertul a întocmit trei variante de acces la calea publică, înseamnă că fondul dominant nu are caracter de loc înfundat existând și alte ieșiri la calea publică, pe care instanța nu le-a luat în discuție, or nici celelalte două variante nu prezintă grave incoveniente și nici nu sunt periculoase.
Chiar dacă în regimul Legii nr.7/1996, înscrierile în cartea funciară nu mai au efect constitutiv, drepturile reale imobiliare stabilite prin hotărâri judecătorești, trebuie identificată în baza documentației cadastrale complete, pentru a se asigura executarea lor silită. Expertiza tehnică întocmită, nu evidențiază coordonatele topografice ale drumului constituit, pe care se circumscrie servitutea de trecere pe fondurile dominante și fondurile aservite, acestea nefiind identificate. Sentința neconținând astfel de date, efectele ei nu pot fi recunoscute în prezentul litigiu, impunându-se stabilirea servituții de trecere cu respectarea condițiilor prevăzute de art.616-619, 623 și 628 civ.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.5, 6,7,8,9, art.129 pct.5 și art.242 alin. (2) pr.civ.
Intimații -, și prin întâmpinare depusă la dosar 14-16, au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând recursul, curtea reține următoarele:
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la necitarea pârâților cu ocazia efectuării măsurătorilor în vederea întocmirii raportului de expertiză, curtea a observat că în apelul declarat împotriva sentinței, pârâții nu au criticat hotărârea primei instanțe sub acest aspect, ceea ce înseamnă că acest motiv de recurs este formulatomiso medio,situație în care la termenul din 11 noiembrie 2009, instanța de recurs a invocat excepția inadmisibilității acestui motiv de recurs.
Este adevărat că expertul -G a întocmit mai multe variante la raportul de expertiză, însă aceasta nu înseamnă că terenul reclamanților nu reprezintă un loc înfundat, ci doar că varianta stabilită de prima instanță este cea mai economică, respectiv se face pe cel mai scurt traseu și cu cele mai mici costuri în raport cu celelalte variante, în care traseele sunt mult mai lungi, iar unii proprietari ai terenurilor pe care ar urma să fie stabilită servitutea, nu au fost chemați în judecată, pentru ca hotărârea să le fie opozabilă.
realității că așa-zisa servitute de trecere stabilită de prima instanță, nu s-a făcut cu respectarea prevederilor legale în regim de carte funciară, în sensul ca parcela de constituie servitute de trecere să fie dezmembrată din terenul pârâților, să i se atribuie număr topografic nou, respectiv număr cadastral, iar instanța să dispună întabularea parcelei asupra căreia s-a stabilit dreptul de servitute de trecere, atât în partea a II-a colii funciare în care este întabulat fondul dominant, adică al reclamanților, cât și în partea a III-a colii funciare în care este întabulat fondul aservit, din care s-a dezmembrat parcela ce constituie servitutea de trecere, respectiv terenul reclamanților.
Nu s-a procedat în acest fel, fiindcă părțile nu sunt întabulate în cărțile funciare, astfel că s-a recurs la o soluție provizorie, ce îi conferă acțiunii reclamanților natura juridică a unei obligații a pârâților de a le permite reclamanților trecerea peste terenul celor dintâi.
Chiar dacă în speță nu s-a stabilit o servitute de trecere conform legii în regim de carte funciară, totuși pârâții au obligația să toreleze trecerea reclamanților peste terenul pârâților, tot timpul anului, cu picioarele, mijloacele de transport hipo și auto, situație în care se produce o pagubă în patrimoniul lor, care trebuie reparată de către beneficiarii servituții.
Potrivit art.616 pr.civ. proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nicio ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndorirea de a-l despăgubi proporțional cu pagubele ce s-ar putea ocaziona. În art.619 din același cod, se prevede că acțiunea în despăgubire în cazul prevăzut de art.616 este prescriptibilă.
La termenul din 28 noiembrie 2007, pârâta a arătat că "solicită despăgubiri pentru servitutea de trecere în sumă de 1000 euro/ar, iar în cazul în care nu există o altă variantă de a trece, nu solicită despăgubiri".
Prima instanță nu și-a exercitat rolul activ, pentru a lămuri dacă solicitarea pârâtei reprezintă o cerere reconvențională și în caz afirmativ să o judece împreună cu acțiunea principală, de care este indisolubil legată, eventual administrând probe în acest sens, dacă părțile nu sunt de acord în privința cuantumului despăgubirii; la rândul ei, instanța de apel a reținut în mod greșit că pârâții nu ar fi solicitat despăgubiri pentru fondul aservit.
Procedând în acest fel, prima instanță și instanța de apel au soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului cu privire la cererea reconvențională formulată de pârâta împotriva reclamanților, având ca obiect despăgubiri pentru lipsirea de folosința terenului pe care s-a instituit servitutea de trecere.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.304 pct. 9 și art.312 alin. (1)-(3) și (5) pr.civ. se va admite în parte recursul declarat de pârâții și împotriva deciziei tribunalului, care va fi casată în parte și rejudecând, se va admite în parte apelul declarat de pârâții, sen.și jr. împotriva sentinței judecătoriei, care va fi desființată în parte și se va trimite cauza spre rejudecare în fond la Judecătoria Dragomirești, pentru soluționarea cererii reconvenționale formulate de pârâta, în contradictoriu cu reclamanții, având ca obiect despăgubiri pentru lipsirea de folosința terenului asupra căruia s-a stabilit servitutea de trecere în favoarea reclamanților.
În ceea ce privește motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.5,6,7,8 pr.civ. și invocate de pârâții-recurenți, acestea vor fi respinse ca nefondate.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte recursul declarat de pârâții și împotriva deciziei civile nr.70/A din 19.03.2009 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, pe care o casează în parte și rejudecând, admite în parte apelul declarat de pârâții, sen. și jr. împotriva sentinței civile nr.913/05.11.2008 a Judecătoriei Dragomirești, pronunțată în dos.nr-, pe care o desființează în parte și trimite cauza spre rejudecare în fond Judecătoriei Dragomirești, asupra cererii reconvenționale formulată de pârâta, având ca obiect acordare despăgubiri.
Menține celelalte dispoziții.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 11 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - --- -- - TARȚA
Red.DT:13.11.2009
Dact.CA: 16.11.2009 - 10 ex.
Jud.fond.
Jud.apel:;
Președinte:Traian DârjanJudecători:Traian Dârjan, Marta Carmen Vitos Tania
