Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 537/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 537/
Ședința publică din 24 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Judecător:
Grefier:
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta, cu domiciliul în O S,-, jud. H, împotriva deciziei civile nr. 153 din 26.11.2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
În lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 17.04.2009, când instanța a dispus amânarea pronunțării pentru 23.04.2009, apoi pentru astăzi 24.04.2009, încheieri care fac parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.957 din 25 iunie 2008 Judecătoria Odorheiu Secuiesca respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocat de către pârâta Forod; a admis acțiunea reclamanților și soția, intentată împotriva pârâților, și și în consecință: a dispus întabularea dreptului de proprietate asupra imobilului înscris în CF 1695 sub ord. cu nr.top.1264/1/1/2/3 arător în suprafață de 1225 mp pe seama lor, și în cote nedefinite, conform Titlului de proprietate nr.38054 din 13.10.1999 eliberat de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor H; a constatat că între proprietari a intervenit un partaj voluntar conform căruia imobilul cu nr.top.1264/1/1/2/3 a revenit în natură pe seama lui; a dispus întabularea în CF a dreptului de proprietate asupra imobilului pe seama lui în cota de 1/1 parte cu titlu de partaj; a constatat că reclamanții au cumpărat de la imobilul în litigiu sub nr.top.1264/1/1/2/3 prin antecontractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată din 19 februarie 1999 cu mențiunea că prezenta hotărâre ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare; a dispus întabularea dreptului de proprietate în CF pe numele reclamanților în cota de 1/1 parte în devălmășie, cu titlu de cumpărare; a obligat pârâta să plătească reclamanților suma de 437 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În considerentele hotărârii de fond s-a reținut că imobilul în litigiu este înscris în CF 1695 nr.top.1264/1/1/2/3 proprietari tabular fiind senior.
S-a reținut că la 13.10.1999 s-a eliberat titlul de proprietate nr.38054 în favoarea moștenitorilor, și.
S-a apreciat că conform titlului de proprietate în foaia de proprietate ar fi trebuit să figureze ca proprietar moștenitorii defunctului pe seama cărora s-a reconstituit dreptul de proprietate însă s-a trecut defunctul senior.
Moștenitorii defunctului senior au împărțit voluntar terenul în suprafață de 2668 mp în trei corpuri funciare, partaj voluntar consfințit prin sentința civilă 1506 din 11 iunie 2002 Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, partaj recunoscut de pârâtele din prezenta cauză, și.
S-a reținut că, contractul de vânzare cumpărare sub semnătură privată din 19.02.1999, arată că imobilul în litigiu a fost vândut de reclamanților cu suma de 4.000.000 lei vechi, iar aceștia s-au înscris în Registrul Agricol al Primăriei municipiului O S cu terenul în litigiu de 0,19 ha.
S-a respins excepția prescripției reținându-se dispozițiile Decretulu-lege nr.115/1938 considerându-se a fi acțiunea dedusă judecății o acțiune în realizarea dreptului mai precis, o acțiune în prestație tabulară.
Aplicând prevederile art.728, 730 alin.1 Cod civil, art.22 și 24 din Legea nr.115/1938 și prevederile Legii 118/1991, s-a admis acțiunea formulată de reclamanți.
Prin decizia civilă nr.153 din 26 noiembrie 2008 Tribunalului Harghitas -a respins apelul formulat, cu cheltuieli de judecată.
În considerentele hotărârii atacate s-a reținut că, conform art.729 cod civil ieșirea din indiviziune se poate cerere dacă nu a existat un partaj voluntar în condițiile art.730 Cod civil care produce efectele prevăzute de art.786 Cod civil în temeiul căruia fiecare copărtaș este considerat că deține bunuri direct de la defunct.
S-a apreciat că în speța dedusă judecății apelanta, în dosarul nr.1108/2002 al Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, a recunoscut prin răspunsul dat la interogatoriu că între moștenitorii defunctului a avut loc un partaj voluntar, considerându-se că a avut loc o mărturisire, aplicând prevederile art.126 Cod civil, instanța de apel a apreciat că este nefondată critica adusă de apelantă hotărârii atacate, întrucât mărturisirea nu poate fi revocată de către o persoană numai dacă se va proba că a făcut-o din eroare de fapt.
S-a apreciat că speța dedusă judecății este o acțiune reală prin care cel îndreptățit poate cere printr-o acțiune în prestație tabulară instanței de judecată să-și întabuleze în CF un drept real imobiliar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și respingerea acțiunii formulate ca inadmisibilă, sau n subsidiar, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.
În motivele de recurs se invocă prevederile art.304 pct.7 și 9.pr.civ. arătându-se că în mod greșit s-a reținut că între moștenitorii defunctului a avut loc un partaj voluntar.
Se arată că, în ce privește mărturisirea recurentei făcută în dosarul nr.1108/2002 al Judecătoriei Odorheiu Secuiesc nu ar avea putere doveditoare în ce privește partajul voluntar întrucât nu a participat la această operațiune juridică și nu s-a referit la terenul în litigiu.
Se arată că deși s-a solicitat să se constate intervenirea partajului voluntar, reclamanții nu au făcut dovada celor susținute. Recurenta susține că nu se poate vorbi de ieșirea din indiviziune cu privire la imobilul în litigiu fără existența dreptului de proprietate asupra imobilului și numai pe un partaj de folosință întrucât deși reclamanții au avut posesia terenului în litigiu aceștia nu au intrat în proprietatea imobilului decât după emiterea titlului de proprietate 38054 din 13 octombrie 1999.
Se arată că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile esențiale ale acțiunii în prestație tabulară așa cum greșit s-a reținut în cursul judecării cauzei, întrucât pentru a fi admisibilă o astfel de acțiune ar trebui să existe un titlu valabil pentru transmiterea dreptului de proprietate asupra unui teren condiție esențială pentru exercitarea acțiunii în prestație tabulară.
Se arată că motivarea instanței de apel este contradictorie astfel în cât ar fi aplicabile prevederile art.304 pct.7 pr.civ.
În întâmpinarea depusă se solicită respingerea recursului arătându-se că mărturisirea făcută de recurentă într-un alt dosar în care recunoaște intervenirea partajului voluntar între cei trei moștenitori a lui este o probă convingătoare și importantă pentru dovada existenței acestui partaj.
Se arată că Legea nr.7/1996 modificată stabilește că se poate cere modificarea cuprinsului unei cărții funciare dacă conținutul acestuia nu este conformă cu situația reală astfel în cât criticile aduse hotărârii atacate se solicită a fi respinse arătându-se că este justificată menținerea hotărârii atacate.
Examinând recursul dedus judecății prin prisma prevederilor invocate art.304 pct.7 și 9.pr.civ. și a motivelor de recurs, se constată că este nefondat urmând a se respinge având în vedere următoarele considerente.
În dosarul nr.1108/2002 cât și în prezenta cauză la interogator, pârâta a recunoscut existența partajului voluntar intervenit între moștenitorii defunctului.
Se apreciază că această recunoaștere a avut loc în cadrul unei ședințe de judecată în care pârâta avea cunoștință atât de starea de fapt a existenței partajului cât și de efectele juridice ale unei mărturisiri făcute în fața unei instanțe de judecată ceea ce atrage respingerea ca nefondată a criticilor aduse de recurentă sub acest aspect.
În ce privește acțiunea formulată de reclamanți se apreciază că atât instanța de fond cât și instanța de apel au făcut o corectă aplicare a Decretulu-lege nr.115/1938 aplicabil până la intrarea în vigoare a Legii nr.7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare republicată, și au apreciat ca fiind o acțiune în prestație tabulară, acțiunea prin care reclamanții au solicitat întabularea dreptului de proprietate în cartea funciară.
De precizat că reclamanții prin avocat, așa și-au întitulat cererea de chemare în judecată, acțiune în prestație tabulară, iar pârâții în întâmpinarea depusă la filele 42 - 45 dosar fond, au solicitat respingerea acțiunii formulate arătându-se că nu a existat acest partaj voluntar între reclamanți.
În condițiile în care din probele dosarului reiese cu claritate că între părți a avut loc un partaj voluntar fapt recunoscut la fila 27 din dosarul nr.1108/2002 chiar de către pârâtă în data de 7 mai 2002, iar contractul de vânzare cumpărare aflat la fila 32 din același dosar, s-a încheiat la 25 octombrie 1999 raportat la data emiterii titlului de proprietate nr.38054 din 13 octombrie 1999, se constată că criticile recurentei referitoare la faptul că ar fi avut loc doar un partaj de folosință urmează a fi înlăturate întrucât contractul de vânzare-cumpărare este tot în luna octombrie 1999 însă după emiterea titlului de proprietate iar din 1999 până în 2002 când a avut loc recunoașterea pârâtei nu s-a contestat existența acestui partaj.
Pe de altă parte se constată că în speța dedusă judecății partajul voluntar a avut loc între fii defunctului care sunt moștenitori de drept ai tatălui lor iar vocația acestora succesorală este de necontestat. Ca urmare se constată că sunt nefondate criticile aduse hotărârii atacate, cu atât mai mult cu cât sentința civilă nr.1506/2002 a Judecătoriei Odorheiu Secuiesca dispus stabilirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei asupra unui teren înscris în CF 1695 iar recurenta figura ca pârâtă în cauza dedusă judecății astfel în cât susținerea recurentei că mărturisirea sa nu s-a referit la terenul în litigiu, urmează a fi înlăturată ca nefondată.
Așa fiind se constată că s-a făcut dovada partajului voluntar existent între moștenitorii proprietarului terenului în litigiu iar acțiunea dedusă judecății este o acțiune în realizarea dreptului de proprietate și o acțiune în constatare ceea ce atrage termene diferite ale celor două acțiuni alături de excepția prescripției acțiunii invocate, cu precizarea că imprescriptibilitatea acțiunii în prestație tabulară este necontestată.
Aplicând prevederile art.274 pr. civ, cheltuielile de judecată în recurs vor cădea în sarcina recurentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă () domiciliată în O S-, județul H, împotriva deciziei civile nr.153 din 26 noiembrie 2008 Tribunalului Harghita.
Obligă recurenta să plătească intimaților și, domiciliați în O S,-, județul H, 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ
Pronunțată în ședința publică din 24 aprilie 2009.
PRESEDINTE JUDECĂTORI
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 exp,
22.o6.2009.
Jud.fond: Cs.
Jud.apel: -
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
