Reziliere contract. Speta. Decizia 650/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ nr.650
Ședința publică din 26 iunie 2008
PREȘEDINTE: Cristian Pup
JUDECĂTOR 2: Florin Șuiu
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Oberșterescu G -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta împotriva Deciziei civile nr.104 din 27 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați G, și, având ca obiect reziliere contract de întreținere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat - pentru pârâții intimați, și -, lipsă fiind reclamanta recurentă și pârâții intimați G și.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată depuse la dosar prin registratura instanței la data de 24.06.2008, comunicată prin fax întâmpinarea formulată de pârâții intimați însoțită de xerocopia actului de identitate al reclamantei recurente și certificat de moștenitor nr.930/21.04.1994
Instanța constată că s-a formulat în cauză de către recurentă, odată cu depunerea cererii de recurs, o cerere de asistență judiciară privind scutirea plății taxei de timbru datorată. Raportat la dovezile depuse cu privire la veniturile realizate de recurentă, Curtea văzând dispozițiile OG 51/2008 admite cererea de asistență juridică privind scutirea plății taxelor judiciare de timbru datorate.
Reprezentanta pârâților intimați depune la dosar împuternicire avocațială și invocă excepția de tardivitate privind formularea cererii de recurs.
Instanța respinge excepția de tardivitate, având în vedere că recursul a fost formulat la data de 12.05.2008, așa cum rezultă de pe ștampila aplicată pe plicul aflat la fila 7 dosar.
Reprezentanta pârâților intimat învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat -, în reprezentarea pârâților intimați, și -, solicită respingerea recursului, menținerea ca temeinică și legală a hotărârii recurate conform motivelor expuse în cuprinsul întâmpinării, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
În deliberare constată că prin Decizia civilă nr.104 din 27 martie 2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada admis apelul declarat de pârâții, și împotriva Sentinței civile nr.9491 din 27 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată și pârâții intimați G și, și, în consecință, a schimbat în parte sentința atacată în sensul că a respins obligarea pârâților apelanți -, și la plata despăgubirilor către reclamanta intimată, menținând restul dispoziției atacate privind acțiunea reconvențională și rezilierea contractului de întreținere.
Inițial, judecătoria a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții G, și, sens în care a dispus următoarele: a anulat ca netimbrată acțiunea reconvențională formulată de pârâții, și; a dispus rezilierea contractului de întreținere autentificat sub nr.17335/29.07.1994 de notariatul de Stat al județului A; a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 124.245 lei, iar pârâții, suma de 31.061,65 lei cu titlu de despăgubiri și 201,70 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt că prin contractul de întreținere autentificat sub nr.17335/29.07.1994 reclamanta a transmis pârâtului cota de 8/16 iar pârâților și cota de 2/16 din nuda proprietate asupra imobilului înscris în CF 3051 situat în A,-, iar pârâții s-au obligat în solidar să o întrețină pe reclamantă cu toate cele necesare traiului, urmând aoî ngriji la casă și masă comună și respectiv în caz de nevoie la casă și masă separat. Reclamanta și-a rezervat dreptul de uzufruct asupra imobilului.
A reținut că la data de 03.09.2004 s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2019/03.09.2004 de BNP prin care, A, și vindeau pârâților G și întreg imobilul proprietatea lor înscris în CF 3051 cu prețul de 965.000.000 lei (ROL) plătit integral, consimțind la intabularea dreptului de proprietate și de folosință pe numele vânzătorilor și la radierea interdicției de înstrăinare și grevare de sarcini de sub.
Reținând că, contractul de întreținere nu are o reglementare specială, fiindu-i aplicabile dispozițiile generale referitoare la contracte cuprinse în Titlul III al Codului civil, că este guvernat în ceea ce privește atât încheierea cât și desfacerea de principiul consensualismului, că este posibil ca părțile, de comun acord să hotărască să pună capăt unui contract de întreținere prin simplul lor acord de voință, fără a mai fi necesară încheierea unei formalități, în cauză nu rezultă că odată cu încheierea contractului de vânzare-cumpărare părțile au rezoluționat de comun acord contractul de întreținere. Astfel întrucât acordul de voință al părților de a pune capăt întreținerii reprezintă un act juridic, un contract, acesta trebuia dovedit conform art.1191 civ. printr-un înscris. Chiar dacă s-ar accepta că părțile au fost în imposibilitatea de a preconstitui înscrisul, din declarațiile martorilor audiați nu rezultă de existența vreunei astfel de înțelegere, dimpotrivă martora relatează că la puțin timp după încheierea vânzării reclamanta era necăjită că nu i se mai presta întreținere și că nu avea nici bani.
Contractul de vânzare-cumpărare încheiat nu conține nicio clauză care să facă vorbire în mod expres despre rezilierea contractului de întreținere, iar susținerea pârâților că prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare reclamanta ar fi consimțit implicit la desființarea contractului de întreținere nu a fost reținută de prima instanță întrucât încheierea celui de-al doilea nu aduce nicio atingere obiectului contractului de întreținere.
De asemenea, a reținut că pentru a presta întreținerea, pârâții au primit drept contraprestație cota de 10/16 din nuda proprietate a imobilului. Prin contractul de vânzare-cumpărare au înstrăinat această cotă contra unui preț. Așadar patrimoniul lor nu a suferit nicio diminuare. În schimb, dacă s-ar accepta susținerea lor s-ar ajunge la concluzia că reclamanta ar fi intenționat să le facă o liberalitate întrucât stingându-se obligația de întreținere nu mai există "contraprestația" pentru înstrăinarea cotei de 10/16 din imobil. Ori față de starea reclamantei, persoană în vârstă de 85 de ani, cu venituri modeste și care nu mai are o altă locuință în proprietate, este evident că aceasta nu a intenționat să le doneze pârâților singurul său bun.
S-a reținut că după luna septembrie a anului 2004 pârâții nu au mai prestat întreținere reclamantei, aceasta fiind nevoită să locuiască la diverse persoane și să își asigure cele necesare traiului.
Potrivit art.1020 civ. condiția rezolutorie este subînțeleasă totdeauna în contractele sinalagmatice în cazul când una dintre părți nu îndeplinește angajamentul său. Prima instanță a considerat îndeplinită această condiție, iar în baza art.1021 civ. a dispus rezilierea contractului de întreținere, dar fără a atrage desființarea contractului de vânzare-cumpărare, pârâții G și fiind conform art.1899 al.2 pr.civ. cumpărători de bună credință a imobilului înscris în CF 3051 ce a aparținut reclamantei și nu au nicio culpă în rezilierea contractului de întreținere.
Pe de altă parte și în cazul nulităților, acest principiu suportă o serie de excepții, printre acestea fiind și situația subdobânditorului de bună credință și cu titlu oneros al unui imobil. Este chiar cazul pârâților antemenționați.
În aceste condiții, contractul de vânzare-cumpărare este valabil, fiind de principiu că în cazul pronunțării rezoluțiunii unul dintre efectele acesteia este repunerea părților în situația anterioară, reclamanta urmează a fi despăgubită cu contravaloarea dreptului de proprietate înstrăinat în schimbul întreținerii.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză prima instanță a reținut că valoarea de circulație a imobilului înscris în CF 3051 este de 331.320 lei, iar valoarea dreptului de uzufruct este de 82.832 lei, rezultând că nuda proprietate a acesteia are o valoare de 248.492 lei iar cotele de 8/16 și 2/16 înstrăinată către pârâții și respectiv și o valoare de 124.245,00 lei și respectiv 31.061,65 lei.
Instanța de fond a admis în parte acțiunea reclamantei și a dispus rezilierea contractului și a obligat pârâtul la plata sumei de 124.245 lei și pârâții și la plata sumei de 31.061,65 lei.
Cu privire la acțiunea reconvențională formulată s-a luat act că aceasta nu a fost timbrată, în baza art.20 al.3 din Legea nr.146/1997 a fost anulată ca netimbrată.
În calea de atac a apelului pârâții, și au solicitat schimbarea sentinței în sensul respingerii acțiunii, arătând că, odată cu vânzarea imobilului, a dispărut și obiectul contractului de întreținere dat fiind faptul că întreținerea s-a prestat cu bună credință timp de 10 ani.
Au învederat de asemenea, că reclamanta a păstrat banii obținuți din vânzarea imobilului în scopul încheierii unui contract de întreținere cu nepotul său
Tribunalul a apreciat că este fondat apelul pârâților, cu consecința schimbării în parte a sentinței, în sensul înlăturării obligațiilor la plata despăgubirilor, reținând următoarele:
Prima instanță atunci când a pronunțat hotărârea a avut în vedere o stare de fapt corectă, dar trebuia să analizeze și alte aspecte. Astfel în primul rând de la data încheierii contractului de întreținere în 1994 și până în 2004 nu a făcut demersuri pentru rezilierea contractului, ceea ce presupune ca întreținerea s-a desfășurat în bune condiții.
Din probe rezultă că inițiativa vânzării casei îi aparține reclamantei pentru a se da din nou în întreținere unui alt nepot, Aceste aspecte rezultă din dosarul penal nr.8055/2005 al Judecătoriei Arad atașat, unde la fila 7 este plângerea lui împotriva lui A, căruia i-a dat 18.000 euro pentru a-i cumpăra un apartament pe numele ei și care urma să-i rămână după decesul ei.
În această declarație mai arată cum a împărțit banii rezultați din vânzarea casei, astfel fiicei 10.000 euro și nepotului 15.000 euro. Lui A 10.000 euro care a luat și cei 18.000 euro care i se cuveneau ei.
Că reclamanta a înțeles că întreținerea este reziliată de fapt rezultă din dorința de vânzare a casei care s-a realizat, banii primiți de apelanți având practic rolul de a compensa cei 10 ani de prestație în condițiile în care casa se vinde și nu mai aveau pentru ce continua întreținerea. Desigur alta ar fi fost situația în care întreaga casă ar fi fost a lor și ar fi vândut-o, caz în care întreținerea trebuia continuată. Un alt argument în favoarea apelanților este acela că după vânzarea casei reclamanta a formulat plângere penală doar împotriva nepotului A și abia în 2007 se îndreaptă împotriva apelanților. Ori esența contractului de întreținere este însăși această prestație permanentă pe care însă reclamanta nu a mai pretins-o decât după trei ani de la vânzarea casei, când demersurile sale în materie penală față de A au eșuat.
Prima instanță reține că pentru a presta întreținerea, pârâții au primit drept contraprestație 10/16 din nuda proprietate a imobilului iar prin vânzarea acestei cote patrimoniul lor nu a suferit nicio diminuare. S-a apreciat greșita interpretare, pentru că în acest mod contractul sinalagmatic prevăzut de art.943 civ. s-ar transforma în contract gratuit prevăzut de art.946 civ. apelanții au prestat 10 ani întreținere și au rămas fără cota indiviză din casă în urma vânzării la cererea reclamantei intimate. Banii pe care însăși reclamanta arată că i-a predat, reprezintă fără echivoc echivalentul prestației pe 10 ani la care a se renunțat din acel moment. A-i obliga pe apelanți să plătească întreținerea în continuare după vânzarea casei ar însemna că aceștia să-și diminueze patrimoniul fără a obține nimic în schimb. Împrejurările legate de condițiile de viață ale reclamantei nu intră în discuție tot față de însăși declarațiile ei din dosarul penal în care arată că nepotul A i-a luat 28.000 euro, și cu toate că și acesta a fost parte la contractul de vânzare-cumpărare nu a fost împrocesuat de reclamanta intimată.
Astfel fiind, s-a apreciat că soluția instanței de fond este corectă în partea privind rezilierea contractului.
În privința obligării apelanților la plata unor sume de bani câtă vreme obiectul nu mai este în ființă, soluția este greșită, pentru că s-ar ajunge la o îmbogățire fără justă cauză, motiv pentru care se impune admiterea apelului pârâților.
Împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea recursului și modificarea deciziei în sensul respingerii apelului pârâților.
În motivare, reclamanta recurentă a invocat dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. susținând că în mod greșit instanța de apel a admis apelul și a menținut în parte hotărârea primei instanțe (sub aspectul rezoluțiunii culpabile a contractului), înlăturând obligația de plată a despăgubirilor de către pârâții intimați.
Că, nu există posibilitatea pronunțării unei rezoluțiuni fără repunerea pârâților în situația anterioară, iar principiul îmbogățirii fără justă cauză nu este aplicabil.
Reclamanta recurentă a mai învederat că nu are nicio relevanță în cauză disputa sa cu numitul A iar litigiul penal a vizat suma de bani pe care ea a încasat-o ca urmare a vânzării dreptului său de uzufruct viager și nu cota de nudă proprietate a pârâților.
În sfârșit, recurenta a arătat că pârâții fie trebuiau să-i restituie cota de imobil pe care o aveau în proprietate, fie trebuiau să-i restituie valoarea de circulație a cotei sale de proprietate pe care au vândut-o, respectiv "desființarea contractului" trebuia să aibă ca efect repunerea părților în situația anterioară și nicidecum să profite acestora.
Prin înscrisul numit întâmpinare (fila 15), care are valoarea unor concluzii scrise deoarece nu a fost depus în termen conform art.305 al.2 pr.civ. pârâții intimați au solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
În urma examinării deciziei atacate, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.304 pct.9 pr.civ. Curtea apreciază că este neîntemeiat recursul reclamantei.
Astfel, Curtea reține că, într-adevăr, instanța de apel a stabilit o corectă stare de fapt și de drept, reținând, pe baza plângerii din dosarul penal nr.8055/2005 al Judecătoriei, că inițiativa vânzării i-a aparținut reclamantei, care a semnat contractul de vânzare-cumpărare și a împărțit banii obținuți din vânzarea casei, în sensul că fiicei sale i-a dat 10.000 euro, nepotului 15.000 euro, iar celălalt nepot A 10.000 euro, acesta din urmă primind și suma de 18.000 euro, care i se cuveneau reclamantei, pentru a cumpăra un apartament și care urma să-i rămână lui, după decesul reclamantei.
Din aceeași plângere penală reiese că reclamanta urma să încheie cu numitul contract de întreținere pentru apartament, însă acesta a cumpărat apartamentul pe numele său și nu al reclamantei.
Astfel, în mod justificat instanța de apel a stabilit că întreținerea este reziliată, odată cu încheierea contractului de vânzare-cumpărare, precum și că banii pe care reclamanta i-a dat pârâților reprezintă fără echivoc echivalentul prestației întreținerii pe 10 ani la care a și renunțat în acel moment.
Această interpretare rezultă și din împrejurarea că fiicei sale, care a moștenit cota de 3/16 din imobil, după, conform certificatului de moștenitor nr.930/1994, i-a dat doar 10.000 Euro, iar nepotului A i-a data 28.000 euro, deși acesta a dobândit din moștenire aceeași cotă de 3/16 din imobil.
Cu alte cuvinte, în speța de față este vorba de o revocare a contractului de întreținere în privința prestării întreținerii de către pârâții intimați (mutuus dissensus), potrivit art.969 al.2 pr.civ.
Or, a-i obliga pe pârâții intimați să plătească întreținerea în continuare după vânzarea casei și predarea banilor proveniți din vânzare către nepotul A ar diminua patrimoniul intimaților, fără a primi nimic în schimb.
Interpretarea raporturilor juridice dintre părți, reținută de instanța de apel, este determinată și de împrejurarea că plângerea penală a fost introdusă doar împotriva numitului A și a vizat suma de bani luată din vânzarea casei, așa încât nu pot fi primite susținerile recurentei, în sensul că disputa cu acesta nu are relevanță în cauză.
În consecință, Curtea reține că decizia atacată este legală și temeinică, nefiind susceptibilă de modificare pentru cazul prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. urmând a respinge recursul reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva Deciziei civile nr.104 din 27 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 iunie 2008.
Pentru președinte, Judecător, Judecător,
- - - - G -
aflat în concediu de odihnă
semnează președintele CAT
Prof.univ.dr.
Grefier,
- -
Red.OG/09.07.2008
Tehnored.MM/2 ex/10.07.2008
Instanță fond: Judecătoria Arad - jud.
Inst.apel: Tribunalul Arad - jud.,
Președinte:Cristian PupJudecători:Cristian Pup, Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu
