Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 1248/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1248
Ședința publică de la 04 2009
PREȘEDINTE: Mariana Mudava
JUDECĂTOR 2: Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
Judecător: - - -
Grefier: -
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamantul -. împotriva deciziei civile nr. 213 din 15 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 619 din 04 martie 2009, pronunțată de Judecătoria Tg. Cărbunești în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât GH., având ca obiect servitute.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul reclamant -., personal, lipsind intimatul pârât GH..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței întâmpinarea depusă de intimatul pârât GH., în 2 exemplare, la data de 16.10.2009, după care;
Instanța a comunicat recurentului reclamant -. un exemplar de pe întâmpinarea depusă de intimatul pârât GH..
Recurentul reclamant -. a depus la dosar chitanța nr. 560-301-0028/28.10.2009 prin care a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 9,5 lei și timbru judiciar de 0,15 lei; a precizat că nu mai are alte cereri de formulat, apreciind cauza în stare de soluționare.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Recurentul reclamant -. a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea deciziei civile recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât nu au fost administrate probe suficiente pentru stabilirea corectă a stării de fapt. A precizat că cea mai eficientă cale în rezolvarea conflictului este stabilirea servituții de trecere pe drumul ce a fost folosit până în anul 2004, iar expertul nu a avut ca obiectiv stabilirea și calcularea uzufructului.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-Cărbunești, sub nr-, reclamantul -. a chemat în judecată pe pârâtul. și a solicitat să fie obligat pârâtul să-i permită trecerea pe terenul pârâtului la proprietatea sa situat în V satului comunei din punctul, precum și la despăgubiri civile în cuantum de 600 lei Ron pe anii 2004 -2006 reprezentând contravaloare uzufruct, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că terenul din punctul îi aparține ca moștenire de la soția sa defuncta - fiica lui, conform testamentului din anul 1974 și a registrului agricol, teren care se învecinează cu pârâtul și face parte dintr-un trup de terenuri cu lățimea de 47 începând din șoseaua județeană de la apus spre răsărit până în hotarul comunei, trup de pământ ce a fost împărțit la cei 3 fii ai lui.
Prin sentința civilă nr. 619/4.03.2009 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosar nr-, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active reclamantului.
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul -. și a fost obligat pârâtul să-i permită reclamantului accesul la fondul dominant pe proprietatea pârâtului - fond aservit în suprafață de 204 mp, începând în partea de din terenul reclamantului până în partea de Vest la drumul comunal, pe lățimea de 3
S-a respins capătul de cerere privind pretențiile și s- admis excepția de netimbrare cererii reconvenționale, fiind anulată ca netimbrată.
A fost obligat pârâtul către reclamant la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 319 lei.
Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut că reclamantul are calitate procesuală activă, pentru că terenul se află în coproprietatea sa și fiicei sale, în calitate de moștenitori ai autoarei.
Că, cererea reconvențională nu a fost timbrată, aplicându-se dispozițiile art. 20 alin. 1 și 3 din. 146/ 1997.
Calea de acces a fost stabilită ca urmare a delimitărilor și constatărilor efectuate de expertul numit în cauză și avându-se în vedere și probele testimoniale administrate.
S-a concluzionat că acțiunea privind stabilirea servituții este admisibilă, fiind îndeplinite condițiile cerute de art. 616 cod civil.
Cu privire la capătul de cerere ce a avut ca obiect pretenții, s-a constatat că acesta nu a fost dovedit, fiind aplicabile dispoz. art. 1169 cod civil.
Prin încheierea de îndreptare eroare materială pronunțată în ședința din camera de consiliu din 6.04.2009, s-a îndreptat din oficiu eroarea materială strecurată în dispozitivul sentinței în sensul că servitutea a fost stabilită pe o lungime de 204. și nu pe suprafața de 204.
Împotriva sentinței au declarat apel ambele părți.
Apelantul reclamant a criticat sentința cu privire la administrarea probatoriilor și a susținut că martorii nu au fost audiați în mod corespunzător și că expertul numit în cauză a refuzat să efectueze măsurători și cu privire la terenul său, motivând că nu a fost stabilit obiectiv în acest sens.
A precizat că a solicitat instanței să confrunte martorii săi cu ai pârâtului și această cerere nu i-a fost încuviințată.
Apelantul a invocat lipsa rolului activ al instanței, în ceea ce privește stabilirea despăgubirilor solicitate, dar și individualizarea căii de acces pe care o consideră nesatisfăcătoare, pentru că a fost stabilită printre rândurile de pruni. Consideră că nu creează pârâtului un prejudiciu prea mare, pentru că trecerea se realizează o dată pe an.
Apelantul pârât. a criticat sentința, arătând că calea de acces a fost greșit stabilită, deoarece apelantul reclamant are o altă cale de trecere și locul său nu este înfundat.
Acesta a mai invocat neîndeplinirea condițiilor prev. de art. 616 cod civil, arătând că reclamantul nu este proprietarul terenului pe care îl consideră loc înfundat.
Prin decizia nr.213 din 15 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de apelantul reclamant -. și de apelantul pârât., împotriva sentinței civile nr. 619/4.03.2009 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosar nr-.
Din actele cauzei a rezultat că prin încheierea din 14.03.2007 au fost încuviințate probatoriile solicitate de apelantul reclamant, cât și de pârât în contraprobă, în sensul că s-a încuviințat audierea martorilor propuși de părți, cât și efectuarea în cauză a unei expertize de specialitate.
Pentru reclamant au fost audiați martorii G și I, iar pentru pârât martorii și. Expertiza dispusă a fost efectuată în cauză și de asemenea expertul a răspuns la obiecțiunile formulate de părți.
Calea de acces a fost stabilită ținând seama de prejudiciul cel mai mic care se creează pârâtului, fiind cea mai scurtă cale și care poate fi utilizată în condiții corespunzătoare pentru a satisface necesitățile reclamantului, astfel că criticile referitoare la modul de stabilire a căii de acces de asemenea nu sunt fondate.
Instanța a apreciat corect și asupra pretențiilor solicitate de apelantul reclamant. Sarcina probei cu privire la acest capăt de cerere era a reclamantului și prin probele administrate acesta nu a dovedit cererea formulată.
Nici motivele invocate de apelantul pârât nu au fost reținute. A rezultat din considerentele sentinței că reclamantul a dovedit calitatea rezultată din dispozițiile art. 616 cod civil, în sensul că este coproprietarul terenului alături de fiica sa și că cererea formulată reprezintă un act de administrare și conservare a proprietății, respingându-se excepția calității procesuale active.
Reținerile instanței s-au întemeiat pe testamentul invocat de reclamant și cu care a dovedit că suprafața de teren de 1080. a aparținut soției sale, care a decedat, el și fiica sa având calitatea de moștenitori legali. Această stare de fapt rezultă chiar din recunoașterile apelantului pârât.
Cu privire la celălalt motiv de apel în sensul că ar exista o cale de acces și că locul apelantului reclamant nu este înfundat, s-a constatat ca urmare a verificării concluziilor raportului de expertiză că terenul reclamantului este loc înfundat și că nu există o altă cale de trecere.
Prin răspunsul la obiecțiuni expertul a clarificat existența altor căi de acces în sensul că acestea nu există, deoarece cele indicate de pârât nu reprezintă drumuri publice, ci presupun trecerea pe alte proprietăți.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul -., solicitând admiterea recursului în sensul celor susținute, casarea deciziei civile cu trimiterea cauzei spre rejudecare, cu cheltuieli de judecată.
A arătat că nu au fost administrate probe suficiente pentru stabilirea corectă a stării de fapt, iar expertul nu l-a convocat la efectuarea expertizei, însă cu toate acestea a fost arătat de către numitul expertului și a reușit să participe la efectuarea expertizei și a măsurătorilor. A mai arătat că este nemulțumit de modul cum s-a stabilit servitutea de trecere ca și cale de acces printre rândurile de pruni, aceasta fiind păgubitoare.
Martorul a declarat contrar realității, și deși trebuia să-i plătească acestuia cheltuielile efectuate cu ziua pierdută, martorul a refuzat, aceasta fiind dovada că a declarat mincinos.
Cea mai eficientă cale în a rezolva conflictul, este stabilirea servituții de trecere pe drumul ce a fost folosit până în 2004, iar expertiza nu a avut ca obiectiv stabilirea, calcularea uzufructului. De asemenea nu înțelege de ce a plătit taxele de timbru.
S-au depus la dosar: taxa timbru, timbru judiciar.
S-a formulat întâmpinare de către Gh. prin care a solicitat respingerea recursului arătând că motivele de recurs nu se regăsesc printre motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de Codul d e pr.civilă, ci sunt motive de netemeinicie, iar hotărârea pronunțată este legală și temeinică.
Recursul este nefondat.
Recursul nu cuprinde numai motive de netemeinicie,ci și de nelegalitate.
Deși recursul nu este motivat în drept, dezvoltarea motivelor de recurs face posibilă încadrarea unora dintre acestea în motivele prevăzute de pct.9 art.304 Cod pr.civilă.
Criticile referitoare la interpretarea probelor sunt critici nu de nelegalitate ci, de netemeinicie prevăzute de art.304 pct.11 Cod pr.civilă și care, în urma abrogării prin OUG 138/2000, nu mai fac posibilă analizarea lor în calea extraordinară de atac a recursului.
În cauză au fost administrate suficiente probe: înscrisuri, expertiză proba testimonială, instanța depunând diligențele necesare în virtutea art.129 alin.5 Cod pr.civilă,pentru lămurirea pe deplin a stării de fapt. Esențial este și faptul că la termenul din 15.06.2009, instanța de apel a încuviințat reclamantului proba cu doi martori solicitată de către acesta, însă acesta ulterior în cadrul aceleiași ședințe a renunțat la administrarea acestei probe, manifestându-și voința în acest sens potrivit principiului disponibilității.
Recurentul nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză în sensul susținerii că nu a fost convocat de către expert la efectuarea măsurătorilor,cf.art.208 rap.la art.108 al.3C. Civ, și mai mult decât atât, acesta, după cum a recunoscut chiar recurentul reclamant a participat la desfășurarea expertizei tehnice.
de timbru incumbă oricărei persoane care promovează o acțiune la instanță conform Legii nr.146/1997, a legii taxelor de timbru corespunzător obiectului acțiunii cu care a fost investită instanța.
Cu privire la motivul de nelegalitate invocat,circumscris art.616 Cod civil, se retine ca potrivit acestei dispozitii legale,proprietarul locului înfundat poate să ceară vecinului său dreptul de trecere spre calea publică pentru folosirea fondului.
Jurisprudența a statuat că dreptul de trecere este pe drumul cel mai scurt la calea publică și care va pricinui cea mai mică pagubă fondului aservit. Dreptul de trecere există chiar dacă pe locul unde ar urma să fie trecerea s-au plantat pomi.
Instanțele au pronunțat hotărâri temeinice și legale.
Astfel calea de acces a fost stabilită ținând seama de prejudiciul cel mai mic care se creează pârâtului, fiind cea mai scurtă cale și care poate fi utilizată în condiții corespunzătoare pentru a satisface necesitățile reclamantului, astfel incat, criticile referitoare la modul de stabilire a căii de acces de asemenea nu sunt fondate.
Instanța a apreciat corect și asupra pretențiilor solicitate de apelantul reclamant. Sarcina probei cu privire la acest capăt de cerere era a reclamantului și prin probele administrate acesta nu a dovedit cererea formulată.
Conform art.1169 Cod civil, cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, or așa cum s-a arătat reclamantul nu a făcut dovada în cauză cu privire la solicitarea privind uzufructul terenului pe perioada 2004-2006.
Expertului topo nu i s-a fixat un atare obiectiv, acesta fiind de esența unei expertize specialitatea agricultură, dar s-a ținut seama că acest capăt de cerere nu a fost dovedit de către reclamant.
Văzând dispozițiile art.312 alin.1 teza II Cod pr.civilă, instanța va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul -. împotriva deciziei civile nr. 213 din 15 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 619 din 04 martie 2009, pronunțată de Judecătoria Tg. Cărbunești în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât GH..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.jud.-
Tehn.2 ex/25.11.2009
Președinte:Mariana MudavaJudecători:Mariana Mudava, Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
