Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 2768/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2768/R/2009
Ședința publică din 27 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioan Daniel Chiș
JUDECĂTORI: Ioan Daniel Chiș, Anca Adriana Pop
-- -
GREFIER: -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții și -, împotriva deciziei civile nr. 84/A din 31 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, privind și pe pârâtul intimat, având ca obiect grănițuire - revendicare și despăgubiri.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul reclamanților recurenți, avocat, din Baroul Maramureș, cu împuternicire avocațială la 6 din dosar, lipsă fiind pârâtul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentantul reclamanților recurenți depune la dosar chitanța care atestă plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 23 lei și timbru judiciar în valoare de 0,30 lei, recursul fiind astfel legal timbrat.
Reprezentantul reclamanților recurenți arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Curtea, din oficiu, pune în discuția părții prezente inadmisibilitatea acelor motive de recurs care se referă la netemeinicia hotărârii recurate.
Nefiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantului reclamanților recurenți în susținerea recursului.
Reprezentantul reclamanților recurenți solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în totalitate a hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii reclamanților așa cum a fost formulată în scris, iar în ceea ce privește cererea reconvențională, solicită respingerea acesteia ca prescrisă, inadmisibilă și apoi ca nefondată, cu obligarea pârâtului intimat la plata cheltuielilor de judecată în toate cele trei grade de jurisdicție, precizând că în recurs nu solicită onorariu avocațial. Susține oral motivele de recurs formulate în scris.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 548/26.03.2007 a Judecătoriei Sighetu Marmațieis-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții ȘI -, împotriva pârâtului; s-a admis cererea reconvențională formulată de pârât și, în consecință, s-a stabilit linia despărțitoare dintre terenul proprietatea reclamanților, înscris în CF nr. 14339 nr. top. 6044/9/1 și terenul pârâtului, deținut în baza titlului de proprietate nr. 45616/15/6.02.2003, pe aliniamentul 4- 5", conform schiței din anexa 3 la raportul de expertiză întocmit de ing.; s-au respins cererile reclamanților privind obligarea pârâtului la a preda în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de 314 mp. din nr. top. 6044/9/1; la a-i despăgubi pe reclamanți cu contravaloarea folosinței acestei suprafețe pe ultimii 3 ani; a fost respinsă cererea de a îndreptăți pe reclamanți să mute gardul de pe linia de hotar dintre cele două terenuri pe mejda reală; s-a dispus rectificarea CF nr. 14339 nr. top. 6044/9/1, în sensul radierii din acest nr. top. a suprafeței de 446 mp. delimitată între punctele 4-a-b-5"-4, cu repunerea în situația anterioară de CF; au fost obligați reclamanții, în solidar, să plătească pârâtului 250 lei cheltuieli de judecată și s-au compensat celelalte cheltuieli de judecată.
În considerentele sentinței s-a arătat că reclamanții sunt proprietari ai casei și terenului în suprafață de 8140, situat în S M, str. - înscris în CF nr. 14339 nr. top. 6044/9/1 (în suprafață de 503 mp.) nr. top. 6044/10 (în suprafață de 1439 mp.), nr. top. 6044/11 (în suprafață de 1439 mp.), nr. top. 6044/12 (în suprafață de 1439 mp.), nr. top. 6044/13 (în suprafață de 1439 mp.) și nr. top. 6044/16 (în suprafață de 1881 mp.).
Potrivit constatărilor expertizei întocmită în cauză de ing., reclamanții dețin o suprafață de 8308 mp.
Reclamanții și-au înscris în CF dreptul de proprietate în baza sentinței civile nr. 1057/1993 a Judecătoriei Sighetu Marmației, prin care s-a constatat că aceștia au dobândit prin cumpărare terenul înscris în CF nr. 669 nr. top. 6044/9; 6044/10;6044/11; 6044/12;6044/13 și CF nr. 8359 nr. top. 6044/14 în suprafața totală de 18.210 mp.
Însă, potrivit expertizei, suprafața în CF a acestor numere top în momentul întabulării era de doar 9576 mp. deoarece, în momentul pronunțării sentinței, nr. top. 6044/14 din CF nr. 8359 nu mai există, fiind dezmembrat în nr. top. 6044/15 și 6044/16 încă din anul 1974, dezmembrarea fiind deja operată în CF, astfel că nu există concordanță între datele de CF și această sentință. Aferent acestei sentințe a fost întocmită schița de dezmembrare 488/1894, prin care reclamanților le revine o suprafață de 8640 mp. suprafață ce nu se regăsește în sentință.
Expertul a arătat că terenul aflat în folosința pârâtului are suprafața măsurată de 3863, pârâtul fiind pus în posesie în baza titlului de proprietate nr. 45616/15/6.02.2003, până la limita proprietății reclamanților, pe care aceștia au amplasat gardul existent.
De asemenea, a rezultat din expertiză, că lățimea terenurilor părților din schița de dezmembrare diferă față de lățimile reale măsurate în teren, expertul concluzionând că nu se poate stabili linia de mejdă după schița de dezmembrare, aceasta fiind eronată.
Acesta a mai arătat că, în situația dată, linia de mejdă dintre terenurile părților este cea actuală, aflată pe aliniamentul 4-5, conform schiței din anexa 3 la raportul de expertiză.
În consecință, văzând că pârâtul nu deține vreo suprafață de teren din proprietatea reclamanților, instanța a respins cererea de revendicare.
În privința cererii de stabilire a liniei despărțitoare, instanța a admis-o raportat la dispozițiile art. 584.civ. linia de mejdă între terenurile părților aflându-se pe aliniamentul 4-5, pe care există gard montat de reclamanți, astfel respectându-se punerea în posesie a pârâtului în baza titlului de proprietate, care nu a fost atacat.
Ca urmare a respingerii cererii în revendicare formulată de reclamanți, a fost respinsă și cererea pentru acordarea de despăgubiri, în privința cererii de mutare a gardului pe linia de mejdă, instanța constatând că aceasta a rămas fără obiect, deoarece mejda a fost stabilită pe aliniamentul pe care este montat gardul.
Raportat la cele de mai sus, acțiunea reclamanților a fost admisă în parte.
Cu privire la cererea reconvențională, instanța a reținut că, potrivit concluziilor expertizei, suprafața de 446 mp. delimitată între punctele 4-a-b-5-4 (linia a-b fiind trasată în funcție de schița de dezmembrare nr. 488/1994) deși se află dincolo de gardul montat de reclamanți este înscrisă în CF nr. 14339 nr. top. 60044/9/1, astfel că împreună cu această suprafață reclamanții dețin 8754 mp. față de suprafața înscrisă de 8140 mp.
Cum pârâtul a fost pus în posesie până la gardul despărțitor și pe această suprafață, instanța a considerat cererea de rectificare a CF ca fiind întemeiată, admițând cererea reconvențională formulată de pârât.
În temeiul dispozițiile art. 274-276.proc.civ. reclamanții au fost obligați să plătească pârâtului 250 lei cheltuieli de judecată, celelalte cheltuieli urmând a fi compensate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții și, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună schimbarea în tot a hotărârii, în sensul admiterii acțiunii introductive de instanță, cu cheltuieli de judecată în ambele grade de jurisdicție.
În motivarea cererii de apel, astfel cum a fost ea precizată, s-a invocat, pe cale de excepție, excepția tardivității și cea a inadmisibilității cererii reconvenționale. În ceea ce privește excepția tardivității, s-a arătat că în conformitate cu dispozițiile art. 38 din Legea nr. 7/1996, acțiunea în rectificare, întemeiată pe nevalabilitatea înscrierii, a titlului ce a stat la baza acesteia sau pe greșita calificare a dreptului înscris, se prescrie în termen de trei ani față de terțele persoane care și-au înscris un drept real, dobândit prin act juridic cu titlu oneros și cu bună-credință, întemeindu-se pe cuprinsul cărții funciare. Termenul începe să curgă de la data înregistrării cererii de înscriere formulată de dobânditorul nemijlocit al dreptului a cărui rectificare se cere.
În cazul apelanților, aceștia s-au întabulat în anul 1994, astfel că termenul de prescripție prevăzut de lege s-a împlinit în anul 1997.
În ce privește excepția inadmisibilității cererii reconvenționale, în conformitate cu dispozițiile art. 35 indice 1 din Legea nr. 7/1996, rectificarea cărților funciare se poate cere atunci când cuprinsul cărții funciare nu corespunde cu situația juridică reală. În aceste condiții, în măsura în care se arată în cererea reconvențională că reclamanții s-au întabulat ilegal în baza unui titlu de proprietate (contract de vânzare-cumpărare) afectat de nulitate, este inadmisibil ca intimații să formuleze un petit doar pentru rectificarea cărții funciare fără a solicita anularea parțială a contractului de vânzare cumpărare (sentința civilă de validare) sau a titlului de proprietate al autorilor.
Pe fondul cauzei s-a arătat că, în raportul de expertiză, inginerul expert propune stabilirea liniei despărțitoare dintre terenurile proprietatea reclamanților și a intimatului-pârât pe linia actuală a gardului, fără a ține seama de faptul că reclamanții dețin o suprafață de 582 mp. în minus față de cât sunt îndreptățiți conform cărții funciare.
De asemenea, expertul nu identifică în întregime suprafața de 18210 mp. cât măsoară nr. topo. 6044/14, pentru a putea stabili cu certitudine cine deține această suprafață de teren, având în vedere că intimatul-pârât deține doar o parte din cota de din terenul înscris în CF nr. 6669 și CF nr. 8359. În acest caz, expertul face o măsurătoare pur formală, luând cote aproximative, având în vedere că terenul nu este împrejmuit.
Numai dacă se rezolvă printr-o contraexpertiză toate aceste aspecte esențiale se poate stabili cu certitudine dacă acțiunea reclamanților este sau nu întemeiată. Se poate observa, însă, că expertul nu răspunde în raportul său la toate obiectivele pe care le-au formulat și pe care instanța le-a considerat utile și pertinente cauzei, motiv pentru care se impune efectuarea unei contraexpertize în apel.
Instanța de fond își bazează hotărârea pe concluziile din raportul de expertiză, conform cărora nu există concordanță între datele de carte funciară și sentința civilă nr. 1057/1993 a Judecătoriei Sighetu Marmației, în temeiul căreia reclamanții și-au înscris dreptul de proprietate în cartea funciară asupra terenului înscris în CF nr. 6669, nr. top. 6044/9, 6044/10, 6044/11, 6044/12, 6044/13 și în CF nr. 8359, nr. top. 6044/14 în suprafață totală de 18.210 mp. cu titlu de cumpărare. Apelanții au dobândit prin cumpărare de la moștenitorii proprietarului tabular, doar cota de parte din suprafața totală a terenului.
Din măsurătorile efectuate de inginerul expert rezultă că suprafața de teren deținută de aceștia măsoară 8308 mp.
Cu toate acestea, instanța a reținut că, potrivit concluziilor expertizei, suprafața de 446 mp. delimitată de punctele 4-a-b-5-4, deși se află dincolo de gardul montat de apelanți, este înscrisă în CF nr. 14339, nr. top. 6044/9/1, astfel că împreună cu această suprafață dețin 8754 mp. față de suprafața înscrisă de 8140 mp. Dar dacă expertul spune că dețin 8308 mp. cum poate afirma, fără nici o dovadă, că dețin 446 mp. mai mult, doar pentru justificarea admiterii cererii reconvenționale.
Prin întâmpinarea depusă, intimatul s-a opus admiterii apelului.
Prin decizia civilă nr. 84/A/31.03.2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr-,s-a respins apelul declarat de către reclamanții și, împotriva sentinței civile nr. 528/26.03.2007 a Jud. S M; apelanții și au fost obligați, în solidar, la plata către intimatul a sumei de 2300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut în considerentele sentinței faptul că reclamantul își întemeiază dreptul de proprietate pe o hotărâre judecătorească prin care s-a valorificat un antecontract încheiat de reclamanți, hotărâre care ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare (sentința civilă nr. 1057/13 mai 1993 Judecătoriei Sighetu Marmației ).
Obiect al hotărârii judecătorești îl constituie terenul în suprafață de 18.210 mp înscris în CF nr. 6669 nr. top. 6044/9, 6044/10, 6044/11, 6044/12, 6044/19 și în CF nr. 8359 nr. top. 6044/14.
Prin aceeași hotărâre s-a dispus radierea dreptului de proprietate al CAP SMa supra parcelei cu nr. top. 6044/14 aduse în CF nr. 8359 din CF nr. 6669.
În dosarul nr. 3480/1992, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 1057/1993 a Judecătoriei Sighetu Marmațieis -a efectuat o expertiză tehnică în specialitatea topografie de către ing. exp..
În raportul de expertiză întocmit se arată că terenul ce face obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare este de 8540 mp, fiind înscris în CF nr. 6669 nr. top. 6044/9, 6044/10, 6044/11, 6044/12, 6044/13, și CF nr. 8359 nr. top. 6044/14.
Cu toate că în considerentele sentinței se face trimitere la această probă, care indică o suprafață de 8540 mp, instanța a constatat că reclamanții au dobândit un drept de proprietate pe o suprafață de 18.210 mp.
. dreptului de proprietate al reclamanților în temeiul sentinței civile nr. 1057/1993 a Judecătoriei Sighetu Marmației se realizează în baza schiței de dezmembrare nr. 4878/1994, suprafața totală întabulată fiind de 8140 mp. mai puțin cu 400 mp. decât suprafața măsurată de expertul. Parcela cu nr. top. 6044/9 a fost dezmembrată, revenindu-le reclamanților din aceasta suprafață de 503 mp. corespunzătoare parcelei cu nr. top. nou 6044/9/1.
S-a constatat că, deși în sentință există dispoziții în acest sens, nu se operează radierea înscrierii făcute în favoarea CAP SMa supra parcelei cu nr. top. 6044/14.
la această suprafață parcela cu nr. top. 6044/15, întabulată pe numele defuncților și (părinții reclamantei ), în suprafață de 500 mp. reclamanții, potrivit înscrierii din CF, ar putea deține în folosință 8640 mp.
În prezenta cauză au fost efectuate expertize în specialitatea topografie, una de către dl. expert în primă instanță și cea de-a doua în apel d e către d-na expert.
Expertul a arătat că reclamanții folosesc 8308 mp.
Experta a arătat că folosesc 8327 mp.
Din ambele rapoarte se deduce că nu există corespondență între sentința civilă care constituie titlul reclamanților, pe de o parte, toate documentele grafice care au stat la baza înscrierii de proprietate (neexistând corespondență nici între aceste documente comparate între ele), pe de altă parte, și situația din teren, în al treilea rând.
Dl. expert, concluzionând, arată că toate elementele grafice pe baza cărora ar trebui să se poată reconstitui poziția liniei de mejdă dintre terenurile părților, respectiv limita sudică a terenului întabulat în favoarea reclamanților, sunt eronate, astfel încât nu se poate face o stabilire exactă a poziției liniei de mejdă.
Pe de altă parte, există titlul de proprietate nr. 5618/15/06.02.2003, emis în favoarea pârâtului în temeiul Legii nr. 1/2000, prin care pârâtului i se reconstituie dreptul de proprietate asupra terenului de la locul numit "" pe o suprafață de 3956 mp.
Înscrierea dreptului de proprietate al pârâtului se face pentru o suprafață de doar 3417 mp. cu 539 în minus față de suprafața cuprinsă în titlu. Din punct de vedere tabular terenul respectiv cuprinde parcela cu nr. top. 6044/9/2, 6044/8 și 6044/7/2.
În folosința pârâtului se află suprafața înscrisă în titlul său de proprietate, de 3956 mp. potrivit d-nei expert, iar, potrivit exp., 3863 mp. (mai puțin cu 93 mp. decât suprafața din titlu).
S-a observat că titlul de proprietate emis pârâtului nu a fost atacat de către reclamanți, deși aceștia, în măsura în care se simțeau prejudiciați, aveau posibilitate să-l atace pentru a obține anularea lui parțială (spre deosebire de pârâtă care se afla în imposibilitate de a ataca titlul reclamanților, dat fiind caracterul acestui titlu). Nu s-a procedat însă astfel, prezumându-se, până la proba contrară, că acesta este un titlu valabil.
Din declarația martorului, audiat în apel, a rezultat că punerea în posesie a pârâtului s-a efectuat avându-se în vedere, sub aspectul limitei de hotar față de proprietatea reclamanților, gardul existent în teren și care grănițuia proprietățile.
Avându-se în vedere neconcordanțele cuprinse în toate documentele ce stau la baza întabulării titlului reclamanților, prezumția de valabilitate (în condițiile neatacării în instanță) a titlului pârâtului, precum și caracterul declarativ al hotărârilor pronunțate în materie de grănițuire, a fost menținută soluția primei instanțe cu privire la modalitatea de soluționare a acțiunii introductive de instanță, linia de hotar situându-se pe linia existentă în teren.
Sub aspectul cererii reconvenționale, prin analiza celor două excepții invocate de către apelanți în precizarea motivelor de apel, s-au constatat următoarele:
În ceea ce privește excepția prescripției, tribunalul a apreciat că dat fiind anul înscrierii dreptului de proprietate al reclamanților - 1995 - aplicabile sunt dispozițiile Decretului Lege nr. 115/1938. Reclamanții fiind dobânditori nemijlociți, aplicabile sunt dispozițiile art. 36 alin. 1 din Decretul Lege nr. 115/1938, potrivit cărora, acțiunea în rectificare, sub rezerva prescripției unei acțiuni de fond, este imprescriptibilă față de dobânditorul nemijlocit.
Sub aspectul inadmisibilității, s-a constatat că drept temei al acțiunii reconvenționale în rectificare, formulată pe cale reconvențională, se invocă prevederile art. 34 pct. 1 din actul normativ mai înainte menționat. Una dintre tezele acestui punct 1 al art. 34 vizează înscrierea nevalabilă. S-a constatat că proprietara tabulară asupra terenului pe care s-au întabulat reclamanții, în cota de parte, este, mama pârâtului, nechemată în judecată. Or înscrierea unui drept se poate săvârși potrivit art. 19 din Decretul Lege nr. 115/1938 numai împotriva aceluia care la înregistrarea cererii este înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează să fie făcută.
Interesul pârâtului vizând doar suprafața ce s-a cerut a fi radiată, a fost radiată doar în această măsură. Eventualele impedimente legate de punerea în executare a acestei dispoziții a primei instanțe nu-i privesc pe reclamanți, astfel încât ei nu au interes ca pe calea apelului să aducă astfel de critici hotărârii atacate.
Prin admiterea acestui petit de rectificare nu se stabilește că actul în temeiul căruia reclamanții au dobândit dreptul de proprietate nu e valabil, pentru a le știrbi acestora din drept, nici nu există dovezi în acest sens, ci constatându-se doar că înscrierea dreptului nu respectă rigorile legii, această înscriere e radiată din cartea funciară.
Pentru toate aceste considerente, apelul a fost respins, cu obligarea apelanților la plata către intimat a sumei de 2300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocațial și contravaloarea transportului.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, reclamanții și, solicitând, în temeiul art. 304 pct. 7 și 9.proc.civ. admiterea recursului, modificarea în totalitate a deciziei recurate, în sensul admiterii în întregime a acțiunii principale, astfel cum a fost formulată, și a respingerii cererii reconvenționale, în principal ca prescrisă, apoi ca inadmisibilă și apoi ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului s-a arătat că Tribunalul Maramureșa respins apelul cu o motivare greșită, decizia sprijinindu-se pe motive contradictorii întrucât, în respingerea apelului reclamanților instanța de apel a pornit de la o prezumție de legalitate a titlului de proprietate al pârâtului, prezumție pe care nu a înțeles să o acorde și titlului reclamanților.
În legătură cu acest motiv de recurs, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 7.proc.civ. recurenții au expus în memoriul de recurs modul în care au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu, prin evidențierea situație tabulare din CF nr. 6669, a condițiilor în care s-a pronunțat sentința nr. 1057/1993, arătând că la acel moment, reclamanții au fost cumpărători de bună credință, iar Legea nr. 7/1996 nu era încă în vigoare, astfel că înscrierile în cartea funciară aveau un efect constitutiv de drepturi, hotărârea prin care s-au întabulat reclamanții devenind opozabilă și pârâților, după momentul întabulării reclamanților, pârâții putând oricând să ceară anularea contractului de vânzare-cumpărare al reclamanților și să revendice terenul ce a făcut și obiectul cererii reconvenționale.
Instanța de apel, arată recurenții, a făcut o greșită aplicare a legii, respectiv, a art. 34, 36, 37 din Decretul-lege nr. 115/1938 și a art. 35 și următoarele din Legea nr. 7/1996, coroborate cu art. 112 pct.4 proc.civ.
Astfel, cererea reconvențională este inadmisibilă sub două aspecte: pe de o parte, pentru că a fost fundamentată pe dispozițiile art. 35 și art. 36 din Legea nr. 7/1996, modificată prin Legea nr. 247/2005, iar la fondul cauzei nu s-a formulat nicio precizare în sensul că rectificarea de CF s-ar solicita pe temeiul dispozițiilor art. 36 și art. 37 din Decretul-lege nr. 115/1938, o atare precizare fiind făcută doar în fața instanței de apel, fiind deci inadmisibilă prin prisma art. 294.proc.civ.; pe de altă parte, este inadmisibilă și raportat la art. 35 și art. 36 din Legea nr. 7/1996, întrucât lipsește o acțiune de fond, care să fie dublată de o rectificare de carte funciară. Or, cererea de rectificare de CF trebuia precedată de o cerere de anulare a schiței de dezmembrare în baza căreia recurenții s-au întabulat, cererea care în cauză nu a fost formulată.
Acțiunea în rectificare de CF este prescrisă, prin raportare la art. 36 și art. 37 din Legea nr. 115/1938, conform cărora, acțiunea în rectificare este imprescriptibilă, sub rezerva prescripției acțiunii de fond, atunci când este introdusă față de dobânditorul nemijlocit, precum și față de terțul care a dobândit cu rea credință dreptul înscris în favoarea sa, în timp ce, împotriva terțului dobânditor cu titlu oneros și de bună credință acțiunea poate fi introdusă numai în primele două cazuri prevăzute de art. 34 și doar în trei ani de la data înregistrării cererii de înscriere a dreptului a cărei rectificare se solicită prin acțiune, sau, în termen de 6 luni de la data comunicării către cel îndrituit a încheierii prin care s-a dispus înscrierea ce face obiectul acțiunii în rectificare.
Cererea reconvențională a pârâtului se întemeiază pe împrejurarea că suprafața de teren de 314 mp. a fost în mod nelegal cuprinsă în proprietatea reclamanților, deoarece a fost cuprinsă în titlul de proprietate emis pe seama pârâtului. Practic, se invocă faptul că titlul de moștenitor al lui ar fi afectat de nulitate și că aceștia nu aveau un titlu valabil la data înstrăinării acestui teren. Or, recurenții sunt terți dobânditori de bună credință a acestui teren și nu dobânditori nemijlociți, așa cum i-a calificat instanța de apel, astfel încât față de recurenți acțiunea este prescriptibilă în termenul de 3 ani prevăzut de art. 37 din Decretul-lege nr. 115/1938, termen care s-a împlinit în anul 1997.
S-a mai arătat în motivarea recursului în ce condiții apelanții au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului litigios.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul intimata solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, cu motivarea că nu este prezent motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 7.proc.civ. hotărârea instanței de apel necuprinzând motive contradictorii, aceasta axându-se pe o comparație între titlurile prezentate de părți, cu privire la terenul în litigiu.
Cererea reconvențională nu este inadmisibilă, întrucât a fost întemeiată în drept atât pe dispozițiile Legii nr. 7/1996, dar și pe dispozițiile art. 34 pct. 1 din Decretul-lege nr. 115/1938, încadrarea în drept a unei cereri deduse judecății fiind atributul instanței de judecată. Acțiunea reconvențională nu este una inadmisibilă pe motiv că ar lipsi o acțiune de fond, întrucât actele prin care s-au întabulat recurenții nu-i sunt opozabile pârâtului, el neputându-le atacata în justiție decât pe calea acțiunii în rectificare de CF; schița de dezmembrare este o probă, astfel încât, împotriva acesteia nu se putea folosi vreun mijloc juridic de anulare.
Acțiunea în rectificare de CF nu este prescrisă, întrucât recurenții sunt dobânditori nemijlociți, cei de la care au dobândit imobilul nefiind înscriși în prealabil în CF, cu titlu de moștenire după, aceștia fiind de altfel de rea credință la încheierea actului cu moștenitorii lui, reaua-credință decurgând din aceea că știau că nu există un certificat de moștenitor pentru moștenitorii lui, dreptul de proprietate al acestora nu era operat în CF, iar în cartea funciară coproprietari erau și fostul S
Recursul este nefondat.
În analizarea motivelor de recurs, și care vizează cu prioritate respingerea cererii reconvenționale formulate de pârâtul, trebuie pornit de la obiectul cererii reconvenționale, astfel cum el a fost formulat în fața primei instanțe.
Astfel, prin cererea reconvențională promovată în fața Judecătoriei Sighetu Marmației, pârâtul a solicitat rectificarea situației tabulare cuprinsă în CF nr. 14339 nr. top 6044/9/1, prin radierea din acest număr topografic a suprafeței de cca. 314 mp. cu repunerea în situația anterioară de carte funciară, invocând în motivarea cererii reconvenționale faptul că în mod nelegal acest teren a fost cuprins în proprietatea reclamanților, în condițiile în care era cuprins și în titlul de proprietate emis pe seama pârâtului ( 17 dosar fond).
Deși petitul expres formulat al cererii reconvenționale viza doar rectificarea cărții funciare, în maniera solicitată de pârât, cu repunerea în situația anterioară de CF totuși, în motivarea cererii reconvenționale, pârâtul a formulat practic și o pretenție în revendicarea acestui teren, pretenție dedusă din formularea conform căreia acest teren este cuprins în titlul de proprietate al pârâtului, astfel încât doar în mod nelegal putea fi inclus și în proprietatea reclamanților.
Este știut faptul că de esența revendicării este invocarea unui titlu de proprietate cu privire la imobilul revendicat, astfel că, prin referirea făcută de pârât la titlul său de proprietate asupra terenului cu privire la care a solicitat rectificarea cărții funciare, implicit, acesta a dorit să revendice respectivul teren.
Desigur formularea cererii reconvenționale a fost una defectuoasă din punct de vedere al acurateței juridice utilizate, acesta fiind probabil și motivul pentru care nu s-a dat curs pretenției în revendicare formulată de pârâta prin cererea reconvențională, însă, față de împrejurarea că pârâtul nu a înțeles să atace această soluție cu apel, respectiv, cu recurs, în actuala fază procesuală, aceasta nu mai comportă nici un fel de discuții.
Oricum, cererea principală, de fond, pe care s-ar fi grefat acțiunea în rectificarea cărții funciare era evident revendicarea acestei suprafețe de teren, de 314 mp. neputându-se deci susține, așa cum nefondat invocă recurenții, că acțiunea reconvențională ar fi inadmisibilă pentru acest motiv.
Din analiza cererii reconvenționale rezultă faptul că pârâtul și-a întemeiat din punct de vedere această cerere pe prevederile art. 34 pct. 1 din Decretul-lege nr. 115/1938, ale art. 35 și art. 36 pct. 1 din Legea nr. 7/1996, modificată prin Legea nr. 247/2005 ( 17 dosar fond).
Prin urmare, este nefondată susținerea recurenților, în sensul că, în fața primei instanțe, pârâtul și-a întemeiat cererea reconvențională doar pe Legea nr. 7/1996 și că, abia în apel, cu încălcarea art. 294.proc.civ. aceștia ar fi invocat și prevederile art. 36 și art. 37 din Decretul-lege nr. 115/1938.
Prin întâmpinarea la apelul formulat de către reclamanți, pârâtul a arătat că demersul juridic de rectificare a situației tabulare a reclamanților apelanți este unul corect, fiind întrunite cerințele art. 34 pct. 1 din Decretul-lege nr. 115/1938 ( 33 dosar apel).
Așadar, în apel, pârâtul nu a făcut altceva decât să reitereze încă o dată dispozițiile art. 34 pct. 1 din Decretul-lege nr. 115/1938, care de altfel au constituit și temeiul juridic al cererii sale reconvenționale, procedural invocate în fața primei instanțe.
Prin urmare, nu poate fi reținută incidența în cauză a dispozițiilor art. 112 pct. 4.proc.civ. câtă vreme pârâtul, în chiar momentul formulării cererii reconvenționale în fața primei instanțe, a arătat care sunt motivele de fapt și de drept pe care își întemeiază cererea reconvențională.
Oricum, nu este de ignorat faptul că, potrivit Deciziei nr. XXI/2005 a, prezenta rectificare de CF este guvernată de dispozițiile Decretului -Lege nr. 115/1938.
Pe cale de consecință, Curtea constată că excepția așa-zisei inadmisibilități a cererii reconvenționale, decurgând din schimbarea temeiului juridic al acesteia și a obiectului juridic în apel, este vădit nefondată, urmând să fie respinsă ca atare.
În ceea ce privește excepția prescripției acțiunii în rectificare de carte funciară, Curtea constată că aceasta nu este fondată, motivat pe următoarele considerente:
Pârâtul și-a întemeiat cu prioritate cererea de rectificare a cărții funciare pe prevederile art. 34 pct. 1 din Decretul-lege nr. 115/1938 - text legal prin prisma căruia instanța era datoare să analizeze acțiunea în rectificare de CF -, această îndrituire a instanței fiind stabilită prin textul art. 129 alin. final proc.civ. conform căruia, în toate cazurile, judecătorii hotărăsc doar asupra obiectului cererii deduse judecății.
Potrivit art. 34 pct. 1 din Decretul-lege nr. 115/1938, rectificarea unei întabulări sau înscrieri provizorii se va putea cere de orice persoană interesată dacă înscrierea sau titlul în temeiul căruia s-a săvârșit, nu au fost valabile.
Art. 34 pct. 1 admite, așadar, înaintarea acțiunii în rectificare de carte funciară pentru două nulități deosebite: nulitatea titlului (a actului juridic) și nevalabilitatea înscrierii, nulitatea titlului putând subzista pentru motive formale, sau pentru motive de ordin material, dintre acestea din urmă cele mai frecvente fiind nulitățile determinate de lipsa capacității de a contracta, de vicierea sau chiar lipsa consimțământului, de lipsa, ilicitatea sau imoralitatea cauzei, de nedeterminarea sau ilicitatea obiectului, de fictivitatea actului, etc.
Nevalabilitatea înscrierii se întâlnește atunci când există contrazicere între încheiere și actul juridic, dacă, spre exemplu, în cartea funciară se trece o altă persoană decât cea indicată în încheiere, se înscrie un alt drept decât cel indicat în încheiere, etc.
Art. 34 din Decretul-lege nr. 115/1938 permite înaintarea acțiunii în rectificare de către orice persoană interesată, în mod indiscutabil fiind persoana interesată acea persoană care a fost titulara dreptului real înscris în cartea funciară, drept care a fost mai apoi înscris în favoarea unei alte persoane, în baza unui act juridic, a cărui valabilitate este discutată. Din moment ce art. 34 nu limitează dreptul de a înainta acțiunea în rectificare doar la acești foști titulari de drepturi reale înscriși în cartea funciară, înseamnă că dreptul la această acțiune îl au și persoanele neînscrise în cartea funciară, ale căror drepturi au fost însă atinse printr-o înscriere viciată, eventual împiedicând astfel pe reclamantul din acțiunea în rectificare de a-și valida un drept personal care i-ar da dreptul la o acțiune în prestație tabulară, sau ar fi viciat un drept real neînscris în cartea funciară, dar valabil în temeiul art. 26 din Decretul-lege nr. 115/1938.
Acțiunea în rectificare de carte funciară se înaintează, indiscutabil, împotriva titularului actual al dreptului a cărui rectificare se cere.
În speță, s-a solicitat rectificarea cărții funciare nr. 14339 S M, nr. top 6044/9/1, 6044/10, 6044/11, 6044/12, 6044/13, 6044/16, în care sunt întabulați recurenții și, cu titlu de drept cumpărare ( 8 dosar fond), aceștia dobândind dreptul de proprietate în temeiul sentinței civile nr. 1057/13.05.1993, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosar nr. 3480/1992, sentință prin care s-a constatat că reclamanții și au dobândit prin cumpărare, printr-un înscris sub semnătură privată, încheiat la data de 7 iunie 1992, cu numitul, dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață totală de 18210 mp. din CF nr. 6669 și 8359, acțiunea reclamanților fiind soluționată în contradictoriu cu pretinșii moștenitori ai lui, și Chele ( 5, 6 dosar fond). Prin aceeași sentință s-a dispus radierea din CF nr. 8399 nr. top 6044/14, imobil identic cu cel din CF nr. 6669 nr. top 6044/14, a dreptului de proprietate înscris în favoarea S M, concomitent cu întabularea reclamanților în CF.
Din analizarea cuprinsului cărții funciare nr. 6669 SMd epusă in extenso în xerocopie la filele 18, 19 dosar fond, rezultă faptul că în cartea funciară erau înscriși doi coproprietari, sub B 1 și B 2, și soția sa, născută, măritată apoi ( 36 dosar fond).
Se poate constata astfel că reclamanții au obținut sentința în prestație tabulară, în baza căreia și-au întabulat apoi dreptul în cartea funciară asupra imobilului litigios, fără să se fi judecat în contradictoriu cu toți cei înscriși în cartea funciară, ori cu moștenitorii acestuia și fără să fi chemat în judecată pe "" S M, deși aceasta era înscrisă în foaia B în CF și deși prin sentința nr. 1057/1993 s-a dispus radierea dreptului de proprietate al acestei din cartea funciară.
Pe de altă parte, prin prisma art. 17, 20, 22 și 24 din Decretul-lege nr. 115/1938, coroborat cu art. 26 din același act normativ, pentru admisibilitatea acțiunii în prestație tabulară ar fi fost necesar ca în prealabil moștenitorii coproprietarilor de carte funciară, și, măritată, să-și fi întabulat în cartea funciară dreptul de proprietate dobândit prin moștenire, știut fiind că, în regimul de carte funciară supus reglementării Decretului-lege nr. 115/1938 chiar dacă drepturile reale se dobândesc fără necesitatea înscrierii lor în cartea funciară, prin moștenire, totuși, moștenitorii nu pot dispune de ele decât după prealabila lor întabulare în cartea funciară.
Desigur, toate aceste expuneri pe marginea condițiilor în care reclamanții s-au întabulat în cartea funciară sunt făcute doar în scopul de a sublinia justețea cererii reconvenționale, de rectificare a cărții funciare a reclamanților, decurgând din aceea că (înscrierea sau) titlul în temeiul căruia s-a săvârșit întabularea reclamanților, nu au fost valabile.
Potrivit art. 36 alin. 1 din Decretul-lege nr. 115/1938, acțiunea în rectificare, sub rezerva prescripției acțiunii în fond, va fi imprescriptibilă față de dobânditorul nemijlocit, precum și față de terțul care a dobândit cu rea credință dreptul înscris în folosul său, în timp ce art. 37 din același act normativ prevede că acțiunea în rectificare întemeiată pe art. 34 pct. 1, dacă a fost intentată în termenul legiuit, își va produce efectele și față de terțele persoane, care au dobândit de bună credință și prin act juridic cu titlu oneros vreun drept real, întemeindu-se pe cuprinsul cărții funciare, termenul pentru promovarea acțiunii în rectificare de CF pe acest temei, art. 34 pct. 1, fiind de 3 ani, socotiți de la înregistrarea cererii pentru înscrierea dreptului a cărui rectificare se cere.
Raportat la modul în care recurenții s-au întabulat în cartea funciară, este evident că aceștia sunt dobânditori nemijlociți, ei întabulându-se direct în cartea funciară prin radierea "" S M, fără ca în prealabil să se fi întabulat moștenitorii lui și a lui, măritată, astfel încât, nu poate fi reținută susținerea recurenților, în sensul că ar fi terțe persoane care au dobândit de bună credință și prin act juridic cu titlu oneros vreun drept real și că în privința lor termenul pentru promovarea acțiunii în rectificare ar fi de 3 ani, socotit de la înregistrarea cererii pentru înscrierea dreptului a cărei rectificare se solicită.
Fiind dobânditorii nemijlociți ai imobilului cu privire la care se solicită rectificarea cărții funciare, în privința lor sunt aplicabile dispozițiile art. 36 alin. 1 din Decretul-lege nr. 115/1938, respectiv, acțiunea în rectificare de CF este imprescriptibilă, mai ales că acțiunea de fond ar fi fost una în revendicare, de asemenea imprescriptibilă extinctiv.
Pe cale de consecință, Curtea urmează să respingă și excepția prescripției acțiunii în rectificare de CF invocate de recurenți.
Într-adevăr, acțiunea în rectificare de CF nu se poate grefa pe o acțiune în anularea schiței de dezmembrare, așa cum nefondat susțin recurenții, întrucât, pe de o parte, această schiță este doar o probă din dosarul nr. 3480/1992 al Judecătoriei Sighetu Marmației, neputând deci să fie cenzurată printr-o acțiune în anulare, iar pe de altă parte, recurenții nu s-au întabulat în baza acestei schițe de dezmembrare, ci a sentinței nr. 1057/1993, sentință în privința căreia se poate reține nevalabilitatea titlului, în sensul art. 34 pct. 1 din Decretul-lege nr. 115/1938.
Nu poate fi reținut nici motivul de recurs afirmativ întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7.proc.civ. câtă vreme hotărârea instanței de apel nu cuprinde motive contradictorii, considerentele avute în vedere de Tribunal fiind axate pe analizarea titlurilor de proprietate ale părților, respectiv a sentinței nr. 1057/1993 și, respectiv, a titlului de proprietate nr. 45616/15/06.02.2003, emis în baza Legii nr. 1/2000 și prin care pârâtului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață de 9434 mp. teren, din care 5478 mp. intravilan, și 3956 mp. extravilan ( 22 dosar fond).
În ceea ce privește motivele de recurs care vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, Curtea constată că acestea intră sub incidența excepției inadmisibilității, întrucât se circumscriu pct. 10 și 11 ale art. 304. proc. civ. în prezent abrogate.
Așa fiind, în temeiul tuturor considerentelor mai sus expuse și a prevederilor art. 312 alin. 3.proc.civ. Curtea urmează să respingă ca nefondat prezentul recurs.
În temeiul art. 274.proc.civ. rap. la art. 1169.civ. recurenții vor fi obligați să-i plătească intimatului pârât suma de 800 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial aferent redactării întâmpinării, justificat prin chitanța de plata nr. 173/13.07.2009 ( 15, 16).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții și - împotriva deciziei civile nr. 84/A/din 31.03.2009 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numiții recurenți, în solidar, să plătească intimatului suma de 800 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 27 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
--- - --- - -- - -
Red./dact.MM
5ex./30.11.2009
Jud.apel: /
Jud.fond:
Președinte:Ioan Daniel ChișJudecători:Ioan Daniel Chiș, Anca Adriana Pop
