Reziliere contract. Speta. Decizia 2765/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2765/R/2009
Ședința publică din 27 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Ioan Daniel Chiș
JUDECĂTORI: Ioan Daniel Chiș, Anca Adriana Pop
-- -
GREFIER: -
S-au luat în examinare recursul declarat de reclamantul CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI și recursul declarat de pârâta - împotriva deciziei civile nr. 69 din 19 martie 2009 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, având ca obiect reziliere contract.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul reclamantului recurent, avocat și reprezentanta pârâtei recurente, avocat, lipsă fiind pârâta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termen legal și au fost comunicate părților.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentanta pârâtei recurente arată că reclamantul recurent este Consiliul Local al Comunei din județul M și nu Consiliul Local al Comunei, cum greșit s-a menționat în cuprinsul încheierii ședinței publice din 30 octombrie 2009.
Instanța în temeiul art. 281 alin. 1.pr.civ. dispune îndreptarea erorii materile strecurate în cuprinsul încheierii ședinței publice din 30 octombrie 2009, în sensul că reclamantul recurent este Consiliul Local al Comunei din județul M și nu Consiliul Local al Comunei, cum greșit s-a menționat.
Instanța, din oficiu, invocă un motiv de ordine publică în recurs, respectiv aspectul privind competența primei instanțe în soluționarea cauzei, având în vedere că obiectul litigiului se referă la un act administrativ, iar Legea nr. 219/1998 modificată prevede competența în primă instanță a Secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Maramureș. Pune
în discuția părților acest motiv de ordine publică în recurs.
Reprezentantul reclamantului recurent arată că prezenta cauză este de natură civilă, pentru că nu vizează un bun al unității administrativ teritoriale, ci un bun privat, astfel că în speță este vorba de un contract civil.
Reprezentanta pârâtei recurente arată că în speță este vorba de un contract civil, iar instanța competentă a soluționa litigiul în primă instanță este Judecătoria Baia Mare, așa cum corect s-a stabilit și la instanța de apel.
Reprezentanții părților arată că nu au de formulat alte cereri sau excepții de invocat.
Nefiind de formulat alte cereri sau excepții de invocat, Curtea după deliberare, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentanților părților asupra celor două recursuri declarate în cauză.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului declarat de reclamant așa cum este formulat, modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii recursului și respingerea cererii reconvenționale a pârâtei, cu cheltuieli de judecată, pentru motivele dezvoltate pe larg în memoriul de recurs, pe care le susține oral.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului declarat de pârâtă, modificarea în parte a deciziei recurate, în sensul respingerii apelului declarat de Consiliul Local al com. prin primar și a menținerii ca temeinică și legală a sentinței civile nr. 2172/26.04.2007 a Judecătoriei Baia Mare, pentru motivele dezvoltate pe larg în memoriul de recurs, pe care le susține oral. Cu privire la recursul declarat de reclamantul Consiliul Local al com., solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, pentru motivele arătate prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei.
În ce privește motivele referitoare la starea de fapt, instanța aduce la cunoștință reprezentanților părților că le va reține ca fiind inadmisibile.
În replică, reprezentantul reclamantului recurent arată că aspectele referitoare la probe nu cuprind critici care să se refere la art. 304 pct. 5.pr.civ. iar probațiunea administrată în apel este cea solicitată prin motivele de apel. Arată că, pentru ceea ce pârâta solicită a fi despăgubită, aceasta nu a avut la bază o autorizație de construire, ci a făcut totul pe cheltuiala sa, fără autorizație de construire. De asemenea, arată că odată cu încetarea concesionării, bunurile de retur revin gratuit în proprietatea concedentului.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2172 din 26.04.2007 a Judecătoriei Baia Mare, s-a admis acțiunea civilă formulată și precizată de către reclamantul Consiliul Local al Comunei, prin primar, în contradictoriu cu pârâta.
S-a admis cererea reconvențională formulată de către pârâta, și, în consecință s-a constatat nulitatea absolută a contractului de concesiune nr. 1488 din 09.04.2003 încheiat între concedentul Consiliul Local al comunei, pe de o parte, și concesionara, pe de altă parte, având ca obiect terenul în suprafață de 2 ha și 6.900 mp, înscris în CF 2028, nr. topo. 1016/2/b/1/7.
S-a dispus rectificarea CF 2028 în sensul radierii înscrisurilor de sub1din partea a III-a a acestei cărți funciare.
A fost obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 409.538 RON cu titlu de despăgubiri, precum și dobânda legală aferentă calculată de la data rămânerii definitive a prezentei și până la achitarea integrală a debitului.
A fost obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 5.884,2 lei cheltuieli de judecată.
În urma administrării probatoriului în cauză, instanța a reținut următoarele:
Prin contractul de concesiune nr. 1488 din 09.04.2003, reclamantul, în calitate de concedent, a transmis pârâtei, în calitate de concesionar, pentru o perioadă de 49 de ani, dreptul și obligația de exploatare a terenului în suprafață de 2,69 ha, înscris în CF 2028, nr. topo. 1016/2/b/1/7 - aflat în proprietatea privată a Comunei.
Conform Legii nr. 219/1998, modificată, calitatea de concedent în numele comunei o are consiliul local pentru bunurile proprietate publică ori privată a comunei, concesionarea aprobându-se prin hotărâre a consiliului comunal.
În speță, prin Hotărârea nr. 57 din 11.10.2002 a Consiliului Local al comunei s-a aprobat concesionarea prin licitație publică deschisă cu strigare directă, fără preselecție, a suprafeței de 2,6971 ha teren proprietate privată a Comunei, situat în localitatea, zona numită " ", înscris în CF 150, nr. topo. 1016/2/b/1/7, în vederea construirii unui târg auto conform Planului urbanistic de detaliu aprobat prin Hotărârea nr. 56 din 11.10.2002 a Consiliului Local.
Contractul de concesionare arătat s-a realizat prin încredințare directă pârâtei.
Art. 15 din Legea nr. 50/1991, republicată, reglementează strict situațiile în care terenurile destinate construirii se pot concesiona fără licitație publică, pârâta neîncadrându-se în vreuna din aceste situații.
Mai mult, potrivit art. 26 din Legea nr. 219/1998 nemodificată, procedura de negociere directă este aplicabilă în cazul în care licitația publică nu a condus la desemnarea unui câștigător.
Așadar, contractul de concesiune încheiat cu pârâta prin încredințare directă este lovit de nulitate absolută, fapt pentru care instanța a admis acțiunea formulată și a constatat nulitatea acestui contract, iar în baza art. 36 pct. 1 din Legea nr. 7/1996, a dispus rectificarea CF 2028 în sensul radierii înscrierilor de sub C1 din partea a III-a a acestei cărți funciare, actul în temeiul căruia s-a efectuat această înscriere nefiind valabil.
Pârâta, în baza acestui contract de concesiune și a Autorizației de construire nr. 64 din 01 iulie 2003 emisă de Primăria Comunei, a efectuat o serie de investiții pe terenul respectiv.
Aceste investiții au fost constatate de către expert și Tarța prin expertizele efectuate în cauză, ele constând în următoarele: birou; clădire anexă; grup sanitar; puț; platformă balastată; împrejmuire; fundații clădire; drenuri; racord electric; iluminat curte; racord apă; plantații afin; plantații măr.
Aceste lucrări au fost prevăzute în avizat de Consiliul Județean
D-l expert a evaluat aceste investiții la valoarea totală de 157.300 lei, în schimb d-l expert Tarța a evaluat investițiile la valoarea totală de 409.538 lei.
Având în vedere faptul că d-l expert Tarța a indicat distinct coeficienții de actualizare a prețurilor pentru fiecare investiție, aplicând metoda valorii de înlocuire (având la bază prețurile din 1965), ținând seama și de gradul de uzură, precum și valorile din catalogul "Evaluarea rapidă a clădirilor și construcțiilor" - ediția 2006, instanța a apreciat valoarea indicată de acesta ca fiind cea reală.
Având în vedere faptul că patrimoniul Comunei s-a mărit prin aceste investiții pe seama patrimoniului pârâtei, pentru a nu se îmbogăți fără justă cauză, instanța a obligat pe reclamant să plătească pârâtei suma de 409.538 lei cu titlu de despăgubiri, precum și dobânda legală aferentă calculată de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea integrală a acestui debit, admițând astfel cererea reconvențională care, potrivit art. 17 Cod procedură civilă, se judecă de instanța competentă să judece cererea principală.
Împotriva sentinței a declarat recurs, recalificat în apel, reclamantul Consiliul Local al comunei.
Prin decizia civilă nr. 69/A din 19.03.2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș, s-a admis în parte apelul declarat de reclamant sentința a fost schimbată în parte în sensul că reclamantul a fost obligat la plata sumei de 222.230 lei cu titlu de despăgubiri, cu dobânda legală aferentă calculată de la data rămânerii definitive a sentinței și până la achitarea integrală a debitului.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Intimata, a fost obligată la plata sumei de 786,4 lei onorar expertiză către experta.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a constatat următoarele:
La solicitarea apelantei s-a încuviințat efectuarea unei noi expertize în cauză având ca obiect evaluarea lucrărilor efectuate de intimată, a materialelor folosite și a manoperei, pe terenul care a făcut obiectul contractului de concesiune.
Tribunalul a încuviințat efectuarea unei noi expertize, argumentat de diferența mare de calcul care rezultă din cele două expertize la instanța de fond. Astfel, în timp ce expertul a evaluat contravaloarea investițiilor la suma de 157.300 lei, expertul Tarța a evaluat investițiile la valoarea de 409.538 lei.
Intimata a depus la dosar o expertiză extrajudiciară în care valoarea investițiilor efectuate de intimată s-a ridicat la suma de 421.238 lei.
Tribunalul a constatat că expertiza efectuată în apel, la cererea apelantului reflectă cel mai obiectiv lucrările care s-a efectuat pe teren, ce investiții s-au făcut, care a fost costul acestora și contravaloarea manoperei.
Valoarea investițiilor constând în birou, magazie, grup sanitar, platforma betonată, fundație construcție, puțuri forate, împrejmuire, racord electric și iluminat, umplutură balast, stâlpi reclamă se ridică la suma de 188.980 lei.
Experta a stabilit că valoarea de circulație a construcțiilor și utilităților este aceeași cu valoarea tehnică.
Intimata a formulat mai multe obiecțiuni la expertiză.
Referitor la evaluarea pomilor plantați la prețul de achiziție, suma rezultată se ridică la 3.480 lei. au fost evaluați la valoarea de plantare și întreținere rezultând 3.740 lei, valoarea totală a livezii fiind de 6.540 lei, în calculul normelor de muncă s-a ținut cont de tehnic de muncă TM.
În anul 2007, livada a intrat pe rod, iar în 2008 aceasta nu a fost îngrijită datorită faptului că părțile au fost în litigiu.
S-a constatat că toate lucrările efectuate au fost necesare și utile și au dus la mărirea patrimoniului apelantului, ceea ce justifică achitarea contravalorii acestora. Totalizând suma rezultată din calculul investițiilor cu cea de 6.540 lei reprezentând întreținere livadă, plantare pomi, suma de ridică la 222.230 lei.
Față de reținerile de mai sus, tribunalul a admis apelul în parte, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantul Consiliul Local al comunei și pârâta.
Reclamantul Consiliul local al comunei a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii cererii reconvenționale a pârâtei.
În motivarea recursului a arătat că în decizia dată Tribunalul Maramureș nu s-a pronunțat asupra solicitării reclamantului privind compensarea valorilor despăgubirilor dintre cele două părți. nu și-a achitat obligațiile privind plata redevenței decât pe o perioadă de 3 ani din cei peste 4 ani în care a fost în ființă contractul, plus dobânda aferentă.
Pe lângă neîncasarea redevențelor Consiliul local a fost prejudiciat prin nepunerea în valoare a terenului respectiv, con cedentul a fost lipsit pe perioada neîncasării redevenței de folosința terenului concesionat, valoarea terenului ridicându-se la suma de 1500 Euro/ar, sumă cu care Consiliul local ar fi putut vinde terenul.
Mai arată că instanța nu a avut în vedere faptul că concedentul, Consiliul local, în urma rezilierii acelui contract, este obligat pentru apune terenul în situația inițială, să cheltuiască o sumă considerabilă, sumă care ar acoperi obținerea autorizațiilor de demolare, demolarea efectivă a construcțiilor improprii și neterminate, deci inutile pe acest teren.
Instanța a omis să se pronunțe și asupra capătului de cerere privind plata cheltuielilor de judecată, iar cu privire la suma de 188.980 lei și la obiectivele care se pretind a fi fost realizate, Consiliul local a solicitat să se depună acte doveditoare, respectiv facturi, avize, care să confirme cheltuielile efectuate de pârâtă.
Arată că în conformitate cu Legea nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor, art. 29 prevede că la expirarea termenului de concesiune, concesionarul este obligat să restituie, în deplină proprietate, liber de orice sarcină, bunul concesionat, inclusiv investițiile realizate, în conformitate cu prevederile contractului de concesiune.
Pârâta, prin recursul declarat a solicitat admiterea acestuia, modificarea în parte a deciziei în sensul respingerii apelului declarat de Consiliul Local.
În motivarea recursului a arătat că cea de a doua expertiză efectuată la fond nu a fost contestată de către reclamant, singurele critici aduse acesteia au fost în legătură cu neconvocarea reclamantului pentru desfășurarea expertizei, dar din actele depuse de expert rezultă că acesta a fost convocat.
Potrivit dispozițiilor art. 212 alin. 2.proc.civ. expertiza contrarie va trebui cerută motivat, la primul termen după depunerea lucrării, cerere care nu s-a efectuat.
Referitor la excepția anulării apelului ca netimbrat, arată că prezenta cauză are ca obiect acțiune în obligare la despăgubiri rezultând din constatarea nulității unui contract și justificate ca îmbogățire fără justă cauză, astfel că se impune obligarea apelantei la plata taxei de timbru.
Deși s-au efectuat mai multe expertize, instanța s-a oprit asupra expertizei efectuate în apel d e către n și a valorii stabilite prin această lucrare, neaducând argumente convingătoare care să întărească concluzia la care a ajuns, respectiv că această lucrare este cea mai obiectivă.
Consideră că decizia tribunalului nu este legală nici cu privire la obligarea pârâtei la plata onorariului expert, în sumă de 786,4 lei, reprezentând contravaloarea completării la raportul de expertiză, având în vedere că pentru completarea acesteia nu a fost nevoie de același volum de muncă, necesitatea completării datorându-se superficialității cu care experta a efectuat lucrarea de expertiză.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, Curtea de Apel urmează să admită recursul pentru următoarele considerente:
Dispozițiile coroborate ale art. 1 și 6 din Legea nr. 29/1990, în vigoare la data de 05.01.2004 când a fost înregistrată acțiunea, fiind abrogată doar prin Legea nr. 554/2004 publicată în Monitorul Oficial nr. 1154/07.12.2004, prevedeau că acțiunile prin care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, recunoscute de lege, printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorități administrative de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, se judecă de către secția de contencios administrativ a tribunalului sau a curții de apel.
Aceste dispoziții trebuie coroborate cu cele ale art. 135 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 care dispunea că "Ca urmare a exercitării controlului asupra legalității actelor adoptate sau emise de autoritățile administrației publice locale ori județene, precum și de președintele consiliului județean, prefectulpoate ataca în fața instanței de contencios administrativaceste acte în termen de 30 de zile de la comunicare, dacă le consideră ilegale, după îndeplinirea procedurii prevăzute la art. 50 alin. (2), cu excepția celor de gestiune curentă. "
Or, contractul de concesiune este un act emis sau adoptat de o autoritate a administrației publice locale și prin urmare poate fi atacat în fața instanței de contencios administrativ iar competența nu se schimbă după cum actul este atacat de prefect sau de o persoană fizică, în susținerea acestui argument venind și dispozițiile art. 1 și 6 din Legea nr. 29/1990 invocate mai sus.
Ca un argument suplimentar sunt dispozițiile art. 27 2 din Legea nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor introdus doar prin Legea nr. 528/25.11.2004 "Actele emise cu încălcarea prevederilor prezentei legi pot fi atacate pe cale administrativă și/sau în justiție. Autoritatea contractantă este competentă să soluționeze contestațiile înaintate pe cale administrativă. Acțiunea în justiție se introduce la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul autorității contractante. Împotriva hotărârii tribunalului se poate declara recurs la secția de contencios administrativ a curții de apel". De notat că Legea nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor a fost abrogată prin nr.OUG 34/2006 care la rândul ei prevede competența instanței de contencios administrativ în ce privește contractele de concesiune, la art. 256 alin. 11, art. 283 și art. 286.
Față de cele menționate anterior și în temeiul prevederilor art. 304 pct. 3 Cod procedură civilă cât și al art. 312 alin. 3 și 6, art. 299 alin. 1 și art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă, curtea urmează să admită recursul declarat de recursurile declarate de reclamantul CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI și respectiv, de pârâta - împotriva deciziei civile nr. 69/A/ din 19 martie 2009 Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o va casa în întregime și rejudecând, va admite apelul declarat de reclamantul CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI în contra sentinței civile nr. 2172/26.04.2007 a Judecătoriei Baia Mare, pronunțată în dosar civil nr. 190/2004, pe care o va anula în tot și va trimite cauza pentru competentă soluționare în primă instanță la Tribunalul Maramureș, secția de contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamantul CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI și respectiv, de pârâta - împotriva deciziei civile nr. 69/A/ din 19 martie 2009 Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o casează în întregime și rejudecând, admite apelul declarat de reclamantul CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI în contra sentinței civile nr. 2172/26.04.2007 a Judecătoriei Baia Mare, pronunțată în dosar civil nr. 190/2004, pe care o anulează în tot și trimite cauza pentru competentă soluționare în primă instanță la Tribunalul Maramureș, secția de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 27 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Ioan Daniel Chiș, Anca Adriana Pop
--- - --- - -- -
GREFIER
-
de, dactilografiat de Sz.
În 4 ex. la data de 10.12.2009
Judecător fond - - Judecătoria Baia Mare
Judecători apel -, - Tribunalul Maramureș
Președinte:Ioan Daniel ChișJudecători:Ioan Daniel Chiș, Anca Adriana Pop
