Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 1776/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 1776/
Ședința publică din 26 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Judecător:
Grefier:
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții Municipiul M-C, prin primar, cu sediul în M-C, P-ța -, nr. 1, județul H și Primarul municipiului M-C, cu sediul în M-C, P-ța -, nr. 1, județul H, împotriva deciziei civile nr. 71 din 14 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita, în dosarul nr-.
În lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 19 noiembrie 2009, când instanța a dispus amânarea pronunțării pentru azi, 26 noiembrie 2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 2367 din 19 decembrie 2008 Judecătoria Miercurea Ciuca admis acțiunea formulată de reclamantul Tribunalul Harghita în contradictoriu cu pârâții Municipiul M C și Instituția Primarului Municipiului M și, în consecință, a constatat dreptul reclamantului Tribunalul Harghita de acces la calea publică, respectiv dreptul de servitute de trecere peste proprietatea pârâtului Municipiul M C de la intrarea principală a clădirii Tribunalului Harghita la calea de acces de pe strada - -, a obligat pe pârâți să asigure și să amenajeze accesul carosabil ( acces auto ) la intrarea principală a clădirii Tribunalului Harghita sub forma unui spațiu de staționare, compus din 8 locuri de parcare, cu dimensiunile și forma prevăzută în schița din ultima completare a raportului de expertiză tehnică judiciară de la fila 184 din dosar, întocmită de expertul tehnic, raport de expertiză tehnică judiciară ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, sub sancțiunea unor daune cominatorii de 1.000 lei pe zi de întârziere, calculate de la data rămânerii definitive prezentei sentințe și până la realizarea efectivă a dispoziției instanței, și a stabilit în sarcina pârâților obligația de a plăti cheltuieli de judecată suportate de reclamant.
Apelurile formulate de pârâtul Primarul Municipiului M C și de Municipiul M C au fost respinse ca nefondate prin Decizia civilă nr. 71 din 14 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Harghita iar cheltuielile de judecată din apel au fost puse în sarcina pârâților.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești au declarat recurs pârâții Primarul Municipiului M C și Municipiul MCs olicitând modificarea hotărârii atacate și, în consecință, respingerea acțiunii reclamantului. Motivele invocate în ambele recursuri sunt următoarele:
În primul rând, s-a criticat hotărârea atacată pentru încălcarea dispozițiilor art. 616 Cod civil, deoarece stabilirea unor daune cominatorii de 1.000 lei pe zi nu are un fundament real ci reprezintă intenția reclamantului de a obliga pârâții, prin orice mijloc de constrângere, să amenajeze o parcare.
În al doilea rând, s-a susținut că din actele de proprietate depuse de reclamant nu rezultă că acesta a avut acces auto la imobil, din str. G -.
În al treilea rând, s-a criticat faptul că instanța de apel nu a admis cererea de efectuare a unei contraexpertize, în condițiile în care, expertul judiciar a propus inițial amenajarea a două locuri de parcare pentru ca mai apoi, fără a observa consecințele, să propună amenajarea a 8 locuri de parcare.
În al patrulea rând, s-a criticat hotărârea instanței de apel pentru că a ajuns la concluzia, nesusținută de probe, că proprietatea reclamantului este un loc înfundat, fără o ieșire la calea publică. În realitate, susțin pârâții, imobilul are acces la str. - -, atât pietonal cât și pentru autoturisme.
În fine, în considerentele recursurilor s-a susținut că amenajarea unei servituți, așa cum solicită reclamantul, nu corespunde cerințelor prevăzute de art. 13 din Legea nr. 213/1998 și în același timp ar periclita circulația optimă fluentă în intersecția amenajată.
Pentru a dovedi netemeinicia hotărârii atacate, pârâții au solicitat efectuarea unei expertize topografice.
Reclamantul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și obligarea pârâților la cheltuieli de judecată.
În apărare, reclamantul a susținut că împotriva celor arătate de pârâți, în recurs nu poate fi analizat fondul cauzei ci doar legalitatea hotărârii atacate în limitele motivelor de recurs expres prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă.
Cu toate acestea, reclamantul a răspuns la criticile formulate de pârâți. Astfel, cu trimitere la interpretarea dispozițiilor art. 616 Cod civil, reclamantul apreciază că în mod corect instanța de fond și apel nu s-au raportat la soluționarea cauzei la o imposibilitate absolută de a avea acces la calea publică.
Apoi, în opinia reclamantului, obligația de a face ce i-a fost impusă nu are un izvor contractual așa cum greșit au apreciat pârâții.
De asemenea, reclamantul amintește că instituirea dreptului de servitute, așa cum a fost solicitat, servește interesului public, dat fiind că reclamantul este o instituție și vine în conformitate cu prevederile Legii nr. 412/2002 și cu Regulamentul General de Urbanism.
În fine, reclamantul a precizat că rolul daunelor cominatorii este tocmai acela de a constrânge debitorul obligației stabilite prin hotărâre judecătorească de a trece la executarea acestor obligații.
Verificând hotărârea atacată, Curtea constată următoarele:
În declarația de recurs, cei doi pârâți au invocat ca temei de drept dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, însă, un prim argument invocat de aceștia vizează modalitatea în care instanța de apel a motivat hotărârea atacată. Art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă, impune doar ca hotărârea să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se sprijină, lăsând la latitudinea judecătorului, în raport cu susținerile părților și cu obiectul cauzei, să-și argumenteze hotărârea dată. De altfel, art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, prevede ca o hotărâre să poată fi atacată cu recurs doar dacă hotărârea nu este motivată ori motivele sunt contradictorii sau străine cauzei.
Din cuprinsul hotărârii instanței de apel, fără a mai fi necesară repetarea motivelor de fapt și de drept invocate în hotărâre, se constată că aceasta răspunde exigențelor prevăzute de art. 261 alin.1 Cod procedură civilă. Tribunalul Harghitaa arătat de ce acțiunea reclamantului este fundamentată pe dispozițiile aret. 616 Cod procedură civilă și în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 413/2002. De asemenea, în considerente s-au indicat probele pe care s-au întemeiat și care este starea de fapt rezultată din aceste probe.
II. Pârâții sunt nemulțumiți de faptul că instanța de fond și cea de apel au acceptat cererea reclamantului de stabilirea unor daune cominatorii susținând că în acest fel s-ar fi schimbat scopul pentru care au fost instituite aceste dispoziții legale.
Daunele cominatorii au fost reglementate pornind de la dispozițiile art. 1073 cod civil și pentru a putea asigura executarea obligațiilor. Potrivit Deciziei nr. XX/2005, dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în interesul legii, daunele cominatorii reprezintă o sancțiune pecuniară ce se aplică de instanța de judecată, în vederea asigurării executării obligației de a face sau de a nu face iar rațiunea acordării unor astfel de daune este aceea de a constrânge debitorul care persistă în neexecutarea obligației. acestor daune trebuie să asigure constrângerea debitorului să-și îndeplinească obligația instituită de instanță.
III. Pârâții au considerat că atâta vreme cât din actele depuse la dosar nu a rezultat că reclamantul a avut acces auto la imobil din str. G -, nu poate pretinde un astfel de drept.
Critica pârâților nu poate fi primită pentru că dispozițiile art. 616 - 619 Cod civil, stabilește dreptul proprietarului locului înfundat de a solicita instituirea unui drept de trecere la calea publică care să asigure folosința acestei proprietăți. Ori, reclamantul tocmai asta a și solicitat ca în condițiile în care nu a avut un acces pietonal și cu mașina să dobândească pe seama pârâților un astfel de drept pe care de altfel l-a și exercitat în fapt anterior amenajării intersecției.
IV. Ultimele critici aduse de pârâți vizează refuzul de efectuare a unei contraexpertize, în condițiile în care nu s-a dovedit că imobilul proprietatea reclamantului este un loc înfundat și de asemenea nu s-au stabilit care sunt consecințele pentru circulația autovehiculelor în cazul admiterii cererii reclamanților.
Aceste critici, Curtea consideră întemeiate. Expertiza tehnică judiciară în cauză nu este completă. Expertul s-a limitat în a stabili care sunt limitele proprietății reclamantului și cum ar trebui instituit dreptul de servitute solicitat de reclamant, însă, în concluziile sale nu a stabilit un aspect esențial și anume, dacă proprietatea reclamantului este sau nu un loc înfundat care să nu poată asigura folosirea proprietății. Acestea sunt cele două condiții prevăzute de art. 616 Cod civil, pentru a fi instituit un drept de servitute. Apoi, după ce s-a stabilit acest prim aspect, instanța de fond sau în apel Tribunalul Harghita, trebuia să stabilească, evident printr-o expertiză tehnică judiciară, care este calea care respectă condițiile prevăzute de art. 617 și 618 Cod civil, calea care produce cele mai reduse consecințe pentru fondul aservit, cu alte cuvinte care sunt consecințele amenajării căii de acces și a parcării pentru circulația rutieră, dacă corespund regulilor de urbanism.
Toate aceste aspecte nu pot fi stabilite decât printr-o expertiză judiciară care nu poate fi administrată în recurs. Sigur aceste aspecte ating fondul cauzei ori așa cum sublinia reclamantul nu pot face obiectul analizei recursului. Cu toate acestea, Curtea remarcă faptul că, instanța de fond și instanța de apel nu au respectat dispozițiile art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă, pentru că în administrarea probelor nu au stăruit în aflarea unor aspecte esențiale în dezlegarea pricinii. Din aceste motive este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă. Pentru că aspectele arătate țin chiar de esența fondului cauzei, și nu au fost cercetate de instanța de apel, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă.
În rejudecarea cauzei, Tribunalul Harghita va proceda la efectuarea unei completări a raportului de expertiză sau eventual o contraexpertiză după cum va considera că s-ar afla mai bine adevărul. De asemenea, instanța de apel va analiza în ce măsură este admisibil capătul de cerere subsidiar, în condițiile în care nu poate fi primite petitele principale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Municipiul M C, cu sediul în M-C, P-ța -, nr. 1, județul H împotriva deciziei civile nr. 71 din 14 mai 2009 Tribunalului Harghita.
Anulează ca netimbrat recursul declarat de Primarul municipiului M C, împotriva aceleași decizii civile.
Casează în tot hotărârea atacată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel - Tribunalul Harghita.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier
Red.
Tehnored.
5 exp./11.01.2010
Jud.fond.
Jud.tr.;
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
