Rectificare carte funciara. Speta. Decizia 98/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 98
Ședința publică de la 02 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ionela Vîlculescu
JUDECĂTOR 2: Maria Cumpănașu
JUDECĂTOR 3: Stela Popa
Grefier - -
Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva deciziei civile nr.873 din 27 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații - SRL, CFR SA SUCURSALA REGIONALĂ CFR C, ANAF - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G, ANCPI - OFICIUL DE cadastru ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ G, având ca obiect rectificare carte funciară.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat cu delegație de substituire pentru avocat pentru intimata - SRL,lipsind contestatoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și intimații CFR SA SUCURSALA REGIONALĂ CFR C, ANAF - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G, ANCPI - OFICIUL DE CADASTRU ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ G.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra contestației în anulare de față.
Avocat, pentru intimata - SRL, arată că motivele contestației nu se încadrează în dispozițiile prevăzute de art. 317 și 318 cod proc. civ. invocate de contestatoare.
Pune concluzii de respingere a contestației în anulare, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față:
Prin cererea înregistrată sub nr- reclamanta - SRL, a chemat în judecată intimatele - CFR SA - Sucursala Regională CFR C, ANAF - DGFP G, AVAS și OCPI G solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța să constate nulitatea încheierilor de intabulare în cartea funciară nr.3718/28.02.2006 și nr.8320/27.04.2006 pronunțate de OCPI G, prin care s-a intabulat dreptul de proprietate în favoarea pârâtei CNCFR CFR SA și s-a înscris sechestru în Registrul de comandamente sub nr.86/10583/01.07.2005 în favoarea DGFP G și nr.8320/27.04.2006 în favoarea AVAS, să constate nulitatea parțială a actelor ce au stat la baza intabulării, respectiv procesele verbale de sechestru emise de G și AVAS, să dispună radierea mențiunilor prin care imobilul situat în - de locomotive, a fost intabulat în favoarea pârâtei CNCFR CFR SA și a sarcinilor evidențiate în Registrul de comandamente din cartea funciară 572, să fie obligat pârâtul OCPI G să intabuleze dreptul de proprietate al reclamantei cu privire la imobilele dobândite prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.24/08.10.2003.
Prin sentința civilă nr.953 din 14.02.2008 Judecătoria Tg.J a respins excepțiile prematurității cererii, a prescripției dreptului la acțiune, a necompetenței materiale și teritoriale a instanței, a lipsei calității procesuale pasive și a inadmisibilității acțiunii, invocate de pârâta AVAS, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta OCPI G, respingând acțiunea reclamantei față de această pârâtă.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de petenta - SRL în contradictoriu cu intimatele - CFR SA - Sucursala Regională CFR C, ANAF - DGFP G cu, AVAS și OCPI G și s-a dispus radierea înscrierii în favoarea SNCFR - Sucursala Regională CFR C prin încheierea nr.3718/28.02.2006 a dreptului de proprietate pentru imobilul situat în, de locomotive și a înscrierilor sarcinilor evidențiate în registrul de comandamente din CF 572 ce grevează imobilul din contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.24/08.10.2003 dobândit de reclamantă.
S-a constatat nulitatea încheierilor nr.3718/28.02.2006 și nr.8320/27.04.2006, cât și a încheierii nr.1704 conex. cu 1706/2007 și s-a dispus înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei, pentru imobilele menționate în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.24/08.10.2003 în CF a localității, respectiv trupul 2 de proprietate.
Împotriva sentinței a declarat apel AVAS B criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, invocând faptul că, prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la cererea sa prin care a solicitat disjungerea capătului de cerere formulat în contradictoriu cu AVAS B, având în vedere că soluționarea cererilor în contradictoriu cu această instituție este supusă unei procedurii speciale prevăzută de OUG 51/1998.
A susținut că prima instanță în mod greșit a respins excepția necompetentei materiale și teritoriale invocate de AVAS, întrucât în raport cu art. 45 din OG 51/1998 cererile de orice natură privind drepturile și obligațiile în legătură cu activele bancare preluate de AVAS sunt de competența Curții de Apel în a cărei rază teritorială se află sediul său sau, după caz, domiciliul pârâtului și cum sediul AVAS este în B, competența materială și teritorială a judecării cererii aparține Curții de Apel București.
Apelanta a invocat că în mod greșit s-a respins și excepția prematurității acțiunii, deoarece reclamantul este obligat să comunice cererea și, după caz, interogatoriu scris prin scrisoare recomandată cu scrisoare de primire înainte de depunerea acestora în instanță.
Alte critici aduse sentinței au vizat respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a AVAS B, precum și excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată a AVAS B.
Prin decizia nr.147 din 17 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, s-a respins ca nefondat apelul declarat de AVAS B, împotriva sentinței civile nr. 953 din 14.02.2008 pronunțată de Judecătoria Tg J în dosarul nr-.
S-a reținut că potrivit art. 45 din OUG 51/1998 cererile de orice natură privind drepturile și obligațiile în legătură cu activele bancare preluate dec AVAS sunt de competenta Curții de Apel în cărei rază teritorială se află sediul pârâtului.
Deși, instanța de fond nu s-a pronunțat expres asupra cererii de disjungere a capătului de cerere formulată în contradictoriu cu AVAS B, respingând excepția necompetentei materiale și teritoriale a Judecătoriei Tg-J a reținut că în speța dedusă judecății nu sunt aplicabile disp. art. 45 din OUG 51/1998, întrucât creanța nu are nici o legătură cu activele bancare preluate de AVAS, ea provenind din datorii înregistrate de către vânzătoarea -CFR SA la CAS D, datorii care au fost preluate de către intimată în baza protocolului din 17.11-.2003.
Cu toate că reclamanta, potrivit art.46 alin.1 din OUG 51/1998 era obligată să comunice cererea și actele pe care se întemeiază, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire către intimată, chiar înainte de a depune în instanță contestația la executare, cererea sa a fost primită de instanță, iar comunicarea a fost făcută intimatei odată cu citația.
În această situație drepturile intimatei nu au fost în nici un fel prejudiciate, având posibilitatea de a formula toarte apărările în fața instanței de judecată.
Sechestrul a fost înscris sub nr. 8320 din 27 aprilie 2006 pentru întreg imobilul în favoarea AVAS B, având calitatea de creditor, reclamanta negând însă calitatea de debitor în raport cu AVAS, așa încât și excepția lipsei calității procesuale pasive în mod corect a fost respinsă.
Din cuprinsul cererii de chemare în judecată, a rezultat cu certitudine că nu este vorba de o acțiune în constatare, reclamanta urmărind realizarea dreptului său prin rectificarea cărții funciare nr.572 și intabularea dreptului său de proprietate cu privire la imobilele dobândite prin contractul autentificat sub nr. 24/8.10.2003, așa cum de fapt ulterior și-a precizat cererea în sensul că nu se întemeiază pe disp. art 111 pr.civ, ci pe disp. art 33-37 din Legea 7/1996, astfel încât și critica adusă sentinței în ceea ce privește greșita respingere a excepției inadmisibilității s-a considerat a fi neîntemeiată.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, solicitând conform art.304 pct.3 și 9 raportat la art.312 alin.3 Cod pr.civilă admiterea recursului, casarea deciziei civile și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente: Curtea de Apel București.
Primul motiv de recurs vizează faptul că, instanța de apel nu s-a pronunțat efectiv pe critica referitoare la cererea de disjungere.
Al doilea motiv, privește greșita respingerii a criticii referitoare la competența materială și teritorială a instanței, care trebuia stabilită conform art.45 din OUG nr.51/1998, și anume în favoarea Curții de Apel București, relativ judecarea pct.2 din cererea de chemare în judecată.
Prin cel de-al treilea motiv de recurs, este vizată greșita respingere excepției prematurității cererii de chemare în judecată, raportat la dispozițiile art.46 din OUG nr.51/1998, aceasta în condițiile normei de drept invocată fiind o excepție absolută, de ordine publică.
Astfel, potrivit acestui text de lege " reclamantul este obligat să comunice actele pe care se întemeiază. iar judecătorul nu va primi cererea fără dovada privind îndeplinirea obligației de comunicare". Or, aceste cerințe nu au fost îndeplinite de către reclamanta în cauză.
Cea de-a patra critică, se referă la greșita respingere a motivului, privind excepția lipsei calității procesuale pasive a AVAS, pentru capetele 1,3,4 ale cererii de chemare în judecată, ce nu au legătură cu recurenta.
Prin cel de-al 5-lea motiv de recurs se critică greșita soluționare a excepției inadmisibilității cererii de chemare în judecată, în contradictoriu cu AVAS, întrucât potrivit art.111 Cod pr.civilă reclamanta avea posibilitatea unei acțiuni în realizare de care nu a uzat. Reclamanta nu a invocat în drept dispozițiile art.33-37 din Legea nr.7/1996 cum eronat susține instanța de apel ci, doar art.35 din Legea nr.7/1996. Prin precizarea temeiurilor de drept la care face referire instanța de apel, pe lângă faptul că a fost tardiv formulată, contrazice susținerile instanței de apel și nu are legătură cu constatarea nulității procesului verbal de sechestru, aceste dispoziții legale fiind temeiul de drept invocat în susținerea capetelor de cerere pentru care recurenta nu are calitate procesuală pasivă.
Această cerere trebuia disjunsă de celelalte capete de cerere ale acțiunii, actele de executare silită efectuate de AVAS neputând fi anulate decât pe calea unei contestații la executare - ce reprezintă o acțiune în realizare ce exclude formularea unei acțiuni în constatare întemeiată pe art.111 Cod pr.civilă.
Instanța de apel, nici nu a reținut criticile pe fond formulate de AVAS, existând contradicție între dispozitiv și considerente în sensul că pe de o parte, instanța admite acțiunea în parte în contradicție cu AVAS, iar pe de altă parte, reține lipsa de interes a reclamantei în privința anulării procesului verbal de sechestru.
De asemenea la expertiza efectuată au fost citați doar cu o zi înainte, fără să se indice locul unde expertiza urmează a fi efectuată fiind privată de dreptul de a participa, iar dreptul la apărare le-a fost lezat prin necomunicarea expertizei.
Prin decizia civilă nr.873 din 27 octombrie 2008, pronunțată în dosar nr-, Curtea de APEL CRAIOVAa respins ca nefondat recursul.
Pentru a se pronunța astfel, Curtea a reținut că instanța de apel, a răspuns prin considerentele deciziei atacate criticii privind nepronunțarea de către instanța de fond asupra cererii de disjungere, reținând că față de soluția pronunțată, argumentarea temeiului de drept pe care s-a bazat, instanța de fond, implicit, a răspuns și acestei critici și oricum, nu se impunea disjungerea capetelor de cerere, având în vedere obiectul, natura și scopul urmărit de către reclamantă prin acțiunea introductivă, aceasta presupunând soluționarea împreună a tuturor capetelor de cerere, în vederea lămuririi pe deplin și în mod unitar a situației de fapt și de drept în cauză.
S-a mai reținut că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.45 din OUG 51/1998 - care atrag competența Curții de Apel în a cărei rază teritorială se află sediul pârâtului, atâta vreme cât, creanța nu are nici o legătură cu activele bancare preluate de AVAS, aceasta provenind din datorii înregistrate de către vânzătoarea CN CF-CFR SA la CAS D, datorii care au fost preluate de către intimată în baza protocolului din 17.11.2003. În această situație, dispozițiile articolului mai sus menționat, nu sunt aplicabile în speță, astfel încât excepția competenței materiale și teritoriale a Judecătoriei Tg.J este neîntemeiată.
Prin urmare, având în vedere că dispozițiile referitoare la competență sunt de strictă interpretare și atâta timp cât, în speță nu sunt incidente dispozițiile art.45 din OUG nr.51/1998, rezultă că în conformitate cu dispozițiile art.399 și urm. Cod pr.civilă - competența de soluționare a contestației la executare, aparține instanței de executare, aceasta fiind judecătoria, fiind dedi nefondate primele 2 motive de recurs, după cum neîntemeiată este și cea de-a treia critică referitoare la excepția prematurității.
Potrivit art.46 alin.1 OUG 51/1998, este adevărat că reclamanta era obligată să comunice cererea și actele pe care se întemeiază prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire către intimată, chiar înainte de a depune în instanță contestația la executare. Însă, această situația a fost acoperită, prin comunicarea acțiunii odată cu citația dispusă de către instanță. Așadar, intimata a avut posibilitatea de a lua cunoștință de acțiune, de a formula toate apărările în fața instanței de judecată, pe care le-a considerat de cuviință, nefiind în nici un fel prejudiciată în drepturile sale; de altfel, recurenta nici nu a susținut anterior că ar fi suferit vreo vătămare în acest sens.
La primul termen de judecată, actele și acțiunea prevăzută de art.46 din OUG nr.51/1998 erau deja comunicate recurentei și oricum, se reține că legea nu sancționează cu nulitate absolută faptul că reclamanta nu i-a comunicat instanței mai întâi cererea de chemare în judecată și actele pe care își întemeiază pretențiile. În această situația vătămarea nu poate fi presupusă, ci trebuie dovedită conform art.105 alin.2 Cod pr.civilă.
Mai mult, această prevedere de comunicare a acțiunii și actelor - nu constituie o procedură prealabilă care să conducă la admiterea solicitărilor recurentei, și care să determine disjungerea capetelor de cerere, cum a solicitat anterior, și care să atragă competența altei instanțe.
Cea de-a patra critică, referitoare la respingerea greșită a excepției calității procesuale pasive a AVAS pentru capetele 1,3,4 ale cererii de chemare în judecată despre care se susține că nu au legătură cu recurenta, s-a reținut că nu este fondată, întrucât, AVAS are calitatea de creditor, atâta vreme cât sechestrul a fost înscris sub nr.8320/27.04.2006 pentru întreg imobilul, în favoarea AVAS, ceea ce-i conferă calitate procesuală pasivă.
De asemenea, s-a constatat că este neîntemeiată și critica vizând excepția inadmisibilității acțiunii pe considerentul că reclamanta în mod greșit a indicat ca temei art.111 Cod pr.civilă, atâta timp cât avea deschisă calea unei acțiuni în realizare.
S-a reținut că, deși, în mod greșit, reclamanta a indicat ca temei juridic art.111 Cod pr. civilă, acesta este indicat pur formal, întrucât ținând seama de obiectul și scopul urmărit de parte, circumscris principiului disponibilității de argumentele folosite în speță nu este vorba de acțiune în constatare ci, reclamanta urmărește chiar realizarea dreptului său, prin rectificarea cărții funciare nr.572 și intabularea dreptului său de proprietate cu privire la imobilele dobândite prin contractul autentificat sub nr.24/8.10.2007 și că reclamanta, ulterior a precizat cererea în sensul că se întemeiază pe dispozițiile art.33-37 din Legea nr.7/1996, iar instanța a judecat cauza în limitele investirii.
Precizarea nu a fost tardiv formulată, așa cum susține recurenta, întrucât conform art.132 alin.2 aceasta poate fi făcută și ulterior primei zi de înfățișare, neconstituind o modificare a acțiunii formulate conform art.132. Oricum în cuprinsul acesteia se indica drept temei art.35 din Legea nr.7/1996 care se completează cu concluziile scrise, prin care ca temei se indică expres de către reclamantă dispozițiile art.33-36 din Legea nr.7/1996, așa încât susținerea recurentei că acest ultim temei nu a fost indicat de reclamantă, nu prezintă relevanță.
Această precizare nu contrazice susținerile instanței de apel și, corect a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii pentru considerentele arătate, reclamanta de fapt, efectiv, investind instanța cu o acțiune în realizare.
Instanța de apel a analizat, toate criticile din apel, răspunzând succint, fiecăreia în parte, așa cum reiese din considerentele deciziei atacate, inclusiv criticilor pe fondul cauzei.
În ceea ce privește soluționarea pe fond a cauzei în primă instanță s-a constatat că soluția nu este în contradictoriu cu dispozitivul, instanța pronunțând o soluție legală și temeinică față de argumentele reținute, în ceea ce privește procesele verbale de sechestru ce nu au fost anulate, raportat la soluția pe fond pronunțată.
Soluția s-a pronunțat în contradictoriu cu AVAS - prin prisma admiterii capătului de cerere - nulitatea încheierii de intabulare, prin care anterior s-a intabulat dreptul de proprietate și s-a înscris sechestru în Registrul de comandamente în favoarea AVAS, așa încât soluția pronunțată în contradictoriu cu AVAS, este legală neintrând în contradicție mențiunile din considerente cu cele din dispozitiv.
Nu trebuie făcută raportarea în mod limitativ la reținerea instanței că procesele verbale nu vor fi anulate, atâta timp cât calitatea de parte, raporturile existente și mențiunile din încheiere constatate nule, conduc corect la pronunțarea unei soluții în contradictoriu cu AVAS.
Cu privire la ultima critică, privind neparticiparea la efectuarea expertizei și implicit lezarea dreptului la apărare s-a reținut că nu pot fi reținute, pe de o parte, întrucât potrivit art.316 rap. la art.249 alin.1 Cod pr.civilă, ea nu a fost formulată în apel și ca atare reprezintă o critică nouă direct formulată în recurs, iar pe de altă parte în subsidiar, exceptând această situație - oricum, recurenta pârâtă avea posibilitatea de a formula obiecțiuni la raportul de expertiză conform Codului d e pr.civilă, la instanța de fond, dar nu a uzat de pârghiile puse la îndemână de lege în acest sens. Oricum instanța a acordat termen în vederea observării raportului de expertiză, ceea ce a permis, părții în contextul arătat, să-și formuleze toate apărările pe care le considera necesare.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de APEL CRAIOVA sub nr-, AVAS Baf ormulat contestație în anulare împotriva deciziei instanței de recurs, invocând faptul că în mod greșit instanțele investite cu soluționarea cauzei în fond, apel și recurs au procedat la respingerea cererii de disjungere a petitului de acțiune formulat de - SRL, în contradictoriu cu AVAS, precum și excepția necompetenței materiale și teritoriale privind soluționarea acestui capăt de cerere.
În motivarea contestației în anulare, contestatoarea AVAS B reiterează criticile invocate în recurs, invocând aplicabilitatea art.317 alin.1 pct. 2 și art.318 pr.civ. susținând că hotărârea contestată are la bază o gravă eroare materială.
Contestația în anulare este neîntemeiată.
Astfel, contestația în anulare reprezintă calea extraordinară de atac, prin intermediul căreia aceeași instanță își poate retracta propria hotărâre.
Așadar, nefiind o cale de cenzură judiciară, contestația în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele strict prevăzute de lege prin dispoz.art.317 și 318 pr.civ. fiind inadmisibilă repunerea în discuție a unor probleme de fond ori a unor motive care au fost soluționate de către instanță.
Astfel, când în susținerea contestației în anulare se invocă dispoz.art.317 alin.1 pct.2 pr.civ. trebuie să se facă dovada că hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică referitoare la competență, iar când se întemeiază pe prev.art.318 pr.civ. trebuie să se facă dovada că hotărârea pronunțată în recurs este rezultatul unei greșeli materiale evidente, sau când instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Prin greșeală materială în sensul prevăzut de textul de lege susmenționat, se înțelege eroarea materială evidentă și în legătură cu aspectele formale ale soluționării recursului, în sensul respingerii ca tardiv ori anulării ca netimbrat, putând consta în neobservarea de către instanță a unui act de procedură, cu privire la care nu s-a făcut nici o judecată.
Dacă însă instanța a avut cunoștință de existența și conținutul actului procedural, asupra căruia a făcut o anumită apreciere, nu mai poate fi vorba de o greșeală materială, în sensul prev.de art.318 pr.civ. ci, eventual, de o greșeală de judecată care nu mai poate fi îndreptată prin intermediul căilor de retractare.
În cauza de față se constată că dispoz.art.317 alin.1 pct.2 pr.civ invocate de contestatoare nu-și găsesc aplicabilitatea, în pronunțarea hotărârii neîncălcându-se dispozițiile de ordine publică referitoare la competență.
Nici prevederile art.318 pr.civ. nu sunt incidente în cauză, deoarece eroarea ce se susține că s-ar fi comis privește modul în care s-a interpretat materialul probator administrat în cauză, în raport de care s-a pronunțat soluția.
Deși formulate ca motive de contestație în anulare, criticile invocate de contestatoarea AVAS B reprezintă o reiterare a motivelor de recurs, ce au fost examinate de instanța de recurs, asupra lor făcându-se și aprecierea ce a determinat adoptarea soluției.
Faptul că instanța rezolvând cauza a avut în vedere unele aspecte relevate de probele existente la dosar, face parte din modul de soluționare a pricinii reprezentând rezultatul unei deliberări pe fond, iar o antamare a fondului nu poate fi făcută pe calea căii extraordinare de atac a contestației în anulare.
Așa fiind, constatându-se că este neîntemeiată contestația în anulare formulată de contestatoare, urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva deciziei civile nr.873 din 27 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații - SRL, CFR SA Sucursala Regionala CFR C, ANAF - Direcția Generală a Finanțelor Publice G, ANCPI - Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Februarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
11.02.2009
Red.jud.-
Tehn.MC/2 ex.
rec.
Președinte:Ionela VîlculescuJudecători:Ionela Vîlculescu, Maria Cumpănașu, Stela Popa
