Rectificare carte funciara. Speta. Decizia 883/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Nr.-operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.883
Sedința publică din 19 octombrie 2009
PREȘEDINTE: PROF.-.DR.- -
JUDECĂTOR: - -
JUDECĂTOR 1: Univ Lidia Barac
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta împotriva Deciziei civile nr. 590/A/16.06.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Ministerul Economiei și Finanțelor Publice B, Consiliul Local al Municipiului T, Municipiul T prin Primar, și, având ca obiect rectificare
La apelul nominal făcut în ședință publică s- prezentat reclamanta recurentă prin avocat și pârâții intimați Consiliul Local al Municipiului T și Municipiul T prin Primar prin consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta reclamantei recurente a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei și a timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei.
Reprezentanta pârâților intimați Consiliul Local al Municipiului T și Municipiul T prin Primar a depus întâmpinare.
Instanța a procedat la comunicarea întâmpinării reprezentantei reclamantei recurente.
Instanța, din oficiu, a pus în discuția părților excepția de tardivitate a cererii de recurs, care a fost înregistrată la data de 3.09.2009, raportat la data comunicării hotărârii atacate, respectiv, 15.07.2009.
Reprezentanta reclamantei recurente, raportat la excepția de tardivitate invocată din oficiu, a învederat că procesul - verbal de comunicare este lovit de nulitate, întrucât nu conține numele celui care l-a întocmit, susținând, totodată, inadvertența între faptul că acest proces - verbal a fost afișat pe ușa principală a locuinței, astfel cum reiese din mențiunea făcută în cuprinsul său, însă, în același act de comunicare se regăsește semnătura persoanei căreia i s-a înmânat.
Reprezentanta pârâților intimați Consiliul Local al Municipiului T și Municipiul T prin Primar a lăsat la aprecierea instanței soluționarea excepției de tardivitate.
Instanța, relativ la observațiile legate de procesul -verbal de comunicare al hotărârii atacate, constată că recursul este declarat în termen și, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, dispune judecarea recursului.
Reprezentanta reclamantei recurente, având cuvântul, a solicitat admiterea recursului, în baza art. 304 pct. 7, 8, 9 Cod procedură civilă, și modificarea deciziei atacate, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâților intimați Consiliul Local al Municipiului T și Municipiul T prin Primar, având cuvântul, a solicitat respingerea recursului, conform concluziilor scrise.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1186/27.01.2009 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local al Municipiului T, a fost admisă acțiunea formulata de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Municipiului T, și.
S-a dispus rectificarea CF nr. 10694, nr. top 21669-21670, la poziția B7, în sensul că Statul Român este proprietar asupra terenului în suprafață de 250 mp, și nu asupra întregului teren în suprafață de 858 mp.
Prin aceeași sentință civilă a fost respinsă acțiunea formulata de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor
Instanța a luat act ca nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local al Municipiului, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. 1.proc.civ. potrivit cărora instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și a celor de fond, care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, instanța a apreciat că aceasta excepție este neîntemeiată, având în vedere următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 215/2001: "Autoritățile administrației publice locale administrează sau după caz dispun de resursele financiare, precum și de bunurile proprietate publică sau privată a comunelor, orașelor, municipiilor și județelor, în conformitate cu principiul autonomiei locale", iar conform dispozițiilor art. 36 lit. c, din Legea nr. 215/2001, consiliul local exercită atribuții privind administrarea domeniului public și privat al comunei, orașului sau municipiului.
Terenul din litigiu face parte din domeniul privat al Municipiului T, iar în conformitate cu prevederile legale mai sus menționate, Consiliul Local al Municipiului T, are calitate procesuală pasivă în cauză.
Prevederile HG nr. 208/2005, invocate de pârât în susținerea excepției lipsei calității procesuale pasive sunt în prezent abrogate și nu pot constitui temei pentru a se considera că în prezentul litigiu, Statul Român este reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice.
Astfel fiind, instanța a dispus respingerea excepției invocate de Consiliul Local al Municipiului
Referitor la fondul litigiului, analizând materialul probator existent la dosarul cauzei, instanța a reținut următoarea stare de fapt:
Prin Decizia nr. 526/14.04.1988 emisă de Consiliul Popular al Județului imobilul situat în T,-, înscris în CF nr. 10694 T, proprietatea numitelor și, a fost trecut în proprietatea Statului Român, conform Decretului nr. 223/1974.
Reclamanta și mama acesteia au fost despăgubite cu suma de 26.277 lei, reprezentând contravaloarea construcțiilor, care au trecut, în totalitate, în proprietatea Statului Român, iar în ceea ce privește terenul aferent, la art. 3 al deciziei mai sus menționate, s-a arătat că suprafața de 250 mp din terenul înscris în CF nr. 10694 T, nr. top 21669-21670, în suprafață totală de 858 mp, se trece în proprietatea statului, fără plată.
Potrivit extrasului CF nr. 10694 T, in extenso, poziția B7, la data de 06.06.1988, Statul Român și-a întabulat dreptul de proprietate asupra cotei de 1/1 parte din construcții și asupra terenului în suprafață de 250 mp.
Ulterior pârâții și au devenit proprietari asupra construcției, în baza prevederilor Legii nr. 112/1995, iar în momentul întabulării dreptului de proprietate al acestora la poziția B8-9, s-a subliniat cu o linie mențiunea "asupra 1/1 parte casă", de la poziția B7, mențiune care se impunea a fi efectuată ca urmare a cumpărării construcției de către pârâți.
În același timp, printr-o linie separată s-a subliniat, fără justificare și mențiunea "cu 250 mp", iar ca urmare a acestei sublinieri Statul Român a rămas proprietar pe întregul teren.
Conform dispozițiilor art. 40 din Ordinul nr. 633 din 13.10.2006 al directorului general al Agenției Naționale de cadastru și Publicitate Imobiliară, pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară:" Orice schimbare adusă vreunei înscrieri în cartea funciară se va evidenția prin sublinierea vechii înscrieri și prin trecerea în rubrica observații a numărului de ordine sub care s-a operat noua înscriere".
La rubrica observații, aferentă poziției B7 nu s-a trecut numărul de ordine sub care s-a operat noua înscriere, însă în ceea ce privește construcția se deduce că aceasta trecut în proprietatea pârâților pârâții și, conform mențiunii de la poziția B 8-9.
În ceea ce privește terenul, sublinierea mențiunii de la poziția B7, "cu 250 mp", față de cuprinsul Decizia nr. 526/14.04.1988 emisă de Consiliul Popular al Județului T, s-a efectuat fără temei legal, iar acțiunea reclamantei este întemeiată, impunându-se rectificarea cărții funciare, în sensul restabilirii situației anterioare efectuării acestei sublinieri.
Față de cele ce preced, în baza prevederilor art. 33 alin. 1 și 2 din Legea nr. 7/1996, instanța a dmis acțiunea formulata împotriva Consiliului Local al Municipiului T și a dispus rectificarea CF nr. 10694, nr. top 21669-21670, la poziția B7, în sensul că Statul Român este proprietar asupra terenului în suprafață de 250 mp și nu asupra întregului teren, în suprafață de 858 mp.
Întrucât la termenul de judecată din data de 16.12.2008 s- admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Economiei și Finanțelor B, instanța a dispus respingerea acțiunii reclamantei, față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Instanța a lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile nr. 1186 / 27.01.2009 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, a formulat apel pârâtul Consiliul Local al Municipiului, înregistrat la Tribunalul Timiș la data de 16.03.2009, solicitând schimbarea hotărârii, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii formulate de reclamanta intimată.
În motivare, a considerat că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a prevederilor legale și a probatoriului administrat în cauză, admițând acțiunea.
S-a arătat că acțiunea reclamantei este inadmisibilă, întrucât potrivit disp. art. 36 din Legea 7/1996 orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor în CF, dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat unul din cazurile prevăzute de articolul menționat.
Față de articolul invocat, cu actele depuse la dosarul cauzei, s-a apreciat că acțiunea introdusă de reclamanta intimată nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 36 din Legea 7/1996.
S-a considerat că în cauză au fost incidente disp. art. 89 alin. 6 din Ordinul nr. 633/2006 prin care se arată că modificarea unei suprafețe înscrise în cartea funciară nu poate fi considerată o rectificare de carte funciară.
S-a mai arătat că nici pe fond acțiunea reclamantei intimate nu a fost întemeiată, întrucât art. 1 din Decretul nr. 526/14.04.1988 prevede faptul că întreg imobilul situat în T,-, înscris în CF nr. 10694 T, nr. top. 21669-21670 se trece în proprietatea Statului Român, or, în acest caz, reclamanta intimată putea să revendice imobilul în condițiile legii speciale, respectiv Legea nr. 10/2001.
În drept, și-a întemeiat apelul pe disp. art. 282, art. 297.proc.civ.
Împotriva sentinței au formulat apel și pârâții și, solicitând respingerea în totalitate a acțiunii și admiterea ca legală a înscrierii în CF poziția 7, respectiv dreptul de proprietate al Statului Român asupra terenului în suprafață de 858 mp teren, conform CF anexate.
În motivare, s-a arătat că instanța de fond nu a luat în considerare prevederile Legii nr. 10/2001, actualizată și ale Legii nr. 247/2005, în baza cărora reclamanta intimată trebuia să solicite pe cale administrativă restituirea imobilului aflat în litigiu, legea 10 fiind singura aplicabilă în acest caz.
S-a învederat, totodată, că înscrierea în CF 10694 T, cu nr. top. 21669-21670 poziția 7, fost corectă, Statul Român fiind proprietar pe întreaga suprafață de 858 mp, întrucât nu a fost constatată reaua credință sau înscrierea eronată și că o dată cu judecarea în primă instanță, nu s-au solicitat lămuriri de la Oficiul de Cadastru T, pentru dovedirea corectă a înscrierii în CF, care a avut la bază documente legale, recunoscute de intimata-reclamantă.
În drept, apelanții pârâți au invocat dispozițiile art. 282 și următoarele proc.civ.
Prin serviciul registratură, la data de 30.04.2009, intimata DGFP T, în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat ca pe cale de excepție, instanța de apel să constate lipsa calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
În motivare, a arătat că potrivit extrasului de CF nr. 10694 T, nr. top. 21669-21670, proprietar al imobilului litigios este Statul Român, iar potrivit art. 36 litera c din Legea nr. 215/2001 consiliul local exercită atribuții privind administrarea domeniului public și privat al comunei, orașului sau municipiului.
Față de cele arătate, a solicitat constatarea lipsei calității Statului Român prin MFP, această calitate având-o doar Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului.
Întâmpinarea nu a fost motivată în drept.
Intimata reclamantă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelurilor, cu obligarea apelanților pârâți în solidar la cheltuielile de judecată din apel, constând în onorariul avocatului.
În motivare, a învederat că pârâtul Consiliul Local al Municipiului încearcă să susțină că în speță, nu suntem în situația unei rectificări de CF, ci a unei revendicări care ar trebui supusă disp. Legii nr. 10/2001.
S-a susținut că sentința primei instanțe a fost legală și foarte clar motivată, textele de lege invocate în apel, neavând nicio legătură cu cauza, întrucât nu a solicitat nici modificarea suprafeței de teren înscrisă în CF, nici radierea înscrierii dreptului de proprietate, ci o îndreptare a înscrierii, care a fost modificată ulterior întabulării actului pe baza căruia s-a constituit dreptul de proprietate al Statului Român, iar prin admiterea acțiunii se obține întocmai înscrierea corectă a Deciziei nr. 526/14.04.1988 emisă de Consiliul Popular al Județului T, care de altfel inițial a și fost intabulată corect, dar prin modificări ulterioare s-a denaturat.
Întâmpinarea nu a fost motivată în drept.
Prin Decizia civilă nr.590/16.06.2009 Tribunalul Timișa admis apelurile declarate de pârâții Consiliul Local al Municipiului T și si, cu consecința schimbării în parte a sentinței, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local al Municipiului T și a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât ;
A respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâții Municipiul T prin Primar, și.
A menținut dispozițiile sentinței cu privire la respingerea acțiunii față de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Analizând apelurile prin prisma motivelor invocate, care puteau fi calificate ca vizând activitatea de interpretare și analiză a legii, instanța a constatat că acestea sunt fondate pentru următoarele motive:
În primul rând, excepția invocată de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Taf ost întemeiată, textele reținute de instanța de fond neavând legătură cu acțiunea de față și obiectul acesteia.
Astfel, atribuțiile consiliului local privind administrarea domeniului public și privat al comunei, orașului sau municipiului sunt distincte de noțiunea de reprezentare în instanță a proprietarului unui bun din domeniul respectiv.
S-a considerat corect că imobilul în litigiu a făcut parte din domeniul privat al municipiului T, pentru că în cartea funciară a fost înscris Statul român cu drept de administrare în favoarea. Aceasta înseamnă că statul a înțeles să transmită proprietatea sa către unitatea administrativ teritorială, dar aceasta din urmă nu este reprezentată în litigiile civile de Consiliul Local al Municipiului T, ci de primar, așa cum rezultă din dispozițiile art. 68 din Legea nr. 215/2001. Prin urmare, Municipiul T prin Primar a avut calitate procesuală în cauză, el fiind omis din eroare din dispozitivul sentinței, deși acțiunea a fost formulată și în contradictoriu cu această persoană juridică.
Pe fondul cauzei, deși era adevărat că, în decizia din anul 1988, s-a menționat suprafața de 250 mp din totalul de 858 mp care se preia de stat fără plată, din art. 1 al deciziei s-a observat că actul se referea la tot imobilul situat în T,-. Chiar dacă nu ar fi existat această dispoziție, față de temeiul preluării - Decretul nr. 223/1974, și practica autorităților comuniste, a fost cert că și doar în fapt imobilul a fost preluat în întregime. Altfel, reclamanta nu ar fi părăsit imobilul, pentru ca acum, după 20 de ani, să se afle în situația de a cere restituirea sa, construcția fiind înstrăinată pârâților si, care dețin și terenul în folosință.
A rezultat că în mod incorect instanța de fond a apreciat că se poate dispune rectificarea de carte funciară, cercetând doar în aparență datele și faptele speței.
Reclamanta ar fi trebuit să urmeze pentru restituirea proprietății preluate de statul român calea specială prevăzută de Legea nr. 10/2001, așa cum a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia din 09.06.2008, conform principiului specialia generalibus derogant.
Nu în ultimul rând, s-a apreciat că trebuia menționat și faptul că, prin acțiunea formulată, reclamanta nu a urmărit o simplă îndreptare a unei erori în condițiile art. 34 p. 1 din Legea nr. 7/1996, ci însăși restituirea bunului despre care pretinde că încă îi aparține.
Împotriva Deciziei civile nr. 590/A/16.06.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei civile atacate în sensul respingerii apelurilor cu menținerea, ca temeinică și legală, a Sentinței civile nr. 1186/27.01.2009 a Judecătoriei Timișoara.
În motivarea recursului, reclamanta recurentă a criticat hotărârea instanței de apel pentru nelegalitate, subliniind că aceasta nu se referă la motivele de apel cu care a fost investită, pe fondul cauzei, ci la o problemă de tehnică de operare în Sub acest aspect, reclamanta arată că odată cu preluarea imobilului construcție în proprietatea Statului Român, a trecut în proprietatea Statului Român și suprafața de 250 mp, conform Deciziei nr. 526 /14.04.1988 emisă de fostul Consiliul Popular Județean T, însă ulterior, în mod nelegal, s-a menționat în F că întreaga suprafață de teren de 858 mp este proprietatea Statului Român.
Prin întâmpinarea formulată în cauză în termen legal, la 13.10.2009, intimații și, foștii chiriași ai imobilului și cumpărători, în baza Legii nr. 112/1995, au solicitat respingerea, ca nefondat, a recursului, întrucât reclamanta, ca fostă proprietară tabulară a imobilului, anterior preluării lui în proprietatea Statului Român, avea la dispoziție legile speciale în materia redobândirii proprietății, respectiv Legea nr. 10/2001 și Legea nr. 247/2005.
În ceea ce privește înscrierea în F nr. 10694 T, la poziția B7, a Statului Român, ca proprietar pe întreaga suprafață de teren aferentă acestei de F ( de 858 mp), au precizat că înscrierea în F s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 7/1996 și a dispozițiilor art. 40 din Legea nr. 633/2006.
Intimatul Consiliul Local al Municipiului T, prin întâmpinarea depusă la 19.10.2009, calificată ca și concluzii scrise, a solicitat respingerea, ca nefondat, a recursului, întrucât instanța de apel a făcut o justă și legală interpretare a dispozițiilor Legii nr. 7/1996, art. 36, coroborat cu art. 22 alin. 1 din același act normativ, și, constatând că nu sunt îndeplinite ipotezele reglementate de aceste texte legale, a respins acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată.
Examinând recursul, prin prisma motivelor invocate de reclamantă, în raport de actele depuse la dosar și dispozițiile art. 299, 312 alin. 1 și art. 33 alin. 1 și 2 din Legea 7/1996, invocate ca și temei de drept în susținerea acțiunii civile, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În prealabil, relativ la excepția tardivității recursului, Curtea o va respinge, deoarece, din examinarea procesului - verbal de comunicare a deciziei civile atacate, pronunțată de Tribunalul Timiș, fila 30 dosar apel, rezultă fără dubiu că acesta este lovit de nulitate absolută, întrucât la rubrica - numele agentului poștal - (alin. 1) este o semnătură indescifrabilă, la pct. 2 se face mențiunea afișării procesului - verbal de comunicare pe ușa principală, întrucât nicio persoană de la punctul 1 nu a fost găsită, pentru ca, apoi, la semnătura primitorului actului, să se regăsească, de asemenea, o semnătură indescifrabilă, în totală neconcordanță și contradicție logică și juridică cu mențiunea de la pct. 2, respectiv cea a afișării documentului, pentru că nici o persoană nu a fost găsită de factorul poștal.
În consecință, raportat la dispozițiile art. 100 Cod procedură civilă, procesul verbal de comunicare este nul absolut, astfel încât excepția tardivității recursului va fi respinsă ca atare.
Pe fondul cauzei, Curtea reține însă că instanța de apel a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale în materie, respectiv a dispozițiilor art. 34 pct. 1 din Legea nr. 7/1996, raportat la care a apreciat că acțiunea civilă de față este neîntemeiată.
Deși reclamanta invocă nelegala înscriere a Statului Român, ca proprietar asupra întregii suprafețe de teren din F, nr. 10.694 T, de 858 mp, efectul aplicării la data respectivă ( anul 1988) a Decretului nr. 223/1974 era tocmai preluarea în folosința statului, a imobilelor ( construcție și teren) ce constituiau proprietatea persoanelor ce cădeau sub incidența acestui act normativ.
Această clauză se desprinde, pe de o parte, din economia Decretului nr. 223/1974, fiind confirmată și de practica în materie, potrivit cu care, preluarea în proprietatea Statului opera asupra întregului imobil, casă și teren.
Sub acest aspect însă, cum corect a reținut și Tribunalul Timiș, reclamanta avea la dispoziție legile speciale în materia proprietății, respectiv Legea nr. 10/2001, cu modificările ulterioare sau Legea nr. 247/2005, având în vedere titlul în baza căruia instanța a intrat în proprietatea statului, precum și dispozițiile art. 6 alin. 2 din Legea nr. 213/1988 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia " bunurile preluate de stat fără un titlu valabil, inclusiv cele obținute prin vicierea consimțământului, pot fi revendicate de foștii proprietari sau de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparație".
Prin interpretarea acestui text de lege, în coroborare cu prevederile art. 1, 2 și 47 din Legea nr. 10/2001, rezultă că redobândirea dreptului de proprietate de către foștii proprietari sau moștenitorii acestora se poate realiza exclusiv în condițiile legii speciale, potrivit principiului " specialia generalibus derogant".
Întrucât în cauză nu sunt îndeplinite condițiile reglementate expres de art. 33 alin. 1 și 2 din Legea nr. 7/1996, invocat de reclamantă, ca temei de drept în susținerea acțiunii și nici dispozițiile art. 36 din Legea nr. 7/1996, Curtea va respinge recursul reclamantei, ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta împotriva Deciziei civile nr. 590/A/16.06.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 octombrie 2009.
Președinte Judecător JUDECĂTOR 2: Carmina Orza
PROF.-.DR.- - - - - Grefier
RED.G/15.12.2009
DACT.B/2ex/16.12.2009
INST.APEL- - - Tribunalul Timiș
INST.FOND- - Judecătoria Timișoara
Președinte:Univ Lidia BaracJudecători:Univ Lidia Barac, Carmina Orza, Marinela
