Rectificare carte funciara. Speta. Decizia 524/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR.-
DECIZIA CIVILĂ NR. 524/
Ședința publică din 19 mai 2008
PREȘEDINTE: Rujița Rambu
JUDECĂTOR 2: Maria Petria Martinescu
JUDECĂTOR 3: Marinela
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr.128/A/19 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- și a sentinței civile nr.9750/PI/12.10.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T, SC - T, Municipiul T, prin Primar și Consiliul Local al Municipiului T, pentru acțiune în rectificare CF.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru pârâții intimați Municipiul T, prin Primar și Consiliul Local al Municipiului T consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura completă.
Recursul a fost declarat în termenul legal și a fost legal timbrat cu suma de 4 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în sumă de 0,15 lei.
După deschiderea dezbaterilor și verificarea actelor și lucrărilor dosarului, nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordul cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâților intimați solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii recurate ca legală și temeinică, conform concluziilor scrise depuse la dosar.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Timișoara la data de 03.08.2007 sub nr-, reclamanții și au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin T, SC -, Municipiul T, prin Primar și Consiliul Local al Municipiului T, să se dispună rectificarea înregistrării dreptului de proprietate al reclamanților înscris în CF colectivă nr.521 T, nr.top.1030, în sensul de a se radia dreptul de proprietate al statului și a se înscrie dreptul de proprietate al reclamanților în cotă-parte indiviză de 219/523.
Reclamanții au arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare nr.221/R/18.11.1996 au cumpărat apartamentul nr.1 din imobilul - construcție înscris în CF colectivă nr.521 T, precum și terenul aferent indiviz în cotă de 219/523; din eroare, în cartea funciară colectivă s-a înscris exclusiv dreptul de proprietate asupra construcției; în schimb, în cartea funciară individuală s-a menționat în mod corect dreptul de proprietate ca purtând și asupra terenului, în prezent existând neconcordanță între cele două cărți funciare.
Au susținut că înscrierea din cartea funciară individuală corespunde situației juridice a imobilului, întrucât dreptul de proprietate asupra terenului aferent se impune a fi fost dobândit în virtutea legii, conform art.21 și 26 din Legea nr.112/1995 și art.33 din HG nr.20/1996 modificat prin HG nr.11/1997, mai mult organele statului au încasat impozitele aferente terenului, prevalându-se și de dispozițiile art.33 alin.1 din Legea nr.7/1996.
In drept, cererea s-a întemeiat pe dispozițiile art.21 și 26 din Legea nr.112/1995 și art.33 din HG nr.20/1996 modificat prin HG nr.11/1997, art.33, 34 și 35 alin.1 din Legea nr.7/1996.
Prin întâmpinarea formulată la 11.09.2007, pârâtul Statul Român, prin T, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, în raport de dispozițiile art.4 din Legea nr.213/1998, statul neavând dreptul de proprietate asupra terenului, iar contractul fiind încheiat între reclamanți și SC -, pe fond solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată, neputându-se constata că terenul este aferent casei și reclamanții l-au dobândit cu titlu gratuit.
Prin sentința civilă nr.9750/12.10.2007, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, s-a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive al pârâților Statul Român prin T și SC - ca neîntemeiate, s-a respins cererea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin T, SC -, Municipiul T, prin Primar și Consiliul Local al Municipiului T, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare nr.221/R/18 noiembrie 1996 încheiat între SC - și reclamanții și, aceștia din urmă au dobândit în baza Legii nr.112/1995 proprietatea locuinței ocupate în calitate de chiriași, reclamanții invocând dobândirea cu titlu gratuit, în baza legii, și a dreptului de proprietate asupra terenului în cotă de 219/523, situat în T,-, CF colectivă nr.521 T, pretins a fi aferent apartamentului dobândit în baza Legii nr.112/1995.
Asupra excepțiilor lipsei calității procesuale pasive ale pârâților Statul Român prin T și SC -, instanța le-a apreciat ca neîntemeiate având în vedere că, potrivit contractului de vânzare-cumpărare ce întemeiază cererea reclamanților, apartamentul a fost cumpărat de la Statul Român, prin intermediul pârâtului SC -.
In ce privește fondul cererii, instanța de fond a observat că la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare - 18 noiembrie 1996, normele metodologice de aplicare a Legii nr.112/1995 - art.33 din HG nr.20/1996, prevedeau că, în cazul vânzării apartamentului către chiriaș, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului situat sub construcție, în condițiile art. 35 alin.2 din Legea nr.18/1991, respectiv la cererea chiriașului urmând a se verifica situația juridică a terenului și a se propune de către primărie atribuirea în proprietate, prin decizia prefecturii; la data de 4.02.1997 normele metodologice au fost modificate, în sensul stabilirii că, în cazul vânzării apartamentului către chiriaș, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent, în condițiile art.26 alin.ultim din Legea nr.112/1995, terenul ce depășește suprafața aferentă construcției rămânând în proprietatea statului.
Aceasta nu înseamnă însă că dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului aferent ar avea loc ex lege, cu titlu gratuit, așa cum pretind reclamanții.
Din interpretarea coroborată a art.9, 21 și 26 alin.ultim din Legea nr.112/1995 rezultă că foștii chiriași pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor în aceleași condiții în care au dobândit și proprietatea asupra construcțiilor, adică prin cumpărare.
Spre aceeași concluzie pledează și art.13 din Legea nr.112/1995, ce face referire la criticile ce trebuie avute în vedere la stabilirea valorii terenurilor aferente și care pune în evidență ideea că transmiterea proprietății asupra acestor imobile în favoarea chiriașilor se realizează cu titlu oneros și nu cu titlu gratuit.
In concluzie, în cauză nu s-a putut reține că reclamanții ar fi dobândit ope legis și dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcției și nici că, din eroare, acest teren nu se regăsește evidențiat în contractul de vânzare-cumpărare nr.221/R/19.11.1996, așa încât, instanța a respins acțiunea în limita acestor solicitări.
Cum cererea a avut ca obiect rectificarea cărții funciare este subsecventă, soluția dată răsfrângându-se și asupra acestui capăt de cerere.
Impotriva acestei sentințe, în termen legal, au formulat apel reclamanții și, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate și, pe fond, admiterea acțiunii.
In motivarea apelului, reclamanții au arătat că sentința apelată este netemeinică și nelegală, fiind dată cu încălcarea legii, deoarece a ignorat că dreptul lor de proprietate este înscris în cartea funciară nu numai asupra apartamentului cumpărat, ci și asupra terenului aferent, fiind aplicabile dispozițiile art.21 și 26 alin.ultim din Legea nr.112/1995.
Prin precizare la motivele de apel au mai precizat că prima instanță a ignorat temeiul de drept al acțiunii care este o prezumție legală, respectiv cea dedusă din art.33 și 34 ale Legii nr.7/1996.
Pârâta intimată a formulat întâmpinare prin care a solicitat, pe cale de excepție, constatarea lipsei de calitate procesuală pasivă a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice și, în subsidiar, pe fondul cauzei, respingerea apelului ca neîntemeiată, reiterând susținerile și temeiurile de drept invocate prin întâmpinarea din fața instanței de fond.
Pârâții intimați Municipiul T, prin Primar și Consiliul Local al Municipiului T, de asemenea au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii ca fiind inadmisibilă față de disp.art.36 din Legea nr.7/1996, arătând în esență că reclamanții nu au uzat de procedura administrativă înainte de a se adresa instanței de judecată.
Au arătat și faptul că din interpretarea sistematică a dispozițiilor art.9, 21 și 26 alin.ultim din Legea nr.112/1995, precum și a art.37 din Normele metodologice de aplicare a acestei legi, rezultă că dreptul de proprietate asupra terenurilor aferente apartamentelor care nu se restituie în natură foștilor proprietari se dobândește de către chiriașii titulari de contract de închiriere pe calea aceleiași operațiuni juridice de vânzare-cumpărare.
In ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive reiterată de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, s-a reținut că aceasta este neîntemeiată, având în vedere că, potrivit mențiunilor de carte funciară, întreg imobilul - construcție și teren a fost în proprietatea statului și în folosința Consiliului Local
Prin decizia civilă nr.128/A/19.02.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr.9750/12.12.2007, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că art.9 din Legea nr.112/1995 face referire numai la vânzarea apartamentelor, fără a menționa modalitatea de dobândire a terenurilor aferente.
Art.37 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.112/1995 arată că se dobândește dreptul de proprietate asupra terenului aferent cu respectarea art.26 alin.3 din Legea nr.112/1995, articol care prevede că "suprafețele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice, aflate la data de 22 decembrie 1989 în posesia acestora și care depășesc suprafața aferentă construcțiilor, rămân în sarcina statului".
Deși este adevărat că în vechea reglementare din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.112/1995, în art.33 se prevedea că dreptul de proprietate aflat sub construcție se dobândește în condițiile art.35 alin.2 din Legea nr.18/1991, după republicare, această prevedere a fost înlăturată, astfel că nu mai poate fi aplicată prin analogie. Argumentul de interpretare logică prin analogie este folosit pentru rezolvarea "lacunelor legii", realizându-se prin aplicarea prin analogie a normelor de drept civil edictată pentru cazuri asemănătoare.
Actuala reglementare în art.9, art.21 și art.26 alin. ultim din Legea nr.112/1995 și art.37 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.112/1995 prevede în ce condiții se dobândește dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcțiilor ce fac obiect al vânzării, astfel că nu ne aflăm în prezența unei "lacune a legii".
Din interpretarea sistematică a acestor texte de lege reiese că dreptul de proprietate ce poartă asupra terenurilor aferente apartamentelor, care nu se restituie foștilor proprietari în natură, se dobândește de către chiriașii titulari de contract de închiriere, în urma vânzării, ca și construcția, cu plata integrală sau în rate a prețului.
Invocarea aplicabilității Legii nr.18/1991 prin analogie, nu poate fi reținută ca argument în susținerea pretențiilor reclamantului intimat, cât timp interpretarea sistematică a dispozițiilor în materia situației juridice a imobilelor cu destinația de locuințe trecute în proprietatea statului permite identificarea modalității de dobândire a dreptului de proprietate asupra terenului aferent apartamentului.
Mai mult, modificarea art.33 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.112/1995, în sensul că noul conținut nu mai prevede că dreptul de proprietate asupra terenului situat sub construcții se dobândește în condițiile art.35 alin.2 din Legea nr.18/1991, dovedește că însuși legiuitorul a înțeles să reglementeze în alt mod această situație.
Impotriva deciziei civile nr.128/A/19.02.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- și, implicit și împotriva sentinței civile nr.9750/12.10.2007, pronunțată de Judecătoria Timișoara, reclamanții și au declarat recurs în termen legal la data de 24.03.2008, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul că ambele instanțe de judecată au interpretat în mod greșit actul dedus judecății, schimbându-i atât natura, cât și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, cele două hotărâri judecătorești fiind lipsite de temei legal, date cu încălcarea legii.
In motivarea recursului, reclamanții au susținut că în interpretarea corectă a actului dedus judecății - respectiv extrasul de CF nr.- T, nr. cadastral al parcelei nr.1030/I, ei sunt proprietari atât asupra apartamentului cumpărat, cât și asupra terenului aferent asupra acestui apartament, în cotă parte indiviză de 219/523, de la data cumpărării acestor imobile înscrise în cartea funciară.
Reclamanții au precizat faptul că susținerea de mai sus rezidă în corecta coroborare a disp.art.23 alin.2 din Lg. nr.18/1991 a fondului funciar, republicată, unde este definit terenul aferent unei case de locuit, cu acelea conținute în art.26 alin.ultim din Legea nr.112/1995, precum și ale art.33 alin.1 din Legea nr.7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare, neexistând nici o îndoială că terenul aflat în indiviziune, în cota parte dedusă judecății, este aferent apartamentului cumpărat și nu a rămas în proprietatea statului, ci a trecut în proprietatea reclamanților, concomitent cu dobândirea proprietății prin cumpărare a apartamentului, deci de drept, în virtutea legii.
In același sens, a fost invocată și Hotărârea nr.20/1996, art.33 modificat ulterior prin HG nr.11/1997.
In raport de aceste susțineri și temeiuri de drept invocate, reclamanții-recurenți au susținut că atât instanța de fond, cât și cea de apel, au dat o interpretare greșită textelor de lege, pronunțând hotărâri nelegale, sens în care, în temeiul disp.art.304 pct.8 și 9.pr.civ. au solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei civile recurate, precum și a sentinței civile pronunțată de Judecătoria Timișoara, în sensul admiterii acțiunii civile astfel cum a fost formulată în scris.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata T, în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice, citat în cauză în calitate de pârât în reprezentarea Statului Român, a solicitat în principal, pe cale de excepție, constatarea lipsei calității procesuale pasive a Statului Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice și, în subsidiar, pe fondul cauzei, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Intimata T, relativ la excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român reprezentat prin Ministerul Finanațelor Publice, a subliniat că în raport de disp.art.4 din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, Statul Român prin Ministerul Finanațelor Publice nu are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât nu are un drept de proprietate asupra terenului. In opinia sa, în raport cu pct.9 din HG nr.11/1997, calitate procesuală pasivă în cauză au Primăria T și, respectiv Consiliul Local al Municipiului T, care au drept de proprietate asupra terenului în discuție.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea recursului, întrucât în raport de disp.art.26 alin. ultim din Legea nr.112/1995 și pct.9 din HG nr.11/1997, reclamanții nu pot dobândi drept de proprietate în mod gratuit, asupra suprafeței de 219/523, în temeiul prevederilor Legii nr.112/1995, întrucât terenul nu poate fi considerat ca fiind aferent casei.
In cauză au depus întâmpinare și Municipiul T, prin Primar și Consiliul Local al Municipiului T, care au solicitat respingerea ca nefondat a recursului, întrucât cele două instanțe de judecată au făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale în materie, respectiv a disp.art.9 din Legea nr.112/1995, art.36 alin.2 din Legea nr.18/1991 republicată, precum și art.26 alin. ultim din Legea nr.112/1995 și art.37 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.112/1995.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate de reclamanți, în raport de actele depuse la dosar, obiectul acțiunii civile și temeiul de drept invocat în susținerea acestuia, precum și disp.art.299, 304 pct.9 și 312 alin.5 pr.civ. Curtea constată recursul întemeiat pentru următoarele considerente.
Prin cererea introductivă de instanță înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 3.08.2007, reclamanții și soția au solicitat instanței rectificarea înregistrării dreptului de proprietate al reclamanților, înscris în cartea funciară colectivă nr.521 T, nr.topografic al parcelei 1030, partea a II-a - numerele curente 4 și 5, prin radierea mențiunii "teren B 2" de la rubrica, respectiv înscrierea dreptului de proprietate al reclamanților și asupra terenului aferent asupra apartamentului nr.9 - proprietatea acelorași reclamanți - în cota parte indiviză de 219/523.
Reclamanții și-au motivat acțiunea civilă de față prin aceea că, prin contractul de vânzare-cumpărare nr.221/R/18.11.1996 încheiat cu - T au cumpărat din imobilul înscris în CF colectivă nr.521 T, apartamentul nr.1 și terenul aferent indiviz în suprafață de 219/523, dar în cartea funciară colectivă a imobilului compus din construcții și teren, li s-a înscris numai dreptul de proprietate asupra apartamentului, nu și asupra terenului aferent acestui apartament, împotriva dispozițiilor legale în vigoare.
Reclamanții au mai precizat că în CF individuală nr.- T, nr.cadastral 1030/I, li s-a înscris dreptul de proprietate dobândit prin cumpărare atât asupra apartamentului, cât și asupra cotei indivize de teren aferent acestuia.
Pornind de la obiectul acțiunii civile, astfel cum a fost formulat în scris de către reclamanți și susținut pe tot parcursul judecății, Curtea constată că atât instanța de fond, cât și instanța de apel, nu au soluționat cauza în raport cu ceea ce s-a solicitat în concret, deci cu obiectul acțiunii - de rectificare a înregistrării dreptului de proprietate al reclamanților în CF colectivă nr.521 T, în sensul radierii mențiunii "teren B 2" de la rubrica și înscrierea dreptului lor de proprietate asupra terenului aferent apartamentului nr.1 în cotă parte indiviză de 219/523.
Curtea constată că cele două instanțe de judecată au interpretat în mod greșit actul dedus judecății, respectiv extrasul de carte funciară colectivă nr.521 T, schimbând natura și obiectul litigiului, în sensul că au procedat la soluționarea unei acțiuni civile în constatarea dobândirii dreptului de proprietate de către reclamanți și asupra terenului aferent apartamentului cumpărat în temeiul Legii nr.112/1995, deși, așa cum am mai subliniat și rezultă fără dubiu din acțiunea civilă introductivă, reclamanții au formulat o acțiune civilă de rectificare a înregistrării dreptului de proprietate înscris în CF colectivă nr.521
In raport de această situație, Curtea apreciază că, atât instanța de fond cât și cea de apel, au pronunțat hotărâri nelegale și nu s-au preocupat de soluționarea pricinii strict în raport cu obiectul acesteia - rectificare înregistrare a dreptului de proprietate înscris în CF colectivă -, schimbând natura, obiectul și temeiul acțiunii civile.
In consecință, în baza disp.art.299, 312 alin.5 pr.civ. se impune admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, Judecătoria Timișoara, pentru soluționarea cauzei în raport cu obiectul concret al acesteia, urmând a se verifica concordanța înscrierilor efectuate în CF individuală nr.- T, cu obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr.221/R/18.11.1996 încheiat între reclamanți și - T, în raport de care se va aprecia asupra rectificării înregistrării dreptului de proprietate al reclamanților în cartea funciară colectivă nr.521 T, partea a II-a, numerele curente 4 și 5, astfel cum s-a solicitat prin cererea introductivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr.128/A/19 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- și a sentinței civile nr.9750/PI/12.10.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, pentru acțiune în rectificare CF.
Casează ambele hotărâri și dispune trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeași instanță de fond, Judecătoria Timișoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 mai 2008.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.: /3.07.2008
Dact. // 2 ex./3.07.2008
Inst.fond.: jud.
Inst.apel: jud. C,
Președinte:Rujița RambuJudecători:Rujița Rambu, Maria Petria Martinescu, Marinela
