Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 125/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 125
Ședința publică din 4 februarie 2008
PREȘEDINTE: Andra Corina Botez
JUDECĂTORI: Andra Corina Botez, Veronica Grozescu Cristina
- -- -
Grefier - -
Pe fiind judecarea recursului declarat de pârâtul domiciliat în com. jud. D împotriva deciziei civile nr. 486 din 1 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul cu domiciliu ales la Cabinetul de avocatură -, comuna, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul pârât personal, lipsind intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul a fost timbrat cu 9,50 lei taxă judiciară de timbru prin anularea chitanței nr. 45582/4.02.2008 la fila 9 dosar și timbru judiciar de 0,15 lei, că s-a depus la dosar de intimatul reclamant o cerere pentru lipsă de apărare.
Recurentul pârât personal arată că are apărător, însă nu s-a putut prezenta, solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a verifica în arhiva instanței dacă apărătorul său a depus cerere pentru lipsă de apărare și împuternicire avocațială.
La a doua strigare a cauzei, la solicitarea instanței recurentul arată că a verificat în arhiva instanței însă nu a fost primită nicio cerere din partea apărătorului său.
Solicită a se acorda termen pentru lipsă de apărare și este de acord cu admiterea cererii de amânare a cauzei depusă la dosar de intimatul reclamant.
Curtea, în baza dispozițiilor art. 156 alin. 1 Cod procedură civilă respinge cererea recurentului pârât pentru lipsă de apărare având în vedere că a declarat recursul la data de 25 decembrie și până la acest termen de judecată avea timp suficient pentru a-și angaja apărător, nu există nicio dovadă că ar fi încheiat cu vreun avocat, contract de asistență juridică. Referitor la cererea pentru lipsă de apărare formulată de intimatul reclamant în baza dispozițiilor art. 156 alin. 1 Cod procedură civilă, o respinge nefiind temeinic motivată.
În temeiul dispozițiilor art. 129 alin. 4 Cod procedură civilă, coroborat cu art. 136, 137 Cod procedură civilă, raportat la art. 306 alin. 3 Cod procedură civilă, invocă din oficiu și pune în discuția părților nulitatea recursului declarat de pârâtul, având în vedere că motivele invocate nu permit încadrarea în niciunul din cazurile de casare sau modificare prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă.
Recurentul pârât personal solicită respingerea excepției.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pucioasa sub nr.266/15.02.2006 reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța să stabilească linia de hotar ce desparte proprietățile părților.
În motivarea acțiunii, reclamantul a învederat că este proprietarul unui teren situat în comuna, jud.D, dobândit prin cumpărare, în mai multe etape, conform contractelor de vânzare cumpărare autentificate sub numerele: 4076 din 28.09.2005, 4354 din 22.10.2004 4242 din 05.10.2005 și sub nr.4353/22.10.2004.
În continuare, reclamantul a mai precizat că gardul despărțitor este degradat, lipsește pe aproape J din construcția deținută de vânzătoarea și deși există o linie de hotar între terenul său și al pârâtului, fixată prin acel gard de ulucă (așa cum rezultă din fotografii), semn exterior și vizibil, atât pârâtul cât și soția sa l-au împiedicat și i-au interzis efectiv să-l reabiliteze și să îl edifice în continuare pe toată lungimea, pârâtul pretinzând că există îndoieli cu privire la traseul hotarului.
După administrarea probelor încuviințate, Judecătoria Pucioasa prin sentința civilă nr.218/9.03.2007 a admis acțiunea, a stabilit linia de hotar dintre terenurile proprietatea părților conform variantei unice a raportului de expertiză întocmit de expertul, reprezentată pe planul de situație pe aliniamentul și l-a obligat pe pârât la plata sumei de 659,65 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că în cauză s-a probat cu contractele de vânzare-cumpărare depuse de reclamantă, înscrisurile sub semnătură privată ale pârâtului coroborate cu expertiza topo (aceasta din urmă contribuind semnificativ la lămurirea instanței), că reclamantul deține exact suprafața de teren cumpărată cu acte notariale, pe bază de carte funciară, respectiv 3013 mp, iar pârâtul deține 2780 mp teren față de cei 3140 mp, cu observația că la efectuarea chitanței de mână s- greșit la calcul.
Totodată, instanța de fond a mai reținut că la întocmirea chitanței nici nu se putea să se aibă în vedere panta terenului care este de o mărime medie - mică, și diminuează suprafața cadastrală, precum și faptul că deși ulterior pârâtul a obținut o hotărâre judecătorească pentru suprafața pe care susține că deține, aceasta nu a fost depusă cu ocazia efectuării expertizei, mai mult ea nu este opozabilă reclamantului, iar în acest context s-a concluzionat că se impune admiterea cererii și stabilirea liniei de hotar, conform variantei unice raportului de expertiză realizată de expert .
Împotriva sentinței civile menționate declarat apel, în termen legal, pârâtul, criticând- pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât reclamantul a cumpărat succesiv, prin acte notariale, o suprafață de 1740 mp, iar expertul reține că terenul cumpărat în baza actelor menționate este de 3013 mp. În atare situație s-a arătat că acest raționalment este greșit și contrar oricăror calcule, expertul nu evidențiază în schița de plan fiecare etapă a cumpărării, precum și poziționarea celor 5 parcele achiziționate de reclamant, iar instanța a omologat varianta unică expertizei, cu toate că s-a solicitat la ultima ședință de judecată refacerea raportului, deoarece conține grave erori de calcul care au condus la delimitarea celor două proprietăți în mod greșit.
Prin întâmpinarea formulată intimatul - reclamant a solicitat respingerea apelului ca nefondat, urmând a se menține ca legală și temeinică decizia atacată.
Prin decizia civilă nr.486/01.11.2007 Tribunalul Dâmbovițaa respins ca nefondat apelul declarat pe considerentul că grănițuirea realizată de prima instanță conform art.584 cod pr.civilă este corectă și legală întrucât reprezintă linia de hotar actuală, iar identificarea terenurilor aparținând părților s-a realizat în funcție de actele de proprietate ale reclamantului, chitanța încheiată la 31.03.1970 de către pârât și sentința civilă nr.353/2006 pronunțată de Judecătoria Pucioasa.
Decizia mai sus menționată a fost atacată cu recurs de către pârâtul motivat de faptul că deși pe mai mult din Ja gardului despărțitor lipsesc însemnele de hotar și în parte gardul este degradat, tribunalul a considerat că nu mai este necesară o altă grănițuire.
O altă critică a vizat împrejurarea că se admite fără a se verifica faptul că măsurătorile cadastrale ale reclamantului sunt corecte, scăpându-se din vedere ce suprafață au deținut vânzătorii și s- învederat totodată, că în condițiile în care lipsește J din traseul gardului, era normal să se determine acest traseu, linia de hotar nefiind certă.
Pe cale de consecință s-a solicitat admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.
La termenul din 4 februarie 2008, Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 129 alin. 4 Cod procedură civilă, coroborat cu art. 136, 137 Cod procedură civilă, raportat la art. 306 alin. 3 cod procedură civilă, a invocat și a pus în discuția părților nulitatea recursului declarat de pârâtul, având în vedere că motivele invocate de acesta nu permit încadrarea în niciunul din cazurile de casare sau modificare prevăzute de art.304 cod pr.civilă.
Examinând decizia atacată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate, precum și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea cauzei, Curtea, cu privire la excepția invocată constată următoarele:
Conform art.304 Cod procedură civilă modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate în cazurile prevăzute de la pct.1-9 și anume: când instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, hotărârea s-a dat de alți judecători decât cei care au luat parte la dezbaterea în fond a pricinii, hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe, instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, prin hotărârea dată instanța încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2 Cod procedură civilă, atunci când instanța a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut, când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, în situația în care interpretând greșit actul juridic dedus judecății instanța a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, precum și în ipoteza în care hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Lecturând conținutul motivelor de recurs formulate de către pârât instanța reține că acestea vizează modul de interpretare a probatoriilor de către Tribunalul Dâmbovița privind stabilirea liniei de hotar împre proprietăți în funcție de actele prezentate de părți și de situația reală din teren
În virtutea rolului activ reglementat de art.129 alin.4 Cod procedură civilă, instanța trebuie să stabilească exact temeiul de drept corect al căii de atac exercitate și să îl încadreze, în măsura în care este posibil, într-unul din cazurile prevăzute de art.304 Cod procedură civilă.
Curtea, procedând la analiza criticilor invocate de către recurent, a constatat că acestea nu se încadrează în prevederile art.304 Cod procedură civilă, iar ceea ce se solicită instanței de recurs privește efectuarea unui control asupra temeiniciei hotărârii din apel, lucru care nu este posibil și care excede cazurilor de modificare și casare prevăzute de art.304 Cod procedură civilă.
Criticile privind modul în care instanța a stabilit starea de fapt ca urmare a interpretării eronate a probatoriului administrat nu mai pot fi valorificate pe calea recursului, întrucât nu mai constituie motiv în actuala reglementare a art.304 pr.civilă.
Pct.11 al art.304 pr.civilă, singurul care permitea cenzurarea în recurs a greșelilor grave de fapt consecutive greșitei aprecieri a probelor era abrogat la data pronunțării deciziei atacate, ca urmare a modificărilor aduse codului d e procedură civilă prin Legea nr.219/2005.
Deși recurentul a invocat în susținerea cererii sale prevederile art.304 pct.8 și 9 Curtea procedând la analiza aspectelor invocate de acesta a constatat că ele nu se încadrează în textele menționate anterior și în niciunul din cazurile prev.de art.304 pr.civilă, neconstituind motive argumentate în raport de considerentele pentru care tribunalul a adoptat soluția pronunțată.
În atare situație, instanța având în vedere art.137 Cod procedură civilă, coroborat cu art.306 alin.3 Cod procedură civilă, urmează a constata nulitatea recursului declarat de pârât împotriva deciziei civile 486/2007 a Tribunalului Dâmbovița pentru argumentele expuse anterior.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nulitatea recursului declarat de pârâtul domiciliat în com. jud. D împotriva deciziei civile nr. 486 din 1 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul cu domiciliu ales la Cabinetul de avocatură -, comuna, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Andra Corina Botez, Veronica Grozescu Cristina
- - - - - - -
Grefier,
Red.dact.VG/CC
2.ex.07.02.2008
apel- Tr.DB.
apel.
266/2006 Jud.
operator date cu caracter personal
notificare nr.3120
Președinte:Andra Corina BotezJudecători:Andra Corina Botez, Veronica Grozescu Cristina
