Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 1250/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1250
Ședința publică de la 04 2009
PREȘEDINTE: Mariana Mudava
JUDECĂTOR 2: Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
Judecător: - - -
Grefier: -
Pe rol, judecarea recursurilor formulate de reclamanta, de pârâta și pârâții moștenitori, precum și de pârâții, -, împotriva deciziei civile nr. 221 din 01 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât G, având ca obiect servitute.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenta reclamantă, reprezentată de avocat, recurenta pârâtă, reprezentați de avocat, recurenții pârâți moștenitori, reprezentați de avocat, recurenții pârâți, -, reprezentați de avocat, lipsind intimatul pârât
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței declararea peste termenul legal a recursului formulat de pârâta și pârâții moștenitori, respectiv hotărârea a fost comunicată la data de 22 mai 2009, iar recursul a fost depus la data de 09 iunie 2009, după care;
Avocat, pentru recurenta pârâtă și recurenții pârâți moștenitori, a depus la dosar copii de pe notificarea nr. 96/N/2009 și de pe dovada de comunicare notificării, comunicând un exemplar de pe acestea apărătorilor părților prezente.
Instanța a pus în discuție excepția tardivității recursului formulat de pârâta și pârâții moștenitori, .
Avocat, pentru recurenta pârâtă și recurenții pârâți moștenitori, a depus concluzii scrise și a solicitat respingerea excepției, apreciind că recursul a fost declarat în termenul legal, întrucât ultima zi de declarare a recursului a căzut într-o zi de legală, 08 iunie 2009, astfel că ultima zi în care putea fi declarat recursul s-a decalat pe data de 09 iunie 2009, când a fost depus recursul formulat în cauză.
Avocat, pentru recurenta reclamantă, a solicitat respingerea excepției, apreciind că pârâta și pârâții moștenitori, au formulat recursul în termenul legal, dat fiind faptul că ultima zi de declarare a recursului a căzut într-o zi de legală.
Avocat, pentru recurenții pârâți, -, a precizat că lasă la aprecierea instanței.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursurilor.
Avocat, pentru recurenta reclamantă, a pus concluzii de admiterea recursului, potrivit motivelor formulate în scris și susținute oral, modificarea deciziei civile recurate, iar pe fond stabilirea unui drum de trecere eficient, așa cum s-a menționat de expert în varianta I, aflată la fila 279 din dosarul de fond, traseul culoarului de trecere fiind extremitatea proprietății pe latura de est, între casa proprietatea reclamantei și culoarul de trecere rămânând o bucată de teren unitară ce poate fi comod exploatată de familia. A precizat că servitutea de trecere stabilită de instanța de apel prin locul existent între casa proprietatea reclamantei și zidul proprietății vecine este impropriu trecerii curente și nu poate fi folosit ca loc de trecere, paguba ce se creează reclamantei fiind deosebit de împovărătoare și duce la imposibilitatea folosirii spațiului desemnat de instanța de apel ca loc de exercitare al dreptului de trecere pe fondul aservit. Cu privire la obligarea la plata sumei lunare de 121,61 lei, hotărârea instanței de apel este nelegală, întrucât nu cuprinde niciun fel de motivare, nici explicită și nici implicită. De asemenea, apreciază că instanța nu s-a pronunțat capătului de cerere formulată de reclamantă la instanța de fond și la care expertul a răspuns, constând în acordarea suprafeței de teren necesară lucrărilor de întreținere a casei proprietatea reclamantei, pe partea de nord, est și vest, în suprafață de 20, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei civile și trimiterea cauzei pentru judecarea acestui capăt de cerere; cu cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru recurenta pârâtă și recurenții pârâți moștenitori, a pus concluzii de admiterea recursului, potrivit motivelor formulate în scris și susținute oral, modificarea ambelor hotărâri pronunțate în cauză, în sensul respingerii acțiunii în servitute de trecere. A precizat că din probele administrate în cauză, cu precădere convenția încheiată între reclamantă și pârâți, rezultă faptul că reclamanta a recunoscut că are posibilitatea să-și practice ieșirea la calea publică spre str. -, în condițiile în care convenția încheiată s-ar fi materializat într-un contract de vânzare - cumpărare autentificat. În aceste condiții, nu se pune problema ca gospodăria reclamantei să aibă caracterul de loc înfundat și să fie îndreptățită la servitutea de trecere stabilită de instanță de-a lungul proprietății pârâților, servitute deosebit de păgubitoare, deoarece fracționează proprietatea și o face inutilizabilă pentru pârâți; cu cheltuieli de judecată.
Cu privire la recursurile formulate de recurenta reclamantă și de recurenții pârâți, -, a solicitat respingerea acestora ca nefondate.
Avocat, pentru recurenții pârâți, -, a pus concluzii de admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea deciziei civile recurate în sensul acordării servituții de trecere și în favoarea recurenților pârâți, -, pe porțiunea cuprinsă între punctele 40-100-75, având în vedere că imobilul familiei se află în continuarea casei acestora, fiind lipită de imobil, formând practic un duplex; fără cheltuieli de judecată.
Cu privire la recursurile formulate de recurenta reclamantă, de recurenta pârâtă și recurenții pârâți moștenitori, a precizat că lasă la aprecierea instanței.
Avocat, pentru recurenta reclamantă, a solicitat respingerea recursurilor formulate de recurenții pârâți, și de recurenții pârâți, -, ca nefondate.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea formulată la Judecătoria Craiova, la data de 15.07.2004, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții, -, și G, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați să-i respecte servitutea de trecere pe un culoar de 2,40 ml lățime și 70 ml lungime, precum și pe suprafața de 2 ml lățime în jurul casei proprietatea sa, pe lungimea acesteia de aproximativ 32 ml, cu cheltuieli de judecată.
Motivând în fapt cererea reclamanta a susținut că este proprietara casei situate în C,- B, prin moștenire conform CM. nr.101/04.06.1984, iar în baza Deciziei nr.528/25.09.1957, a folosit neîntrerupt terenul aferent construcției în suprafața de 321 mp împreună cu părinții săi și.
Ulterior, prin decizia civila nr.4260/2003, a Curții de APEL CRAIOVA, a fost admisa acțiunea în revendicare a pârâților, întregul teren devenind proprietatea lor, iar pentru reclamantă s-a constatat un drept de superficie asupra terenului de sub casă, decizia prevăzând în mod expres că părțile pot separat să ceară modalitatea de folosință a terenului.
La termenul din 08.10.2004, pârâții și au depus întimpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii pentru stabilirea servituții de trecere la str. - - pe terenul proprietatea lor, întrucât reclamanta este de rea-credință, ea având posibilitatea de ieșire la str. -.
Pârâții au formulat cerere reconvențională și o cerere de chemare în judecată a numitului, în calitate de pârât, pentru a se stabili servitutea de trecere pe terenul acestuia cu ieșire la str. -, în care sens urmează să-și demoleze extinderea de construcție ce blochează ieșirea la această stradă și Primăria C, care să fie obligată să numeroteze cele 2 imobile - locuințe ale reclamantei și respectiv ale pârâtelor.
La data de 22.10.2004, reclamanta a formulat răspuns la cererea reconvențională și de chemare în judecată formulata de pârâții si la cererea de chemare în judecată a numitului și a Primăriei Municipiului C, arătând că aceasta din urmă este inadmisibilă, întrucât poate fi făcută numai în condițiile art.57 Cod pr. civilă, condiție neîndeplinită în cauză. Mai mult, obiectul cererii ar putea să formeze un litigiu distinct întrucât nu are nici o legătură cu terenul in litigiu.
A mai solicitat suspendarea prezentei cauze în condițiile art.244 Cod pr. civilă, până la soluționarea litigiului ce are ca obiect lămurirea dispozitivului nr.8888/2004, a Judecătoriei Craiova.
La termenul din 12.11.2004, pârâta a depus întimpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamanta, întrucât în ceea ce o privește pe pârâta, aceasta nu are calitate de proprietar asupra terenului situat în str. -, nr.87 A, astfel că nu poate fi debitoarea obligației de a respecta servitutea de trecere a reclamantei.
pârâta a solicitat ca pârâții și să fie obligați să-i acorde un drept de trecere pe un culoar pe o lățime de 2,40 ml și o lungime de 2,35 ml, cât și o lățime de 2 ml în jurul casei proprietatea sa, cu cheltuieli de judecată.
La termenul din 10.12.2004, pârâta a formulat completare la întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și față de pârâții, pentru același considerent, că nu este proprietara terenului.
Prin sentința civilă nr. 6821/18 septembrie 2006, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. 16921/2004, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâților și, -, și G și cererea reconvențională formulată de pârâții, a fost respinsă cererea de chemare în judecată a altor persoane formulată de pârâții, ca inadmisibilă și cererea reconvențională formulată de pârâta, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor - și și a fost respinsă excepția față de pârâta.
S-a stabilit servitutea de trecere în favoarea reclamantei, pietonal pe o suprafață de 0,70 lățime și 70 lungime pe latura de Nord, paralel cu hotarul de până în punctul A, apoi paralel cu magazia și garajul existent determinat pe aliniamentul A -35-36-37 până în existentă și apoi paralelă cu latura de a aleii existente până în str. G-ral -, așa cum este materializat pe schița anexă la raportul de expertiză.
A fost stabilită servitutea de trecere în favoarea pârâtei care va avea acces la Str. G-ral -, bordura de beton existentă de 10,60 dintre casa și gardul din partea de Sud punctul 38 pe plan, după care se continuă pe existentă, așa cum este materializat pe schița anexa la raportul de expertiză.
S- respins capătul de cerere în pretenții formulat de pârâții și au fost compensate în parte cheltuielile de judecată efectuate de părți pe parcursul procesului și obligată pârâtă, către reclamanta și pârâții la cate 133 lei RON pentru fiecare, reprezentând onorariu expert.
Pentru a se pronunța astfel, instanța reținut următoarele:
Examinând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor - și, instanța admis- pe considerentul că acestea nu sunt proprietarele terenului situat în- A, astfel că nu pot fi debitoarele obligației de a respecta servitutea de trecere a reclamantei pe terenul in litigiu.
În ceea ce privește aceeași excepție invocată de către pârâta, instanța a respins-o, având în vedere că aceasta a formulat cerere reconvențională în cauză, chemând în judecată pe pârâții, instanța urmând a se pronunța asupra acesteia.
Referitor la cererea de chemare în judecata a altor persoane formulată de pârâții la data de 08.10.2004, instanța respins-o ca inadmisibilă, întrucât cererea de chemare în judecata a altor persoane poate fi formulată în condițiile art.57 Cod pr. civilă, neîndeplinite în cauză.
La stabilirea căii de acces la calea publică, instanța a avut în vedere varianta care corespunde cel mai bine dispoz.art.634-635 cod civil - sarcina impusă proprietarului fondului fiind cea mai puțin împovărătoare.
Referitor la capătul de cerere formulat de pârâții privind obligarea reclamantei și la plata unor sume de bani reprezentând lipsa de folosința a terenului pe ultimii 3 ani și în continuare sub aspectul dreptului de servitute și de superficie, instanța l-a respins cu următoarea motivare:
Potrivit art.616 Cod civil, proprietarul ai cărui loc este înfundat poate reclama o trecere pe locul vecinului sau pentru exploatarea fondului, cu îndatorire de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona.
Din probele administrate, instanța a reținut că pârâții nu au făcut dovada prejudiciului produs prin folosirea căii de acces, motiv pentru care acțiunea urmează a fi respinsa sub acest capăt de cerere.
Cât privește dreptul de superficie, acesta este consacrat de art.492 Cod civil, fiind esențialmente gratuit, el fiind un drept de folosință special care pornește de la buna-credință a proprietarului construcției.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta reclamanta, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că nu a fost justificată modalitatea de acordare a servituții de trecere prin puncte pe schița aferentă. Altă critică se referă la faptul că instanța nu a motivat excluderea variantei ce permitea atât accesul auto cât și cel pietonal, drumul de trecere cu această lățime de aproximativ 2,40, 2,60 datând de peste 40 de ani.
Au declarat de asemenea apel pârâții și, susținând că instanța de fond a făcut o greșită apreciere a probelor, ignorând faptul că aceștia au calitatea de proprietari ai terenului.
Prin decizia civilă nr. 221 din 01.04.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, s-au admis apelurile declarate de reclamanta și de către pârâții și - decedat, acțiunea fiind continuată de pârâții-moștenitori, și, împotriva sentinței civile nr. 6821 din 18 septembrie 2006, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr.16921/2004, în contradictoriu cu pârâții, -, și G, s-a schimbat în parte sentința civilă atacată, astfel:
S-a stabilit servitute de trecere exclusivă pentru reclamanta, cu lățimea de 0,70, conform schiței anexe ( fila 278 dosar, fond) la răspunsul la obiecțiunile formulate la raportul, respectiv între punctele 55-56 pe latura de nord a casei ( 10,80 x 0,70 =7,55 mp.) și între punctele 56-40 pe latura de vest a casei ( 2m x18,13 m = 36,26 mp) - culoare roșie, pentru pârâta- reconvențional între punctele 41 -40- 100, pe distanța de 9,0 x 0,70 = 6,30 mp înscrise în culoarea portocalie, s-a stabilit servitute comună pentru reclamanta și pârâta, între punctele 100- 39, pe distanța 9,5 x 0,70 = 6,65 mp. și între punctele 39-101, pe distanța 8 x 0,70 m= 5,60 mp., înscrise cu culoarea, s-a stabilit servitute de trecere comună la calea publică, pentru reclamanta și pârâții, și și G, între punctele 38 și str. - - ( pct. 18), pe distanța 33,80 x 0,70= 23,60 mp, înscrisă în schița anexă cu culoarea mov.
A fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de pârâții și, cu privire la petitul în pretenții și a fost obligată reclamanta la plata unei sume lunare de 121,61 lei ( RON), cu titlu de despăgubiri către pârâții și, reprezentând c/v lipsă de folosință a suprafeței de teren, cu titlu de servitute de trecere, începând cu data introducerii cererii reconvenționale - 8.10.2004, cât și pe viitor, pârâta către aceeași pârâți la plata sumei de 39,9 lei ( RON) cu titlu de despăgubiri pentru lipsă de folosință a suprafeței de teren, cu titlu de servitute de trecere, începând la data de 8.10.2004, cât și pe viitor.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței civile atacate și au fost compensate în totalitate cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a apreciat că soluția adoptată de prima instanță în ceea ce privește stabilirea trecerii pe teren nu este conformă cu garanția respectării dreptului de proprietate și nici cu cerințele art.616 Cod civil.
Astfel, conform art.576 Cod civil, servitutea reprezintă o sarcină impusă asupra unui imobil pentru uzul și utilitatea unui imobil având un alt proprietar, iar dispozițiile art.616-619 Cod civil instituie servitutea legală de trecere conform căreia proprietarul locului înfundat poate să ceară vecinului său dreptul de trecere spre calea publică pentru folosirea fondului cu îndatorirea de a-l despăgubi pentru pagubele ce i-ar produce.
Condiția esențială pentru constituirea acestei servituți este locul înfundat și proprietarii diferiți ai celor două fonduri.
Din analiza probelor administrate și constatările făcute de instanță și consemnate în procesul-verbal încheiat și aflat în dosarul de apel, s-a reținut că imobilul construcție nu are ieșire la calea publică, singura posibilitate obiectivă fiind pe terenul proprietatea apelanților. Nu există probe la dosarul cauzei care să confirme susținerea că reclamanții și-au creat starea de loc înfundat și că altfel, ieșirea la calea publică s-ar putea realiza pe terenul vecinului.
Tribunalul a constatat de asemenea că instanța de fond nu a expus considerentele care să susțină soluția adoptată în privința traseului de trecere, limitându-se la a indica textele prevăzute de art.616 Cod civil.
Varianta aleasă nu este cea mai puțin împovărătoare pentru proprietarii terenului, întrucât traversează de la un capăt la altul terenul, lipsindu-i astfel pe reclamanți de cele mai importante atribute ale dreptului de proprietate, fiindu-le imposibil să se bucure de proprietatea lor, cu atât mai mult cu cât limitarea dreptului de proprietate este o consecință a unor acte abuzive și nefiind vorba de teren fără ieșire la calea publică ci de o construcție aparținând altei persoane.
Din cercetarea la fața locului, tribunalul a constatat că proprietarii construcțiilor din spatele curții - reclamanții, pot trece pe o latură propriei case, suficientă ca lățime, până la casa și apoi continuând prin fața locuințelor și până la str.- -.
Solicitarea reclamantei de a stabili o servitute de trecere pentru accesul cu autoturismul este nejustificată și ar constitui o sarcină împovărătoare pentru reclamanți, care oricum își văd limitate atributele dreptului de proprietate.
În termen legal, împotriva acestei decizii civile au declarat recurs reclamanta, pârâta și pârâții moștenitori, precum și pârâții, -, considerând-o ca fiind nelegală.
Reclamanta a considerat că s-a făcut o greșită aplicare a legii, respectiv art.616 civ. și art.618 civ. care are în vedere prejudiciul suferit de cel ce urmează să treacă, având în vedere că traseul culoarului de trecere în prima sa parte de-a lungul casei, printr-o despărțitură de lățimea corpului unui om, ce există între casa proprietatea reclamantei și zidul proprietății vecine, constituie șanțul de scurgere al apelor pluviale și al locului de cădere al picăturii streșinii, ceea ce împiedică în fapt folosirea acestei căi de acces; aplicarea greșită a dispoz.art.619 Cod civ. privind despăgubirile acordate de instanța de apel și prescrierea dreptului la acțiune; instanța nu s-a pronunțat asupra servituții de 2 ml în jurul casei proprietatea personală a acestei reclamante, cu toate că a fost investită cu această cerere.
Pârâții, și au criticat decizia civilă pentru neaplicarea corectă a dispoz.art.616 și urm. Cod civ. având în vedere că gospodăria reclamantei nu constituie loc înfundat, față de convenția încheiată între părți; nu constituie loc înfundat nici imobilul proprietatea pârâtei, iar calculul despăgubirilor acordate nu este corect față de ocuparea efectivă a terenurilor.
Pârâții, -, au considerat că servitutea de trecere nu este stabilită corect față de amplasarea imobilelor, situație în care au fost încălcate dispoz.art.616 Cod civ.
Criticile sunt întemeiate parțial.
Servitutea de trecere prev. de art.616 Cod civ. constituie o servitute legală ce instituie o limitare a exercitării dreptului de proprietate prin îndatorirea proprietarului unui teren de a tolera trecerea peste terenul său a proprietarului unui loc înfundat, acesta din urmă având obligația de a-l despăgubii pe cel dintâi.
Art.618 Cod civ. invocat de către reclamanta recurentă, nu are în vedere paguba pe care ar suferi-o cel ce este beneficiarul servituții de trecere, ci se referă la paguba ce ar putea fi pricinuită proprietarului locului aservit. Tocmai pentru ca paguba ce ar suferi-o proprietarul locului aservit să fie mică, trecerea trebuie făcută pe partea ce ar scurta calea proprietarului fondului închis ca să iasă la drum (art.617 civ.), iar în situația în care această cale ar putea să cauzeze prejudicii mari fondului aservit, legea permite a se alege trecerea prin locul ce ar pricinui o mai puțină pagubă acelui pe al cărui loc trecere urmează a fi deschisă (art.618 Cod civ.). Prin urmare, paguba la care se referă norma legală are în vedere prejudiciul suferit de fondul aservit.
Având în vedere scopul instituirii servituții de trecere, acela de a da posibilitatea proprietarului unui loc înfundat să iasă la drumul public, este reală susținerea acestei reclamante recurente că trebuie să fie aleasă acea trecere ce îi asigură acelui proprietar accesul la calea publică în mod efectiv, dar aceasta nu constituie un prejudiciu în sens material.
Verificând acțiunea introdusă de reclamantă se constată că aceasta a solicitat instituirea unor două drumuri de trecere - una pe un culoar lat de 2,40 și de 70. și o alta pe o lățime de 2 în jurul casei proprietatea sa, pe lungimea conturului acesteia, de aproximativ 32 ml. necesară pentru realizarea lucrărilor curente de curățenie și întreținere a imobilului.
Niciuna din cele două instanțe nu a avut în vedere și această servitute solicitată de către reclamantă, astfel că asupra acestui capăt de cerere nu există soluție de fond.
Această situație atrage față, de dispoz.art.312 alin.5 Cod pr. civ. admiterea acestui recurs, casarea ambelor hotărâri judecătorești și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
Și celelalte recursuri vizează în special greșita aplicare a dispoz.art.616 Cod civ. prin modalitatea de stabilire a servituților de trecere, situație în care, impunându-se casarea cu trimitere pentru rejudecarea fondului față de primul recurs, urmează să fie admise și aceste recursuri, cu aceeași soluție, având în vedere că pronunțarea asupra servituții de 2. în jurul casei reclamantei poate schimba configurația celorlalte servituți de trecere pentru toate părțile din cauză. Această situație presupune judecarea din nou a tuturor cererilor și stabilirea unei căi de acces spre drumul public, ținându-se cont și de criticile formulate de părți în recursurile declarate, raportat la modalitatea de stabilire a servituții, precum și la despăgubirile ce pot fi acordate conform art.616 Cod civ. și 619 Cod civ. rap. la prescripția acțiunii de despăgubire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de reclamanta, de pârâta și pârâții moștenitori, precum și de pârâții, -, împotriva deciziei civile nr. 221 din 01 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât
Casează ambele hotărâri și trimite cauza pentru rejudecare la Judecătoria Craiova.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
-
Grefier,
Red. jud. -
Tehn.
4 ex./27.11.2009
Președinte:Mariana MudavaJudecători:Mariana Mudava, Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
