Restrângerea dreptului la libera circulatie(legea 248/2005). Decizia 337/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 337
Ședința publică de la 28 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 2: Gabriela Ionescu
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol judecarea apelului formulat de intimata domiciliată în comuna,-, jud. D împotriva sentinței civile nr.260 din 29 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul petent DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE B cu sediul în B,-, sect.1, având ca obiect restrângerea dreptului la libera circulație(Legea 248/2005).
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit apelanta intimată și intimatul petent Direcția Generală de Pașapoarte
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat faptul că intimata petentă Direcția Generală de Pașapoarte Bad epus întâmpinare prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art.242 cod. proc. civ. după care:
Instanța, apreciind cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului civil de față.
Reprezentantului Ministerului Publica susținut că în mod corect instanța de fond apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.38 lit. a din Legea 248/2005.A solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile ca legală și temeinică.
CURTEA
Asupra cauzei de față;
La data de 5 septembrie 2008, s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj, sesizarea, prin care petenta Direcția Generală de Pașapoarte solicita ca, în contradictoriu cu intimata, să se pronunțe o hotărâre, prin care să se dispună restrângerea pentru intimată a exercitării dreptului la liberă circulație pentru o perioadă de cel mult 3 ani, în Italia
În motivarea sesizării, s-a arătat că intimata a fost returnată din Italia la data de 26 august 2008, în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară, deoarece nu a respectat termenul legal de ședere pe teritoriul acestei țări.
În conformitate cu art. 5 din Legea 248/2005: "pe perioada șederii lor în străinătate, cetățenii români au următoarele obligații: să respecte legislația României și să nu desfășoare activități de natură să compromită imaginea României ori care să contravină obligațiilor asumate de România prin documente internaționale și să respecte legislația statului în care se află, precum și scopul pentru care li s-a acordat dreptul de a intra și, după caz, de a rămâne pe teritoriul statului respectiv, în condițiile stabilite prin legislația acestuia sau prin documente internaționale încheiate cu România".
De asemenea, potrivit art. 38 lit. a din Legea nr. 248/2005, privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, modificată prin OG 5/2006, "Restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație a cetățenilor români, poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani . cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat."
Mai mult în art. 2 din Protocolul Adițional nr. 4 alin. 3 al CEDO, se prevede că "Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea națională, siguranța publică, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau a moralei, ori pentru protejarea drepturilor și libertăților altora."
S-au depus la dosar copii de pe următoarele acte: declarația intimatei dată cu ocazia returnării și talonul din data de 26 august 2008.
Prin sentința civilă nr.260 din 29 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- s-a admis cererea formulată petenta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE B cu sediul în B,-, sector 1, în contradictoriu cu intimata, CNP -, domiciliată în comuna, sat.,-, județul D, având ca obiect limitarea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate.
S-a dispus restrângerea exercițiului dreptului la liberă circulație pe o perioadă de 2 ani, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, privind intimata, pentru Italia.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 38, lit.a din Legea 248/2005, pârâta fiind returnată din Italia în baza unui acord de readmisie, pentru încălcarea condițiilor legale de ședere.
Împotriva sentinței a declarat apel intimata, criticând-o pentru nelegalitate, susținând în esență că nu a fost avută în vedere reglementarea comunitară, mai favorabilă, respectiv Directiva nr. 2004/38.
A solicitat admiterea apelului, schimbarea, în sensul respingerii cererii.
Intimata reclamantă a formulat întâmpinare la data de 28.10.2008, solicitând respingerea apelului și menținerea sentinței civile, întrucât dispozițiile Legii 248/2005sunt în vigoare, și există deplină concordanță între acestea și normele comunitare de care se prevalează apelanta pârâtă.
Apelul este fondat, și potrivit art. 296,Cod pr. civ. se va admite, pentru următoarele considerente:
Art.38 din legea 248/2005 prevede posibilitatea restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate pe o perioadă de cel mult 3 ani, în cazul persoanelor readmise în baza unui acord, însă odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, legea internă trebuie interpretată prin raportare la dreptul comunitar, care are prioritate, potrivit art. 148, alin.2 și 4 din Constituție.
Această prioritate este instituită și prin art. 10 din tratatul Comunității Europene, care prevede obligația de cooperare loială între statele membre, inclusiv a instanțelor judecătorești, prin respectarea principiilor și soluțiilor consacrate de jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene.
În cauza Van en și cauza Becker, Curtea Europeană de Justiție a statuat că dispozițiile unei directive sunt direct aplicabile, chiar în absența unor măsuri de transpunere în dreptul intern, cu condiția să fie necondiționate și suficient de precise pentru a permite instanțelor judecătorești să le aplice așa cum sunt formulate.
Examinând prevederile legii 248/2005, se constată că pentru a dispune restrângerea dreptului cetățeanului român, la liberă circulație în străinătate( inclusiv pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene), este suficient ca acesta să fi fost returnat din statul cu privire la teritoriul căruia se solicită a fi adoptată măsura, în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat, independent de motivul pentru care a fost returnat.
Spre deosebire de norma internă, art. 27 din Directiva nr. 2004/38/CE stabilește, expres și limitativ, doar trei cazuri în care autoritățile statelor membre pot lua o astfel de măsură restrictivă, respectiv afectarea ordinii publice, siguranței publice sau sănătății publice.
În cauză, s-a susținut că măsura restrângerii dreptului la circulație pentru pârâtă este justificată de necesitatea prevenirii afectării siguranței publice, întrucât aceasta a săvârșit pe teritoriul Italiei fapte de natură penală și din această perspectivă, este conformă cu prevederile comunitare.
Curtea Europeană de Justiție a subliniat că, deși statele sunt libere să stabilească cerințele de ordine publică și de siguranță publică, în conformitate cu nevoile lor naționale, care pot de la un stat membru la altul și de la o perioadă la alta, nu este mai puțin adevărat că în contextul comunitar și în special ca justificare a unei derogări de la principiul fundamental al liberei circulații a persoanelor, aceste cerințe trebuie interpretate în mod strict, astfel încât sfera lor nu poate fi stabilită unilateral de fiecare stat membru fără exercitarea unui control din partea instituțiilor Comunității Europene (Hotărârea Rutili, din 28.10.1975, Hotărârea Bouchereau, din 27.10.1977 și Hotărârea Orfanopoulos și din 29.04.2004).
de la principiul fundamental al liberei circulații a persoanelor fiind de strictă interpretare, măsurile luate în aplicarea art. 27 din directiva 2004/38, pentru a fi justificate, trebuie să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză, neputând fi acceptate motivări care nu sunt direct legate de cazul respectiv sau care sunt legate de considerații de prevenție generală.
În pronunțarea hotărârii preliminare din 10.07.2008, în procedura MAI- Direcția Generală de Pașapoarte B, împotriva lui G, formulată în temeiul art. 234 din CE de Tribunalul Dâmbovița, Curtea Europeană de Justiție a precizat că art. 27 din directiva 2004/38 nu se opune reglementării naționale care permite restrângerea dreptului unui resortisant al unui stat membru de a se deplasa pe teritoriul unui alt stat membru, cu condiția ca, pe de o parte, conduita acestui resortisant să reprezinte o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății, și, pe de altă parte, măsura restrictivă avută în vedere să fie aptă să garanteze realizarea obiectivului pe care îl urmărește și să nu depășească cadrul a ceea ce este necesar pentru atingerea acestuia.
În speță, condițiile mai sus enunțate nu sunt incidente. Simpla calitate de învinuită a pârâtei într-o cauză penală, despre care s-a susținut că a fost săvârșită pe teritoriul Italiei, în temeiul exclusiv al unui denunț, care nu a fost confirmat prin nici un alt mijloc de probă, nu poate constitui temei suficient pentru a considera că prezența pârâtei în Italia constituie o amenințare la adresa siguranței publice a acestui stat, iar măsura ce se solicită a fi luată nu respectă principiul proporționalității cu scopul urmărit, și încalcă astfel dreptul la liberă circulație de care se bucură toți cetățenii Uniunii.
Aceasta cu atât mai mult cu cât pârâta, nefiind condamnată definitiv pentru săvârșirea unei infracțiuni, beneficiază de prezumția de nevinovăție, consacrată atât de dispozițiile art. 6, alin.2 al Convenției europene a drepturilor omului, de art. 23, alin.11 din Constituția României, cât și în art. 48, alin.1 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene.
Pentru aceste considerente, se apreciază că nu sunt incidente prevederile art. 27 din directiva nr. 2004/38/CE, și prin urmare, nu se poate restrânge exercitarea dreptului la liberă circulație pentru pârâtă.
Văzând și dispozițiile art. 296, cod pr. civ. se apreciază că sunt întemeiate criticile formulate de apelanta pârâtă, astfel că se va admite apelul, se va admite apelul, se va schimba sentința civilă în sensul că se va respinge cererea privind restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de intimata domiciliată în comuna,-, jud. D împotriva sentinței civile nr.260 din 29 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul petent DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE B cu sediul în B,-, sect.1.
Schimbă sentința civilă și respinge cererea privind restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Octombrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.-/30.10.2008
Tehn. 7 ex
29.10.2008
Președinte:Oana GhițăJudecători:Oana Ghiță, Gabriela Ionescu
