Rezoluțiune contract. Jurisprudență. Decizia 644/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 644
Ședința publică de la 13 Mai 2009
PREȘEDINTE: Mariana Mudava
JUDECĂTOR 2: Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
Judecător: - - -
Grefier: -
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 29 din 05 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 4775 din 12 septembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă și intimata pârâtă, având ca obiect rezoluțiune contract.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul pârât, personal și asistat de avocat, lipsind intimata reclamantă și intimata pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței depunerea de concluzii scrise de către avocat, pentru intimata reclamantă, precum și solicitarea acestuia de judecare a cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, după care;
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurentul pârât, a pus concluzii de admiterea recursului, potrivit motivelor formulate în scris, întrucât instanța de apel a respins motivul de apel potrivit căruia acțiunea trebuia respinsă ca inadmisibilă având în vedere că s-a cerut rezoluțiunea contractului de vânzare - cumpărare cu clauză de întreținere, în loc de rezilierea acestuia, așa cum impunea caracterul prestațiilor succesive, iar instanța nefăcând distincția între cele două instituții, a motivat admiterea cererii ca și cum obiectul acțiunii l-a reprezentat rezilierea contractului, deși s-a solicitat rezoluțiunea; cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 4775 din 12.09.2008 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr- s-a admis în parte acțiunea civilă având ca obiect rezoluțiune contract de vânzare-cumpărare, cu clauză de întreținere, formulată de împotriva pârâților și, și în consecință dispune rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, autentificat la notariatul de Stat sub nr. 10276 din 16.11.1993 și repunerii părților în situația anterioară, respectiv imobilul situat în S str. - nr. 84 județul O, compus din casă de locuit cu 3 camere, construită din cărămidă și anexele gospodărești în terenul aferent construcțiilor în suprafață de 922 mp cu vecinătățile: E- teren arabil, V-str. - N- -, S -, să revin în proprietatea reclamantei, iar pârâții prețul vânzării.
S-a respins capătul de cerere, având ca obiect evacuare, ca fiind neîntemeiat.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Judecătoriei Slatina, reclamanta chemat în judecată pe pârâții și solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. 10276/ 16.11.1993, repunerea părților în situația anterioară, respectiv să dispuneți ca imobilul ce face obiectul contractului, situat în S str. - nr. 89, jud. O, să revină în proprietatea sa, cu evacuarea pârâților din imobil, precum și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare reclamanta a arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare mai sus menționat, împreună cu soțul său, decedat la această dată vândut pârâților, respectiv fiica și ginerele acesteia imobilul proprietatea reclamantei, situat în S str. - nr. 89, jud. și compus din: casă de locuit, cu 3 camere, construită din cărămidă și anexele gospodărești, terenul aferent construcțiilor în suprafață de 822 mp cu vecinătățile: E- teren arabil, V-str. - N- -, S-. S- mai arătat că vândut imobilul mai sus menționat pârâților care s-au obligat să îi acorde întreținere sub toate aspectele și la nivelul acestora de trai, până la deces.
A mai precizat reclamanta că deși aceasta și- respectat obligația asumată prin contract de preda imobilul pârâților care s-au mutat și și-au stabilit domiciliul acolo, aceștia nu au înțeles să-și respecte obligația de întreținere, respectiv asigurarea alimentelor pentru traiul zilnic, asigurarea medicamentelor uzuale și asigurarea combustibilului pentru timpul friguros. De asemenea la cererea reclamantei ca aceștia să-și respecte obligațiile asumate prin contract, pârâții au manifestat o totală lipsă de respect prin acte de violență și chiar insultat-
În drept s-a invocat dispoz. art. 1020,1021 civil.
La 19.06.2008 pârâții au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii.
S-a mai arătat că se află în indiviziune cu privire la imobilele înstrăinate de reclamantă și că acțiunea promovată de către reclamantă nu este rodul voinței acesteia ci altor persoane din anturajul său și este neîntemeiată pe motivul că aceștia și-au achitat în permanență de obligațiile contractuale, mai ales că aceasta este mama și respectiv soacra acestora.
De asemenea se mai arată că imobilul casa de locuit din cărămidă cu 3 camere și sală acoperit cu carton ce formează obiectul contractului de vânzare-cumpărare fost renovat de către aceștia în sensul că au înlocuit întreg acoperișul, au refăcut întreaga structură de rezistență, mai adăugat un beci, o bucătărie și o baie, au înlocuit în totalitate tocăria, dușumelele și au renovat sobele de teracotă, tencuind interiorul și exteriorul imobilul. A mai aratat că în interiorul imobilului au cumpărat un hidrofor, au introdus gaze, au cumpărat centrală termică proprie și au montat calorifere pentru sistemul de încălzire. Au înlocuit gardul împrejmuitor cu un gard din plasă de sârmă sudată pe fundație de beton și au construit o fântână în curtea imobilului.
La data de 20.06.2008 pârâta depus la dosar o cerere precum și întâmpinare în care menționat că aceasta nu l- angajat pe dl av. C-tin pentru apărarea intereselor sale, că cele susținute în întâmpinare depuse și în numele său nu sunt reale și nu și le însușește, menționând că relațiile dintre părțile din proces sunt cele arătate în întâmpinare.
Astfel, pârâta în întâmpinarea anexată cererii mai sus menționate a arătat că este adevărat faptul că nu le-a acordat părinților săi nici un fel de întreținere și încheiat contractul cu aceștia, deoarece la data respectivă era în situația de a-și pierde locuința în urma unui împrumut bancar.
Instanța a reținut din probele administrate în cauză că pârâții nu le- asigurat reclamantei și nici soțului acesteia până la data decesului îngrijirea la care erau obligați prin contract, respectiv sprijinul material și moral de care acesta avea nevoie prin raportare la conținutul noțiunii de "întreținere" care are în vedere nu numai procurarea alimentelor necesare traiului dar și efectuarea diverselor treburi gospodărești, deși pârâții au intrat în posesia imobilului stabilindu-și domiciliu în imobilul care făcut obiectului contractului de vânzare-cumpărare, recunoscându-se la interogatoriu de către pârâtul, precum și din întâmpinarea depusă la dosar de către pârâta că nu au prestat întreținere, susținându-se însă de către pârât că nu executat întreținerea, deoarece nu i s-a solicitat acest lucru, cu toate că obligația de întreținere trebuia acordată nu ca urmare solicitării în mod expres creditorului, fiind considerată ca o obligație asumată încă de la data încheierii contractului.
Deși s- susținut de către pârât în întâmpinare că părțile s-ar afla în prezent în indiviziune cu privire la imobile înstrăinate, întrucât aceste imobile fuseseră dobândite de reclamantă și fostul său soț decedat în timpul căsătoriei, având caracter de bun comun, instanța a apreciat că în raport cu conținutul contractului, obligația de întreținere asumată de debitor are un caracter de indivizibilitate când este instituită în beneficiul mai multor creditori, iar în cazul unei obligații de întreținere indivizibilă cu mai mulți creditori în sarcina debitorului, existând o singură obligație indivizibilă, care nu este susceptibilă de executare parțială întrucât sancțiunea civilă rezoluțiunii contractului duce la restituirea tuturor bunurilor obiect al contractului, indiferent căruia și în ce proporții au aparținut fiecărui creditor.
De asemenea cu privire la faptul că pârâtul în întâmpinare menționat că acesta ar fi efectuat unele îmbunătățiri la imobilul care format obiectul contractului de vânzare-cumpărare, instanța a apreciat că în baza principiului disponibilității potrivit căruia instanța este obligată să se pronunțe în raport de dispozițiile art. 130 alin. ultim Cod pr civilă numai cu privire la ceea ce s-a cerut, nu și în legătură cu pretenții cu care nu fost investită, deoarece motivarea pârâtului prin intermediul întâmpinării depusă la dosar fost numai aceea de formula apărări.
S-a apreciat că sunt în culpă pentru neexecutarea contractului și în raport de elementele ce definesc noțiunea de întreținere instanța va dispune în conformitate cu dispoz. art. 1020- 1021 Cod civ.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect evacuare formulată de reclamanta împotriva pârâților și, instanța a apreciat că este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Instituția rezoluțiunei valorizează atât caracterele juridice ale obligațiilor părților izvorâte din contract cât și efectele desființării lui pentru neexecutarea culpabilă obligației de întreținere rezultată din contract, ceea ce înseamnă că reclamanta va redobândi dreptul de proprietate asupra imobilului urmând ca în situația în care va obține un titlu executoriu în acest sens să poată solicita și evacuarea pârâților din imobilul aflat în litigiu.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul criticând sentința ca netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:
S-a susținut că instanța de judecată s-a pronunțat și a motivat sentința pe rezilierea contractului deși, reclamanta a solicitat rezoluțiunea și nu s-a pronunțat pe excepția invocată de apelant privind inadmisibilitatea acțiunii.
S-a susținut că sentința este nelegală deoarece in cazul in care doi soți înstrăinează imobilul proprietatea lor în schimbul întreținerii care s-a prestat normal până la decesul unuia din soți, iar de atunci nu se mai execută față de soțul supraviețuitor, acesta este îndreptățit să ceară rezilierea contractului în ceea ce privește cota parte din proprietatea sa, nu și pentru cota parte a soțului defunct.
S-a mai criticat sentința și cu privire la măsura decăderii din probă dispusă de instanță. Măsura decăderii din probă este nelegală, deoarece aceasta se poate dispune in cazurile prev. de art. l38 pct. 2 respectiv când nevoia dovezii ar reieși din dezbateri și partea nu o putea prevede și când dovada nu a fost cerută în condițiile legii din pricina neștiinței sau a lipsei de pregătire a părții care nu a fost asistată sau reprezentată de avocat. Se susține că apelantul s-a găsit in situația dispoz. art. l86 alin l și în consecință - nu se putea aplica decăderea.
S-a susținut că sentința este netemeinică deoarece nu s-a dovedit că apelantul nu și-a achitat obligația contractuală de întreținere față de reclamantă, aspecte dovedite cu răspunsurile la interogatoriu ale intimatei reclamante în care recunoaște că a fost influențată de nepoata sa și astfel se explică pasivitatea reclamantei înainte de a promova acțiunea de reziliere a contractului.
În cauză s-a depus întâmpinare de către intimata reclamantă prin care s-a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Prin decizia civilă nr. 29 din 5 februarie 2009 Tribunalul Olta respins ca nefondat apelul declarat de pelantul cu domiciliul în localitatea S,-, Județul O, împotriva sentinței civile nr. 4775 din 12.09.2008 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații cu domiciliul în localitatea S,-, Județul O, cu domiciliul în S,-, Județul
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:
În ceea ce privește inadmisibilitatea acțiunii, instanța a rezolvat corect problema in sensul că inadmisibilitatea nu este o excepție reglementată în codul d e procedură civilă, fiind vorba în realitate de o apărare de fond care și-a găsit soluționarea prin motivarea și soluția dată de instanță.
Instanța s-a pronunțat și a motivat sentința chiar în sensul unei rezoluțiuni, așa cum rezultă din considerentele acesteia, dispunând repunerea părților în situația anterioară.
În principiu, în domeniul contractelor sinalagmatice ca efect al rezoluțiunii, prestațiile reciproce ale părților vor urma să fie restituite. În cazul contractului de întreținere nu se poate face abstracție de caracterul său aleatoriu, de elementul de risc care are un rol important atât la încheierea contractului cât și în cursul executării acestuia, deoarece acela ce dobândește bunul se obligă în schimb, a presta întreținere, de regulă pe durata viații celui întreținut care poate fi scurtă sau dimpotrivă, lungă.
Ori, tocmai în temeiul riscului care condiționează structura contractului de întreținere, obligația de restituire a contravalorii întreținerii de către beneficiar, nu există, în sensul rezoluțiunii contractului.
Toate aceste aspecte enunțate mai sus au fost rezolvate in doctrina juridică, stabilindu-se în mod cert că în cazul contractului de întreținere intervine rezoluțiunea și nu rezilierea.
Susținerea apelantului în sensul că reclamanta ar fi îndreptățită să ceară rezilierea contractului în ceea ce privește cota parte din proprietatea sa, nu și pentru cota parte a soțului defunct, este nefondată, întrucât din probele administrate rezultă că pârâții nu și-au îndeplinit obligațiile asumate prin convenție nici față de autorul, nici față de reclamantă, astfel că soluția de admitere a acțiunii și rezoluționarea contractului de întreținere este legală și temeinică.
Instanța a procedat corect dispunând decăderea pârâtului din administrarea probei cu martori având in vedere dispozițiile art. ll5 pct. 4., l38 pct.2,4 și alin.3. și l86 alin 2
Deși instanța ar fi putut face aplicațiunea dispoz. art. l38 alin. pc. care prevede că dovezile care nu au fost cerute în condițiile art.ll2, ll5 și l32 nu vor mai putea fi invocate in cursul instanței, s-a făcut aplicarea dispoz. art. l38 pct. 2 care prevede nevoia dovezii rezultată din dezbateri,neîncălcând astfel nici dreptul la apărare al pârâtului.
În consecință, rezultă că pârâtul s-a aflat în situația prev. de art. l38 pct. 2 și 4 în sensul că trebuia să depună lista cu martorii sub pedeapsa decăderii în termen de 5 zile de la încuviințare.
Din actele dosarului rezultă că proba a fost încuviințată în ședința publică din 20.06.2008 iar lista cu martori s-a depus în ședința din l2.09.2008, astfel că măsura luată de instanță este legală.
În ceea ce privește asigurarea întreținerii de către recurent și soția sa față de cei doi vânzători, din probele administrate în cauză constând în interogatoriul luat de reclamantă celor doi pârâți, a rezultat în mod cert că aceștia nu au asigurat nici un fel de întreținere vânzătorilor, aspecte recunoscute în întâmpinarea depusă de pârâta și în răspunsurile date la interogatoriu de către pârâtul ( filele l6,l7,l8 dosar fond ).
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâtul, solicitând admiterea acestuia întrucât, instanța de apel a respins motivul de apel potrivit căruia acțiunea trebuia respinsă ca inadmisibilă, deoarece s-a cerut rezoluțiunea contractului în loc de reziliere așa cum impunea caracterul prestațiilor succesive, a căror neîndeplinire atrage sancțiunea, iar instanța nefăcând distincția între cele două instituții, a motivat admiterea cererii ca și cum obiectul acțiunii l-a reprezentat rezilierea.
C de-al doilea motiv,se referă la faptul că în cazul în care doi soți înstrăinează imobilul proprietatea lor,în schimbul întreținerii care s-a prestat normal până la decesul unuia din soți, iar de atunci nu se mai execută față de soțul supraviețuitor, acesta este îndreptățit să ceară rezilierea contractului în ceea ce privește cota parte din proprietatea sa, nu și pentru cota parte a soțului defunct.
Motivarea instanței de apel că recurentul nu și-a îndeplinit obligația de întreținere nici față de autorul, nu poate fi primită întrucât, acțiunea în rezilierea contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere este o acțiune personală, care poate fi introdusă numai în timpul vieții creditorului obligației de întreținere, acțiune care poate fi continuată de moștenitorii acestuia dacă creditorul introdusese acțiunea înainte de decesul său.
C de-al treilea motiv de recurs vizează nelegalitatea măsurii decăderii din probă întrucât, din motivarea instanței rezultă că recurentul nu s-a găsit în niciunul din cele doua cazuri prevăzute de lege: art.138 pct.2 și 4 Cod pr.civilă, când sancțiunea decăderii din probă putea fi aplicată.
Ultima critică are în vedere, că instanța nu s-a pronunțat cu privire la motivul 4 din apel, potrivit căruia intimata nu a dovedit că recurentul nu și-a achitat obligația contractuală de întreținere față de acesta.
Aceste aspecte rezultă din interogatoriul intimatei ceea ce explică starea de fapt în care află părțile. Totodată instanța a dat eficiență și martorului audiat care nu a declarat corespunzător realității.
S-au depus la dosar; taxa timbru, timbru judiciar, onorariu avocat, împuternicire avocat, concluzii scrise.
Recursul este nefondat.
Instanța a fost în mod corect investită cu o acțiune în rezoluțiune a contractului de vânzare cumpărare în care este prevăzută și clauza întreținerii, pe lângă preț.
Nu se poate pune problema inadmisibilității acțiunii atâta vreme cât instanțele au examinat corect cauza, soluția și motivarea circumscriindu-se indubitabil în sensul rezoluțiunii și nu al rezilierii, așa cum rezultă din lecturarea considerentelor.
Aceste critici și excepția invocată, se circumscriu de fapt în esența unor apărări de fond care și-au găsit reflectarea în soluția și motivarea dată de către instanță.
Esențial era a se rezolva problema naturii juridice a contractului în sensul de a se stabili obligația principală, scopul principal urmărit de părți la încheierea contractului. Astfel - întrucât "proporția între prețul în bani și cel în natură" nu poate fi calculată, valoarea întreținerii fiind aleatorie - în lipsă de alte criterii, urmează ca prestația în bani să fie raportată la valoarea bunului. Contractul va fi de întreținere dacă prestația în bani reprezintă mai puțin de J din valoarea bunului înstrăinat, iar în caz contrar va fi de vânzare cumpărare.
În speță prestația în bani 20.000 lei reprezintă mai puțin de J din valoarea bunurilor (80.000 lei), ceea ce înseamnă că natura juridică a contractului încheiat în data de 16 noiembrie 1993 este de întreținere.
Dacă obligația principală a dobânditorului este prestarea întreținerii, contractul va fi de întreținere chiar dacă în contract s-a stipulat (precizat) prețul imobilului înstrăinat, această împrejurare fiind irelevantă și nu poate modifica natura juridică a contractului. Într-adevăr evaluarea bunului nu poate influența raporturile dintre părți, pentru că obligația creditorului întreținerii este, oricum certă ( cu sau fără evaluare), contractul având caracter aleatoriu numai din cauza duratei incerte a vieții creditorului și a necesităților lui, deci a valorii întreținerii ce urmează a fi prestată.
Oricum, potrivit pieselor dosarului, în mod indubitabil reiese că voința internă și scopul principal urmărit de parte a fost acela de a încheia un contract de întreținere.
În contractul de întreținere transferul dreptului de la creditor la debitor se produce uno ictu, nu succesiv, iar în caz de neexecutare, contractul se desființează și bunul (sau altă prestație) se redobândește cu efecte retroactiv (ex tunc). creditorului de a restitui valoarea întreținerii prestate sau debitorului de a restitui contravaloarea folosinței bunului reprezintă excepții de la principiulrestitutio in integrum, justificate prin caracterul aleatoriu al contractului (respectiv prin compensare cu prestațiile efectuate). Caracterul aleatoriu al contractului își pune amprenta și după desființarea lui. În practica judiciară se folosește, cu precădere, noțiunea de rezoluțiune.
În consecință se aplică regulile de la art.1020 - 1021 Cod civil, în caz de neexecutare culpabilă a obligației iar instanța a pronunțat o hotărâre legală și temeinică în această privință.
Nici cel de-al doilea motiv nu este întemeiat, în ceea ce privește susținerea recurentului că reclamanta putea cere rezilierea contractului numai pentru cota sa parte, făcând o acțiune personală așa încât pentru persoana decedată acțiunea trebuia introdusă de aceasta, cât era în viață și continuată ulterior de moștenitorii săi.
Astfel,principiul care guvernează contractul de întreținere este acela că obligația de întreținere este indivizibilă (activ și pasiv). În caz de pluralitate de creditori, ea nu este considerată îndeplinită dacă nu s-a executat, integral, față de toți creditorii, întinderea și valoarea prestației fiind în funcție de necesitățile și durata vieții tuturor creditorilor.
Drept consecință a indivizibilității, neexecutarea față de unul dintre creditori poate determina rezoluțiunea întregului contract, iar nu pro parte pentru cota parte din bun ce a aparținut creditorului față de care obligația nu a fost executată sau proporțional cu numărul creditorilor neîntreținuți.
Ca o consecință a rezoluționării convenției, imobilul a revenit în patrimoniul din care făcuse parte, intrând deci în compunerea masei succesorale rămasă de pe urma autorului.
De asemenea, cea de-a treia critică privind greșita măsură a decăderii din probă, nu poate fi primită, instanța aplicând corect dispozițiile legale în materie.
Părțile nu au fost în situația prevăzută de art.186 alin.1 Cod pr.civilă care arată "când instanța a încuviințat dovada cu martori, ea va dispune ascultarea acelora care au fost propuși prin cerere și întâmpinare" întrucât, recurenții pârâți nu au solicitat prin întâmpinare proba testimonială.
Ca atare, aplicabile au fost în speță dispozițiile art.138 alin.2 și 4 Cod pr.civilă care prevăd că prin excepție dovezi mai pot fi invocate, dacă nu au fost cerute prin întâmpinare, în situația în care nevoia dovezii ar reieși din dezbateri și partea nu o putea prevedea sau când dovada nu a fost cerută în condițiile legii, din pricina neștiinței sau lipsei de pregătire a părții, care nu a fost asistată sau reprezentată de avocat.
Or, conform art.186 alin.2 Cod pr.civilă, în cazurile prevăzute de art,138 pct.2 și 4, lista martorilor se va depune, sub pedeapsa decăderii, în termen de 5 zile de la încuviințare.
Instanța a făcut o corectă aplicare a a, atâta vreme cât lista a fost depusă la data de 12.09.2008, depășindu-se termenul de 5 zile care curge de la data încuviințării prin încheierea din 20.06.2008.
Ultima critică referitoare la faptul că instanța nu s-a pronunțat pe cel de-al 4-lea motiv al apelului, va fi respins ca neîntemeiat, întrucât din lecturarea deciziei, reiese cert că instanța a analizat și acest aspect invocat și anume că intimata reclamantă nu a dovedit că pârâtul nu și-a achitat obligația contractuală (ultimul paragraf al hotărârii).
Oricum, celelalte aspecte invocate în susținerea acestui motiv referitor la interpretarea și aprecierea probelor constituie nu motive de nelegalitate, ci de netemeinicie prev. de art.304 pct.11 Cod pr.civilă, în prezent abrogat prin OUG nr.138/2008 și care nu mai pot forma obiectul examinării în calea extraordinară a recursului.
Văzând și dispozițiile art.312 alin.1 Cod pr.civilă, instanța va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 29 din 05 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 4775 din 12 septembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă și intimata pârâtă.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Mai 2009
Președinte, - - | Judecător, - - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.-
Tehn.2 ex/26.05.2009
/,
Președinte:Mariana MudavaJudecători:Mariana Mudava, Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
