Rectificare carte funciara. Speta. Decizia 538/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 538/
Ședința publică din 24 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Judecător:
Grefier:
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta Asociația Bunurile Private M C, cu sediul în M C,- A, județul H, împotriva deciziei civile nr.134 din 4 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
În lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 17.04.2009, când instanța a dispus amânarea pronunțării pentru 23.04.2009, apoi pentru astăzi 24.04.2009, încheieri care fac parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA,
La data de 25 ianuarie 2006 fost înregistrată la Tribunalul Harghita acțiunea civilă, prin care, reclamanta Asociația Bunurile Private din C, a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta MCS.să fie anulată sau declarat nul Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului seria M 17 nr. 0011/1993 privind imobilul înscris în nr. 6123, nr. top. 2662/1, 2663/1, teren și construcții și să se dispună rectificarea înscrierii efectuate prin încheierea nr. 839 din 27.02.1997 prin restabilirea situației anterioare.
Pentru că la termenul de judecată din 20 aprilie 2006, reprezentantul legal al reclamantei a declarat că renunță la judecarea primului capăt de cerere, Tribunalul Harghita și-a declinat prin Sentința civilă nr. 1415 din 27 aprilie 2006 competența de soluționare a celui de-al doilea petit în favoarea Judecătoriei Miercurea Ciuc.
Fiind învestită cu soluționarea cererii de rectificare a cărții funciare, Judecătoria Miercurea Ciuc, a respins prin Sentința civilă nr. 634 din 17.04.2008 excepția necompetenței materiale a instanței, excepția inadmisibilității, a tardivității și a lipsei de obiect a acțiunii civile, precum și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, iar pe fondul cauzei, acțiunea civilă a fost respinsă ca neîntemeiată și nefondată.
Apelul formulat de reclamanta Asociația Bunurile Private din Caf ost respins, iar cheltuielile de judecată în valoare de 1000 lei au fost puse în sarcina reclamantei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, solicitând: în principal, admiterea recursului și casarea deciziei atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare iar, în subsidiar, modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii acțiunii civile.
Primul motiv de recurs invocat de reclamantă este cel prevăzut de art. 304 pct. 3 Cod procedură civilă, pentru încălcarea competenței de ordine publică al altei instanțe.
Reclamanta și-a argumentat poziția arătând că, în raport cu valoarea imobilului din litigiu, competența materială de soluționare a cauzei revenea Tribunalului Harghita ca instanță de fond și nu ca instanță de apel, cu atât mai mult cu cât Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit prin Decizia nr. XXXII/2008 modul în care se determină competența materială a instanței de fond.
Al doilea motiv de nelegalitate invocat de reclamantă este cel prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, pentru că instanța de apel nu a analizat temeiurile de drept ale acțiunii și ale excepției de nulitate.
Reclamanta susține că inițial și-a întemeiat acțiunea civilă pe dispozițiile art. 6 din Legea nr. 213/1998 raportate la prevederile art. 10 din Constituția din 1948 și ale art. 481 Cod procedură civilă, pe prevederile art. 1 și art. III din nr.OUG 83/1999 privind restituirea bunurilor ce au aparținut cetățenilor minorităților naționale. Ulterior, în baza prevederilor art. 2 din Decretul nr. 167/1958, reclamanta a invocat excepția de nulitate a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate în baza căruia pârâta s-a întabulat în
În cauză, în opinia reclamantei, au fost aplicate greșit prevederile nr.HG 834/1991 privind stabilirea și evaluarea unor terenuri deținute de societatea pârâtă. Pârâta și-a întabulat dreptul de proprietate asupra terenului în baza Certificatului de atestare a dreptului de proprietate iar după cinci ani s-au notat în și construcțiile, deși nu dețineau un titlu asupra acestor construcții. În aceste împrejurări, reclamanta era îndreptățită la retrocedarea imobilului, în conformitate cu dispozițiile nr.OUG 83/1999.
O ultimă critică adusă de reclamantă se referă la neanalizarea de către instanțe a nulității Certificatului de atestare a dreptului de proprietate în conformitate cu prevederile art.2 din Decretul nr. 167/1958.
Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, arătând că, în speță, instanțele nu au încălcat competența materială, deoarece reclamantul a renunțat în fața Tribunalului Harghita, înainte de declinarea competenței, la petitul prin care s-a solicitat anularea Certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
De asemenea, pârâta a susținut că nu este incident nici cel de-al doilea motiv de nelegalitate, deoarece, în speță, nu se poate imputa neaplicarea dispozițiilor art. 2 din Decretul nr. 167/1958, în condițiile în care, reclamanta a renunțat la primul petit din acțiune.
Verificând decizia atacată, Curtea constată că recursul nu este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
În fapt.
Reclamanta Asociația Bunurile Private din C s-a adresat Tribunalului Harghita solicitând anularea sau declararea ca nul a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra imobilului înscris în 6123, nr. top. 2662/1, 2663/1 și rectificarea înscrierilor în cartea funciară, în ceea ce o privește pe pârâtă, în sensul revenirii la situația anterioară. Cererea de chemare în judecată a fost semnată de președintele asociației, d-nul.
La termenul de judecată din 20 aprilie 2006, reprezentantul legal al reclamantei, d-nul, a declarat în fața instanței, în urma invocării necompetenței materiale a Tribunalului Harghita de soluționare a primului petit, că renunță la judecarea acestuia.
Tribunalul Harghitaa luat act prin încheiere la această renunțare și, ca urmare, a noului cadru procesual și-a declinat competența materială în favoarea Judecătoriei Miercurea Ciuc, prin Sentința civilă nr. 1415/27 aprilie 2006.
Înainte ca dosarul să fie trimis Judecătoriei Miercurea Ciuc, reclamanta depune un înscris prin care solicită examinarea valabilității și eficienței certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis pe numele pârâtei.
În fața Judecătoriei Miercurea Ciuc, pârâta, față de precizările reclamantei, invocă din nou excepția necompetenței materiale a instanței investite, însă, reprezentantul reclamantei a solicitat respingerea excepției necompetenței deoarece obiectul cererii este doar rectificarea cărții funciare ( a se vedea Încheierea de ședință din 16 octombrie 2006 Judecătoriei Miercurea Ciuc ).
La termenul următor de judecată, președintele reclamantei a precizat că obiectul cererii de chemare în judecată este o acțiunea în rectificare a cărții funciare completată de o cerere în anulare a Certificatului de atestare a proprietății. Ca urmare, Judecătoria Miercurea Ciuca pus din nou în discuție excepția necompetenței materiale de soluționare a acțiunii. La termenul de judecată din 04.02.2008 reprezentantul reclamantei revine și declară că obiectul cererii îl reprezintă doar rectificarea de carte funciară și solicită respingerea excepției necompetenței materiale.
Judecătoria Miercurea Ciuca pronunțat pe fond o hotărâre prin care a respins ca nefondată cererea de rectificare a
În drept.
Potrivit art. 112 Cod procedură civilă reclamanta este obligată, prin cererea de chemare în judecată, să precizeze cu exactitate obiectul cererii de chemare în judecată și în concordanță cu acesta temeiul de drept. În raport cu obiectul cererii de chemare în judecată, potrivit art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă reclamantul stabilește cadrul procesual.
Dispozițiile art. 246 Cod procedură civilă, prevăd că reclamantul în conformitate cu principiul disponibilității părților, poate renunța, verbal sau în scris la judecată. Renunțarea la judecată este un act de dispoziție irevocabil, cu atât mai mult cu cât instanța ia act de acesta.
Modificarea cererii de chemare în judecată se poate realiza de reclamantă până la prima zi de înfățișare, conform art. 132 Cod procedură civilă.
Ultimele dispoziții de procedură incidente în speță sunt cele prevăzute de art. 129 alin. 1 Cod procedură civilă, raportat la art. 723 alin. 1 Cod procedură civilă, potrivit cărora părțile trebuie să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea si termenele stabilite de lege sau de judecător și mai ales cu bună-credință.
Din starea de fapt reținută se observă faptul că reclamanta, prin reprezentantul său legal, a înțeles să renunțe la petitul anularea sau constatarea nulității Certificatului de atestare a dreptului de proprietate a pârâtei asupra terenului din litigiu, în raport cu acest act de dispoziție a reclamantei instanțele de judecată au rămas învestite doar cu soluționarea cererii de rectificare a. Chiar dacă am considera ca legală investirea instanței cu cererea de a examina o excepție de nelegalitate a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate, deși contravine dispozițiilor art. 132 alin.1 Cod procedură civilă, potrivit cărora modificarea cererii de chemare în judecată se poate face până la prima zi de înfățișare, totuși se observă faptul că însăși reprezentantul reclamantei a declarat în două rânduri, atunci când s-a pus în discuție excepția necompetenței, că obiectul acțiunii îl reprezintă cererea de rectificare
În aceste împrejurări, Curtea constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă, instanța de fond a stăruit pentru a afla exact obiectul cererii.
Așadar, constatând că reclamanta în mod valabil a renunțat la primul petit din acțiune și că, nu a avut loc, în mod legal o modificare a acțiunii civile, fapt de altfel recunoscut de reprezentantul reclamantei în fața instanței de fond, Curtea reține că obiectul acțiunii l-a constituit cererea de rectificare. Această cerere este potrivit art. 1 alin.1 Cod procedură civilă de competența Judecătoriei Miercurea Ciuc și, deci, în cauză, nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 Cod procedură civilă.
Reclamanta a mai criticat decizia instanței de apel și pentru că acțiunea sa nu a fost analizată și sub aspectul dispozițiilor art. 2 din Decretul nr. 167/1958 sau a celor cuprinse în art. 6 din Legea nr. 213/1998 ori din nr.OUG 83/1999.
Nici această critică nu poate fi primită. Așa cum s-a reținut deja, instanțele au fost investite doar cu cercetarea necesității rectificării încheierii de, ori, în raport cu acest obiect aceste dispoziții legale nu sunt relevante.
Reclamanta s-a plâns de faptul că instanțele nu au analizat modul în care pârâta și-a înscris dreptul de proprietate asupra construcțiilor, Certificatul de atestare acordându-i doar dreptul de proprietate asupra terenului.
Cercetând copia fidelă a cărții funciare, se observă faptul că cele două corpuri funciare ce fac obiectul cauzei au trecut în proprietatea Statului Român, acest drept fiind înscris în B de proprietate sub și. Ulterior, acest imobil a fost transcris în 6123 în favoarea pârâtei, temeiul de drept fiind Legea nr. 15/1990 și nr.HG 834/1991.
Constatând și că în cauză nu este incident nici unul din motivele de rectificare prevăzut de art. 34 din Legea nr. 7/1996, Curtea reține că în cauză nu este incident nici motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Față de cele reținute, Curtea va respinge ca nefondat recursul conform art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă și pentru că reclamanta este cea care a căzut în pretenții, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată suportate în recurs de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
CU MAJORITATE DE
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamanta Asociația Bunurile Private din C, cu sediul în M C,- A, județul H, împotriva Deciziei civile nr. 134 din 4 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita.
Obligă reclamanta la plata sumei de 3000 lei în favoarea pârâtei M C, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 aprilie 2009.
Judecător Judecător
, aflată în concediu
de odihnă, semnează,
președintele instanței,
Grefier
pt., aflată în concediu
de odihnă, semnează, prim grefier,
Red.
Tehnored.
2 exp./ 2.06.2009
Jud.fond.
Jud.tr.;
OPINIE SEPARATĂ
Admite recursul declarat de reclamanta Asociația Bunurile Private din C, împotriva Deciziei civile nr. 134 din 4 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita.
Casează decizia civilă atacată precum și Sentința civilă nr. 634 din 17 aprilie 2008 Judecătoriei Miercurea Ciuc și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Miercurea Ciuc.
Președinte
MOTIVAREA OPINIEI SEPARATE
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Harghita, la data de 25.01.2006 reclamanta Asociația Bunurile Private din Cac hemat în judecată pe pârâta SC M C SA, solicitând următoarele:
- să se anuleze sau să fie declarat nul Certificatul de Atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria - nr.0011/1993 eliberat de Comisia națională de informatică, în baza căruia s-a întabulat în favoarea pârâtului dreptul de proprietate asupra imobilului clădit situat în municipiul M C,-, înscris în CF nr.6123, sub nr.top. 2662/1, teren în suprafață de 1190 mp, și nr.top. 2663/1, teren în suprafață de 451 mp, pe care sunt construite o clădite administrativă, două magazii, garaj, post trafo, instalație, atelier, sala de calcul, garaj, centrală termică și birouri, acest imobil fiind preluat de Statul Român în mod abuziv, fără titlu valabil;
- să se dispună rectificarea înscrierii efectuate prin încheierea CF nr.839 din 27.02.1997 în favoarea pârâtului SC M C SA și să se dispună restabilirea situației anteriore în Cartea funciară.
În motivarea cererii s-a arătat că imobilul clădit situat în municipiul M,-, cuprins în CF nr.596, sub nr.ord. nr.top.2662, casă de piatră - școală civilă de fete, cu o suprafață de 1 iug.540 st.teren p. și de sub nr.ord., nr.top.2663 casă de piatră - redută, cu un teren în suprafață de 345 st.p și nr.top.2664/1, grădină în suprafață de 370 st.p a constituit proprietatea tabulară a reclamantei.
Prin înscrierile efectuate în cartea funciară sub nr.155 din 03.05.1949 și sub nr.118 din 12.05.1950, dreptul de proprietate asupra acestor imobile a fost întabulat în favoarea Statului, în baza art.51 din Decretul nr.166/1948 și art.6 din Decretul nr.45/1949, având în vedere adresele Ministerului Învățământului Public, cu transnotarea concomitentă a imobilelor în CF nr.4953 și nr.4962.
Ulterior aceste imobile au fost dezmembrate, iar prin încheierea CF nr.839 din 27.02.1997 corpul funciar cu nr.top.2662/1 în suprafață de 1190 mp și corpul funciar cu nr.top.2663/1, în suprafață de 451 mp au fost transcrise în CF nr.6123, unde dreptul de proprietate a fost întabulat în favoarea pârâtului în baza Certificatului de Atestare a dreptului de proprietate șși a legii nr.15/1990 și a HG nr.834/1991.
S-a mai arătat că acest certificat de atestare a dreptului de proprietate este lovit de nulitate având în vedere faptul că se referă la un imobil care a fost trecut în proprietatea statului fără titlu valabil, întrucât potrivit prevederilor Constituției din 1948 și ale Codului civil, în vigoare din 1864, s-ar fi putut face numai exproprieri pentru cauză de utilitate publică numai cu o dreaptă despăgubire stabilită de justiție. Pe de altă parte certificatul se referă la teren, dar în realitate pe terenul respectiv erau construcții.
În ședința publică din 20.04.2006 reprezentantul reclamantei, d-l av., președintele Asociației reclamante a declarat verbal că renunță la primul capăt de cerere referitor la anularea sau declararea ca nul a certificatului de atestare a dreptului de proprietate (36 dosar nr.200/2006).
Prin cererea depusă în scris la data de 21.04.2006 reclamanta reiterează că solicită examinarea valabilității și eficienței acestui certificat de atestare a dreptului de proprietate pentru motivele invocate în acțiunea introductivă (40).
Prin sentința civilă nr.1415 din 27.04.2006 a Tribunalul Harghitas -a admis excepția necompetenței materiale și s-a dispus declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Miercurea Ciuc, luându-se act de renunțarea la judecarea capătului unu din acțiunea formulată de reclamantă.
În fața Judecătoriei Miercurea Ciuc, prin întâmpinarea depusă (6 dosar nr.1963/2006) pârâta SC SA a solicitat disjungerea capetelor de cerere nr.1 și 2 și a declina soluționarea petitului nr.1 în favoarea instanței de contencios administrativ - Curtea de Apel Tg.
În ședința publică din 11.12.2006 reprezentantul reclamantei a arătat că este vorba de o acțiune în rectificare și o acțiune în anulare (15).
Prin întâmpinarea depusă la 05.12.2007 (75), pârâta Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației a arătat că față de solicitarea reclamantei de anulare a certificatului de atestare a dreptului de proprietate se impune declinarea competenței soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel Tg.
În ședința publică din 07.01.2008 a Judecătoriei Miercurea Ciuc reprezentantul reclamantei d-l avocat, a arătat că nu s-a renunțat la primul capăt de cerere, dar solicită respingerea excepției necompetenței materiale a instanței.
Reprezentantul pârâtei SC SA a solicitat admiterea excepției, având în vedere faptul că se atacă un act administrativ emis de o autoritate publică centrală (85).
Instanța, având în vedere că prin sentința civilă nr.1415 din 27.04.2006 s-a luat act de renunțarea la judecată privind primul capăt de cerere s-a considerat a fi investită doar cu rectificarea înscrierilor în CF și a respins excepția invocată.
În ședința publică din 04.02.2008 d-l avocat, reprezentantul reclamantei a arătat că obiectul cauzei este rectificare CF (93). Ulterior, prin motivele de apel și recurs s-a solicitat a se pronunța și cu privire la petitul 1 din acțiune.
Rezultă că în fața Judecătoriei Miercurea Ciuc reclamantul, prin reprezentant legal, președinte a declarat că solicită constatarea nulității certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
D-l avocat, în calitate de reprezentant convențional, trebuia să aibă o procură specială din partea reclamantei, deoarece renunțarea la judecată este o desistare de la judecată și trebuie să fie clară, expresă și fără echivoc și să provină de la titularul dreptului.
Renunțarea la judecată nu este o manifestare de voință irevocabilă, cum este renunțarea la dreptul subiectiv pretins prev. de art.247 Cod procedură civilă.
Acțiunea cu privire la care s-a renunțat poate fi reiterată.
Chiar dacă prin sentința civilă nr.1415/27.04.2006 a Tribunalul Harghitas -a luat act de renunțarea la judecarea capătului unu din acțiune și această hotărâre nu a fost atacată, în fața Judecătoriei Miercurea Ciucs -a reiterat această cerere de constatarea nulității certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
Chiar dacă am considera ca fiind o modificare de acțiune, disp. art.132 neavând caracter imperativ, pârâtul poate accepta, expres sau tacit o modificare ulterioară primei zile de înfățișare.
Ori, după cum s-a văzut, ambii pârâți au solicitat disjungerea celor două capete de cerere și declinarea competenței cu privire la primul capăt de cerere în favoarea Curții de Apel. Mai mult s-a apreciat că dacă modificarea de acțiune privește nulitatea absolută a actului juridic în baza căruia s-a făcut înscrierea aceasta trebuie să fie examinată de prima instanță chiar dacă s-a făcut după prima zi de înfățișare.
În altă ordine de idei, după cum s-a văzut prin acțiunea introductivă s-a solicitat a se constata că imobilul respectiv a fost preluat de Statul Român în mod abuziv, fără titlu valabil, prin înscrierile efectuate în cartea funciară, sub nr.155 din 03.05.1949 și sub nr.118 din 12.05.1950, în baza decretului nr.266/1948 și Decretului nr.45/1949, cu transnotarea concomitentă a imobilelor în CF 4953 și nr.4692, aspect care nu a fost analizat de instanțe, prima instanță respingând acțiunea pe considerentul că actul în baza căruia s-a efectuat înscrierea în CF nu a fost anulat.
Prin urmare, pentru a se stabili cu exactitate cadrul procesual și a cerceta pe fond toate petitele acțiunii, cu stabilirea competențelor instanțelor, în baza art.312 pct.5 Cod procedură civilă se impune admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Judecător
Red.
Tehnored.CC/2 exp.
09.07.2009
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
