Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 155/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 155/2008
Ședința publică de la 09 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Gheorghina Nicoară
JUDECĂTOR 2: Augustin Mândroc
JUDECĂTOR 3: Daniela Mărginean
Grefier -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâții și împotriva deciziei civile nr. 9/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă avocat pentru recurenții pârâți și, avocat pentru intimații reclamanți și, lipsă fiind părțile și mandatarul intimatului reclamant,.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recurenții pârâți au depus cu adresă taxa judiciară de timbru în sumă de 9,5 lei și timbru judiciar de 0,15 lei ( 9-10), iar intimații reclamanți au depus întâmpinare.
Se comunică un exemplar din întâmpinarea intimaților reclamanți cu apărătorul recurenților.
La solicitarea instanței, avocații precizează că recurenții nu sunt rude cu reclamanții, ci vecini.
Părțile arată că nu mai au cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurenților pârâți solicită admiterea recursului, modificarea în totalitate a celor două hotărâri pronunțate la fond și în apel, în sensul respingerii acțiunii ca nefondată. Cu cheltuieli de judecată justificate la dosar.
În susținerea recursului arată că atât instanța de fond cât și cea de apel au dat soluții nelegale și netemeinice, procedând la soluționarea acțiunii cu nesocotirea dispozițiilor legale. În mod greșit instanța de fond a admis acțiunea reclamantului, deși autoarea locului înfundat este, mama reclamantului, iar acțiunea a fost examinată cu referire la persoane care nu au fost chemate în judecată. Învederează practica judiciară depusă în apel și neobservată de instanță, potrivit căreia dacă autorul locului
-//-
înfundat este reclamantul sau antecesorul lui, nu se poate reclama servitute de trecere pe terenul altuia. Instanța a dispus desființarea unuia gard făcut de pârâți cu autorizație.
Apărătorul intimaților reclamanți solicită respingerea recursului ca netemeinic, hotărârea celor două instanțe fiind legale și temeinice. Cu cheltuieli de judecată, depune chitanță.
Susține că în cauză nu se regăsesc cerințele art. 304 pct. 9 Cod pr. civ. pârâții nu au avut obiecțiuni la expertiză iar prin mandatar au arătat că sunt de acord cu expertiza. Precizează că ambele proprietăți ale reclamanților nu au acces la drumul public.
Față de actele dosarului și cele invocate, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr.320/2007 a Judecătoriei S, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul, prin mandatar, împotriva pârâților și, s-a stabilit un drept de servitute de trecere cu piciorul și cu autovehiculul în favoarea imobilului înscris în CF nr.5957, nr.top.2824/2 pe terenul înscris în CF nr.5568 nr.top.2814/1, conform variantei nr.1 din raportul de expertiză întocmit de expertul Totodată au fost obligați pârâții să desființeze gardul din fața imobilului reclamantului, în caz contrar fiind autorizați reclamanții să efectueze această lucrare, pe cheltuiala pârâților. A fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanta împotriva acelorași pârâți, pentru lipsa calității procesuale active.
Pentru a se pronunța această hotărâre s-au reținut următoarele:
Conform extraselor de carte funciară depuse la dosar (14-16), reclamanta este proprietara imobilului înscris în CF 1011, nr.top.2824/1 casă și curte în suprafață de 776 mp. Reclamantul deține în proprietate imobilul de construcții înscris în CF 5957 nr.top.2824/2, iar pârâții și sunt proprietarii imobilului înscris în CF 5568, nr.top.2814/1 loc de casă cu casă de locuit în suprafață de 1150 mp.
Prin sentința civilă nr.124/1997 a Judecătoriei S, a fost admisă acțiunea promovată de reclamanții și, fiind obligat pârâtul să permită liberul acces din stradă în imobilul proprietatea reclamanților înscris în CF 5957 nr.top.2824/2 prin desființarea gardului de sârmă și stâlpi practicat de acesta la stradă în fața imobilului identificat anterior, în caz contrar fiind autorizați reclamanții la desființarea gardului pe cheltuiala pârâtului. Sentința a devenit definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.504/1999 a Curții de APEL ALBA IULIA. Reclamanții nu au pus în executare sentința.
-//-
Ulterior, între părți s-a purtat un litigiu pentru stabilirea liniei de graniță între imobilele reclamanților și al pârâților, fiind stabilită linia de graniță prin sentința civilă nr.684/2000 a Judecătoriei S pronunțată în dosarul nr.778/1999, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.663/2001 a Tribunalului Sibiu și decizia civilă nr.2105/2001 a Curții de APEL ALBA IULIA.
După pronunțarea soluției în apel, a vândut imobilul înscris în CF 5957 nr.top.2824/2 lui prin act autentic.
Din ansamblul probelor administrate rezultă că imobilul proprietatea reclamantului nu are acces la drumul public, constituind un fond înfundat în sensul art.616 cod civil. Astfel articolul precizat stipulează că proprietarul al cărui imobil nu are nicio ieșire la calea publică poate reclama trecerea peste terenul vecinului. Prin raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză de expertul inginer G s-au stabilit trei variante de creare a servituții de trecere:
-1. prin strada - peste terenul cu nr.top.2814/1;
-2. Din strada - prin curtea imobilului cu nr.top.2824/1;
-3. Din calea de acces situată în spatele casei reclamantei prin grădina imobilului cu nr.top.2824/1.
Așa cum a arătat și expertul și a constatat și instanța la cercetarea la fața locului, prima variantă propusă, aceea de trecere peste imobilul cu nr.top.2814/1 proprietatea pârâților permite accesul auto din stradă, este drumul cel mai scurt posibil către terenul înfundat, iar suprafața ocupată din fondul aservit ar fi de 5,7 mp.
Celelalte două variante propuse ar determina ocuparea unei suprafețe mai mari din fondul aservit, varianta 2 ar presupune și demolarea unui zid de beton cu lățimea de 30 cm, înălțimea de 50 cm care desparte proprietatea reclamantului de a mamei sale și accesul s-ar face prin curtea mamei reclamantului.
Varianta 3 presupune ocuparea unei suprafețe de 66,5 din imobilul cu nr.top.2824/1-proprietatea lui și ar permite accesul dintr-un drum cu lățimea mai mică de 3,5 pe care nu pot circula decât autoturisme și trece de asemenea, prin grădina imobilului cu nr.top.2824/1.
Instanța a apreciat că varianta 1 este ce mai puțin împovărătoare pentru fondul aservit și cea mai convenabilă pentru fondul dominant. Așa cum se vede și din imaginile de la dosar și cum s-a constatat și la cercetarea locală, terenul din fața imobilului reclamantului a fost îngrădit de către pârâți, însă nu are nicio utilitate practică pentru aceștia. Instanța a apreciat că acesta a fost îngrădit în mod șicanator de către pârâți tocmai pentru a împiedica accesul reclamantului la stradă, aceștia exercitându-și în mod abuziv dreptul de proprietate. Așa cum rezultă și din autorizația de construire depusă la dosar (26), imobilului reclamantului i s-a acordat de către Primăria numărul administrativ 727, terenul în cauză fiind loc de casă. În ipoteza în care
-//-
reclamantul ar construi o locuință pe acest imobil, accesul la acesta în celelalte două variante propuse de expert ar fi greu de făcut.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel pârâții și, solicitând schimbarea ei în sensul respingerii acțiunii.
Prin decizia civilă nr.9/2008, Tribunalul Sibiua respins apelul declarat de pârâții și împotriva sentinței civile nr.320/2007, pronunțată de Judecătoria S, pe care a păstrat-
Au fost obligați apelanții la plata către intimații și a sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut și motivat următoarele:
Deși susținerea apelantului în sensul că servitutea de trecere nu poate fi admisă în situația în care existența locului înfundat se datorează chiar proprietarului acestui imobil, este reală, în speță nu ne aflăm însă într-o astfel de situație deoarece existența locului înfundat nu se datorează reclamantului, ci proprietarului anterior, care a creat locul înfundat prin dezmembrarea imobilului său în 2 noi corpuri funciare. Într-o astfel de situație, actualului proprietar sau unuia ulterior, nu i se poate imputa nimic de natură a-i paraliza dreptul la o servitute de trecere. Sigur, ținând cont de faptul că situația s-a creat ca urmare a faptului că mama reclamantului a dezmembrat imobilului inițial în 2 corpuri funciare de asemenea manieră încât unul reprezenta "loc înfundat", ar fi de discutat dacă nu era mai echitabil ca servitutea de trecere să se stabilească pe terenul acestuia, așa cum a propus, într-o variantă, expertul. Această analiză putea fi făcută, și a și fost efectuată, fără a fi nevoie ca numita, fostă proprietară a imobilului din care s-a dezmembrat imobilul reclamantului, să figureze ca pârâtă în acest proces, cum susțin apelanții. - a fost, oricum, parte în proces, dar analiza respectivă putea fi făcută și în lipsa ei câtă vreme nu se dispunea nimic cu referire la vreun drept al acesteia. Deși nu a fost formulat în mod motiv de apel pe ideea că servitutea trebuia stabilită pe terenul acesteia, ci doar pentru faptul că nu a figurat ca pârâtă, este de reținut că în mod corect a fost stabilită servitutea de trecere pe terenul apelanților, deoarece schița expertizei, filele 130, 131, relevă o atingere minimă adusă dreptului de proprietate al apelanților în raport cu alte trei variante, suprafața afectată fiind foarte mică și situată într-un al imobilului, într-o zonă de mic interes, care a revenit în proprietatea apelanților în urma unei operațiuni de grănițuire, efectuată după dezmembrarea susmenționată, efectuată de mama intimatului reclamant. Acesta este singurul motiv care justifică, față de situația din speță, soluția de admitere a acțiunii, deoarece altfel acțiunea ar fi trebuit respinsă pentru că ar fi fost mai echitabil ca trecerea să se facă pe imobilul aparținând în prezent mamei reclamantului, care prin dezmembrarea terenului a creat și locul înfundat.
Împotriva acestei ultime hotărâri au declarat recurs pârâții invocând în drept prevederile art.304 pct.9 cod procedură civilă.
În expunerea criticilor se arată în esență că servitutea de trecere nu poate fi admisă în situația în care existența locului înfundat se datorează chiar proprietarului acestui imobil ori în speță mama reclamanților a fost aceea care a dezmembrat imobilul și a creat locul înfundat.
Se mai arată că proprietarul locului înfundat ar trebui să cheme în judecată toți vecinii fondului.
Prin întâmpinare, intimații și au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În recurs nu s-au depus înscrisuri noi.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și față de dispozițiile art.304 pct.9 cod procedură civilă, Curtea constată recursul fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.616 cod civil, proprietarul al cărui loc este înfundat, adică nu are ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe terenul vecinului său pentru a-și folosi propriul fond.
Așa cum prevede art.616 cod civil, prin loc înfundat se înțelege acel fond care nu are nici o ieșire la calea publică.
Mai trebuie reținut că pentru a da naștere la un drept de trecere, lipsa ieșirii la calea publică trebuie să fie străină de conduita proprietarului locului înfundat.
În speță, așa cum rezultă din actele dosarului, înfundarea proprietății reclamantului este urmare neprevederii proprietarului însuși, respectiv împărțeala locului ce nu era înfundat de către mama acestora prin actul de dezmembrare și donație.
Prin urmare, situația care a determinat necesitatea instituirii unei servituți de trecere la calea publică se datorează dezmembrării și donației în temeiul căreia reclamantul a devenit proprietar - donație între rude - astfel că nu sunt aplicabile disp. art. 616 Cod civ.
De altfel din expertizele efectuate în cauză rezultă că reclamantul are posibilitatea accesului la imobilul proprietatea lui pe imobilul donatoarei (mamei) care are acces la calea publică.
În speță, datorită conduitei autoarei reclamantului, care a dezmembrat și donat imobilul reclamantului, nu prezintă relevanță împrejurarea că atingerea adusă dreptului de proprietate a recurenților este minimă. Aceștia din urmă nu pot fi obligați să suporte consecințele faptelor autoarei reclamantului.
Pentru considerentele expuse, întrucât în speță sunt incidente prev. art. 304 pct. 9 Cod pr. civ. hotărârile instanțelor de fond fiind nelegale, urmează a fi reformate.
Astfel, Curtea, în temeiul disp. art. 312 Cod pr. civ. va admite recursul declarat de pârâți, va desființa decizia atacată în sensul că va admite apelul declarat de pârâți împotriva sentinței Judecătoriei S pe care o va schimba în parte în sensul că va respinge acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâților.
Celelalte dispoziții vor fi menținute.
-//-
(continuarea deciziei civile 155/2008 dată în dosar -)
Față de prev. art. 274 Cod pr. civ. intimatul reclamant va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată efectuate de către recurenți și solicitate expres prin cererea de recurs, respectiv 1600 lei în apel și 2000 lei în recurs reprezentând onorar avocațial.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâții și împotriva deciziei civile nr. 9 din 15.01.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr- pe care o modifică în sensul că admite apelul declarat de pârâți împotriva sentinței civile nr. 320 din 22.06.2007 pronunțată de Judecătoria S și în consecință:
Schimbă în parte sentința atacată în sensul că respinge acțiunea civilă formulată de reclamantul împotriva pârâților și.
Înlătură dispoziția privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată către reclamant.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Obligă intimatul reclamant să plătească recurenților pârâți suma de 3600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel și recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 09.05.2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - |
Red.
Tehnored. 2 ex/02.07.2008
- Gh.,
-
Președinte:Cristina Gheorghina NicoarăJudecători:Cristina Gheorghina Nicoară, Augustin Mândroc, Daniela Mărginean
