Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 134/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE
DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE
CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZI A CIVILĂ NR. 134/
Ședința publică din 29 ianuarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Pincu Ifrim judecător
JUDECĂTOR 2: Veronica Șerbănoiu Bădescu
Judecător: - -
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul civil declarat de pârâta, împotriva deciziei civile nr.175 din 13 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Recursul este legal timbrat, prin anularea timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei și a chitanței de plata taxei judiciare în sumă de 10,00 lei.
Dezbaterile asupra recursului de față au avut loc în ședința publică din 22 ianuarie 2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie. Pronunțarea a fost amânată pentru astăzi când, în urma deliberării s-a dat următoarea soluție.
CURTEA
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului civil de față, a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești sub nr.1714/2006, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se stabilească două servituți de trecere de la terenurile reclamantei loturi înfundate, către drumul public și respectiv către drumul cimitirului.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că terenurile obținute prin partajul făcut de pe urma numitului G sunt loturi înfundate, astfel încât se impune crearea unor servituți de trecere pe suprafețe de circa 3 lățime și 100 lungime, pe calea cea mai puțin împovărătoare pentru proprietarii fondurilor aservite, respectiv pe la codevălmașii moștenitori ai lui O parte din pârâți sunt moștenitorii lui G, a cărui succesiune s-a dezbătut prin decizia civilă de partaj nr.1568/12.06.2000 a Tribunalului Argeș, rămasă irevocabilă. După judecarea cauzei numitul a decedat, astfel că în prezenta acțiune au fost chemați moștenitorii lui, respectiv, și. Reclamantei i-a revenit teren în pct."" din lotul nr. 2, ce reprezintă loc înfundat, și cum înfundarea s-a produs ca urmare a partajului trecerea nu poate fi decât pe terenul copărtașilor din partaj, și nu vecinilor fondului dominant.
Prin precizarea formulată la data de 01.06.2006, reclamanta a arătat că terenul obținut prin partaj în pct."" în suprafață de 1636, învecinat cu moștenitorii lui, cu moștenitorii lui și cu nu are nicio ieșire la calea publică, deși reclamanta a declarat recurs împotriva deciziei Tribunalului Argeș în care a invocat și acest aspect. Cea de a doua servitute solicitată se referă la terenul din pct."Acasă" care se învecinează cu moștenitorii lui. Întrucât nu s-a dezbătut succesiunea lui, reclamanta a chemat în judecată pe toți moștenitorii acestuia, respectiv, și. Se mai arată că trecerea trebuie să se facă pe la moștenitorii lui G, respectiv ai lui, întrucât terenul a aparținut acestora și a devenit loc înfundat ca urmare a partajului.
Prin întâmpinarea formulată la data de 29.03.2006 pârâții, și au solicitat respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată
Prin sentința civilă nr.6227 pronunțată la data de 13.11.2007 de Judecătoria Piteștis -a admis acțiunea, s-a constituit în favoarea fondului dominant aparținând reclamantei, în suprafață de 887, situat în pct."" și în sarcina fondului aservit - teren în suprafață de 500. atribuit în lotul nr.3 - prin decizia civilă nr.1568/2000 a Tribunalului Argeș, o servitute de trecere pe o suprafață cu lățimea de 3 și lungimea de 42, identificată în schița anexă nr.1 a raportului de expertiză, cu culoarea roșie.
Prin aceeași sentință s-a constituit în favoarea fondului dominant aparținând reclamantei, în suprafață de 1636 teren situat în pct."" și în sarcina fondurilor aservite - lotul nr.3 - și lotul nr.6 -, atribuite prin aceeași decizie, o servitute de trecere pe o suprafață cu lungimea de 267 și lățimea de 3 (câte 1,5 lățime pe fiecare lot), identificată în schița anexă nr.2 a raportului de expertiză, cu culoarea roșie.
Totodată, s-a respins cererea formulată de reclamanta, față de ceilalți pârâți, respectiv, ,.
Au fost obligați pârâții, și la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 767 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța s-a pronunțat cu prioritate asupra excepției autorității de lucru judecat invocată de pârâți prin întâmpinare și reținând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1201 cod civil a respins-o ca nefondată. iar pe fondul cauzei a reținut că două dintre terenurile atribuite în lotul reclamantei prin sentința civilă nr.2399/23.03.1999 prin care s-a soluționat partajarea averii rămasă de pe urma autorului G sunt locuri înfundate, astfel că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.616 Cod civil.
Împotriva acestei sentințe în termen legal au declarat apel pârâții, și, criticând-o sub următoarele aspecte:
- În mod greșit instanța a admis acțiunea față de apelanții-pârâți, deoarece aceștia nu au calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1667/17.05.2002, autorul apelanților în timpul vieții sale a înstrăinat cele două terenuri pe care s-au constituit cele două servituți de trecere în favoarea reclamantei, numitei, care nu este parte în proces.
- În mod greșit instanța a reținut că terenurile atribuite în lotul reclamantei sunt locuri înfundate, deoarece atât la data pronunțării deciziei de partaj cât și în prezent terenurile atribuite reclamantei au ieșirea la calea publică.
Mai mult decât atât, la momentul întocmirii loturilor în dosarul de partaj, reclamanta a fost cea care și-a manifestat opțiunea ca terenul în suprafață de 887 să fie atribuit în continuarea terenului pe care îl deține în pct."Acasă".
Tribunalul Argeș, prin decizia civilă nr.175 din 13 octombrie 2008, a admis apelul declarat de pârâți, a schimbat sentința în sensul respingerii acțiunii față de, și () și a menținut în rest sentința.
În adoptarea acestei soluții, instanța de apel a reținut în esență că, în contextul probator administrat în cauză, în mod corect prima instanță a apreciat că cele două terenuri atribuite reclamantei sunt locuri înfundate, în cauză fiind întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute de art.616 Cod civil.
De asemenea, potrivit constatărilor instanței cu ocazia deplasării la fața locului a rezultat că reclamanta nu are ieșire la calea publică pe terenul cuprins în titlul de proprietate emis pe numele autorului său, accesul pe această cale ar fi limitat numai la accesul cu piciorul, nefiind posibilă exploatarea terenului în litigiu datorită amplasării construcțiilor pe acest teren, contrar susținerilor apelanților.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către apelanți, instanța a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților-apelanți este fondată doar în parte, respectiv în privința apelanților-pârâți și.
În ceea ce o privește pe apelanta-pârâtă, instanța a reținut că aceasta a dobândit prin contract de donație dreptul de uzufruct asupra celor două terenuri, astfel că, în calitate de uzufructuară, aceasta are și calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
Tribunalul Argeș, prin încheierea din 03 noiembrie 2008, a admis cererea de îndreptare a erorii materiale strecurată în dispozitivul deciziei civile nr.175/13.10.2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-, în sensul respingerii acțiunii doar față de și.
Instanța de apel a constatat că, din eroare, în dispozitivul deciziei civile nr.175/13.10.2008 a Tribunalului Argeșs -a menționat că se respinge acțiunea și față de pârâții și, întrucât din considerentele deciziei civile rezultă că excepția lipsei calității procesuale pasive a fost admisă doar față de moștenitorii lui, respectiv și.
În conformitate cu prevederile art.299 Cod procedură civilă și respectarea termenului statuat de art.301 din același cod, împotriva deciziei a formulat recurs pârâta, invocând nelegalitatea deciziei potrivit dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Potrivit prevederile art.137 Cod procedură civilă, Curtea se va pronunța cu prioritate asupra excepției inadmisibilității recursului, invocată de intimata-reclamantă, prin apărător, în raport de dispozițiile art.2821(1) din același cod, excepție care face de prisos cercetarea în fond a pricinii și care este privită ca fondată.
de atac sunt prevăzute prin lege, legiuitorul consacrând astfel principiul legalității, potrivit căruia, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege. Altfel spus, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Este o regulă cu valoare de principiu, prevăzută de art.129 din Constituție, care instituie dreptul părților interesate de a ataca hotărârile judecătorești numai în condițiile legii. Textul constituțional evocă nu numai faptul că mijloacele procesuale de atac ale hotărârilor judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie să se realizeze în condițiile legii.
Legalitatea căii de atac implică și consecința că mențiunea greșit făcută în dispozitivul hotărârii care se atacă nu acordă părții o cale de atac pe care legea însăși nu a prevăzut-
Conform dispozițiilor art.2821alin.(1) Cod procedură civilă, modificat prin Legea nr.195/2004, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind - litigii al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv.
Termenul de litigiu folosit de legiuitor în art.2821Cod procedură civilă desemnează toate acțiunile cu caracter patrimonial calificate ca atare de doctrină și jurisprudența în materie prin raportare la obiectul acestora, care privește în mod direct o valoare patrimonială ori un act juridic al cărui obiect este un drept evaluabil în bani.
Inalta C de Casație și Justiție, a statuat prin decizia nr. 32/2008, pronunțată de secțiile unite că, cererea este actul de investire a instanței,.obiectul cererii de chemare in judecată constituindu-l pretenția concreta a reclamantului. Întrucât dreptul subiectiv material constituie fundamentul acțiunii, fiind factorul configurator al acesteia, el impune și toate consecințele ce decurg de aici: calificarea acțiunii, determinarea competenței, alcătuirea completului, determinarea căii de atac.
Față de cererea introductivă de instanță și statuările ICCJ, se constată că, valoarea terenurilor ce au constituit obiectul partajului dintre părți precum și al prezentei acțiuni, este de sub 100.000 lei. Acțiunea in stabilirea servituții de trecere este o acțiune patrimonială, evaluabilă, prin raportare la valoarea fondului aservit, care potrivit sumelor de la fila 3 verso din dosarul de fond au o valoare totală de sub 100 000 lei, in raport de care calea de atac este potrivit art. 282/1 cod procedură civilă, recursul.
În raport de natura evaluabilă a cauzei și față de dispozițiile art.2821Cod procedură civilă, hotărârea instanței de fond era supusă numai recursului, competența de soluționare revenind tribunalului conform dispozițiilor art.2 pct.3 Cod procedură civilă, calificarea căii de atac de către instanța de apel fiind contrară acestor dispoziții legale.
Cum se poate observa, legiuitorul a înțeles să confere un mai mare grad de celeritate în soluționare acelor litigii considerate de mai mică importanță, alegând criteriul patrimonial. Astfel, nu s-a raportat la cereri evaluabile, ci la litigii privind un obiect de o valoare mai mică de 100.000 lei, inclusiv.
În această situație, indiferent de natura litigiului, s-a avut în vedere valoarea patrimonială a bunului asupra căruia poartă litigiul, atribuindu-se o importanță mai mică litigiilor de orice natură care poartă asupra unui obiect de o valoare mai mică, indiferent că ar fi vorba despre acțiuni evaluabile sau neevaluabile, în sensul legii nr.146/1997.
de a îngrădi drepturi consacrate constituțional, reglementarea prevăzută de art.2821Cod procedură civilă constituie o garanție a aplicării principiului prevăzut de art.6 pct.1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale privind judecarea unei cauze în mod echitabil și într-un termen rezonabil în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părților, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluționării unui proces.
De altfel, reglementările internaționale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicție sau la toate căile de atac prevăzute de legislațiile naționale, art.13 din aceeași convenție consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în fața unei instanțe naționale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicție.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în cazul " împotriva Regatului Unit", 1975, că dreptul de acces la tribunale nu este absolut, fiind vorba de un drept pe care convenția l-a recunoscut fără să-l definească în sensul restrâns al cuvântului, existând posibilitatea limitărilor implicit admise, chiar în afara limitelor care circumscriu conținutului oricărui drept.
Acțiunea dedusă judecății, având caracter patrimonial, cu conținut economic, se încadrează astfel în acțiunile reglementate de art.2821Cod procedură civilă, valoarea obiectului dedus judecății este mai mică de 100.000 lei și se constată că în cauză soluția adoptată de către tribunal este una de recurs, iar nu una de apel.
Conform dispozițiilor art.299 Cod procedură civilă sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege. În consecință, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs, este inadmisibil.
Nu are relevanță calea de atac menționată în decizia tribunalului, deoarece aceasta este stabilită de legiuitor și este, potrivit textului mai sus menționat, recurs, astfel că, recursul la recurs formulat în cauză, apare ca fiind inadmisibil.
Hotărârea pronunțată de tribunal, chiar și într-o compunere greșită, fiind una pronunțată în recurs, față de dispozițiile art.299 alin.1 Cod procedură civilă, nu este supusă recursului, prin urmare prezenta cale de atac se observă a fi inadmisibilă.
În raport de considerentele mai sus expuse, se impune ca în temeiul art.2821raportat la art.299 și art.312 Cod procedură civilă, să fie respins recursul ca inadmisibil.
Văzând cererea intimatei-reclamante, prevederile art.274 Cod procedură civilă și constatând că recurenta a căzut în pretențiuni, va fi obligată la plata sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în recurs, dovedite cu înscrisurile de la filele 145, 146 dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta, împotriva deciziei civile nr.175 din 13 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanta și pârâții, și .
Obligă pe recurenta-pârâtă să plătească intimatei-reclamante suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 ianuarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./10.02.2009
Jud.apel: /
Jud.fond:
Președinte:Corina Pincu IfrimJudecători:Corina Pincu Ifrim, Veronica Șerbănoiu Bădescu
