Rezoluțiune contract. Jurisprudență. Decizia 106/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 106/2008
Ședința publică de la 27 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Truță
JUDECĂTOR 2: Ana Budacu
JUDECĂTOR 3: Anca Neamțiu
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanta, împotriva deciziei civile nr. 332/A/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr-, având ca obiect rezoluțiune contract.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanta recurentă asistată de avocat, cu delegație la dosar și avocat - cu delegație la dosar pentru intimații pârâți, lipsă fiind aceștia și restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Mandatara reclamantei recurente depune la dosar taxa judiciară de timbru și timbru judiciar aferent, acte de CF, acte de stare civilă: căsătorie, deces, chitanțe prin care se atestă perioada de timp contestată.
Nefiind alte cereri formulate, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatara reclamantei recurente - avocat, solicită admiterea recursului, modificarea în totalitate a hotărârilor atacate în sensul admiterii acțiunii reclamantei, ca temeinică și legală.
Consideră că instanța de apel nu s-a pronunțat pe rezoluțiunea contractului de întreținere ci pe rezilierea acestuia, nu s-au verificat actele depuse la dosar și nu s-a pronunțat cu privire la probele administrate ( martori, înscrisuri), nefăcând o cercetare pe fondul cauzei.
Pe fondul cauzei, susține că decizia instanței de apel nu se motivează pe o stare de fapt bine stabilită, reluându-se doar fraze cu privire la sentința instanței de fond, apelată.
De asemenea, nu s-a făcut aplicarea de către instanță, a prevederilor art. 30 din codul familiei, întrucât terenul era proprietatea reclamantei, ci doar construcția era prevăzută în contractul de întreținere încheiat între părți, a cărei rezoluțiune se solicită. Totodată, se invederează că instanța nu a ținut cont de declarațiile martorilor audiați în cauză, care aveau cunoștință de starea de fapt reală.
Cu cheltuieli de judecată.
Mandatarul intimaților pârâți - avocat -, depune concluzii de respingere a recursului de față ca nefondat, fără cheltuieli de judecată. Depune în acest sens practică judiciară.
Consideră că instanța de apel s-a pronunțat asupra probatoriului administrat în cauză, iar recurenta nu poate introduce acțiunea, atâta timp cât aceasta nu a fost introdusă, în timpul vieții, de către proprietarul tabular, soțul recurentei. De asemenea, recurenta nu este proprietar de carte funciară, deci nu are un drept de proprietate asupra imobilului în litigiu.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea ca nefondat a recursului de față.
Instanța, deliberând, față de actele și lucrările dosarului, lasă cauza în pronunțare.
După dezbateri
Se înregistrează la dosar, prin serviciul registratură al instanței, note de ședință depuse de mandatara reclamantei recurente.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 236/2007 a Judecătoriei Deva, a fost respinsă acțiunea reclamantei împotriva pârâților - și, prin care s-a solicitat rezoluțiunea contractului de întreținere.
Instanța de fond a constatat că prin contractul autentificat sub nr. 265/1992 de fostul notariat de Stat al Județului H, reclamanta și defunctul său soț au transmis dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF 5412 D, top. 3097- 3098/1/14, cu titlu de întreținere, în favoarea pârâților și.
Probele testimoniale administrate nu au demonstrat o executare culpabilă a probelor examinate de pârâți, dimpotrivă pârâții au avut relații armonioase și au îngrijit-o pe reclamantă și după decesul fostului său soț, cu toate cele necesare. De asemenea, și-au îndeplinit obligația de înmormântare asumată prin contract, față de transmițătorul decedat. Neînțelegerile au intervenit după ce reclamanta a instituit o relație cu un alt și s-au accentuat după ce aceștia s-au căsătorit. Celelalte probe, respectiv declarația martorilor și au fost înlăturate motivat, fie de împrejurări nerelevante, fie prin aceea că nu se coroborează cu celelalte probe.
Impotriva acestei sentințe, reclamanta a declarat recurs, care a fost calificat de instanță ca fiind apel, față de valoarea litigiului de peste 1 miliard lei.
Reclamanta a criticat netemeinicia sentinței, întrucât nu s-au interpretat corect probele ce au demonstrat că pârâții nu au prestat întreținere după încheierea contractului, nici față de fostul său soț în prezent decedat și cu atât mai mult, nici față de reclamantă, după decesul acestuia.
S-a demonstrat că întreținerea a fost doar sporadică, că pe reclamantă au îngrijit-o alte persoane, că aceasta a achitat din bani proprii impozitul pentru imobil și cheltuieli aferente.
Nelegal s-a apreciat de instanță de reclamanta nu se afla în nevoie, pe considerentul că a făcut donații bisericii, și nu s-a dat eficiență naturii indivizibile a obligației de întreținere față de ambii creditori, precum și caracterului permanent al acesteia.
Apelanta a justificat calitatea sa procesual activă nu numai ca beneficiară a obligației de întreținere față de ea, stipulată în contract, ci și determinată de natura juridică de bun comun al casei, edificată în timpul căsătoriei, potrivit art. 30 cod familiei, pe terenul proprietatea exclusivă a defunctului său soț, a cărei unică moștenitoare este prin testament și certificat de moștenitor.
In întâmpinare, pârâții susțin respingerea apelului ca nefondat, pentru că s-a demonstrat că au prestat întreținere timp de 12 ani, fără să existe nemulțumiri între părți și că reclamanta a înaintat acțiunea determinată de presiunile actualului soț.
Tribunalul Hunedoara, prin decizia nr. 332/A/2007, a respins apelul ca nefondat.
Din examinarea actelor și probelor testimoniale, s-a reținut că potrivit cărții funciare, imobilul transmis prin contract pârâților a fost proprietatea exclusivă a defunctului soț a reclamantei, iar susținerea din apel a reclamantei în sensul că toate edificatele sunt bunuri comune s-a înlăturat față de starea nemodificată de carte funciară.
Ca urmare, chiar dacă reclamanta este moștenitoare a defunctului transmițător al bunului, nu este unica moștenitoare, față de împrejurarea că din testamentul lăsat de defunct rezultă că are doi copii, pe și, care n-au înțeles să promoveze acțiunea.
Tribunalul reține că reclamanta are calitate procesuală activă în promovarea acțiunii în vederea contractului de întreținere, numai dacă întreținutul transmițător al bunului în timpul vieții sale nu a introdus-o dar nici nu a renunțat la ea. In speță, defunctul nu a introdus acțiunea și nu rezultă din nici o probă că ar fi intenționat să introducă o asemenea acțiune.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că sentința este temeinică și s-au făcut referiri ample la probațiunea administrată, constatându-se că pârâții nu sunt în culpă pentru neexercitarea obligației de întreținere, ci că reclamanta refuză nejustificat întreținerea.
Impotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 8,9 cod procedură civilă, solicitând admiterea acestuia și modificarea în totalitate a deciziei, prin admiterea acțiunii.
In dezvoltarea motivelor de recurs, se fac referiri de la starea de fapt, la declarațiile martorilor, concluzionându-se că s-a demonstrat neexecutarea obligațiilor de întreținere deoarece nu au înmormântat pe defunct, nu i-au întreținut pe cei doi soți, cu atât mai puțin pe reclamantă care-și asigură din venituri proprii, plata impozitului, cheltuielile de întreținere ale imobilului cât și ale sale, iar când a fost în nevoie, aceasta a fost nevoită să apeleze la mila vecinilor. In realitate, s-a demonstrat că întreținerea prestată a fost doar sporadică, aproape inexistentă, și că indiferent de mijloacele materiale ale creditorilor, obligația trebuia executată permanent. Reținând și caracterul indivizibil al obligației asumate prin contract, este irelevantă împrejurarea că a intervenit decesul transmițătorului dreptului de proprietate asupra imobilului, cu atât mai mult cu cât, în timpul căsătoriei reclamantei cu acesta, au fost edificate construcțiile pe teren, sens în care acestea au dobândit regimul comunității bunurilor, în conformitate cu art. 30 din codul familiei.
Prin întâmpinare, pârâții au solicitat respingerea recursului, invocându-se că reclamanta nu are calitate procesuală activă, deoarece transmițătorul bunului nu a promovat o acțiune în rezilierea contractului în timpul vieții, iar pe fond, se arată că sentința a reținut corect că și-au executat obligația de întreținere în permanență și după decesul lui, față de reclamantă până când aceasta, sub influența actualului soț refuză nejustificat întreținerea. Mai mult se arată că dacă ar fi fost nemulțumită de faptul că s-a executat întreținerea, reclamanta ar fi putut solicita și plata unui echivalent bănesc și pentru că nu a făcut acest lucru, în realitate se confirmă executarea obligației.
Curtea, examinând legalitatea deciziei atacate, urmează să respingă recursul ca nefondat.
Intr-adevăr prin contractul de întreținere s-a transmis proprietatea lui în cotă de 1/1 părți asupra imobilului înscris în CF 5412 D, nr. top. 3097 - 3098/1/14, cu titlu de întreținere în favoarea pârâților. Deoarece în contract s-a stipulat expres că pârâții își asumă obligația de întreținere a ambilor soți până la sfârșitul vieții lor cu toate cele necesare traiului și de a-i înmormânta după obicei, rezultă că titularul dreptului de proprietate a înțeles să configureze obligația de întreținere față de soția sa neproprietară, în condițiile unei stipulații pentru altul. In aceste împrejurări, reclamanta are calitate procesuală activă, fiind de prisos a se mai discuta dacă aceasta are sau nu vreun drept propriu de proprietate asupra imobilului, cât și faptul că este moștenitoarea defunctului său soț, eventual și alături de alte persoane.
Desigur că, obligația de întreținere asumată de pârâți, în condițiile arătate la încheierea contractului și având în vedere natura indivizibilă a obligației de întreținere, împrejurarea că aceasta trebuie prestată efectiv și zi de zi în raport de nevoile și necesitățile creditorului obligației, trebuia demonstrată neexecutarea culpabilă a întreținerii de către reclamantă.
Din această perspectivă, ambele instanțe atât cea de fond cât și cea de apel a examinat probele și au constatat că pârâții au executat obligațiile față de ambii soți, au prestat întreținerea, l-au înmormântat pe defunct, și au continuat să o întrețină pe reclamantă, cu toate că aceasta a stabilit relații cu alți bărbați iar în prezent s-a recăsătorit. Cu toate că a avut astfel de relații, pârâții au continuat să îi ofere întreținerea, însă în urmă cu un an de zile față de data introducerii acțiunii, s-a demonstrat că reclamanta, sub influența actualului soț, a refuzat să primească întreținerea.
De asemenea, în mod temeinic au fost înlăturate motivat declarațiile celor doi martori la care se face referire și în sentință cât și în decizie, față de împrejurarea vădită că nu s-au coroborat cu majoritatea probelor.
Față de împrejurarea că din interpretarea probelor s-a stabilit corect starea de fapt și s-a concluzionat că pârâții nu sunt în situația neexecutării culpabile a obligațiilor asumate, ci dimpotrivă reclamanta este cea care i-a refuzat cele oferite, în mod legal acțiunea a fost respinsă, față de prevederile art. 1020 și urm. cod civil.
Pentru aceste motive:
In numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 332/A/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27.03.2008
Președinte, - - | Judecător, - - - încetat activitatea, semn. Președintele Curții de Apel | Judecător, - - |
Grefier, - - |
.
Tehn.
2 ex/21.05.2008
-
- /
Președinte:Ioan TruțăJudecători:Ioan Truță, Ana Budacu, Anca Neamțiu
