Rezoluțiune contract. Jurisprudență. Decizia 600/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (111/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.600.
Ședința publică de la 1 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Vlad
JUDECĂTOR 2: Andreea Doris Tomescu
JUDECĂTOR 3: Ioana
GREFIER -
***** *****
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta reclamantă, împotriva deciziei civile nr.1518 A din 27.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți și.
are ca obiect - rezoluțiune contract.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat, pentru recurenta-reclamantă, în baza împuternicirii avocațiale nr.- emisă de Baroul București -Cabinet Individual, avocat, pentru intimații-pârâți și, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/30.03.2009 emisă de Baroul București - Cabinet Individual.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Părțile declară că nu mai au alte cereri de solicitat în cauză.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Recurenta reclamantă, prin apărător, solicită admiterea recursului, desființarea deciziei atacate și menținerea sentinței instanței de fond; nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Arată că, în mod greșit, instanța de apel a apreciat că pârâții și-au îndeplinit obligațiile ce reieșeau din contractul de întreținere, la dosar neexistând dovezi în sensul îndeplinirii cumulative a acestora.
Intimații pârâți, prin apărător, solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a deciziei atacate; nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată; depun concluzii scrise.
Arată că intimații pârâți s-au achitat cu bună credință de obligațiile stipulate în contractul de întreținere acest aspect reieșind și din răspunsurile la interogatoriu luat reclamantei.
Mai arată că, a admite faptul că un contract sinalagmatic poate fi reziliat la cererea unei părți, fără a face nicio dovadă în sensul neîndeplinirii de către cealaltă parte a obligațiilor asumate, ar însemna să se schimbe natura juridică a acestui contract.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 3 B la data de 22.01.2008 sub nr- reclamanta a chemat în judecată pe pârâții și, solicitând să se dispună rezilierea contractului de întreținere cu clauză de uzufruct viager încheiat între părți, autentificat sub nr. 627/18.09.2007 de către BNP " Pro " și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 4281/24.04.2008 Judecătoria Sectorului 3 B, a admis acțiunea formulată de către reclamanta, în contradictoriu cu pârâții și.
A dispus rezoluțiunea contractului de întreținere cu clauză de uzufruct viager autentificat sub nr. 627/18.09.2007, a obligat pârâții la plata sumei de 800 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că la data de 18.09.2007, a fost încheiat contractul de întreținere cu clauză de uzufruct viager, autentificat prin încheierea de autentificare nr. 627 la BNP "Pro ". Contractul are ca obiect înstrăinarea de către reclamantă către pârâți a nudei proprietăți asupra imobilului, vânzătoarea rezervându-și dreptul de uzufruct viager. Prețul contractului l-a reprezentat obligația pârâților de a asigura pe durata vieții reclamantei întreținere în natură acesteia. Este vorba despre procurare și preparare de hrană, procurare de îmbrăcăminte, medicamente, asistență medicală la cerere, spitalizare în caz de nevoie, ajutor în menaj, iar după deces, să îi asigure cele potrivite obiceiului creștinesc.
Contractul de întreținere este convenția sinalagmatică prin care creditorul întreținerii se obligă către debitorul acesteia să asigure prestația în natură la care s-a obligat potrivit clauzelor contractuale, fiind în același timp un contract aleatoriu, pentru că durata obligației debitorului este în funcție de durata vieții creditorului - eveniment incert ( art. 1635.civ.).
Prestarea întreținerii, în sarcina debitorului, este obligația de a face, cu caracter strict personal, care, în caz de neexecutare, determină rezoluțiunea contractului respectiv (art. 1020.civ.). În baza art.969 civ, convenția legal făcută are putere de lege între părțile contractante.
Caracteristica esențială a contractelor sinalagmatice o constituie reciprocitatea și interdependența obligațiilor ce revin părților. Sancțiunea care intervine în cazul în care una dintre părți și-a executat obligația, dar cealaltă parte refuză să execute este rezoluțiunea contractului, cu efecte retroactive. contractului este deci o sancțiune a neexecutării culpabile a contractului sinalagmatic, constând în desființarea retroactivă a acestuia și repunere a părților în situația anterioară încheierii contractului.
Prin urmare, temeiul juridic al rezoluțiunii îl constituie reciprocitatea și interdependența obligațiilor din contractul sinalagmatic.
Astfel, în speță, prima instanță a constatat întrunite cele trei condiții cumulative pentru desființarea retroactivă a contractului.
Obiectul contractului îl constituie prestarea de întreținere în natură.
Caracteristica esențiala a prestației o reprezintă procurarea de hrană și asigurarea de asistență medicală. Or, acestea nu pot fi asigurate în mod ocazional, ci trebuie să aibă un caracter succesiv, continuu.
Prin urmare, prima instanță a constatat condiția ca una dintre părți să nu-și fi executat obligațiile care îi revin întrunită în speță. Pentru a interveni rezoluțiunea contractului este necesar ca neexecutarea să fi fost imputabilă părții care nu și-a îndeplinit obligația. Pârâții nu au făcut dovada unui caz fortuit ori altă situație independente de voința lor pentru a fi exonerați de răspundere.
De asemenea, instanța de fond a constatat că se verifică și cea de-a treia condiție, respectiv ca debitorul să fi fost pus în întârziere, în condițiile prevăzute de lege. Însă, legea stipulează că obligația de a presta întreținere este una continuă, or în cazul acestor obligații nu mai este necesară punerea în întârziere. Astfel, în contractele cu obligație de întreținere, datorită caracterului alimentar al prestației la care se obligă debitorul și care trebuie efectuată în mod succesiv, în general termenele stipulate pentru executare au caracter esențial, debitorul fiind de drept în întârziere art. 1079 pct. 3.civ, și în caz de neexecutare, creditorul poate cere rezoluțiunea, fără a se putea da debitorului un termen de grație pentru plată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții și, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate, iar pe fondul cauzei, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea cererii de apel, apelanții au considerat hotărârea pronunțată de instanța de fond ca fiind netemeinică și nelegală având în vedere următoarele aspecte:
1. Nu le-a fost admisă audierea martorului, cel în măsură să cunoască situația reală dintre părți, deși acesta fusese acceptat tacit de către reclamantă la termenul pentru propunerea de probe. Mai mult decât atât, nu le-a fost admisă nici cererea de audiere a celui de-al doilea martor, fiind astfel în imposibilitate de a se apăra.
2. S-a apreciat în mod eronat faptul că lucrările de îmbunătățire a locuinței nu au avut un caracter de necesitate, în condițiile în care apelanții nu locuiesc în imobilul respectiv și singurul motiv pentru care au procedat astfel a fost cererea reclamantei de a-i îmbunătăți confortul.
3. Deși au arătat că singurul motiv pentru care reclamanta solicită rezilierea contractului de întreținere era acela că dorea o sumă de bani (3000 Euro), fapt recunoscut în răspunsul la interogatoriu, instanța nu s-a pronunțat pe acest aspect.
Prin decizia civilă nr.1518A/27.11.2008, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a admis apelul declarat de apelanții-pârâți și, împotriva sentinței civile nr.4281/24.04.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă; a schimbat în tot sentința apelată, în sensul că a respins acțiunea ca neîntemeiată; a obligat intimata la plata sumei de 6,15 lei, cheltuieli de judecată către apelanți.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
La data de 18.09.2007, a fost încheiat contractul de întreținere cu clauză de uzufruct viager, autentificat prin încheierea de autentificare nr.627 la BNP "Pro ". Contractul are ca obiect înstrăinarea de către reclamantă către pârâți a nudei proprietăți asupra imobilului, vânzătoarea rezervându-și dreptul de uzufruct viager. Prețul contractului l-a reprezentat obligația pârâților de a asigura pe durata vieții reclamantei întreținerea în natură, a acesteia. Este vorba de procurare și preparare de hrană, procurare de îmbrăcăminte, medicamente, asistență medicală la cerere, spitalizare în caz de nevoie, ajutor în menaj, iar după deces, să îi asigure cele potrivite obiceiului creștinesc.
Prestarea întreținerii, în sarcina debitorului, este obligația de a face, cu caracter strict personal, care, în caz de neexecutare, determină rezoluțiunea contractului respectiv ( art. 1020.civ.). În baza art.969 civ, convenția legal făcută are putere de lege între părțile contractante.
Din interpretarea probelor administrate la fondul cauzei, respectiv declarația martorului, interogatoriile administrate, coroborate cu depozițiile martorilor audiați în apel, respectiv și, tribunalul a reținut că apelanții-pârâți și-au respectat obligația prevăzută în sarcina lor de a presta întreținere intimatei-reclamante.
Astfel, din declarația martorului, asistent medical, rezultă că apelanții, în lunile iulie - septembrie - octombrie 2007, s-au ocupat de internarea intimatei în spital și au îngrijit-o în această perioadă.
Aceleași aspecte sunt confirmate și de martorul, care a declarat că i-a văzut vizitând-o pe intimată și cunoștea că au fost la spital când aceasta a fost bolnavă.
Totodată, din probele administrate a rezultat că apelanții au efectuat și lucrări de îmbunătățire a locuinței intimatei, constând în montarea geamurilor termopan și schimbarea unor uși, acestea fiind făcute tocmai pentru a spori confortul locuinței intimatei, nu în alt scop.
Este adevărat că din probe rezultă că între părți există o stare tensionată, determinată de neînțelegeri rezultate din plata chiriei de către persoanele ce locuiesc în această calitate cu intimata, însă acest aspect nu este de natură să conducă la rezoluțiunea contractului de întreținere.
Față de considerentele examinate și de prevederile art. 296 Cod procedură civilă, tribunalul a admis apelul și a schimbat în tot sentința apelată, în sensul că a respins acțiunea ca neîntemeiată.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, a obligat intimata la plata sumei de 6,15 lei, cheltuieli de judecată către apelanți, reprezentând taxa de timbru și timbru judiciar, potrivit chitanțelor de la dosarul cauzei.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, recurenta-reclamantă a arătat că instanța de judecată a aplicat greșit prevederile art.1020 cod civil și 959 Cod civil, motiv de recurs prevăzut de art.304 cpt.9 Cod procedură civilă.
Însăși instanța de judecată arată că în baza art.969 Cod civil, convenția legal făcută are putere de lege între părțile contractante.
Tot instanța de judecată arată că contractul de întreținere cu clauză de uzufruct viager dintre părți, stabilește ca obligație a debitorilor întreținerii următoarele: procurare și preparare de hrană, procurare de îmbrăcăminte, medicamente, asistență medicală la cerere, spitalizare în caz de nevoie, ajutor în menaj.
Aceste obligații sunt cumulative.
Debitorii obligației de întreținere trebuie să le îndeplinească pe toate aceste obligații și nu numai pe unele dintre ele.
Astfel, instanța de apel a considerat că apelanții și-au îndeplinit obligațiile atâta timp cât din probe în mod forțat ar reieși că debitorii și-ar fi respectat obligația spitalizării.
Dar nu s-au făcut dovezi că pârâții-apelanți ar fi respectat și celelalte obligații, de pildă obligația de hrană, obligația de menaj, obligația de îmbrăcăminte.
Nu reclamanta a cerut să i se pună termopane la ușă și ferestre, ci apelanții-pârâți au făcut acest lucru că au vrut ei. Nu acest lucru era o necesitate. Esențial este faptul că nu-i dădeau hrană reclamantei, că nu o ajutau cu nimic la menaj. Acest lucru era zilnic și pârâții nu l-au făcut.
Interpretarea legii dată de către instanța de apel este greșită deoarece pârâții-apelanți nu au dovedit că și-au îndeplinit toate obligațiile luate prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere.
Pentru aceste motive se se solicită admiterea recursului și respingerea apelului declarat de pârâți, cu consecința menținerii sentinței pronunțate la fond ca fiind legală și temeinică.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate, curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente.
În ceea ce privește critica vizând interpretarea și aplicarea prevederilor art. 1020 - 1021 din Codul civil, curtea apreciază că nu sunt îndeplinite prevederile art. 304 pct. 9. pr. civ întrucât instanța de apel a procedat la o interpretare sistematică și la o aplicare corectă a acestor dispoziții legale, raportat la prevederile art. 1169 din Codul civil.
Contractului de întreținere cu titlu oneros, translativ de proprietate, fiind un contract sinalagmatic nenumit, îi sunt pe deplin aplicabile prevederile art. 1020 din Codul civil, condiția rezolutorie fiind subînțeleasă întotdeauna în caz de neexecutare culpabilă a uneia dintre obligații.
Important de stabilit este modul în care se determină limitele obligației de ajutor și supraveghere, ce intră în conținutul obligației contractuale de întreținere. Permanența nu poate fi privită temporal și nici spațial în mod absolut, în sensul de a sta tot timpul lângă întreținut, ci relativ, intermitențele normale fiind de natura și esența obligației de întreținere, obligație cu executare succesivă, prin raportare la diligențele normale ale unui întreținător rezonabil.
În speță însă nu sunt îndeplinite condițiile legale ale rezoluțiunii judiciare, neexistând o neîndeplinire culpabilă a obligației contractuale de întreținere, cu conținutul determinat de natura și esența acesteia, dincolo de orice culpă a creditorului obligației.
De altfel, motivele de recurs, din modul în care au fost formulate, aduc în discuție problema de netemeinicie a hotărârii atacate, deoarece ceea ce se pretinde este interpretarea greșită a probelor administrate în cauză.
O atare critică nu poate face însă, obiect de analiză în calea extraordinară a recursului întrucât, față de actuala configurație a art. 304. pr. civ. care permite reformarea unei hotărâri în recurs numai pentru motive de nelegalitate, nu și netemeinicie, instanța de recurs nu mai are competența de a cenzura situația de fapt stabilită prin hotărârea atacată și de a reevalua în acest scop probele administrate pentru a aprecia asupra îndeplinirii sau nu a obligațiilor asumate prin contract, ci doar de a verifica legalitatea hotărârii prin raportare la situația de fapt pe care aceasta o constată.
De altfel, la stabilirea situației de fapt tribunalul a avut în vedere întreg probatoriul administrat în cauză, reținând în mod corect că intimații - pârâți și-au respectat obligațiile asumate privind întreținerea recurentei.
Pentru aceste considerente în baza art. 312. pr. civ. cu raportare la art. 304 pct. 9. pr. civ. Curtea respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta-reclamantă, împotriva deciziei civile nr.1518A/27.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți și .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.
2 ex./21.04.2009
- Secția a III-a Civ. -;
Jud. Sectorului 3 B -
Președinte:Elena VladJudecători:Elena Vlad, Andreea Doris Tomescu, Ioana
