Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 102/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - servitute-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA Nr. 102
Ședința publică din 18 martie 2008
PREȘEDINTE: Grosu Cristinel
JUDECĂTOR 2: Dumitraș Daniela
JUDECĂTOR 3: Plăcintă Dochița
Grefier - -
Pe rol se află judecarea recursului formulat de pârâtul G, domiciliat în satul, comuna De, casa nr. 1, județul S, împotriva deciziei civile nr. 555 din 17 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
La apelul nominal a răspuns numita ca mandatară a reclamantului intimat G, lipsă fiind acesta din urmă, pârâtul recurent G și apărătorul ales al acestuia, avocat -chievici.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța, constatând că la dosar a fost depusă cerere din partea apărătorului recurentului, prin care a solicitat lăsarea cauzei la a doua strigare.
Mandatar, pentru reclamantul intimat, a depus copia procurii judiciare și concluzii scrise.
La reluarea cauzei s-au prezentat avocat -chievici, pentru pârâtul recurent G și mandatara, pentru reclamantul intimat G, lipsă fiind acesta din urmă și pârâtul recurent.
Avocat -chievici a depus adresa nr. 298/P/CG din 10 martie 2008 eliberată de Guvernul României - Instituția Prefectului -Județului
Instanța, constatând cauza legal timbrată și în stare de judecată a dat cuvântul la dezbateri, făcând cunoscut mandatarei că nu poate pune concluzii orale.
Avocat -chievici, pentru recurent, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond, cu cheltuieli de judecată. În susținere a precizat că în apel a fost schimbat cadrul procesual, în sensul că acțiunea în servitute a fost transformată în acțiune în revendicare. A mai arătat că s-a constatat că există o cale de acces de-a lungul
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Judecătoriei Rădăuți la data de 5 aprilie 2006, reclamantul OG a chemat în judecată pe pârâtul G, solicitând crearea unei servituți de trecere pe terenul proprietatea acestuia, de 668, înscris în titlul nr. 2078/1997, din intravilanul orașului de, județul
În motivarea cererii a arătat că i s-a reconstituit, conform dispozițiilor Legii nr. 18/1991, dreptul de proprietate prin titlurile nr. 1045/1996 și nr. 3281/2002, însă pentru terenul intravilan nu are cale de acces, singura posibilă fiind pe terenul pârâtului.
Prin întâmpinare, pârâtul s-a opus acțiunii, arătând că reclamantul are o cale de acces prin partea opusă a terenului, pe un drum taluzat, de-a lungul În plus, crearea unei servituți prin curtea sa este imposibilă, frontul la stradă fiind ocupat de construcții legate unele de altele.
După administrarea probelor, Judecătoria prin sentința civilă nr. 2778 din 27 octombrie 2006 a respins acțiunea, reținând, pe baza schiței cadastrale atașată dosarului și a constatărilor din cadrul cercetării locale, că terenul proprietatea reclamantului nu constituie loc înfundat, în accepțiunea art. 616 Cod civil, neexistând o imposibilitate absolută de acces la drumul public; reclamantul are posibilitatea de a circula pe un drum de țară, practicabil și suficient pentru exploatarea fondului său. Mai mult, crearea căii de acces pe proprietatea pârâtului este imposibilă, construcțiile acestuia ocupând integral ieșirea la stradă.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul, arătând că este proprietarul terenului în litigiu, iar singura posibilitate de acces este cea indicată, prin curtea pârâtului.
Prin decizia civilă nr. 555 din 17 decembrie 2007, Tribunalul Suceavaa admis apelul și a desființat sentința atacată, trimițând cauza primei instanțe spre rejudecare.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză, pârâtul deține suprafața de 1.036 teren curți-construcții, din care 1.007 din terenul reclamantului, cu 339 mai mult decât cel pentru care i s-a constituit dreptul de proprietate prin titlu. În aceste condiții, prima instanță nu a manifestat rol activ în a stabili obiectul și temeiul juridic al cererii de chemare în judecată, câtă vreme reclamantul este proprietarul terenului cu deschidere la drumul public, ocupat de pârât.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate. A arătat că instanța de apel a depășit limitele investirii, făcând trimitere la o acțiune în revendicare, în condițiile în care la fond, cât și prin motivele de apel s-a reclamat crearea unei căi de acces; în motivele de apel nu s-au făcut referiri la lipsa rolului activ al primei instanțe, iar situația de fapt reținută contravine probelor administrate.
Criticile formulate pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 5, 6 și 9 Cod procedură civilă.
În conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. 4-6 Cod procedură civilă, în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății, stabilit inclusiv pe baza eventualelor explicații cerute părților, oral sau în scris, și puse în dezbaterea lor, chiar nemenționate în cerere sau întâmpinare.
În speță, obiectul cererii deduse judecății îl constituie crearea servituții de trecere, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 616-643 Cod civil. Pe tot parcursul judecății reclamantul, care a beneficiat de asistență juridică, nu și-a modificat sau completat cererea în termenul prevăzut de lege, iar motivele de apel formulate de acesta au vizat interpretarea greșită a dispozițiilor art. 616 Cod civil.
În atare situație, nu se poate aprecia că instanța de fond avea a stabili, în virtutea rolului activ, astfel cum este consacrat prin dispozițiile legale menționate, ". obiectul și temeiul juridic al cererii de chemare în judecată ".
Reținerea acestui motiv de către instanța de apel din oficiu, fără ca el să fi fost învederat de către titularul cererii introductive și fără a fi suspus dezbaterii contradictorii a părților este de natură a atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 304 pct. 6 și 5 Cod procedură civilă.
De altfel, concluzia instanței de apel s-a întemeiat pe probe administrate în această fază procesuală, în virtutea caracterului devolutiv al căii de atac, încât în cauză nu-și găsesc aplicarea dispozițiile art. 297 Cod procedură civilă.
Așa fiind, Curtea, văzând și dispozițiile art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă,
În numele Legii
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâtul G, domiciliat în satul, comuna De, casa nr. 1, județul S, împotriva deciziei civile nr. 555 din 17 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Casează decizia civilă nr. 555 din 17 decembrie 2007 a Tribunalului Suceava și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 martie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. Pl.
Jud. apel:
Jud. fond:
Dact. Sb.
Ex. 2/27.03.2008
Președinte:Grosu CristinelJudecători:Grosu Cristinel, Dumitraș Daniela, Plăcintă Dochița
