Restrângerea dreptului la libera circulatie(legea 248/2005). Decizia 6/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- -Legea 248/2005 -
R O ÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 6
Ședința publică din 16 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Surdu Oana
JUDECĂTOR 2: Andrieș Catrinel
Grefier - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVAa fost reprezentat de d-ra procuror
Pe rol judecarea apelului declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte B cu sediul în-, sector 1, B împotriva sentinței nr.997 din 3 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit apelanta și pârâtul intimat Vira.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța constatând apelul în stare de judecată acordă cuvântul la dezbateri.
Reprezentanta Parchetului solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat.
După deliberare,
CURTEA
Asupra apelului de față, constată că prin sentința civilă nr. 997 din 3 octombrie 2007, Tribunalul Botoșani - Secția civilă a respins, ca nefondată, cererea Direcției Generale de Pașapoarte B, de restrângere a exercitării dreptului la libera circulație a pârâtului Vira pentru o perioadă de 3 ani în Ungaria.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență că pârâtul a fost returnat din Ungaria la data de 1.08.2007, ori, începând cu 1.01.2007, data aderării României la Uniunea Europeană, dispozițiile art. 38 lit. "a" și art. 52 din Legea nr. 248/2005 pe care reclamanta și-a întemeiat cererea, nu-și mai găsesc aplicarea.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel reclamanta criticând-o pentru greșita interpretare și aplicare a legii.
În dezvoltarea motivelor, a arătat în esență, că odată cu aderarea României la Uniunea Europeană își încetează aplicabilitatea dispozițiile art. 52 din Legea nr. 248/2005, însă dispozițiile art. 38 lit. "a" rămân aplicabile, cu privire la statul din care pârâtul a fost returnat. Măsura solicitată nu contravine Constituției și nici instrumentelor juridice internaționale privind exercitarea dreptului la libera circulație.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor de apel invocate, Curtea constată că apelul nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Este necontestat că la data de 1.01.2007, data aderării României la Uniunea Europeană, dispozițiile art. 52 din Legea nr. 248/2005, privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, și-au încetat aplicabilitatea.
Cu referire la dispozițiile art. 38 litera " a" din același act normativ, Curtea constată însă că acestea nu sunt în concordanță cu Directiva nr. 2004/38/CE a Parlamentului European și a Comitetului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la libera circulație și ședere a cetățenilor Uniunii Europene și membrilor de familie ai acestora pe teritoriul statelor membre.
Singura condiție impusă de legea internă pentru restrângerea dreptului la libera circulație a cetățenilor români este aceea că persoana în cauză să fi fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat de România cu acel stat, aspect de natură să încalce normele comunitare în materie potrivit cărora, limitarea exercitării dreptului fundamentat al cetățenilor statelor membre la libera circulație poate fi dispusă doar pentru motive de ordine publică, securitate publică sau sănătate publică sub forma refuzului dreptului de intrare pe teritoriul unui stat membru sau prin expulzare.
De precizat că aceste norme comunitate au fost transpuse în legislația română prin nr.OUG 102/2005, astfel încât cetățenilor români, integrați la 1.0l.2007 în Uniunea Europeană, nu li se poate aplica un tratament discriminatoriu în raport cu cetățenii celorlalte state membre ale Uniunii Europene, în ceea ce privește limitările aduse exercitării dreptului la libera circulație în spațiul european.
Față de cele ce preced și prin raportare la dispozițiile art. 20 din Constituția României, Curtea apreciază că dreptul la libera circulație a cetățenilor români în celelalte state membre ale Uniunii Europene poate fi restrâns numai în situațiile expres și limitativ prevăzute de art. 27 din Directiva Comunității Europene nr. 38/2004.
În speță, reclamanta a invocat în susținerea pretențiilor deduse judecății împrejurarea returnării pârâtului din Ungaria la data de 1.08.2007, care nu este suficientă prin ea însăși pentru justificarea luării măsurii solicitate de către instanța română care, în înfăptuirea actului de justiție este ținută să aprecieze necesitatea restrângerii dreptului la libera circulație prin raportarea la ordinea juridică comunitară.
Concluzionând, Curtea apreciază că soluția primei instanțe de respingere a acțiunii este corectă și legală, urmând aom enține prin respingerea ca nefondat a apelului, în temeiul prevederilor art. 296 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte B cu sediul în-, sector 1, B împotriva sentinței nr.997 din 3 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă (dosar nr-).
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 16 ianuarie 2008.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
Dact.
4 ex./8.02.2008
Președinte:Surdu OanaJudecători:Surdu Oana, Andrieș Catrinel
