Rectificare carte funciara. Speta. Decizia 452/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 452/2009
Ședința publică de la 12 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Neamțiu președinte secție
JUDECĂTOR 2: Carla Maria Cojocaru
JUDECĂTOR 3: Mihaela
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către pârâtul STATUL ROMÂN PRIN MUN.S PRIN PRIMAR împotriva deciziei civile nr.118 din 2 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr- având ca obiect rectificare carte funciară.
Având în vedere că unul din titularii completului C 2 recursuri și-a încetat activitatea, completul de judecată a fost alcătuit potrivit prevederilor art.98 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești cu participarea judecătorului din lista de permanență, fiind întocmit proces verbal în acest sens.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanții intimați și asistați de av., lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar s-a primit răspuns de la Primăria mun. Sibiu la adresa instanței, în care se arată că adresa intimatei este cea reținută și în dispozitivul de citare.
Avocat pentru reclamanții intimați face dovada citării prin publicitate a intimatei, și depune la dosar chitanțe de onorariu.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în apărare.
Avocat pentru reclamanții intimați solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
În continuare susține motivele de respingere invocate în întâmpinare, arătând, în esență, că susținerile recurentului nu sunt adevărate, interpretarea dată de instanța de apel probelor de la dosar este cea corectă, iar aplicarea dispozițiilor legale în materie s-a făcut în raport de starea de fapt reținută. Arată că reclamanții au făcut dovada existenței construcției pe teren prin actele de impunere fiscală și autorizația de construire, iar la acea vreme în cartea funciară era notat dreptul de folosință veșnică instituit în favoarea reclamanților, fapt ce putea fi foarte ușor verificat. Învederează că Legea 10/2001 nu condiționează aplicarea dispozițiilor art.10 alin.2 de întabularea construcțiilor în CF, ci de existența autorizației de construire. Solicită cheltuieli de judecată onorariile avocațiale și cheltuielile ocazionate cu citarea prin publicitate a intimatei.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față,
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Sibiu, reclamanții și au solicitat în contradictoriu cu pârâții Statul Român și, ca prin hotărâre judecătorească:
-să se constate nulitatea absolută a dispoziției primarului ce a stat la baza încheierii de întabulare nr. 2234/2003 ca fiind în contradicție cu dispozițiile Legii 10/2001;
-restabilirea situației de carte funciară prin înscrierea dreptului de folosință ce revine reclamanților pentru suprafața de 351 mp din teren;
-să se constate că pe terenul înscris în CF 16434 Sibiu nr. top 4020/13/1/2 situat administrativ în- Sibiu a construit un imobil parter și etaj;
-să se dispună notarea în cartea funciară a construcției pe topograficul în cauză;
-să se dispună întabularea în cartea funciară;
- cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătata că prin încheierea nr. 713/1972 s-a notata dreptul de folosință veșnică în favoarea reclamanților și a fratelui și soția, în prezent decedați, în scopul edificării unei construcții compusă din parter și etaj. A fost emisă autorizație de construcție la data de 05.09.1970, de primărie în acest scop pe numele lui și soția. Autorizațiile de construcție au fost emise și pe numele reclamanților, ca și deciziile de atribuire a dreptului de folosință, însă și soția nu au avut nici o contribuție la edificarea construcției sau vreo pretenție în acest sens. După apariția Legii -, reclamanții au formulat cerere de atribuire a terenului aferent construcției în baza art. 36 alin. 3, însă nu au primit nici un răspuns. La sfârșitul anului 2006, când au solicitat un extras CF pentru a întabula construcțiile, reclamanții au constatat că a fost radiat dreptul lor de folosință veșnică și s-a instituit dreptul special de folosință numitei. De aceea, reclamanții susțin că primăria în mod greșit a atribuit în întregime întreaga suprafață de teren pârâtei, cu încălcarea art. 10 alin. 2 din Legea 10/2001, restabilirea dreptului în favoarea pârâtei trebuia făcută cu exceptarea suprafeței de 351 mp pe care a fost edificată construcția reclamanților.
Prin sentința civilă nr. 6600/14.12.2007 Judecătoria Sibiua respins acțiunea civilă formulată de reclamanți, cu reținând că prin dispoziția nr. 178/2003 emisă de Primarul municipiului Sibiu, s-a instituit în favoarea persoanei îndreptățite un drept de folosință special pentru imobilul teren înscris în CF 16434 Sibiu top 4020/13/1/2 în suprafață de 351 mp. La data emiterii dispoziției reclamanții nu aveau înscris în CF nici un drept de proprietate asupra construcției, supraedificatul vizat nefiind notat. De aceea, constituirea dreptului de folosință special în favoarea pârâtei s-a făcut cu respectarea art. 2 alin. 1 din OUG 184/2002 și a principiului preeminenței restituirii în natură, Statul Român fiind proprietar la acel moment. În consecință, s-a arătat că nu există motive de nulitate absolută a dispoziției emise de primar.
Cu privire la capetele celelalte de cerere, instanța de fond a motivat că reclamanții trebuie să se îndrepte împotriva actualului proprietar al imobilului și nu pot cere constatarea existenței construcției și întabularea pe un teren pe care Statul Român nu mai este proprietar. Nu se poate dispune revenirea la situația anterioară de carte funciară în contradictoriu cu pârâtul Statul Român și nu sunt motive pentru anularea dispoziției primarului atacată. Pe de altă parte, autorii construcției au fost patru persoane, deci întabularea nu ar putea opera doar în favoarea a doi dintre ei.
Apelul declarat împotriva acestei sentințe de reclamanți a fost admis și s-a dispus schimbarea în tot a hotărârii și admiterea în parte a acțiunii. Astfel, s-a constata nulitatea absolută a dispoziției Primarului municipiului Sibiu nr. 178/2003 emisă în baza Legii 10/2001 și nulitatea încheierii nr. 2234/2003 de întabulare a dreptului special de folosință în condițiile OUG 184/2002 în CF 16434 Sibiu top 4020/13/1/2- loc de casă în suprafață de 351 mp în favoarea pârâtei. S-a dispus restabilirea situației anterioare de CF prin înscrierea dreptului de folosință veșnică în condițiile Legii 9/1968 favoarea reclamanților și a lui și soția -. S-a constata că pe terenul înscris în CF 16434 top 4020/13/1/2 Sibiu loc de casă de 351 mp situat administrativ în Sibiu- s-a edificat o construcție casă de locuit. Și s-a dispus notarea în cartea funciară. A fost respinsă cererea reclamanților de întabulare a dreptului lor de proprietate asupra construcției. A fost obligat pârâtul Primarul municipiului Sibiu la cheltuieli de judecată de 250,9 lei și pârâta la aceeași sumă către reclamanți.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că reclamanții plătesc impozit pe clădiri, deși în realitate imobilul este teren cu construcții. În aplicarea Legii 10/2001 entitatea investită cu soluționarea notificării are obligația de a identifica cu exactitate terenul și vecinătățile și totodată a verifica destinația actuală a terenului revendicat așa cum stabilesc normele Metodologice emise în acest sens. Legea 10/2001 prevede că se restituie în natură doar terenurile libere sau parte de teren liberă după edificare de construcții autorizate, precum și terenurile pe care s-au ridicat construcții neautorizate, înscrierea în Cf fiind lipsită de relevanță din acest punct de vedere. Întrucât reclamanții au dovedit că au edificat o construcție autorizată pe acest teren, în mod greșit instanța de fond a apreciat ca fiind legală dispoziția prin care s-a constituit în favoarea intimatei pârâte, un drept special de folosință. Tribunalul a constatat în acest fel că dispoziția atacată este nulă absolut și în consecință a dispus și restabilirea situației anterioare de CF și notarea construcției, așa cum s-a solicitat. A fost respinsă cererea de întabulare a dreptului de proprietate asupra construcției solicitate de reclamanți, întrucât titulari ai autorizației au fost patru persoane și urmează ca drepturile care se cuvin fiecăruia dintre ei să fie reglementate pe cale separată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Primarul Municipiului Sibiu, solicitând modificarea în tot a acesteia și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile nr. 6600/2007 a Judecătoriei Sibiu.
În motivarea recursului se susține că, persoana îndreptățită la restituire, respectiv pârâta, cetățean, moștenitoare a fostei proprietare tabulare -, a solicitat restituirea în natură a suprafeței de 351 mp, teren preluat de Statul Român cu titlu naționalizare, în baza 92/1950, conform încheierii de întabulare nr. 713/1972, înscrisă în CF 11621 Sibiu, la. a depus la primărie CF extenso, de unde rezultă că suprafața de 351 mp a fost dezmembrată din vechea parcelă top. 4020/13/1, noua parcelă fiind transcrisă în CF 16434 Sibiu, sub nr. top. 4020/13/1/2 în proprietatea Statului Român. La momentul emiterii Dispoziției Primarului Municipiului Sibiu, nr. 178/18.02.2003, imobilul înscris în CF 16434 era în proprietatea Municipiului Sibiu înscris ca loc de casă, fără a fi notată existența vreunei construcții. În regim de carte funciară, întabularea are efect constitutiv de drepturi și opozabilitate față de terți. Doar existența unei autorizații de construire emisă în favoarea apelanților reclamanți, precum și susținerea acestora că achită impozite nu ține loc de notarea construcției în CF. De aceea, recurentul consideră că dispoziția este legal emisă cu respectarea Legii 10/2001 și art. 2 alin. 1 din G 184/2002 și că apelanții reclamanți nu mai pot solicita întabularea dreptului de proprietate asupra construcției în contradictoriu cu Municipiul Sibiu, care nu mai este proprietar asupra imobilului teren pe care se solicită notarea.
În drept se invocă art. 299, art. 304 pct. 9, art. 312 cod procedură civilă, art. 2 alin. 1 din OUG 184/2002, art. 20 alin. 3 din Legea 10/2001 republicată.
Prin întâmpinarea depusă la acest recurs, intimații și au solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a deciziei civile nr. 118/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată. Intimații susțin că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale în materie și că în cartea funciară a fost notat dreptul de folosință veșnică instituit în favoarea lor, în condițiile Legii nr. 9/1968. Pe de altă parte, în aplicarea dispozițiilor Legii 10/2001 și a normelor emise în baza acesteia, se impunea efectuarea de către recurent a unor cercetări efective prin cercetări la fața locului anterior emiterii dispoziției contestate, fapt care nu s-a realizat de vreme ce în procesul verbal întocmit în cadrul documentației de retrocedare nu s-a consemnat existența construcției. Prin emiterea dispoziției de restituire a fost grav încălcat dreptul de folosință veșnică asupra terenului a reclamanților și dreptul de proprietate asupra construcției aflate pe teren. În aceste condiții, consideră că dispoziția atacată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 10 alin. 2 din Legea 10/2001 și în mod corect Tribunalul Sibiua constatat nulitatea absolută a acesteia.
Al doilea aspect vizat prin recursul declarat de primar, se referă la faptul că în acest moment reclamanții intimați nu mai solicita întabularea dreptului de proprietate asupra construcției în contradictoriu cu Municipiul Sibiu, întrucât acesta nu mai exercită atributele dreptului de proprietate asupra terenului, pe care se solicită notarea. Intimații arată că acest aspect nu face obiectul recursului, având în vedere că prin decizia tribunalului a fost menținută hotărârea primei instanțe de respingere a cererii privind întabularea dreptului de proprietate asupra construcției în favoarea intimaților și ei nu au atacat decizia.
Pe parcursul procesului, reclamantul intimat a iar în cauză au fost introduși, în calitate de moștenitori fiii săi, și.
Întrucât cu toate demersurile efectuate nu s-a putut afla o altă adresă a pârâtei, nici chiar de la Primăria Municipiului Sibiu unde aceasta a depus actele pentru restituirea terenului în baza Legii 10/2001, citarea pârâtei s-a făcut și prin publicitate.
Analizând legalitatea deciziei atacate, prin prisma motivelor de recurs raportat la art. 304 cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 10 alin. 2 din Legea 10/2001 în cazul în care pe terenurile preluate abuziv au fost edificate noi construcții autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, iar pentru partea afectată de construcții se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent.
În speță, terenul în suprafață de 351 mp înscris în CF 4020/13/1/2 a intrat în proprietatea Statului Român în baza Decretului 92/1950 și, prin decizia nr. 344, respectiv 343 din 1970 fostului Consiliul Popular al municipiului Sibiu a fost atribuit în folosință veșnică reclamanților și numiților și - în vederea construirii unei locuințe. În acest scop a fost eliberată de Consiliul Popular al municipiului Sibiu și autorizație de construcție pe numele celor 4 persoane, imobilul urmând a fi edificat pe nr. top 4020/13/1/2 situat pe-.
Construcția situată în-, este supusă impozitării (așa cum rezultă din certificatul de atestare fiscală eliberat de Direcția Fiscală locală Sibiu) și de altfel nici nu a fost contestată existența ei.
Așa cum s-a menționat anterior (corect reținut și de tribunal în decizia atacată), Legea 10/2001 în art. 10 alin. 2 dacă edificatele de pe terenul pentru care s-a formulat notificare au fost autorizate, se poate restitui în natură doar terenul liber. Așadar, legea face trimitere doar la o stare de fapt și nu la situație juridică: existența unei construcții vizează o realitate. Întrucât legea nu impune întabularea construcției, deci constatarea juridică, nici interpretul nu poate adăuga la lege, cerând condiții suplimentare. Înscrierea dreptului în cartea funciară, nu este necesară decât pentru a dispune de drept. Ori, în această speță, în condițiile în care a fost atacată dispoziția primarului de retrocedarea în natură a terenului, nu s-a pus problema de a dobândi reclamanții un drept: ci de existența unui impediment legal față de restituirea imobilului-teren.
Al doilea motiv de recurs invocat, referitor la împrejurarea că reclamanții nu mai pot solicita în contradictoriu cu Primarul municipiului Sibiu întabularea dreptului de proprietate, este neavenit în condițiile în care acest capăt de cerere a fost menținut respins de instanța de apel, iar reclamanții nu au promovat recurs.
Având în vedere aceste considerente de fapt și de drept, Curtea va respinge, în temeiul art. 312 cod procedură civilă, ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Sibiu, menținând ca legală decizia atacată.
În temeiul art. 274 cod procedură civilă va fi obligat recurentul la cheltuieli de judecată de 1500 lei către intimații, reprezentând onorar de avocat.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Sibiu împotriva deciziei civile nr.118/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu -secția civilă.
Obligă recurentul să plătească intimaților, și suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - - concediu medical, semn. Președintele Curții de Apel | Judecător, - - |
Grefier, |
.
Tehn.
7 ex/06.01.2010
Jud..
Jud.fond
Președinte:Anca NeamțiuJudecători:Anca Neamțiu, Carla Maria Cojocaru, Mihaela
