Rectificare carte funciara. Speta. Decizia 388/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 388/2008
Ședința publică de la 30 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Neamțiu președinte secție
JUDECĂTOR 2: Augustin Mândroc
Judecător - -
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr.203 din 23 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr- având ca obiect rectificare carte funciară, în contradictoriu cu intimații, și MUNICIPIUL - PRIN PRIMAR.
Având în vedere că d-na judecător Carla -titulară a completului de judecată C2 recurs civil de joi- lipsește din instanță fiind în concediu pentru îngrijirea copilului de până la 2 ani, completul a fost complinit în conformitate cu prevederile art.98 alin.6 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești prin participarea d-lui judecător - --desemnat în lista de permanență pentru soluționarea incidentelor procedurale ivite la acest termen de judecată.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru reclamanții recurenți și și avocat pentru pârâții intimați și, lipsind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este motivat și timbrat, cauza fiind amânată de la termenul anterior la cererea avocatului recurenților.
Avocatul recurenților depune la dosar chitanță de onorariu avocațial în cuantum de 1500 lei.
Avocatul intimaților depune la dosar împuternicirea avocațială, copie după chitanța de onorariu avocațial în cuantum de 2500 lei și concluzii scrise.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat pentru reclamanții recurenți solicită în principal admiterea recursului, casarea deciziei recurate, admiterea apelului, desființarea sentinței pronunțate la instanța de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Sibiu.
Învederează că nici instanța de fond și nici cea de apel nu au soluționat acțiunea pe fondul cauzei ci pe excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și a lipsei de interes a acestora în promovarea acțiunii.
În subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului reclamanților și în consecință admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În continuare susține motivele de recurs invocate în scris, susținând, în esență, că deși reclamanții au participat la licitație și-au îndeplinit obligațiile și au achitat redevențele, Primăria Sibiu a anulat contractul de concesiune unilateral și a vândut imobilul teren pârâților. Solicită cheltuieli de judecată.
Avocat pentru pârâții intimați și solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârilor pronunțate de instanțele de apel și fond ca fiind temeinice și legale, cu cheltuieli de judecată. În continuare susține motivele de respingere invocate în concluziile scrise arătând, în esență, că rezilierea contractului de concesiune s-a făcut unilateral întrucât concesionarii nu au plătit la timp redevențele, iar după ce le-au plătit nu au achitat penalitățile și nu au respectat contractul întrucât nu au construit pe terenul concesionat.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față reține:
Prin sentința civilă nr.6114/2007, Judecătoria Sibiua admis excepția lipsei calității procesuale active și, în consecință a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții Municipiul Sibiu prin Primar, și.
Reclamanții au fost obligați și la plata cheltuielilor de judecată către pârâții.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că prin sentința comercială nr. 1115/C/23.04.2007 a Tribunalului Sibiua fost respinsă excepția de nelegalitate formulată de reclamanți împotriva Hotărârii Consiliului Local al municipiului Sibiu nr. 46/23 februarie 2006 reținându-se că întrucât reclamanții nu erau titularii dreptului de concesiune, hotărârea prin care s-a aprobat vânzarea la licitație a terenului este temeinică și legală.
Cât privește lipsa calității procesuale active a reclamanților invocată de pârâți instanța o găsește întemeiată pentru următoarele considerente:
Reclamanții au fost titularii unui drept de concesiune având ca obiect imobilul în litigiu, în baza contractului de concesiune nr. 69/11. 08. 2000. întrucât reclamanții nu și-au îndeplinit obligația de plată a redevenței pentru anul 2002, prin adresa nr. 84197/ 30.10.2003 (47).
Primarul municipiului Sibiu le notifică rezilierea contractului de concesiune începând cu data de 31.12. 2002, pactului comisoriu expres prevăzut de art. 10 din contract, notificare prin care se solicită și plata sumei de 94.055. 439 lei, cu titlu de redevență și penalități de întârziere aferente, până la data încetării concesiunii. Pentru recuperarea acestei sume Direcția Fiscală Locală Sibiu emite titlu executoriu nr. 44630/2004 contestat de reclamanți (48), iar prin contract la executare recunosc încetarea concesiunii. Atât prin Sentința civilă 1125/C/2005 a Tribunalului Sibiu ( 26) cât și prin Decizia civilă nr. 2223/2005 a Curții de Apel Alba -I (25) se constată rezilierea contractului de concesiune începând din data de 31. 12. 2002, motiv pentru care redevență și penalitățile de întârziere trebuie calculate până la această dată. Urmare rezilierii contractului de concesiune, s-a ridicat din la cererea pârâtului. Sibiu prin Primar, a acestui contract, prin încheierea nr. 14693/9.12.04 iar prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Sibiu nr.46/23.02. 2006 (52-60) s-a aprobat vânzarea la licitație publică a imobilului teren înscris în 44738 Sibiu nr.top. 4020/35/2. Vânzarea imobilului s-a făcut prin licitație publică, organizată la data de 20.04. 2006 încheiat de comisia de organizare și desfășurare a licitației, care nu a fost contestat și nu conține vicii pentru a atrage nulitatea contractului de vânzare cumpărare.
Față de cele menționate, rezultă cu evidență că la momentul promovării prezentei acțiuni reclamanții nu mai sunt titularii unui drept de concesiune, pentru a putea justifica un interes în formularea acțiunii în rectificare de carte funciară, concesiunea încetând ca urmare a neîndeplinirii cauzelor contractuale. Interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie să fie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil. El nu reprezintă altceva decât folosul practic material și moral, pe care îl urmărește cel care promovează acțiunea. Dacă activitatea practică nu-i poate procura părții un interes practic, cererea va fi respinsă pentru lipsa acestei cerințe. Prin finalitatea sa, interesul de a acționa se află într-o evidentă conexiune cu dreptul subiectiv, în speță cu pretinsul drept de concesiune al reclamanților.
Având în vedere că reclamanții nu mai sunt titularii dreptului de concesiune, aceștia nu pot justifica un interes în formularea acțiunii, nemaiavând calitate procesuală activă.
Pentru aceste considerente, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și pe cale de consecință a respins acțiunea civilă, ca fiind formulată de persoane lipsite de calitate procesuală.
În baza art.274 Cod de procedură civilă, reținând culpa procesuală a reclamanților, instanța a dispus obligarea acestora la plata sumei de 2500 lei, cheltuieli de judecată în favoarea pârâților și, reprezentând contravaloarea onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții și solicitând desființarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. în subsidiar se solicită schimbarea soluției instanței de fond în sensul admiterii acțiunii formulate.
În motivarea apelului se arată că în mod greșit prima instanță a reținut că nu au calitate procesuală activă întrucât contractul de concesiune încheiat de ei cu pârâtul Municipiul Sibiu nu și-a încheiat efectele, iar interesul lor rezultă din faptul că ei au achitat în integralitate valoarea redevenței, iar radierea din Cf a dreptului lor de concesiune s-a făcut fără titlul legal.
Prin întâmpinare, pârâții au solicitat respingerea apelului întrucât contractul de concesiune al apelanților nu mai era în ființă la data promovării acțiunii lor, întrucât exista un pact comisoriu de grad IV care produce efecte de drept chiar fără intervenția instanței.
Municipiul Sibiu a formulat de asemenea întâmpinare solicitând respingerea apelului întrucât apelanții nu mai erau titularii unui contract de concesiune valabil urmare a neîndepliniriii obligației de a construi și de a plăti redevențele la scadență.
Prin decizia civilă nr.203/23 iunie 2008 Tribunalului Sibiu, pronunțată în dosar nr-, apelul reclamanților a fost respins, iar aceștia au fost obligați să plătească intimaților 2500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că rima p. instanță a reținut în mod corect că reclamanții apelanți au fost titularii unui drept de concesiune având ca obiect imobilul teren înscris în CF 44738 Sibiu nr.top.4020/35/2, însă dreptul lor a încetat urmare a rezilierii contractului pentru neîndeplinirea obligațiilor, respectiv obligația de a edifica o construcție pe terenul concesionat și obligația de plată a redevențelor la scadență.
Întrucât în contractul de concesiune, pentru neplata la termen a redevenței, s-a prevăzut un pact comisoriu expres de gradul IV, începând cu 31.12.2002 pârâtul Primarul Mun. Sibiu a notificat apelanților rezilierea contractului.
După reziliere și radierea dreptului de folosință din CF pârâtul Municipiul Sibiu a vândut terenul, prin licitație publică, pârâților intimați.
La dosar se află și soluțiile pronunțate de instanțele de contencios administrativ care, pe cale incidentală au analizat și valabilitatea contractului de concesiune.
Astfel, prin sentința comercială nr./C/2007 Tribunalul Sibiua respins excepția de nelegalitate a Hotărârii nr.46/23.02.2006 a Consiliului Local al Municipiului Sibiu invocată de reclamanții și.
Prin această hotărâre s-a aprobat vânzarea la licitație publică a unui număr de 7 terenuri (printre care și cel în litigiu) care a fost adjudecat de pârâții.
Motivul de nelegalitate invocat de reclamanții, cum că ei ar deține un drept de concesiune asupra terenului nu a fost reținut de instanță întrucât s-a arătat că în mod corect și în baza contractului autoritatea contractantă a retras concesiunea față de nerespectarea obligațiilor de a construi și de a plăti redevențele. Mai mult s-a reținut că și reclamanții s-au comportat ca și cum nu ar fi titularii acestui drept pentru că nu au mai plătit redevența. Sentința nr.l 115/C/2007 a rămas irevocabilă.
Față de aceste dispoziții ale instanței, în mod corect prima instanță a reținut că reclamanții-apelanți nu mai justifică un interes pentru a cere constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâți.
Ceea ce a reținut greșit prima instanță este lipsa calității procesuale active a reclamanților. Aceasta întrucât dreptul la acțiune estre strâns legat de dreptul de petiționare al persoanei și nu presupune neapărat existența unei identități între reclamant și titularul dreptului dedus judecății.
Cu toate acestea eroare instanței de fond nu atrage desființarea hotărârii atacate întrucât s-a intrat în cercetarea fondului și chiar în considerente se face referire la lipsa interesului ( ca și condiție pentru promovarea unei acțiuni civile), deci eroarea poate fi îndreptată prin motivarea instanței de apel.
Împotriva deciziei au declarat recurs reclamanții, criticând soluția instanței de apel pentru nelegalitățile prevăzute de art.304 pct.5 și 9 cod procedură civilă, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând apelul, să fie admis și să desființeze sentința trimițând cauza spre rejudecare instanței de fond.
În subsidiar, admițând recursul, să fie casată decizia, admis apelul și admiterea acțiunii.
În motivarea recursului a susținut în esență că în mod greșit a fost reținută lipsa calității procesuale active a reclamanților și că în mod greșit a reținut că instanța de fond s-ar fi pronunțat ți asupra fondului pricinii. Că i-a fost încălcat dreptul la apărare, neputând să propună proba, instanța de apel rezumându-se la preluarea prin cenzură a unor aserțiuni cuprinse în considerentele sentinței și fără a verifica motivele de apel arătate în mod expres în cuprinsul căii de atac. Că în mod nelegal a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active cu motivarea lipsei dreptului la acțiune ca urmare a lipsei folosinței asupra terenului.
A mai susținut că acel contract din concesiune este în vigoare, achitând în mod regulat redevențele aferente, iar situația litigioasă a fost tranșată în favoarea lor prin sentința civilă nr.1125/C/2005 a Tribunalului Sibiu, care este irevocabilă. Că în mod abuziv și unilateral contractul de concesiune a fost anulat.
Pe fondul cauzei, au susținut că au invocat nelegalitatea radierii dreptului lor de concesiune din CF în lipsa temeiului de drept prescris de lege ca temei al radierii, astfel că orice persoană interesată are calitate procesuală activă. Că în aceeași idee are și calitate procesuală activă de a cere constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare iar sentința civilă nr.1125/C/2005 a Tribunalului Sibiu modificată prin Decizia civilă 2223/2005 a Curții de APEL ALBA IULIA, au fost interpretate greșit. Că acțiunea a vizat legalitatea deciziei fiscale în care a fost cealaltă redevență și penalitățile de întârziere, redevență achitată pe perioada 2000-2002, astfel că nu se mai putea discuta pactul comisoriu față de îndeplinirea obligațiilor de plată.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate cât ți din oficiu în baza art.306 alin.2 cod procedură civilă, se constată că Tribunalul a pronunțat o hotărâre legală.
In ceea ce privește excepția lipsei de interes reținute de către instanța de apel.
Prin decizia civila nr. 203/2008 instanța de apel a menținut soluția instanței de fond, schimbând insa motivarea acesteia. Astfel s-a considerat ca cele dispuse de instanța sunt corecte si legale, insa motivarea a necesitat o modificare.
Instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale active a recurenților reclamați si a respins acțiunea civila promovata de aceștia. Instanța de apel a considerat corecta soluția de respingere a acțiunii insa motivarea corecta ar fi trebuit sa fie lipsa interesului reclamaților in promovarea acțiunii si nu excepția lipsei calității procesuale active.
Având in vedere faptul ca instanța de fond a reținut in considerente lipsa interesului reclamanților recurenți in promovarea acțiunii, analizând cauza sub acest aspect pe fond, instanța de apel in mod judicios a considerat ca nu se impune desființarea hotărârii si trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe ci poate ea însăși, pe baza analizei făcute de instanța de fond sa modifice motivarea hotărârii si sa indice ca acțiunea trebuie respinsa pentru lipsa interesului si nu pentru lipsa calității procesuale active.
Astfel nu au fost cu nimic lezate drepturile subiective ale reclamanților recurenți si nu au fost private in nici un fel de vreun grad de jurisdicție, atâta timp cat instanța de fond a analizat lipsa interesului si a administrat toate problemele necesare in acest sens. Singura lipsa a sentinței a fost ca motivul de respingere nu a fost lipsa interesului ci lipsa calității procesuale active, fapt îndreptat de instanța de apel.
Calitatea de reclamat intr-un proces civil o poate avea orice persoana ce îndeplinește 4 condiții: afirmarea unui drept, interesul, capacitatea procesuala si calitatea procesuala. Instanța de fond a constatat ca pentru a avea calitatea procesuala reclamantul trebuie sa justifice un interes. După cum arata doctrina insa, aspect reținut si de instanța de recurs calitatea procesuala si interesul sunt 2 condiții distincte ale acțiunii civile, si nu tot timpul cine are calitate procesuala poate justifica si un interes, neexistand o identitate intre persoana reclamanta si cel care este titularul dreptului afirmat.
Având in vederea acest aspect instanța de apel a considerat ca din momentul in care instanța de fond a reținut lipsa interesului soluția corecta ar fi trebuit sa fie respingerea acțiunii pe baza acestei excepții fără a se confunda cu calitatea procesuala activa.
Sub acest aspect instanța de apel a concluzionat exact cum afirma recurenții respectiv, au calitate procesuala activa sa solicite nulitatea radierii dreptului lor de concesiune din cartea funciara, (fiind foști titulari de CF) insa nu justifica si in interes întrucât dreptul lor de concesiune nu mai exista, astfel ca nu mai pot beneficia de el.
Recurenții arata, ca si in fata instanței de apel ca dreptul lor de concesiune nu a fost desființat prin urmare si in prezent ei pot justifica un interes in valorificarea acestui drept de concesiune.
Un contract încetează să își mai producă efectele, in baza unui pact comisoriu expres de grad IV, de la data neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către una din parti. pactului comisoriu este carezilierea nu trebuie pronunțata de către instanța,ci se produce de drept, de la data neîndeplinirii obligațiilor.
Contractul de Concesiune are o reglementare speciala, prevăzuta de Legea 219/1998. Art. 35 din acest act normativ prevede posibilitatea ui de rezilia unilateral contractul, in cazul in care concesionarul nu își respecta obligațiile de plata. Apelanții, in calitate de concesionari, nu si-a respectat obligațiile de plata, fapt recunoscut de către aceștia prin adresa nr. 53317/16.09.2004 adresata Primăriei Municipiului Sibiu si reținut in considerentele a doua hotărâri judecătorești irevocabile( Sentința civila 1125/C/2005 a Tribunalului Sibiu si decizia nr. 2223/2005 a Curții de APEL ALBA IULIA ).
Tot in calitate de concesionari, apelanții nu au respectat termenul de începere a lucrărilor de construcții, prevăzut de art. 3 din Contractul de concesiune, si acest lucru fiind recunoscut de către ei prin adresa nr. 53317/16.09.2004.
n aceasta situație, in baza art.35 din Legea 219/1998, coroborat cu art.10 din Contractul de concesiune, in baza pactului comisoriu expres de grad IV, a notificat prin adresa nr.84137/30.10.2003 rezilierea unilaterala a contractului de concesiune, de la data de 31.12.2002, pentru nerespectarea obligațiilor asumate.
Prin urmare, începând cu data de 31.12.2003, contractul de concesiune a încetat sa mai producă efecte, nefiind nevoie de o hotărâre judecătoreasca in acest sens.
ncetarea contractului de concesiune începând cu data de 31.12.2003 a fost recunoscută chiar de către apelanți, prin contestația la Decizia de impunere fiscala ce a făcut obiectul dosarului nr.323/2005 a Tribunalului Sibiu. Astfel, aceștia arata ca in mod greșit li s-au calculat penalități de ntârziere si după data de 31.12.2003, întrucât de la aceasta data contractul de concesiune a încetat sa își mai producă efecte. Acest fapt a fost reținut si de către instanțele de judecata, care le-au dat dreptate contestatorilor si au anulat decizia de impunere in ceea ce privește plata penalităților de întârziere calculate după data de 31.12.2003. Motivarea instanțelor de judecata a fost ca atâta timp cat contractul de concesiune a ncetat la data de 31.12.2005. nu se mai pot percepe penalități după aceasta data. ( A se vedea Sentința civila 1125/C/2005 a Tribunalului Sibiu si decizia nr. 2223/2005 a Curții de APEL ALBA IULIA )
Chiar dacă obiectul dosarului 323/2005 a Tribunalului Sibiu nu a fost rezilierea contractului de concesiune, din considerentele hotărârilor pronunțate in acest dosar reiese in mod clar ca la soluționarea contestației instanța a avut in vedere faptul ca la data de 31.12.2002 a ncetat contractul de concesiune. Or, odată ce avem o hotărâre irevocabila al cărui dispozitiv se bazează pe acest considerent, este inadmisibil ca in acțiunea de fata instanța să își motiveze decizia pe alte considerente.
ață de aceste considerente, recursul se privește a fi neîntemeiat, urmând ca în baza art.312 alin.1 cod procedură civilă să fie respins.
Văzând și art.274 cod procedură civilă,recurenții urmează să fie obligați să plătească intimaților suma de 2500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței de la dosar.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr.203/23.06.2008 a Tribunalului Sibiu -secția civilă.
Obligă recurenții să plătească pârâților intimați și suma de 2500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30 Octombrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact. 2ex/7.11.2008
Jud..
Jud.fond
Președinte:Anca NeamțiuJudecători:Anca Neamțiu, Augustin Mândroc
