Rectificare carte funciara. Speta. Decizia 306/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ Nr.306
Ședința publică din 20 martie 2008
PREȘEDINTE: Florin Șuiu
JUDECĂTOR: G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Oberșterescu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții, G și împotriva Deciziei civile nr. 343 din 4 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Municipiul A prin Primar și - - A, având ca obiect rectificare CF.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea reclamanților recurenți și avocat în reprezentarea intimatei - -, lipsă fiind intimatul Municipiul A prin Primar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta recurenților solicită admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii apelurilor și menținerea sentinței primei instanțe, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei - - solicită respingerea recursului și menținerea deciziei dată de instanța de apel ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
În deliberare constată că prin Decizia civilă nr. 343 din 4 octombrie 2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada admis apelurile declarate de pârâtul Municipiul A prin Primar și - -, în contradictoriu cu reclamanții intimați, G și, împotriva Sentinței civile nr.4423/24.05.2007, pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr-, pe care a desființat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În prima fază procesuală, Judecătoria a admis acțiunea formulată de reclamanți și, în consecință, a dispus unificarea parcelei cu nr.top.3384/1, înscrisă în CF nr.18970 A, în suprafață de 5244 A, proprietatea reclamanților, cu parcela cu nr.top.3384/2, înscrisă în CF nr.60871 A, în suprafață de 988. proprietatea Statului Român.
A dispus reparcelarea parcelei nou formate în trei parcele distincte, după cum urmează: parcela cu nr.top.3384/1, intravilan în suprafață de 1586. cu casă, parcelă aflată în coproprietatea reclamanților ( în cotă de 2/8, G în cotă de 3/8 parte și în cotă de 3/8 parte); parcela cu nr.top.3384/2 cuprinzând teren intravilan cu bloc de locuințe în suprafață de 1572. teren aflat în coproprietatea Statului Român și a reclamanților (Statul Român cota de 988/1572 iar reclamanții cota de 584/1572) și parcela cu nr.top.3384/3, în suprafață de 3074, reprezentând teren intravilan aflat în coproprietatea reclamanților, în cota de 2/8, 3/8, respectiv, 3/8.
Cu privire la parcelele nou-formate 3384/1 și 3384/3, prima instanță a dispus să se înscrie în CF 18970 A iar parcela nr.top.3384/2 nou formată să se înscrie în CF 60871 de către Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară.
Prin aceeași sentință, prima instanță a respins cererea de intervenție accesorie formulată de - - în interesul pârâtului și a obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 1500 lei cheltuieli de judecată.
În calea de atac a apelului, intervenienta - - a solicitat desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu motivarea că în mod netemeinic și nelegal prima instanță a respins cererea de intervenție în interes propriu prin încheierea din data de 21.09.2006, fiind împiedicată să-și apere dreptul său propriu asupra unuia din terenurile în litigiu, respectiv asupra parcelei cu nr.top.3384/2 în suprafață de 998. înscrisă în CF nr.60588.
Prin cererea de apel, Municipiul Aac riticat hotărârea primei instanțe pentru faptul că a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată, făcându-se greșită aplicare a art.275 Cod procedură civilă, câtă vreme a fost de acord cu admiterea acțiunii.
Tribunalul a apreciat că sunt întemeiate apelurile declarate în cauză, reținând că prima instanță, atunci când a pronunțat hotărârea trebuia să aibă în vedere regimul juridic al terenurilor din litigiu în întregul lor.
Astfel, câtă vreme se face vorbire despre clădirea fabricii de zahăr, despre un bloc de garsoniere care a aparținut fabricii de zahăr, iar reclamanții în întâmpinarea depusă în apel recunosc că au teren în proprietate aflat în incinta - -, Tribunalul a apreciat că analizarea situației juridice a terenurilor aflate în CF 53980, CF 60588, CF 18970 și CF 60871 nu se putea rezolva fără a avea în vedere poziția procesuală a intervenientei - -, ca intervenient în interes propriu.
Totodată, Tribunalul a reținut că prima instanță nemotivat a respins atât în principiu cererea de intervenție cât și cererea accesorie pe fond, fără a avea în vedere aspectele mai sus arătate, îndrumând prima instanță ca în rejudecare să aibă în vedere și aspectele legate de cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, G și, solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a deciziei în sensul respingerii apelurilor pârâtului și intervenientei împotriva hotărârii primei instanțe.
Reclamanții recurenți și-au motivat în drept recursul cu dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, arătând că trimiterea cauzei spre rejudecare nu se justifică deoarece - - a formulat o cerere de intervenție accesorie în interesul Municipiului A, care a fost admisă în principiu, iar intervenienta a avut posibilitatea de a iniția ea însăși orice act de procedură, singura condiție fiind ca actul să nu fie potrivnic interesului Municipiului
Că, cererea de intervenție în interes propriu, formulată de intervenienta - - a fost respinsă justificat, deoarece era întemeiată pe dreptul societății de a concesiona sau a cumpăra de la stat acele terenuri, susțineri care vizau parcela 3384/3, în suprafață de 3074. rezultată după unificare și parcelare, parcelă aflată în proprietatea lor și nu în proprietatea Statului Român.
Recurenții au mai susținut că la data formulării cererii de intervenție în interes propriu, - - nu putea să dovedească vreun drept propriu nici asupra parcelei 3384/2 și nici asupra blocului supraedificat, întrucât din această parcelă în suprafață de 1572. Statul Român are în proprietate 988. (prin expropriere), iar diferența de 584. este în proprietatea lor, respectiv parcela 3384/2.
În fine, cu privire la cea de-a treia parcelă, 3384/1, în suprafață de 3074. au arătat că se află în proprietatea lor și este situată în incinta - -, însă această situație nu-i justifică calitatea de intervenient în nume propriu, precizând în privința cheltuielilor de judecată că au fost acordate corect în condițiile în care pârâtul Municipiul A nu a fost de acord cu atribuirea suprafeței de 584. din parcela 3384/2 în suprafață totală de 1572.
Prin întâmpinare (fila 18), intervenienta intimată - - a solicitat respingerea recursului ca nefondat, motivând că soluția de modificare a deciziei atacate și de soluționare a cauzei pe fond printr-o hotărâre irevocabilă, așa cum au solicitat recurenții, nu poate fi admisă, pentru că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra fondului litigiului, astfel că o eventuală soluție, în cazul admiterii recursului, ar putea fi cel mult trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.
Intervenienta intimată a mai invocat că sunt nefondate argumentele invocate de către recurenți în sprijinul soluției de respingere de către Judecătorie a cererii de intervenție în interes propriu, pentru că, pe de o parte, chiar din motivarea instanței, care decurge din interpretarea art.54 Cod procedură civilă, rezultă că drepturile intervenientei au fost limitate, aceasta având posibilitatea să facă susțineri, să formuleze orice cerere și să propună orice probă, însă cu condiția să nu fie potrivnice interesului pârâtului Municipiul A, ori, poziția constantă a - - a fost diferită de cea a Municipiului A, susținând că pe parcela 3384/2 se află clădirea - - și nu blocul de garsoniere, fiind comisă o eroare de către expert.
Pe de altă parte, intervenienta intimată a susținut că recurenții fac confuzie între "invocarea unui drept propriu", condiție cerută expres de art.49 alin.2 Cod procedură civilă pentru admiterea în principiu a cererii de intervenție, și "dovedirea" existenței dreptului invocat, ceea ce este o chestiune de judecată.
În cauză a depus întâmpinare (fila 13) și pârâtul Municipiul A, solicitând respingerea recursului, cu motivarea că în mod corect Tribunalul a admis apelul împotriva hotărârii primei instanțe, care în mod greșit l-a obligat la cheltuieli de judecată, cu încălcarea prevederilor art.275 Cod procedură civilă.
În urma examinării deciziei atacate, în raport de motivele invocate și de dispozițiile art.49 alin.2, 261 alin.1 pct.5 și art.304 pct.9 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că este neîntemeiat recursul declarat în cauză, pentru considerentele ce în continuare vor fi enunțate.
Potrivit art.49 alin.2 Cod procedură civilă " intervenția este în interes propriu când cel care intervine invocă un drept al său", intervenientul tinzând să câștige pentru sine obiectul procesului și se face împotriva ambelor părți inițiale (reclamant și pârât).
Pe de altă parte, potrivit art.261 alin.1 pct.5 Cod procedură civilă, hotărârea trebuie să cuprindă " motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".
În speța de față, așa cum corect a reținut și instanța de apel, intervenienta - -, a formulat, în fața primei instanțe și o cerere de intervenție în interes propriu (fila 48 dosar fond) prin care a invocat un drept propriu, conform art.49 alin.2 Cod procedură civilă, potrivnic interesului pârâtului Municipiul A, în legătură cu mobilul în litigiu, iar prima instanță a respins în principiu această cerere de intervenție, fără a indica motivele de fapt și de drept, potrivit art.261 alin.1 pct.5 Cod procedură civilă.
Procedând în această modalitate, prima instanță nu a făcut distincția necesară între "invocare dreptului" și "dovedirea" ulterioară a dreptului în cursul judecății, limitând astfel drepturile intervenientei, care sunt contrare pârâtului Municipiul
În consecință, Tribunalul a aplicat corect dispozițiile art.297 alin.1 Cod procedură civilă trimițând cauza spre rejudecare iar toate criticile vizând aplicarea greșită a legii invocate de către recurenți sunt neîntemeiate, astfel că, în baza art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul reclamanților.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții, G și împotriva Deciziei civile nr. 343 din 4 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Obligă recurentele să plătească intimatei - - A suma de 1800 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Daniela Calai
- - G - - -
GREFIER,
- -
Red./24.03.2008
Tehnored. /2 ex./8.04.2008
Prima instanță:
Instanța de apel:,
Președinte:Florin ȘuiuJudecători:Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu, Daniela Calai
