Rezoluțiune contract. Jurisprudență. Decizia 183/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.183/2010-
Ședința publică din 28 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Trif Doina JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia
- - - - JUDECĂTOR 3: Stan Aurelia
- - - - judecător
- - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil formulat de reclamantul domiciliat în O, strada -.-, nr.6, - 6,.2,.5, județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți și, ambii cu.procesual ales la Cabinet Avocat, în O,-,.1, județul B, domiciliat în de C, sat, nr.6, județul B, domiciliată în, -N 5,.15, județul B, și -ambii domiciliați în O, strada -, nr.2, -B 3..B,.2, județul B, împotriva deciziei civile nr.259/A din 6 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, prin care a fost menținută sentința civilă nr.1906 din 10 martie 2008, pronunțată de Judecătoria Oradea, în dosar nr-, având ca obiect: rezoluțiune contract.
Se constată că fondul cauzei s-a dezbătut în ședința publică din 21 ianuarie 2010, când părțile prezente au pus concluzii asupra recursului, concluzii cuprinse în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea pentru data de 28 ianuarie 2010, dată la care s-a pronunțat hotărârea.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1906 din data de 10 martie 2008 pronunțată de Judecătoria Oradeas -a respins cererea principală formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții, și.
S-a admis cererea reconvențională formulată de pârâții și în contradictoriu cu reclamantul.
S-a dispus transformarea obligației de întreținere asumată de cei doi pârâți și față de reclamantul, sens în care, au fost obligați pârâții să plătească lunar în favoarea reclamantului echivalentul în lei al sumei de 400 EURO calculat la cursul de schimb BNR din ziua plății efective reprezentând contravaloarea obligației de întreținere asumată de pârâți prin contractul de întreținere autentificat sub nr. 562/27 ianuarie 2006 de BNP.
A fost obligat reclamantul să plătească în favoarea pârâților ȘI suma de 700 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin considerentele sentinței se reține, în esență că la data de 27 ianuarie 2006, reclamantul a încheiat cu pârâții și contractul de întreținere autentificat sub nr. 562/2006 de BNP prin care le-a transmis pârâților dreptul de nudă proprietate cu privire la apartamentul situat în O, strada -, nr. 12 și terenul intravilan situat în, în schimbul acestei transmisiuni, pârâții obligându-se să-i asigure reclamantului mâncare, îmbrăcăminte, asistență medicală, medicamente, încălzire pe perioada de iarnă, cele necesare traiului, iar la deces o înmormântare potrivit obiceiului locului. Prin același contract reclamantul și-a rezervat în favoarea sa dreptul de uzufruct viager cu privire la imobilele cedate în schimbul întreținerii, în cartea funciară procedându-se la înscrierea în favoarea reclamantului atât a dreptului de uzufruct viager cât și a sarcinii întreținerii.
La data de 17 martie 2006, pârâții și, cu acordul expres la reclamantului, consemnat în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1592/2006 de BNP înstrăinează în favoarea pârâtei terenul intravilan situat pe raza localității.
La data de 20 octombrie 2006, pârâta vinde în favoarea pârâților Și terenul intravilan ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare mai sus menționat, astfel ca la data pronunțării prezentei hotărâri terenul se regăsește în patrimoniul pârâților și.
La data de 19 aprilie 2006, reclamantul semnează Declarația autentificată sub nr. 2917/2006 de BNP prin care arată că renunță la dreptul de uzufruct viager pe care și l-a rezervat cu privire imobilul situat în O, strada -, nr. 12 prin contractul autentificat sub nr. 562/2006 de BNP, fiind de acord inclusiv cu radierea sarcinii întreținerii precum și cu înstrăinarea apartamentului. Drept consecință, având acordul reclamantului, pârâții și vând în favoarea pârâtului la data de 19.04.2006 apartamentul situat în O, strada -, nr. 12.
Înstrăinarea imobilelor ce au făcut obiectul contractului de întreținere autentificat sub nr. 562/27.01.2006 de BNP nu a fost de natura a înlătura obligația pârâților și de a-i asigura reclamantului toate cele necesare traiului, prin Declarația dată la data de 19.04.2006, reclamantul condiționând darea acordului său la înstrăinarea apartamentului de menținerea obligației de întreținere asumată de cei doi pârâți.
Din depozițiile martorelor și a instanța va reține că apartamentul reclamantului situat în O, strada - se afla la data încheierii contractului de întreținere atacat într-o stare deplorabilă, fiind nelocuibil. Acesta este motivul pentru care pârâți și au închiriat pe seama reclamantului un spațiu proaspăt renovat situat în curtea unui imobil de pe strada ---. Ambele martore au relatat ca spațiul era dotat cu toate utilitățile necesare. Din depoziția martorei urmează a se reține că pârâții au fost cei care au suportat chiria și costul celorlalte utilități aferente spațiului închiriat, că aceștia i-au cumpărat reclamantului materiale necesare pentru pictură, că-i asigurau lunar acestuia o suma de bani virată pe card, cumpărându-i inclusiv o mașină. De asemenea aceeași martoră a relatat că pârâții au încercat să-i clarifice reclamantului inclusiv problema cărții de muncă și a pensiei. Martora a mai arătat că la un moment dat că a fost nevoită să recurgă la evacuarea reclamantului din spațiul ce-i fusese pus la dispoziție în curtea imobilului situat în O, strada ---, ca urmare a degradărilor aduse acestuia de comportamentul necorespunzător al reclamantului, din spusele vecinilor, acesta fiind o persoana agitată. De asemenea martora a arătat ca ulterior reclamantul a revenit în cutea imobilului din strada ---, unde i s-a pus la dispoziție un alt apartament, din care de asemenea a fost evacuat datorită comportamentului necorespunzător.
Instanța de fond mai reține că ambele martore au relatat că, inițial, în faza premergătoare semnării contractului de întreținere, reclamantul a fost de acord sa i se facă un abonament la cantină unde urma să servească zilnic masa. Martora a relatat că după aceea reclamantul a refuzat abonamentul la cantină, preferând sa ia masa la restaurant.
Totodată mai reține că pârâții au făcut dovada virării lunare a unor sume pe seama reclamantului, inclusiv în luna octombrie 2006, astfel încât susținerile reclamantului referitoare la lipsa de interes a pârâților față de situația sa, ulterior lunii august 2006, urmează a fi înlăturate ca lipsite de orice fundament real.
În raport de împrejurările de fapt mai sus expuse, instanța de fond a apreciat că nu se poate reține o culpă a pârâților și legată de executarea obligației de întreținere asumată prin contractul de întreținere autentificat sub nr. 562/2006 de BNP. Dimpotrivă, instanța de fond apreciind că situația dificilă în care se găsește în prezent reclamantul, nevoit să locuiască pe la rude și prieteni, se datorează exclusiv culpei sale, reclamantul nefiind tolerat de proprietari în spațiile închiriate de pârâți în vederea asigurării pe seama acestuia a unei locuințe tocmai datorită comportamentului necorespunzător al reclamantului.
Pe cale de consecință, capătul de cerere având ca obiect rezoluțiunea contractului de întreținere autentificat sub nr. 562/2006 de BNP a fost respins ca nefondat, instanța de fond apreciind că nu se poate face aplicarea în speță a dispozițiilor art. 1020 și următoarele Cod civil.
Totodată a fost respins și capătul subsidiar de cerere prin care se solicită anularea aceluiași contract de întreținere mai sus menționat, din probele administrate în cauză nerezultând că la momentul perfectării actului consimțământul reclamatului ar fi fost viciat în vreun fel, cu atât mai mult cu cat reclamantul a fost asistat în momentul semnării contractului de un reprezentant al Primăriei O cu atribuții în acordarea asistenței specifice persoanelor beneficiare ale Legii nr. 17/2000.
În scopul de a facilita executarea de către pârâți a obligației de întreținere pe care aceștia și-au asumat-o față de reclamant, cu atât mai mult cu cât se poate prezuma că după declanșarea prezentului litigiu reclamantul nu își va mai manifesta disponibilitatea de a accepta prestarea în natură de către pârâți a obligației de întreținere astfel cum a fost aceasta asumată prin contractul de întreținere autentificat sub nr. 562/2006 de BNP, instanța de fond a admis cererea reconvențională formulată de pârâții și și pe cale de consecință a dispus transformarea obligației de întreținere asumată de cei doi pârâți și față de reclamantul, obligându-i pe aceștia să plătească lunar în favoarea reclamantului echivalentul în lei al sumei de 400 EURO calculat la cursul de schimb BNR din ziua plății efective.
La stabilirea cuantumului acestei sume, instanța a avut în vedere poziția de la interogatoriu a pârâților care au arătat ca sunt de acord să-i plătească reclamantului lunar câte 150 EURO fiecare în vederea asigurării unui trai decent. Luând în considerarea faptul ca reclamantul trebuie sa suporte inclusiv chiria aferentă unei locuințe, având în vedere că a renunțat la dreptul de uzufruct viager pe care și l-a rezervat prin contractul de întreținere perfectat la începutul anului 2006, prima instanță a apreciat că suma de 400 EURO ar fi de natură să-i permită reclamantului să acopere inclusiv costul unei chirii care se situează în medie la suma de 150 EURO.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul apelant solicitând casarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii și respingerea cererii reconvenționale a pârâților și.
Prin decizia civilă nr.259/A din 6 octombrie 2009, Tribunalul Bihora respins ca nefondat apelul introdus de apelantul cu. în O, str. -. -, nr. 6, - 6,. 2. 5, jud. B în contradictoriu cu intimații cu. în, al. AN 5,. 15, jud. B, ambii cu. în O,-, - 3.. B,. 2, jud. B, ambii cu. procesual ales la Cabinetul din O,-,. 122, jud. B, cu. în, nr. 6, jud. B împotriva sentinței civile 1906/10.03.2008 pronunțată de Judecătoria Oradea pe care a păstrat-o în totalitate.
A obligat apelantul la cheltuieli de judecată în cuantum de 500 lei în favoarea intimaților și.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că, prin contractul de întreținere autentificat sub nr. 562&27.01.2006 de BNP reclamantul apelant a transmis în schimbul întreținerii de zi cu zi, pârâților intimați și, apartamentul nr. 1 situat în O,- și teren aferent în suprafață de 263 mp teren intravilan, teren intravilan ăn suprafață de 464 mp cu nr. top. 19/2 și teren intravilan în suprafață de 1331 mp cu nr. top. 19/1 situate în satul, comuna. . și-a rezervat dreptul de uzufruct viager asupra imobilelor descrise mai sus.
Prin Declarația autentificată sub nr. 2417/19.04.2006 de BNP, apelantul reclamant a renunțat la dreptul de uzufruct viager instituit în favoarea sa asupra apartamentului nr. 1, declarat că este de acord cu înstrăinarea apartamentului nr. 1 și a terenului aferent. Prin Declarație se arată că obligațiile asumate de întreținătorii și se mențin.
În urma semnării acestei declarații întreținătorii vând pârâtului imobilul sus menționat, cumpărătorul întabulându-și dreptul de proprietate în CF nr. 17234, sub B 17 (filele 47-50).
În ceea ce privește executarea obligațiilor de întreținere asumate și menținute prin actele susmenționate, instanța de apel a reținut că din ansamblul probelor administrate în cauză nu rezultă o neexecutare culpabilă a obligațiilor din partea întreținătorilor.
Astfel, apartamentul nr. 1 de pe strada - - era într-o stare nelocuibilă la data înstrăinării, aspect relatat și de către martorul și evidențiat prin probele depuse în dosarul de apel. După înstrăinarea apartamentului, întreținătorii i-au asigurat întreținutului apelant un spațiu de locuit pe strada - -, după care i s-a pus la dispoziție un alt apartament pe aceeași stradă.
Chiria și cheltuielile de întreținere erau suportate de întreținători.
În concluzie, s-a mai reținut de instanța de apel că, criticile aduse de către apelant sentinței atacate sunt nejustificate, prima instanță a apreciat în mod temeinic și legal starea de fapt și a concluzionat că se impune transformarea în bani a întreținerii.
În virtutea principiului egalității de arme, în cauză au fost audiați doi martori propuși de către reclamantul apelant, un martor propus de către pârâții și și un martor însușit de către ambele părți.
Din aceste probe testimoniale administrate în cauză, cât și din înscrisurile depuse la dosar, tribunalul a reținut că nu rezultă o neexecutare culpabilă a obligațiilor contractuale de întreținere.
Față de considerentele expuse, instanța de apel, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă a respins apelul.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă a obligat apelantul la cheltuieli de judecată în cuantum de 500 lei în favoarea intimaților și, cu titlu de onorar de avocat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul solicitând admiterea lui, casarea hotărârilor instanțelor de apel și fond și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului arată că din întreaga probațiune rezultă nerealitatea susținerilor pârâților în sensul că și-ar fi îndeplinit obligațiile asumate, dimpotrivă nu i s-a asigurat întreținerea corespunzătoare, nu i s-au achitat salariile stipulate și nici dividendele cuvenite, a fost silit să se mute din locuința în care avea drept de uzufruct viager, după care nu i s-au mai asigurat cele necesare unui trai liniștit.
În drept au fost invocate dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă.
Intimații, prin concluziile orale și scrise depuse la dosar au solicitat respingerea recursului și menținerea în întregime a hotărârilor atacate ca fiind legale și temeinice.
Examinând hotărârea recurată prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, instanța constată că recursul este nefondat și-l va respinge în baza prevederilor art.312 Cod procedură civilă, pentru următoarele considerente:
În primul rând motivele de recurs invocate vizează mai mult aspecte de netemeinicie decât de nelegalitate. Nu sunt incidente nici motivele prevăzute de art.304 pct.8 sau 9 Cod procedură civilă. Instanțele s-au pronunțat asupra contractului de întreținere încheiat între părți, acest act fiind supus analizei instanței astfel că nu s-a schimbat nimic cu privire la natura sau înțelesul actului dedus judecății după cum, soluțiile pronunțate nu s-au făcut cu aplicarea greșită sau cu încălcarea legii.
Astfel, chiar reclamantul recurent a recunoscut la interogatoriul luat în instanță la termenul din 26 octombrie 2007, că după înstrăinarea imobilelor din strada - și din, la propunerea pârâților întreținători a fost de acord să renunțe la prestarea obligațiilor de întreținere, în schimbul și considerarea primirii unor sume de bani. Deci practic, reclamantul recurent a acceptat transformarea obligației de întreținere în contract de rentă viageră.
Ca atare, la momentul sesizării instanței de judecată, între părți nu mai exista contractul de întreținere inițial ci deja, un contract de rentă viageră, încheiat prin simplul acord de voință al părților. În consecință era lipsit de interes juridic analizarea valabilității contractului de întreținere ori respectarea sau nu a obligațiilor prevăzute de acest contract, dacă, ulterior părțile de comun acord au convenit să-l convertească într-un contract de rentă viageră.
Așa fiind, în mod corect instanțele au respins acțiunea principală și au admis acțiunea reconvențională prin care s-a solicitat și stabilit suma de bani ce va trebui achitată lunar de către pârâții reclamanți-reconvenționali, reclamantului pârât-reconvențional, cu titlu de rentă viageră.
Față de aceste considerente, nu prezintă relevanță motivele de recurs invocate referitoare la contractul de întreținere și restabilirea situației anterioare, actualul raport juridic ce leagă părțile fiind contractul de rentă viageră, în baza căruia intimații au fost obligați în solidar să-i achite lunar recurentului suma de 400 de EURO.
În consecință, recursul este nefondat și va fi respins, iar hotărârile recurate vor fi menținute în întregime fiind temeinice și legale.
Fiind în culpă procesuală, recurentul va fi obligat în baza prevederilor art.274 Cod procedură civilă la 500 lei cheltuieli de judecată în recurs în favoarea intimaților și, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de reclamantul domiciliat în O, strada -.-, nr.6, - 6,.2,.5, județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți și, ambii cu.procesual ales la Cabinet Avocat, în O,-,.1, județul B, domiciliat în de C, sat, nr.6, județul B, domiciliată în, -N 5,.15, județul B, și -ambii domiciliați în O, strada -, nr.2, -B 3..B,.2, județul B, împotriva deciziei civile nr.259/A din 6 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate și suma de 500 lei, cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 28 ianuarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.concept decizie -
Data:4.02.2010
Jud.fond
Jud.apel Fl./
Dact.
Data:9.02.2010
9 ex.
7 com.
Data:
Președinte:Trif DoinaJudecători:Trif Doina, Moșincat Eugenia, Stan Aurelia
