Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 181/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 181/2010-
Ședința publică din 28.01.2010
PREȘEDINTE: Moșincat Eugenia
JUDECĂTOR 2: Stan Aurelia Lenuța
JUDECĂTOR 3: Trif
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul contestator cu domiciliul în O,-/A, județul B, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 1161/LM din data de 09.10.2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, prin care s- respins contestația, având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă recurentul contestator personal, lipsă fiind intimată.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezentul recurs este scutit de la plata taxei de timbru, precum și faptul că, s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, la data de 10.12.2009, întâmpinare, după care:
Recurentul contestator arată că nu are alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.
Instanța nemaifiind de administrat alte probe în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurentul contestator solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate, obligarea intimatei de a-i recalcula pensia prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare în principal de 20 de ani, iar în subsidiar de 25 de ani, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1161/LM din data de 09.10.2009, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bihora respins contestația formulată de contestatorul domiciliat în O,- A B, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII cu sediul în O,- județul
Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Contestatorul fost pensionat pentru limită de vârstă prin decizia nr. -/10.06.1997, drepturile de pensie fiindu-i stabilite in baza Legii nr. 3/1977.
Din cuprinsul deciziei și respectiv buletinului de calcul nr. -/01.08.2005, rezultă că stagiul complet de cotizare avut în vedere pentru determinarea pensiei reclamantului, a fost de 30 de ani.
Legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie de care beneficiază contestatorului era Legea 3/1977.
Potrivit art. 2 alin. (1) din Normele metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în vederea recalculării în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, norme aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004, pentru persoanele pensionate sub imperiul Legii nr. 3/1977, drepturile de pensie se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual.
Potrivit acestor norme, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă, prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiară sau care i se cuvine la data începerii operațiunii de evaluare.
Aliniatul (3) al aceluiași articol prevede că pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977.
Prin decizia nr. 40 din 22 septembrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, s-a statuat că singurele facilități oferite de Legea nr. 3/1977 persoanelor care au lucrat în grupa I sau II de muncă sunt acordarea sporului de grupă și posibilitatea pensionării înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare, dispozițiile art. 14 din acest act normativ neavând semnificația reducerii stagiului de cotizare utilizat la recalcularea pensiei.
Curtea a reținut ca asigurații care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă, determinate ca atare prin ordine ale Ministerului Sănătății, și ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 iulie 1977-31 martie 2001 au beneficiat atât de reducerea vârstei legale de pensionare, cât și de majorarea vechimii în muncă, deci a perioadei de contribuție, denumită în actuala reglementare stagiu de cotizare. A stabilit ca interpretarea data de unele instanțe în sensul că acestei categorii de asigurați îi sunt aplicabile dispozițiile art. 43 din Legea nr. 19/2000 și ale anexei nr. 4 la această lege ca "act normativ special" la care fac trimitere prevederile art. 2 alin. (4) din normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004, sunt consecința unei interpretări greșite a prevederilor legale, întrucât Legea nr. 19/2000 reprezintă o lege generală, actul normativ-cadru în domeniul pensiilor și al drepturilor de asigurări sociale.
În ce privește principiul înscris în expunerea de motive a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, potrivit căruia "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie", acesta nu poate fi aplicat în cauză atât timp cât în lege nu există o prevedere expresă potrivit căreia și persoanelor care au lucrat în grupele speciale de muncă și s-au pensionat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 li se aplică acest act normativ pentru determinarea stagiului de cotizare și, în raport de acesta, a punctajului mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare.
Ca atare, arata Curtea, aplicabilitatea prevederilor normelor metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004 este întărită și confirmată de norma de trimitere din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005. De asemenea, in considerentele deciziei se menționează ca potrivit art. 1 din Codul civil și art. 15 alin. (2) din Constituția României republicată, legea dispune numai pentru viitor, ea nu are putere retroactivă, astfel că legea nouă, respectiv Legea nr. 19/2000 nu se poate aplica decât situațiilor ivite după intrarea ei în vigoare, deci persoanelor ale căror drepturi la pensie s-au deschis după data de 1 aprilie 2001, nu și persoanelor pensionate sub imperiul Legii nr. 3/1977.
Chiar dacă practica curentă a instanței a fost in sensul că acestei categorii de asigurați îi sunt aplicabile legea 19/2000 si dispozițiile Legii nr.226/2006, această practică trebuie în prezent reconsiderată, fata de dispozițiile stabilite prin decizia nr. 40/2008 a
Potrivit art. 329 alin 3 din Cod procedură Civilă "dezlegarea data problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe, astfel încât instanța își va reconsidera practica și va da eficiență deciziei
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța a considerat că solicitarea privind recalcularea pensiei prin raportare la alt stagiu de cotizare decât cel prevăzut de 3/1977 pentru bărbați, respectiv de 30 de ani, este neîntemeiata.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței instanței de fond în sensul admiterii contestației așa cum fost formulată de către reclamant, respectiv, obligarea intimatei la recalcularea pensiei cu luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani.
În motivarea cererii de recurs sunt învederate următoarele:
- recurentul a lucrat în grupa I de muncă 27 ani ca mecanic de locomotivă, în siguranța circulației;
- conform art. 14 din Legea nr. 3/1977, pentru cei care și-au desfășurat activitatea în grupa I de muncă, stagiul complet de cotizare este de 20 de ani;
- instanța de fond nu a luat în considerare Decizia nr. 40 din data de 22.08.2008 pronunțată în recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit că dispozițiile art. 77 alin. 2 raportat la art. 43 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea cererii de recurs, cu motivarea că nu s-a făcut dovada că recurentul desfășurat activitate în condițiile limitativ prevăzute de art. 20 din Lege nr. 19/2000, de asemenea, nu pot fi aplicabile nici dispozițiile Legii nr. 226/2006, recurentul fiind pensionat în anul 1997, ca atare acordarea unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani în temeiul legii menționate, retroactiv din 2005, nu poate avea loc, aceasta neaplicându-se retroactiv, iar referitor la Decizia Înaltei Curți de Casație Și Justiție nr. 40/2008, dispozițiile art. 14 din Legea nr. 3/1977 nu reglementează stagiul complet de cotizare.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu, instanța reține următoarele:
Drepturile la pensie ale recurentului contestator au fost stabilite prin decizia nr. -/10.06.1997, a fost reținut un stagiu de cotizare realizat de 29 ani, 6 luni recurentul desfășurând activitate la CFR în meseria de mecanic locomotivă.
Potrivit prevederilor articolului 2 aliniatele 1 și 2 din Legea nr. 226/2006, sunt încadrate în condiții speciale locurile de muncă în care se desfășoară activitățile prevăzute de anexa 1 pct. 7, respectiv activitatea desfășurată de personalul din siguranța circulației. Relevante sunt și prevederile articolul 3 din Legea nr. 226/2006, potrivit cărora "asigurații care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani în condițiile speciale prevăzute de prezenta lege, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă", cu reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de pensionare. În speță, contestatorul a ieșit la pensie pentru limită de vârstă în baza Legii nr. 3/1977, deci anterior aplicării prevederilor Legii nr. 226/2006 și respectiv 19/2000, însă aplicarea principiului la condiții de muncă egale pensii egale și a prevederilor HG nr. 1550/2004 precum și a prevederilor articolului 2 aliniatul 2 din Legea nr. 226/2006 - conform cărora sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, în care asigurații și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupa I de muncă - reclamă recalcularea pensiei recurentului prin luarea în calcul a unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani și nu de 30 de ani cum a procedat intimata.
Prezintă relevanță de asemenea și prevederile articolului 5 din legea anterior menționată, care statuează că pentru asigurații prevăzuți la articolul 3 punctajul mediu anual se determină prin împărțirea la 25 numărului de puncte realizat din însumarea punctelor anuale realizate în perioada de cotizare.
Susținerile recurentului contestator în sensul că recalcularea pensiei sale trebuia să se facă prin luarea în considerarea a unui stagiu de cotizare de 20 de ani sunt lipsite de suport legal, în condițiile în care activitatea desfășurată de acesta nu se include în categoria celor prevăzute în textul art. 20 lit. din Legea nr. 19/2000, iar pe de altă parte, dispozițiile legale la care face trimitere recurentul cuprinse în Legea nr. 3/1977 nu-și găsesc aplicabilitatea în speță.
De asemenea, nu poate fi acceptată nici pretenția acestuia de a se emite o nouă decizie în locul celei emise la data de 01.08.2005, aceasta purtând o dată anterioară momentului intrării în vigoare a Legii nr. 226/2006, ale cărei dispoziții nu pot retroactiva, prin extinderea efectelor sale asupra unor acte ce i-au precedat.
Este important totodată a se menționa că în cursul judecării cauzei a fost pronunțată Decizia asupra recursului în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, nr.40/2008 prin care s-a unificat practica neunitară în materie la nivel național, concluzionându-se că, în situația celor pensionați în perioada de aplicare a Legii nr.3/1977 și au lucrat în grupele I,II de muncă, li se aplică la determinarea punctajului mediu anual, stagiul de cotizare prevăzut de art.14, însă în considerentele aceleiași decizii s-a precizat că instanțele care au aplicat stagiul de cotizare impus de art.8 (30 de ani la bărbați, 25 de ani la femei), au procedat corect, art.14 conferind doar beneficiul reducerii vârstei legale de pensionare, un adaos de grupă. Această decizie nu este aplicată în prezenta speță dat fiind că, până la publicarea acesteia în monitorul oficial, la data de 20 mai 2009, persoanele care au promovat litigii anterior, aveau legitimă de dobândire a unui bun, iar în astfel de situații în care dreptul intern este în neconcordanță cu cel internațional, acesta din urmă se aplică prioritar, excepție făcând situațiile în care dreptul intern este mai favorabil, ceea ce nu este cazul în speță, context în care este necesar a se face trimitere la art. art.11, 20 din Constituția României cu referire la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, la practica acesteia și respectiv la art.14, respectiv art.1 din Protocolul nr.1 și nr.12. S-a făcut aplicarea practicii unitare în materie a Curții de Apel Oradea întrucât astfel cum s-a reliefat mai sus, la data promovării litigiului -26.03.2009-, partea contestatoare avea legitimă de dobândire a unui bun în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului, art.1 din Protocolul adițional nr.1 a practicii constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, sens în care este necesar a se face trimitere la cauzele, /României.
Față de considerentele ce preced, instanța, în baza prevederilor articolului 312 aliniatul 1 din Codul d e procedură civilă, va admite ca fondat recursul, va modifica sentința în sensul admiterii contestației cu consecința obligării intimatei să recalculeze pensia contestatorului cu luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 25 ani, începând cu data de 1 aprilie 2009, având în vedere data înregistrării cererii și respectiv prevederile art. 169 alin. 3 din Legea nr. 19/2000.
Se va constata totodată că partea recurentă nu a solicitat a se face aplicarea prevederilor art. 274 din Codul d e procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul civil declarat de recurentul contestator cu domiciliul în O,-/A, județul B, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 1161/LM din data de 09.10.2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în tot în sensul că:
Admite contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
Obligă pârâta să recalculeze pensia contestatorului prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 25 ani, sens în care modifică Decizia nr. - din 14.04.2008, începând cu data de 1 aprilie 2009.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 28.01.2010.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
- redactat hotărâre în concept - judecător - - - - 03.02.2010
- judecători fond - Antik,
- dact. gref. - 03.02.2010 - 4 ex.
- emis 2 com. - 03.02.2010 -, CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
Președinte:Moșincat EugeniaJudecători:Moșincat Eugenia, Stan Aurelia Lenuța, Trif
