Reziliere contract. Speta. Decizia 196/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.196/
Ședința publică din 18 februarie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanții, domiciliat în com.S M,-, domiciliat în com. S M,-, domiciliat în com. S M,-, domiciliat în com. S M,-/C, domiciliat în com. S M,-/C și, domiciliată în com. S M,-/C, împotriva deciziei civile nr.141 din 12 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reprezentantul reclamanților recurenți, av. și reprezentanta pârâtei intimate, av., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul a fost declarat și motivat în termen, fiind timbrat cu 607 lei taxă judiciară de timbru (chitanța fila 29) și timbru judiciar în valoare de 2,50 lei, anulat la dosar, iar pârâta intimată a depus întâmpinare și o declarație autentică dată de reclamantul recurent vizând renunțarea la judecată. Se constată, de asemenea, că reprezentantul reclamanților recurenți a depus în copie sentința civilă nr.1629/29.09.2005 a Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, adresa nr.30827/20.12.2007 a, adresa nr.200.015/10 din 19.01.2009 a Postului de Poliție S M, chitanța privind plata taxei judiciare de timbru în valoare de 607 lei, împuternicire avocațială și chitanța privind plata onorariului avocațial.
Se comunică reprezentantului reclamanților recurenți un exemplar din întâmpinare și din declarația autentică dată de reclamantul recurent, iar reprezentantei pârâtei intimate câte un exemplar din înscrisurile depuse de reclamanții recurenți.
Reprezentanții părților declară că nu au cereri de formulat, împrejurare în raport de care instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul reclamanților recurenți susține recursul astfel cum a fost motivat în scris, solicitând admiterea lui, modificarea deciziei atacate, admiterea apelului reclamanților și schimbarea în tot a sentinței pronunțate de instanța de fond în sensul admiterii acțiunii, cu obligarea pârâtei intimate la plata cheltuielilor de judecată. În ceea ce privește declarația de renunțare la judecată dată de reclamantul recurent în fața notarului public, susține că aceasta nu este reală, reclamantul recurent fiind în vârstă și nemaifiind capabil să răspundă la întrebări.
Reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea recursului și menținerea deciziei atacate ca legală și temeinică, pentru considerentele expuse în întâmpinare. Solicită, de asemenea, obligarea reclamanților recurenți la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA,
Prin cererea înaintată la 7 august 2007 la Judecătoria Odorheiu Secuiesc, reclamanții și, au chemat în judecată pe pârâta, solicitând rezilierea contractului de întreținere autentic încheiat la data de 15.09.2003, restabilirea situației anterioară de carte funciară asupra imobilului situat în comuna S M, jud.H, înscris în CF 1137 S M, pe numele reclamanților, cu obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.
În susținerea acțiunii, reclamanții au relevat că în baza contractului de întreținere menționat pârâtei i s-a transmis dreptul de proprietate asupra imobilului sus indicat, aceasta având obligația de a întreține pe reclamanți pe tot timpul vieții acestora, asigurându-le alimentație, îmbrăcăminte, asistență medicală, etc. Că, pârâta și-a îndeplinit obligațiile contractuale doar o scurtă perioadă de timp, respectiv până în luna iunie 2007, după care din considerente de ordin obiectiv nu a mai acordat nicio întreținere reclamanților care fiind oameni în vârstă au fost nevoiți să apeleze la ajutorul altor persoane.
Prin sentința civilă nr.206/14.02.2008 a Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, s-a respins ca nefondată acțiunea civilă promovată de reclamanți, soluție menținută ca legală și temeinică prin decizia civilă nr.141 din 12 noiembrie 2008 Tribunalului Harghita, care a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul și de defuncta prin moștenitorii legali AdB., și.
Pentru a statua astfel, instanța de apel a reținut că, în drept, contractul de întreținere este un contract prin care una dintre părți înstrăinează un bun imobil altei părți care se obligă să-i asigure întreținere pe tot timpul vieții și să o înmormânteze potrivit obiceiului locului. Codul civil nu cuprinde dispoziții speciale cu privire la acest contract, astfel că potrivit art.1020-1021 din cod, se poate cere rezoluțiunea contractului de întreținere în caz de neexecutare imputabilă din partea uneia dintre părți.
Conform practicii judiciare în materie și doctrinei de specialitate, rezilierea contractului de întreținere se poate dispune numai dacă din culpa debitorului întreținerii, cele îndreptățit nu a primit întreținerea, nu și în situația în care creditorul întreținerii refuză nejustificat a beneficia de întreținerea ce i se cuvine.
Din probele administrate în cază, a rezultat fără echivoc faptul că pârâta nu se află în culpă pentru neîndeplinirea clauzelor contractuale, reclamanții (părinții pârâtei) refuzând din vara anului 2007 să mai primească întreținerea, ca urmare a intervenției unui alt copil de al lor, fapt ce a generat numeroase conflicte între părți. Instanța de apel a mai reținut cu privire la conduita pârâtei că aceasta a fost determinată de atitudinea și comportamentul reclamanților, care au refuzat în cele din urmă întreținerea, interzicând pârâtei accesul în casa acestora. În fine, s-a considerat nefondată pretenția reclamanților cu privire la restituirea sumelor ridicate de pârâtă din conturile lor, aspect ce excede limitele procesului civil de față și, care, nu a fost dovedit în cauză.
Împotriva deciziei civile menționate, reclamantul și moștenitorii legali ai defunctei, au înaintat în termen legal recurs conform art.301 pr.civ. solicitând modificarea în tot a acesteia, în sensul admiterii apelului declarat și schimbării în tot a soluției instanței de fond, în sensul admiterii acțiunii civile principale, având petitele sus indicate.
În drept, recurenții nu au făcut referire la nici unul din motivele de casare sau de modificare, prev. de art.304 pr.civ. relevând că starea de fapt reținut de instanța de fond precum și cea de apel nu este conformă cu probele administrate în cauză. S-a apreciat de către recurenți faptul că hotărâre atacată se întemeiază pe o greșeală gravă de fapt, decurgând dintr-o eronată apreciere a probelor administrate, context în care ar fi incident vechiul motiv de modificare prev. de art.304 pct.11 pr.civ. care însă a fost abrogat prin art.I pct.112 din OUG nr.138/2000.
de cele de mai sus, din analiza memoriului de recurs formulat, reiese că pârâta și-a îndeplinit obligațiile contractuale doar până în vara anului 2007, când vizita foarte rar pe reclamanți, le aducea mâncare alterată și și-a însușit din conturile părinților suma de 94.000.000 ROL. Că, începând cu data de 10 iulie 2007 pârâta nu a mai acordat nicio întreținere părinților, mai ales în contextul în care mama acesteia s-a îmbolnăvit grav, după care la scurt timp a decedat. La acest eveniment deși a participat la înmormântare, nu a contribuit cu nicio sumă de bani la cele necesare înmormântării, lăsând totul în seama celorlalți copii ai reclamanților.
În opinia recurenților, probele administrate în cauză infirmă susținerile cuprinse în hotărârea atacată, în sensul că reclamanții au refuzat întreținerea acordată de pârâtă, căreia i s-a interzis accesul în locuința lor, fiind influențați de un alt copil, considerat nedreptățit de încheierea actului de întreținere. Celelalte mențiuni făcute în cererea de recurs a reclamanților nu fac referire decât la starea de fapt "reală" în opinia lor și greșit reținută atât de către instanța de fond cât și de cea de apel.
Recursul dedus judecății este nefondat pentru considerentele ce succed:
Contractul de întreținere fiind un contract sinalagmatic, creditorul întreținerii are dreptul să ceară, în justiție, în temeiul art.1021 Cod civil, fie rezoluțiunea contractului, fie transformarea obligației de întreținere în despăgubiri echivalente, potrivit art.1075 Codul civil, în cazul în care debitorul întreținerii nu-și îndeplinește, din cauza unor împrejurări ce-i sunt imputabile, obligațiile asumate.
În principiu, în domeniul contractelor sinalagmatice, ca efect al rezoluțiunii, prestațiile părților urmează a fi restituite.
Însă, în ipoteza în care creditorul întreținerii se află, în culpă, refuzând din motive nejustificative primirea întreținerii, el nu va fi îndreptățit a obține rezoluțiunea contractului de întreținere, întrucât sancțiunea rezoluțiunii nu poate fi aplicată debitorului care nu are o culpă.
În speța dedusă judecății, din probele administrate în cauză a rezultat fără echivoc, împrejurarea că până în vara anului 2007 pârâta și-a îndeplinit obligațiile de întreținere față de reclamanți, care erau mulțumiți de prestația acesteia. Acest aspect a rezultat din însăși interogatoriul luat reclamanților în fața primei instanțe, aceștia manifestându-și intenția ca pârâta să continue întreținerea lor și relevând că pârâta le-a gătit mâncare, a efectuat menajul casnic, le-a cumpărat medicamente și îi vizita foarte des la domiciliul lor.
Raporturile dintre părți au devenit tensionate în luna iulie 2007, când fiul reclamanților a depus o plângere la poliția locală din care rezultă că pârâta a sustras o sumă considerabilă de bani din contul părinților ei, pe care și-a însușit-o pe nedrept. În pofida celor menționate, pârâta a continuat să execute contractul de întreținere față de părinții săi, însă la finele lunii iulie 2007 i s-a interzis categoric accesul în locuința reclamanților, după care la scurt timp s-a promovat acțiunea în reziliere a contractului de întreținere.
Conduita pârâtei a fost determinată așa dar, de atitudinea și comportamentul reclamanților, care au refuzat în cele din urmă întreținerea, în urma demersurilor făcute de un fiu de al lor.
În altă ordine de idei, prima instanță precum și cea de apel în mod legal au statuat că pretențiile formulate ulterior de către reclamanți privind restituirea sumelor ridicate de pârâtă din conturile lor este nefondată, neexistând la dosar nicio probă în acest sens pertinentă și concludentă. Contractul de întreținere fiind un contract aleatoriu, nici pârâta nu putea să pretindă restituirea valorii întreținerii prestată reclamanților.
Față de cele ce preced, recursul declarat de către moștenitorii legali au defunctei urmează a fi respins ca nefondat, neexistând nici un motiv legal care să conducă la rezoluțiunea contractului de întreținere din 15 septembrie 2003 încheiat între pârâtă și părinții acesteia. Totodată prin recursul declarat, recurenții nu au făcut referire la nici unul din motivele de casare sau de modificare prev. de art.304 pr.civ. limitându-se a relevat faptul că instanțele de judecată au reținut o stare de fapt greșită, ca efect a aprecierii eronate a probelor administrate în cauză.
Cât privește recursul declarat de reclamantul se constată că prin declarația autentică de la fila 19 dosar curte, acesta a renunțat la judecată, urmând a se lua act de aceasta conforma art.246 coroborat cu art.316 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de renunțarea reclamantului, domiciliat în comuna S M,-, județul H, la judecarea recursului declarat împotriva deciziei civile nr.141 din 12 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
Respinge ca nefondat recursul declarat de AdB. domiciliat în comuna S M, str.- mr.553, domiciliat în comuna S M-, și domiciliați în comuna S M,-/C, județul H, în calitate de moștenitori ai defunctei, împotriva aceleiași sentințe.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată, azi, 18 februarie 2009, în ședință publică.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 exp.
23.03.2009.
Jud.fond:
Jud.apel: -B,
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
