Restituire metale prețioase. Decizia 96/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ nr. 96
Ședința publică din 05 februarie 2009
PREȘEDINTE: Rujița Rambu
JUDECĂTOR 2: Florin Șuiu
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Oberșterescu G -
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul recurent și pârâtul recurent STATUL ROMÂN, REPREZENTAT DE BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI, împotriva deciziei civile nr.676/20.10.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T, având ca obiect restituire metale prețioase.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat pentru reclamantul recurent și consilier juridic pentru pârâtul recurent Statul Român, reprezentat prin Banca Națională a României, lipsă fiind pârâtul intimat Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depusă la dosar prin registratura instanței la data de 27.01.2009 întâmpinarea formulată de reclamantul recurent, însoțită de împuternicire avocațială dată avocatului și.
Consilier juridic, în reprezentarea pârâtul recurent Statul Român, reprezentat prin Banca Națională a României, depune la dosar delegație.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită amânarea cauzei în vederea efectuării unui raport de expertiză extrajudiciar pentru stabilirea valorii monedelor din aur, a căror restituire se solicită.
Reprezentanta pârâtului recurent arată că este de acord cu amânarea, fiind necesară efectuarea raportului de expertiză, fără care nu se poate pune în executare hotărârea pronunțată, pentru că nu e stabilit conținutul din aur fin al monedelor.
Curtea, în deliberare, respinge cererea de amânare, având în vedere că în recurs nu se administrează probe noi, cu excepția înscrisurilor.
Reprezentantele părților arată că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, din oficiu, în baza art.137 al.1 și a art.301 pr.civ. pune în discuție excepția tardivității recursului pârâtului, având în vedere că acesta a fost depus cu o zi după expirarea termenului prevăzut de art.301 pr.civ. și, nemaifiind alte cereri de formulat, constată încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra excepției și pe fond.
Avocat, în reprezentarea reclamantului recurent, arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției invocate. Pe fond, solicită admiterea recursului său, modificarea hotărârii recurate, obligarea pârâtului recurent Statul Român, prin Banca Națională a României, la restituirea monedelor din aur în natură, iar în cazul în care nu se mai regăsesc fizic, la plata contravalorii monedelor confiscate, stabilită la data plății. Arată că se contestă doar valoarea aurului, nu și cantitatea. Consideră că soluția pronunțată în apel este greșită, fiind obligat pârâtul recurent la plata contravalorii stabilite în expertiza efectuată de și nu la valoarea din ziua efectuării plății. În subsidiar, solicită casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în apel, în vederea efectuării unei expertize. Nu a solicitat cheltuieli de judecată. În ceea ce privește recursul pârâtului, solicită respingerea acestuia, întrucât s-a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare.
Consilier juridic, în reprezentarea pârâtului recurent Statul Român, reprezentat prin Banca Națională a României, solicită respingerea excepției tardivității formulării recursului său, iar pe fond solicită admiterea recursului său, modificarea deciziei tribunalului, casarea acesteia, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea efectuării raportului de expertiză pentru stabilirea conținutului din aur fin a obiectelor a căror restituire se solicită.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor, constată:
Prin sentința civilă nr.12757/18.12.2007, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Timișoaraa respins acțiunea civilă formulată de reclamantul împotriva pârâților Statul Român, prin Banca Națională a României, și Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în privința pârâtului Ministerul Finanțelor Publice excepția lipsei calității procesuale pasive; în baza art.40 al.2 din Normele de aplicare a OUG 190/2000, aprobate prin HG 1344/2003, reprezentarea statului în fața instanțelor de judecată în litigiile prevăzute de OUG nr.190/2000, cu modificările și completările ulterioare, este asigurată de Banca Națională a României.
Prima instanță a constatat că reclamantul este nepotul lui, cel de la care se susține că au fost confiscate abuziv 537 monede de aur, așa încât este justificată calitatea sa procesuală activă, dar numai în calitate de descendent
Cu toate acestea, eliberarea certificatului de calitate de moștenitor nr.108 nu poate justifica calitatea reclamantului de "moștenitor" al celui de la care s-a confiscat aurul, așa cum dispune art.26 al.11din OUG 190/2000, pentru că în cuprinsul certificatului se menționează expres că "prezentul certificat de calitate nu are valoarea unui certificat de moștenitor și poate fi utilizat numai pentru dobândirea actelor necesare pentru a se dovedi existența bunurilor ce compun masa succesorală, urmând ca certificatul de moștenitor să se elibereze după obținerea acestor dovezi".
Prin sentința penală nr.1117/09.1954 a Tribunalului Popular al orașului T, dată în dosarul nr.5798/1954, s-a dispus condamnarea numiților, dar și încetarea urmăririi penale contra numitului, bunic al reclamantului, precum și confiscarea monedelor din aur, fără a se preciza numărul acestora, cantitatea și de la cine au fost ridicate.
În adresa BNR cu nr.23493/21.12.2005 (fila 16) se menționează expres că "au fost identificate documente care confirmă depunerea în bancă în anul 1954 unui număr de 11 monede diferite din aur, confiscate de la numiții și, din T,-, fără a se specifica câte monede au aparținut fiecăruia", cu mențiunea expresă că "nu au fost identificate documente care să ateste depunerea în bancă în perioada 1948-1949 unor bunuri din metale prețioase pe numele și/sau ".
La dosar s-a depus sentința civilă nr.1000 din 10.09.2004 a Tribunalului Timiș, prin care cele 11 monede au fost restituite numitului.
În evidențele Băncii Naționale a României nu figurează ca fiind predate de bunicul reclamantului 300 de monede din aur în anul 1947, iar dacă în sentința penală nr.1117/1954 se menționează că numitul a predat de bunăvoie cele 300 de monede, concluzia este că aceste monede au făcut obiectul unei operațiuni de vânzare-cumpărare, pentru care Banca Națională a României nu mai deține documente, termenul de 15 ani pentru păstrare fiind depășit. Cu referire la cele 237 monede despre care se afirmă că au fost confiscate de la numitul, a arătat că nu a fost identificat nici un document referitor la acestea.
Împotriva sentinței civile nr.12757/18.12.2007 a Judecătoriei Timișoaraa declarat apel reclamantul.
Prin decizia civilă nr.676/20.10.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.12757/18.12.2007, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-.
A schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a admis acțiunea precizată în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, reprezentat de Banca Națională a României.
A obligat pârâtul Statul Român, reprezentat de Banca Națională a României, să restituie reclamantului: 300 de monede cu inscripția "România-100 lei" și stema mijlocia a țării pe avers, iar pe verso, inscripția " I " și imaginea acestuia, având 35 mm diametru; greutatea fiecărei monede este de 32.26, compoziția fiind de 90% aur, procente corespunzătoare greutății de 29,034 aur fin/monedă, și de 10% cupru; valoarea nominală - 100 lei, țara de proveniență România, anul de emisie 1927; 150 monede cu inscripția "România - 100 lei" și stema mijlocie a țării pe avers, iar pe verso, inscripția " I " și imaginea acestuia, având 35 mm diametru; greutatea fiecărei monede este de 32.26, compoziția fiind de 90% aur, procente corespunzătoare greutății de 29,034 aur fin/monedă și de 10% cupru, valoarea nominală - 100 lei, țara de proveniență România, anul de emisie 1927; 87 monede cu inscripția " I - 50 lei și imaginea acestuia pe avers, iar pe verso inscripția " - 1922" și imaginea acesteia, având 44 mm diametru; greutatea fiecărei monede este de 16,13, compoziția fiind de 90% aur, procente corespunzătoare greutății de 14,517 aur fin/monedă și de 10% cupru, valoarea nominală - 50 lei, țara de proveniență România, anul de emisie 1927.
În cazul în care bunurile menționate nu se mai regăsesc fizic în depozitul Bîncii Naționale a României, a obligat pârâtul Statul Român, prin, la plata contravalorii acestora stabilită prin expertiza efectuată de către Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor.
A menținut în rest dispozițiile sentinței.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Timișa reținut că OUG 190/2000 nu are în vedere numai persoana care a obținut calitatea de moștenitor prin actul autentic eliberat de notar.
Noțiunea de moștenitor trebuie interpretată ca urmărind verificarea condițiilor legale privind vocația generală și specială la moștenirea autorului, situație în care și instanța trebuie să aibă atribuția de a stabili aceste drepturi. În caz contrar, s-ar ajunge la negarea dreptului reclamantului la acces la justiție, deși acesta a fost acordat explicit prin Ordonanța nr.190/2000.
Așa cum se arată și în cuprinsul certificatului de calitate de moștenitor - fila 22 verso dosar nr- al Tribunalului Timiș, acest act atestă calitatea reclamantului de dobândi bunurile cu privire la care se va stabili că fac parte din masa succesorală, dacă există acte doveditoare de proprietate în acest sens. Prin urmare, atât certificatul de calitate de moștenitor, cât și actele de stare civilă depuse la dosar legitimează calitatea procesuală activă a reclamantului.
Din sentința penală depusă în probațiune la dosar, rezultă următoarea stare de fapt reținută în considerente: inculpatul a fost mare fabricant până în 1947, manipulând cantități masive de aur în calitate de patron, monede din care a predat la Banca de Stat în 1947 un număr de 399 piese de aur, iar o parte din acele monede a păstrat-o pentru asigurarea existenței sale și a familiei; la domiciliul inculpatului s-au găsit ascunse 237 piese, care au fost predate Băncii de Stat. Conform sentinței penale nr.1117/09.10.1954, în baza art.80 pen s-au confiscat monedele de aur corp delict reținute la primele cercetări și au fost predate în depozitul Băncii de Stat
Sentința reprezintă în ceea ce privește mențiunile redate în paragraful anterior o dovadă a dreptului de proprietate al autorului reclamantului și a predării/ridicării unor bunuri de către/de la acesta
Dovada dreptului și a preluării nu a fost răsturnată de către pârâți, prezumțiile invocate privind lipsa descrierii și neconcordanțele cu privire la bunurile revendicate de reclamant fiind justificate de trecerea timpului, numărul mare al monedelor, lipsa unor evidențe exacte sau nepăstrarea dovezilor în acest sens.
Împotriva deciziei civile nr.676/20.10.2008 au declarat recurs atât reclamantul, cât și pârâtul Statul Român, reprezentat prin Banca Națională a României.
În motivarea recursului său, reclamantul a arătat că soluția instanței de apel este greșită în partea privind stabilirea contravalorii printr-o expertiză efectuată de, în condițiile în care legislația în materie prevede că stabilirea valorii monedelor se face prin raportare la valoarea gramului de aur fin din momentul plății efective.
Pe de altă parte, a arătat că prin expertiza efectuată în dosarul nr.10222/2004 al Curții de APEL TIMIȘOARA au fost identificate monedele și s-a stabilit conținutul de aur fin al acestora.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art.304 pct.6 și 9.pr.civ.
În motivarea recursului pârâtului, invocându-se art.304 pct.9 pr.civ. s-a arătat că în mod greșit instanța de apel l-a obligat, în cazul în care bunurile din metale prețioase nu pot fi restituite în natură, la plata contravalorii acestora către reclamant, stabilită printr-o expertiză a, care poate fi efectuată și cu ocazia executării silite.
S-a încălcat astfel art.39 al.2 din HG nr.1344/2003, care prevede că plata reprezintă contravaloarea metalului prețios fin conținut de bunurile respective și se calculează la prețul practicat de Banca Națională a României la data plății.
Reclamantul a formulat întâmpinare la recursul pârâtului, solicitând respingerea, cu motivarea că nu este necesară o nouă expertiză pentru stabilirea conținutului de aur fin al monedelor, întrucât acesta a fost stabilit prin expertiza efectuată în dosarul nr.10222/2004 al Curții de APEL TIMIȘOARA, atașat dosarului de față.
În privința recursului pârâtului, din oficiu, în baza art.137 al.1 și a art.301 pr.civ. Curtea a pus în discuție excepția tardivității.
Conform art.301 pr.civ. termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Pârâtei Banca Națională a României, în reprezentarea Statului Român, i s-a comunicat hotărârea instanței de apel la 05.12.2008, așa cum rezultă din procesul-verbal de predare de la fila 42.
Ultima zi în care putea fi declarat recursul, calculând termenul în condițiile art.101 al.1 li 5.pr.civ. a fost cea de 22.12.2008, iar recursul pârâtului a fost expediat la 23.12.2008 și a fost înregistrat la Tribunalul Timiș la 24.12.2008.
În raport cu această situație, recursul pârâtului Statul Român, reprezentat de Banca Națională a României, va fi respins ca tardiv, fără a mai analiza motivele ce vizează fondul cauzei.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate de reclamant, precum și din oficiu conform art.306 al.2 pr.civ. față de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul reclamantului este întemeiat, urmând a fi admis pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Art.39 al.2 din HG nr.1344/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea OUG nr.190/2000 privind regimul metalelor prețioase și pietrelor prețioase în România prevede că, dacă bunurile revendicate în baza OUG nr.190/2000 "au fost valorificate în folosul statului și nu se mai regăsesc fizic în gestiunea de specialitate a Sucursalei municipiului Ba B ăncii Naționale a României, urmează a se plăti persoanelor îndreptățite, în baza hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile, investite cu formulă executorie, contravaloarea metalului prețios fin conținut în respectivele obiecte, calculată la prețul practicat de Banca Națională a României la data plății".
În speță, monedele de aur preluate de stat de la antecesorul reclamantului au fost evaluate sub aspectul conținutului din aur fin prin expertiza efectuată de Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor în dosarul nr.10222/2004 al Curții de APEL TIMIȘOARA, expertiză care în mod corect a fost avută în vedere de către instanța de apel, întrucât monedele din aur preluate de stat în baza sentinței penale nr.4117/09.10.1954 a Tribunalului Popular al Orașului T au fost confiscate în același context de la membrii aceleiași familii.
Pe de altă parte însă, instanța de apel a greșit, încălcând astfel dispozițiile art.39 al.2 din HG nr.1344/2003, atunci când a dispus ca, în cazul în care monedele revendicate nu se mai regăsesc fizic, contravaloarea lor să fie achitată la valorile stabilite prin aceeași expertiză a
Textul legal menționat prevede expres că în asemenea situații calculul contravalorii metalului prețios fin conținut în monede se raportează la prețul practicat de Banca Națională a României la data plății.
Față de aceste considerente, în baza art.304 pct.9, raportat la art.39 al.2 din HG nr.1344/2003, și a art.312 al.3 pr.civ. Curtea va admite recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.676/20.10.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În consecință, va modifica în parte hotărârea atacată, în sensul că, pentru bunurile care nu se mai regăsesc fizic, va obliga pârâtul Statul Român, prin Banca Națională a României, la plata contravalorii lor de la data efectuării plății.
Va menține în rest hotărârea atacată.
În baza art.301 pr.civ. va respinge ca tardiv recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Banca Națională a României, împotriva deciziei civile nr.676/20.10.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.676/20.10.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Modifică în parte hotărârea atacată, în sensul că, pentru bunurile care nu se mai regăsesc fizic, obligă pârâtul Statul Român, prin Banca Națională a României, la plata contravalorii lor de la data efectuării plății.
Menține în rest hotărârea atacată.
Respinge ca tardiv recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Banca Națională a României, împotriva deciziei civile nr.676/20.10.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 05 februarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - G -
Grefier,
- -
Red.RR/13.02.2009
Tehnored.MM/2 ex/16.02.2009
Instanță fond: Judecătoria Timișoara - jud.
Inst.apel: Tribunalul Timiș - jud.,
Președinte:Rujița RambuJudecători:Rujița Rambu, Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu
