Rezoluțiune contract. Jurisprudență. Decizia 62/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 62/
Ședința publică din data de 9 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Eleonora Spiridon
JUDECĂTORI: Eleonora Spiridon, Daniela Petrovici Mihaela Popoacă
- -
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul reclamant, domiciliat în C,-, - 77,. D,. 32, județul C, împotriva deciziei civile nr. 674 din 21.11.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr. 11090/212 din 2007, în contradictoriu cu intimații pârâți și, domiciliați în C,-, bloc 17,. A,. 8, județul C, având ca obiect rezoluțiune contract.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentul reclamant, personal și intimații pârâți, personal și asistați de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/9.02.2009, depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul este declarat în termen, motivat și timbrat, conform chitanței seria - nr. -/28.01.2009, în valoare de 22 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în sumă de 0,50 lei.
Întrebate fiind, părțile susțin că nu mai au acte de depus sau cereri noi de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Instanța, luând act de susținerile acestora, în sensul că nu au înscrisuri noi de depus sau cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Recurentul reclamant, având cuvântul, solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat, casarea hotărârilor instanței de fond și apel și să se dispună fie trimiterea spre rejudecare a cauzei la instanța de apel, în vederea administrării probelor respinse în mod netemeinic (proba testimonială) și rejudecarea apelului, fie să se rețină cauza spre rejudecare, urmând a se admite recursul și a se schimba în totalitate hotărârea instanței de apel, în sensul admiterii cererii de rezoluțiune a contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, pentru nerespectarea obligațiilor de întreținere la care pârâții s-au obligat. În acest sens, depune la dosar concluzii scrise.
Apărătorul intimaților pârâți, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată. Arată că recurentul se folosește de propria culpă și că, contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreține a fost respectat de intimații pârâți, care i-au cumpărat hrană, medicamente și au achitat contravaloarea cheltuielilor de întreținere ale apartamentului, așa cum rezultă din probatoriile administrate. În acest sens, depune la dosar note scrise.
Instanța rămâne în pronunțare asupra cauzei.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea adresată Judecătoriei Constanța la 12 iulie 2007 reclamantul în contradictoriu cu pârâții și a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 81 din 16 ian. 2003 la BNP., cu consecința repunerii părților în situația anterioară, respectiv a revenirii imobilului situat în Constanta-, - 77. D,. 32, județul C, având număr cadastral 993/ 32, în proprietatea reclamantului.
În motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că la 18 ian 2003 reclamantul a încheiat cu pârâții contractul de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 81 la BNP, cei doi pârâți fiind debitori ai obligației de întreținere, în schimbul acesteia primind în proprietate imobilul situat la adresa mai sus menționată.
S-a mai arătat că obligația de întreținere a reclamantului nu a fost respectată de către cei doi pârâți, ci a fost supus unui tratament inuman din partea acestora, culminând chiar cu violente fizice și psihice, fiind nevoit să apeleze la ajutorul personalului de specialitate din cadrul serviciului de autoritate tutelară din cadrul Primăriei
Reclamantul a mai învederat instanței de fond faptul că pârâții nu au făcut decât să îl izoleze de rudele sale, i-au îndepărtat telefonul din camera sa, deși avea abonament gratuit de nevăzător, i-au interzis să primească rudele la domiciliul său și au exercitat asupra acestuia nenumărate presiuni psihice.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 1020-1021.civ. 1039.civ. 112.proc.civ.
Prin sentința civilă nr. 7313 din 24.04.2008 pronunțată de către Judecătoria Constanța în dosarul civil nr- a fost respinsă cererea reclamantului, ca nefondată.
În considerentele sentinței civile mai sus menționate s-a arătat că din probatoriul administrat în fața instanței de fond a rezultat că situația de față invocată de reclamant nu corespunde realității, întrucât pârâții și-au exercitat obligația de întreținere asumată prin contractul mai sus menționat.
S-a relevat faptul că pentru a interveni rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare încheiat între părți, reclamantul trebuie să facă dovada că a existat o neexecutare a obligațiilor contractuale din partea pârâților, chiar parțial, dar suficient de importantă precum și faptul că neexecutarea este imputabilă pârâților, ceea ce nu s-a dovedit în cauză.
Împotriva sentinței civile mai sus menționate a formulat apel reclamantul.
Prin decizia civilă nr.674 din 21 noiembrie 2008 Tribunalul Constanțaa respins ca nefondat apelul.
S-a reținut în considerentele deciziei că dovezile administrate în fața instanței de fond nu conduc la concluzia neîndeplinirii de către pârâți a obligațiilor de întreținere asumate prin contractul de vânzare cumpărare încheiat cu reclamantul. S-a mai reținut că, uneori, chiar atitudinea reclamantului i-au determinat pe pârâți să nu își poată executa obligația de întreținere, prin refuzul manifestat de acesta, situație ce conduce la concluzia că nu se poate reforma prima hotărâre pronunțată.
Împotriva deciziei nr. 674/2008 a declarat recurs reclamantul care a susținut, în esență, că hotărârea este netemeinică și nelegală pentru că instanța nu a ținut cont de întreg probatoriul administrat în cauză și pentru că nu au fost analizate prestațiile întreținătorilor prin prisma obligațiilor asumate prin contract, în funcție de natura contractului de întreținere.
Susține recurentul în dezvoltarea motivelor de recurs că tribunalul
i-a respins greșit cererea de administrare a probei cu 2 martori în apel, chiar dacă se tindea să se dovedească împrejurări și fapte ce vizau îndeplinirea obligațiilor de către pârâți. Invocă art. 295 pct. 2 Cod procedură civilă.
Arată că instanța nu a analizat motivele de apel, toate argumentele fiind respinse în bloc, fără o analiză punctuală și temeinică modului de îndeplinire a obligațiilor pârâților. Face referire la însușirea de către instanță a afirmațiilor pârâților referitoare la depozitul CEC de 810.000.000 lei.
Precizează recurentul că îndeplinirea obligației întreținătorului este de esența contractului de întreținere și că neîndeplinirea culpabilă a oricăreia dintre obligații lipsește de suport obligația reciprocă. Având în vedere vârsta înaintată a recurentului și starea de sănătate, instanța trebuia să aprecieze prestațiile pârâților din perspectiva asigurării hranei potrivite și a condițiilor de trai, care să îi permită menținerea stării de sănătate.
Arată recurentul că a dovedit faptul că pârâții l-au lăsat iarna să înghețe de frig pentru că i-au închis caloriferele și că l-au amenințat să nu deschidă robinetele, fapt ce i-a afectat starea de sănătate. Din această cauză reclamantul a fost obligat să locuiască cinci zile pe săptămână la Biblioteca " ", fiind și fondator al Asociației Cultural Creștine " ".
De asemenea, susține recurentul, a dovedit că pârâții i-au servit hrană inadecvată (alterată), ce a cauzat îmbolnăvirea sa.
Fiind nevăzător, reclamantul avea nevoie să locuiască cu întreținătorii pentru a-l ajuta să se deplaseze, să-și facă igiena personală și pentru ajutor în celelalte activități zilnice. Pârâții în schimb l-au lăsat singur în apartament și numai ca urmare a atenționării primite din partea autorității tutelare și-au făcut mutația pe apartament cu două luni anterior declarării recursului. Concluzionează că s-a dovedit prin probatoriul administrat culpa pârâților în neexecutarea obligațiilor specifice întreținerii, cu consecința rezoluțiunii contractului.
Examinând legalitatea deciziei recurate în raport de criticile formulate de reclamant, Curtea constată că necursul nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 304 alin. 1 Cod procedură civilă, modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere, pentru motivele limitativ prevăzute în punctele 1-9, numai pentru motive de nelegalitate. În sistemul Codului d e procedură civilă, recursul este conceput ca o cale extraordinară de atac,ca un ultim nivel de jurisdicție, în care părțile în litigiu își pot apăra drepturile lor subiective, dar numai prin invocarea unor încălcări ale normelor ce atrag nelegalitatea hotărârii atacate.
Prin recursul formulat reclamantul a criticat hotărârea tribunalului sub două aspecte:
- instanța a refuzat administrarea probei testimoniale în apel;
- nu au fost analizate toate susținerile reclamantului și probele
administrate de acesta ori au fost interpretate greșit aceste probe, instanța ajungând la o concluzie eronată cu privire la îndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul de întreținere.
Cu privire la critica ce vizează neadministrarea unor probe suplimentare în apel, probe care, conform susținerilor recurentului, ar fi fost de natură să schimbe opinia instanței cu privire la îndeplinirea obligației de întreținere de către pârâți, Curtea reține că potrivit art. 292 alin. 1 Cod procedură civilă, "părțile nu se vor putea folosi înaintea instanței de apel d e alte motive, mijloace de apărare și dovezi decât cele invocate la prima instanță sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare. Instanța de apel poate încuviința și administrarea probelor a căror necesitate rezultă din dezbateri".
Textul art. 292 alin. 1 din Codul d e procedură civilă instituie o limitare a mijloacelor și dovezilor doar la cele invocate la prima instanță sau arătate în motivarea apelului sau în întâmpinare care nu împiedică accesul liber la justiție, pentru că prin valorificarea acestui drept nu trebuie să se aducă atingere drepturilor altor titulari, în aceeași măsură ocrotite de lege.
În mod corect instanța de apel a apreciat că nu este utilă cauzei o suplimentare a probei testimoniale câtă vreme teza probatorie era identică cu aceea arătată de reclamant la prima instanță, instanța de apel împiedicând, prin respingerea cererii de suplimentare a probei testimoniale, manifestarea abuzivă a dreptului reclamantului de a administra probe. Câtă vreme reclamantul nu a criticat prin motivele de apel limitarea dreptului său de a administra probe în fața instanței de fond, fază în care a avut posibilități largi de administrare a tuturor probelor pertinente, nu se poate reține ca justificată critica privind refuzul suplimentării probei testimoniale, instanța de apel apreciind corect asupra utilității probelor cerute în echilibru cu asigurarea cerințelor de celeritate prevăzute la art.6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, referitor la analiza probelor administrate, critica nu se încadrează în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 304 din Codul d e procedură civilă.
Nu numai judecătoria, dar și tribunalul au analizat susținerile reclamantului prin raportare la fiecare probă administrată, cererile și observațiile reclamantului fiind efectiv studiate. Se reține că tribunalul și-a respectat obligația de a motiva, obligație care presupune o examinare efectivă a mijloacelor, argumentelor și ofertelor de dovezi ale părților, fără să se ceară un răspuns detaliat la fiecare argument.
Astfel, instanțele au arătat detaliat motivele pentru care au reținut sau au înlăturat susținerile părților(relațiile de vecinătate ale martorului cu reclamantul; frecvența vizitelor martorului în domiciliul reclamantului)), argumentele reținute de instanță fiind justificate prin probele testimoniale și prin înscrisurile administrate.
Prin urmare, constatând că hotărârea recurată îndeplinește cerințele de legalitate sub aspectul motivării, că instanța a examinat efectiv susținerile reclamantului și că argumentat a ajuns la concluzia îndeplinirii de către intimații pârâți a obligațiilor asumate prin contractul de întreținere, Curtea va respinge ca nefondat recursul.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, la solicitarea intimaților, Curtea îl va obliga pe recurentul reclamant la plata cheltuielilor de judecată dovedite, respectiv onorariul avocatului angajat de intimați pentru reprezentare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de recurentul reclamant, domiciliat în C,-, - 77,. D,. 32, județul C, împotriva deciziei civile nr. 674 din 21.11.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr. 11090/212 din 2007, în contradictoriu cu intimații pârâți și, domiciliați în C,-, bloc 17,. A,. 8, județul
Obligă recurentul la 1.000 lei cheltuieli de judecată către intimați.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2009.
Pt. PREȘEDINTE: Eleonora Spiridon Cf.art.261 alin.2 Cod pr.civilă, semnează, Președinte Instanță, | JUDECĂTOR 2: Daniela Petrovici Mihaela Popoacă | Judecător, |
Grefier, - - |
Jud.fond.
Jud.apel. /
Red.dec.jud.
2 ex./ 15.05.2009.
Președinte:Eleonora SpiridonJudecători:Eleonora Spiridon, Daniela Petrovici Mihaela Popoacă
