Rezoluțiune contract. Jurisprudență. Decizia 616/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 616/2008 -
Ședința publică din 15 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Pantea Viorel judecător
- R - - JUDECĂTOR 2: Roman Florica
- - - - JUDECĂTOR 3: Bocșe Elena
- - - - grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil declarat de pârâții și domiciliați în O, str. -. -, nr. 21,. 122, județul B în contradictoriu cu intimatele reclamante - domiciliată în comuna, satul, nr. 87, județul B, domiciliată în comuna, satul, nr. 9, județul B și cu intimatul domiciliat în comuna, satul, nr. 87, județul B, împotriva deciziei civile nr. 945 din 21 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr. 2548 din 10 aprilie 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr-, având ca obiect: rezoluțiunea contractului de întreținere.
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc la data de 8 aprilie 2008, cânt părțile prezente au pus concluziile consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, dată la care s-a amânat pronunțarea hotărârii la 15 aprilie 2008.
CURTEA DE APEL,
Constată că, sentința civilă nr. 2548 din 10 aprilie 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr-, s-a admis cererea principală formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții și și s-a respins cererea reconvențională formulată de pârâții reclamanți reconvenționali; s-a dispus rezilierea contractului de întreținere autentificat cu nr. 1817/10.03.2004 încheiat între părți, cu restabilirea situației de carte funciară, prin radierea din nr. 491 a dreptului de proprietate constituit în favoarea pârâților reclamanți reconvenționali și; reclamanții au fost obligați la plata în solidar către pârâta, a sumei de 527 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut că la data de 10.03.2004 părțile au încheiat un contract de întreținere, în baza căruia pârâții se obligau să presteze întreținere reclamanților în schimbul transmiterii nude proprietăți asupra imobilului înscris în nr. 491, precum și a cotei de 800/3571 părți teren aferent.
Datorită neînțelegerilor intervenite între părți, la data de 21.09.2004 reclamanții au înmânat pârâților în prezența a doi martori un act scris prin care le arătau că refuză orice întreținere din partea pârâților.
Urmare acestui fapt pârâții i-au notificat pe reclamanți solicitându-le contravaloarea prestațiilor efectuate, respectiv a sumei de 95 milioane lei vechi.
Reclamanții au refuzat să facă această plată motivând că ei au fost cei care au suportat costul tuturor lucrărilor, și mai mult, i-au și ajutat pe întreținători cu bani.
Subliniază instanța că în contractul de întreținere există o clauză de evaluare a întreținerii pe o durată de 10 ani la suma de 52 milioane lei vechi.
Reține instanța în continuare că din declarațiile martorilor audiați în cauză și anume, rezultă că o mare parte din muncile agricole au fost efectuate de către reclamanți, cu ajutorul a diferite persoane plătite de aceștia, și că ajutorul acordat de către pârâți nu a fost substanțial.
Mai reține instanța că potrivit susținerilor reclamanților, motivul pentru care au refuzat să primească întreținere de la pârâți a fost acela că solicitau bani pentru orice muncă efectuată în favoarea reclamanților, precum și datorită faptului că împrumutau diferite sume de bani pe care nu le mai restituiau.
Arată judecătoria în continuare că prin raportul de expertiză întocmit în cauză s-a stabilit contravaloarea întreținerii pe care pârâții au prestat-o în favoarea reclamanților la suma de 41.241.170 lei vechi, însă în cazul unui contract de întreținere, noțiunea de întreținere trebuie să primească un înțeles cât mai cuprinzător, debitorul obligației urmând să asigure creditorului alimente, îmbrăcăminte, încălțăminte, medicamente, să-i asigure îngrijiri medicale și dacă este cazul chiar să-i asigure îngrijiri medicale, să-i prepare hrana și să-l ajute la diferite treburi gospodărești.
Mai arată instanța că în absența unei clauze exprese, nu are nici o relevanță că beneficiarul întreținerii are suficiente mijloace materiale, deoarece obligația convențională de întreținere nu se confundă cu obligația legală, când acordarea întreținerii depinde de starea celui îndreptățit să o primească. Astfel, reține prima instanță că hrana, îngrijirile medicale, îmbrăcămintea, erau suportate de către reclamanți, la fel și contravaloarea lucrărilor agricole.
În același sens arată judecătoria că faptul că reclamanții au declarat că renunță la întreținere nu le este culpabil, ținând cont de atitudinea pârâților care nu își îndeplineau în mod satisfăcător obligațiile asumate, așa încât beneficiarii întreținerii nu pot fi obligați în caz de reziliere la restituirea contravalorii întreținerii.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâții și, solicitând admiterea acestuia, modificarea în întregime a sentinței civile apelate în sensul admiterii cererii reconvenționale și respingerii cererii principale.
Tribunalul Bihor, prin decizia civilă nr. 945 din 21 noiembrie 2007 pronunțată în dosar nr-, a respins ca nefondat apelul și a păstrat în totalitate sentința instanței de fond, cu obligarea apelanților la cheltuieli de judecată în cuantum de 800 lei în favoarea intimaților.
În considerentele deciziei se reține că prin contractul de întreținere autentificat cu nr. 1187/10.03.2004 reclamanții și transmiteau pârâților și, nuda proprietate asupra imobilului înscris în nr. 491, aceștia rezervându-și dreptul de uzufruct viager. În contract s-a stipulat că în schimbul acestei transmisiuni pârâții le vor asigura reclamanților întreținere viageră constând în asigurarea hranei, îmbrăcămintei, spălat, în caz de boală îngrijire cu medic și medicamente, iar în caz de deces să suporte cheltuielile de înmormântare. Contractul de întreținere fiind unul sinalagmatic, dă naștere la obligații atât în sarcina întreținutului cât și în sarcina întreținătorului.
În ceea ce privește obligațiile întreținătorului, este de precizat că acestea constau în prestarea întreținerii, care în esență este o obligație de a face ce se execută zi cu zi.
Corect prima instanță a reținut că majoritatea probelor administrate în cauză converg spre ideea că pârâții nu și-au îndeplinit obligațiile rezultate din convenția încheiată în mod permanent, ci doar sporadic, reclamanții fiind astfel îndreptățiți în a solicita rezilierea contractului. Este adevărat că martorii propuși de pârâți declară că aceștia s-ar fi ocupat de întreținerea reclamanților, ajutându-i cu mâncare, spălatul rufelor, din când în când la muncile agricole, însă din depozițiile acestor martori nu rezultă ca obligațiile să fi fost îndeplinite cu regularitate, așa cum o impune caracterul alimentar al obligației de întreținere.
Chiar apelanții în cuprinsul motivelor de apel recunosc că nu au participat la muncile agricole pentru cultivarea terenurilor reclamanților, arătând că acestea nu au fost prevăzute ca obligații în cuprinsul contractului de întreținere și nu pot fi incluse forțat în conținutul obligațiilor contractuale.
O asemenea interpretare nu poate fi acceptată, temeinic reținând judecătoria că noțiunea de întreținere are un conținut cuprinzător, incluzând tot ceea ce este necesar traiului unei persoane.
Susținerile reclamanților privitoare la motivul pentru care aceștia au refuzat în a mai primi întreținere din partea pârâților, au fost confirmate prin probațiunea administrată în cauză. Astfel, martorii propuși de aceștia au dovedit că refuzul s-a datorat tocmai faptului că pârâții le solicitau reclamanților diferite sume de bani pentru muncile prestate, precum și sume de bani cu titlu de împrumut, pe care nu le mai restituiau însă și rin p. urmare, judicios s-a reținut că refuzul întreținerii are o justificare reală, care nu le este culpabilă creditorilor obligației întreținerii, ci debitorilor acesteia.
Ori, în această situație cu deplin temei a conchis judecătoria că pârâții apelanți nu pot obține restituirea întreținerii prestate, rezilierea fiindu-le imputabilă.
Împotriva acestei decizii, în termen și scutit de plata taxei judiciare de timbru, au declarat recurs pârâții și, solicitând modificarea în tot a acesteia în sensul admiterii apelului și schimbarea sentinței civile nr. 2548/2007 a Judecătoriei Oradea, cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că ambele hotărâri sunt nelegale și netemeinice, fiind date cu interpretarea eronată a probelor administrate în cauză.
Astfel, recurenții arată că muncile agricole prestate de către ei în folosul intimaților, nu au făcut obiectul contractului de întreținere, astfel că nu pot fi incluse forțat în conținutul obligațiilor contractuale.
Nu se poate reține, de asemenea, că zugrăvirea locuinței intimaților ar fi constituit tot o obligație contractuală, iar reaua credință a reclamanților în promovarea acțiunii principale reiese și din împrejurarea că aceștia au susținut că le-ar fi acordat un împrumut recurenților, în sumă de 50 milioane lei, ceea ce s-a dovedit că nu este real.
Recurenții au mai precizat că, din probele administrate în cauză rezultă fără nici un dubiu că ei și-au executat obligațiile de întreținere față de cei doi reclamanți, astfel că nu se poate reține culpa acestora pentru neexecutarea obligațiilor asumate.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata a solicitat respingerea recursului civil de față, cu cheltuieli de judecată.
Verificând hotărârile atacate prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, conform art. 306 sub aspectul tuturor nulităților prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, Curtea de APEL ORADEAa reținut următoarele:
Prin contractul de întreținere încheiat între părți, autentificat sub nr. 1817 din 10 martie 2004 de către, recurenții și s-au obligat să asigure întreținere și îngrijire completă pe tot timpul vieții în favoarea reclamanților, decedat pe parcursul soluționării cauzei, respectiv la data de 10 iulie 2005 (fila 65 - dosar fond) și, în schimbul nudei proprietăți asupra imobilului situat în, nr. 9, înscris în nr. 491, nr. top. 17.
Criticile formulate de către recurenți sunt nefondate, în mod corect au reținut cele două instanțe că, neexecutarea obligației de întreținere este determinată de culpa debitorului obligației de întreținere, respectiv a pârâților recurenți, care nu au prestat cu regularitate obligațiile prevăzute în contract.
Astfel, martorul (fila 51 - dosar fond), vecin cu reclamanții, a arătat că în iarna anului 2004, aceștia și-au cumpărat lemne pentru foc, iar în perioada verii locuința acestora a fost zugrăvită de o persoană din, angajată tot de către cei doi reclamanți, fiind plătit cu suma de 3 milioane lei.
Același martor relatează că întreținuții au plătit recurenților bani pentru a le procura medicamente, personal acesta asistând, cu o ocazie când reclamanta intimată a înmânat o sumă de bani recurentului pentru a-l transporta pe soțul acesteia (în prezent decedat) la spital.
Este adevărat că din probele testimoniale administrate în cauză rezultă că pârâții recurenți au prestat și ei întreținere celor doi soți reclamanți, însă aceste prestații nu au fost cu caracter continuu, zilnic, așa cum presupune o obligație de întreținere completă, prevăzută în contractul încheiat de părți și care a constituit cauza pentru care reclamanții au consimțit să transmită nuda proprietate a imobilului proprietatea lor.
Împrejurarea că intimata reclamantă era aptă de muncă și în consecință se ocupa de treburile casnice (gătit, spălat, etc.), nu justifică refuzul prestării acestor obligații de către cei doi întreținători, obligații pe care și le-au asumat și care sunt de esența executării contractului încheiat de părți.
Cât privește valoarea întreținerii prestate, datorită caracterului aleatoriu al contractului, aceasta nu trebuie restituită, motiv pentru care nici această critică nu este fondată.
Față de considerentele expuse mai sus, apreciind că nu subzistă nici una din criticile formulate, Curtea de APEL ORADEA, în temeiul art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul civil de față, fără cheltuieli de judecată, nefiind justificate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de pârâții și împotriva deciziei civile nr. 945 din 21 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 15 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - R - - - - -
red.
în concept la 9.05.2008.
jud.fond.
jud.apel. -
dact.
2 ex./12.05.2008.
Președinte:Pantea ViorelJudecători:Pantea Viorel, Roman Florica, Bocșe Elena
