Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 182/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 182/
Ședința publică din 15 Mai 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mariana Stan JUDECĂTOR 2: Corina Pincu Ifrim
JUDECĂTOR 3: Florinița
Judecător: -
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, contestația în anulare formulată de către, și. împotriva deciziei civile nr.71/R din 21 februarie 2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns atât la prima strigare a cauzei, cât și la cea de-a doua: contestatorul, asistat de avocat, care răspunde și pentru contestatorii lipsă și, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar cu nr.125/2008, eliberată de Baroul A și avocat, pentru intimata, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar cu nr.2471/2008, eliberată de Baroul
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 10 lei, conform chitanței de la dosar cu nr.- din 17 aprilie 2008, emisă de Primăria Municipiului Pitești și timbru judiciar în valoare de 0,30 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier ul de ședință, după care:
La prima strigare a cauzei, avocat precizează că va formula cerere de recuzare a membrilor completului de judecată.
După respingerea cererii de recuzare, la a doua strigare a cauzei, completul fiind în aceeași compunere, avocat invocă excepția tardivității formulării contestației în anulare, având în vedere faptul că termenul în care partea putea formula o astfel de cale de atac este de 15 zile de la data la care au luat cunoștință. În prezenta cauză, decizia contestată s-a pronunțat la data de 21 februarie 2008, în ședință publică.
Avocat solicită respingerea excepției tardivității formulării contestației în anulare, având în vedere că această cale de atac poate fi exercitată în termen de 1 an de la data la care s-a luat la cunoștință. Pe fond, solicită admiterea contestației în anulare, așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
Avocat solicită respingerea contestației în anulare, având în vedere practica instanței, precum și doctrina, cu cheltuieli de judecată.
F
CURTEA:
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra contestației în anulare de față, a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești sub nr.10807/2004, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să constituie în favoarea reclamanților, o servitute de trecere pe lungimea de 17 și lățimea de 2,5, pentru acces cu mașina și cu piciorul la locuință, la terenul aferent acestuia, la instalațiile și anexele gospodărești ce o deservesc (canalizare, conductă și cămin de apă, cișmea), precum și în favoarea reclamantei o servitute de trecere pe un drum cu lungimea de 26 și lățimea de 2,5, pentru a avea acces cu mașina și cu piciorul la locuință (inclusiv la bucătărie), la terenul aferent acesteia și la instalațiile și anexele gospodărești care o deservesc (canalizare, conductă și cămin de apă, cișmea și WC).
Prin cererea reconvențională formulată la data de 14.12.2004, pârâta a solicitat obligarea reclamanților la plata despăgubirilor pentru lipsa de folosință a terenului proprietatea sa, pe care va fi stabilită servitutea de trecere cu piciorul de la calea publică spre locuința acestora, evaluată provizoriu la 2.000.000 lei ROL lunar, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr.5171/28.11.2006, Judecătoria Piteștia admis în parte cererea principală și a constituit în favoarea reclamanților și în sarcina fondului aservit - terenul situat în Pitești,-, județul A - proprietatea pârâtei - o servitute de trecere pe o suprafață cu lățimea de 2 și lungimea de 15,75 pentru reclamanții și 31,35 pentru reclamanta, pentru a se asigura accesul cu piciorul și în caz excepțional cu vehicule, la construcțiile și anexele proprietatea reclamanților. S-a respins cererea reconvențională, iar pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Tribunalul Argeș, prin decizia civilă nr.268 din 24 septembrie 2007, a admis apelul, a schimbat în parte sentința, în sensul că s-a înlăturat mențiunea referitoare la accesul cu vehicule în caz excepțional către construcțiile proprietatea reclamanților, admițându-se cererea reconvențională formulată de pârâtă, cu obligarea reclamanților la plata sumei de 3796,53 RON/an și pe reclamanta la plata sumei de 3760,38 RON/an către pârâtă, sume reprezentând contravaloarea lipsei de folosință pentru servitutea de trecere creată, menținând în rest sentința, cu compensarea cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, atât reclamanții, și, cât și pârâta, invocând motive de nelegalitate amplu dezvoltate în calea de atac.
Curtea de APEL PITEȘTI, prin decizia civilă nr.71/R din 21 februarie 2008, espins recursurile ca inadmisibile.
În adoptarea acestei soluții, instanța de recurs a reținut următoarele:
de atac sunt prevăzute prin lege, legiuitorul consacrând astfel principiul legalității, potrivit căruia, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege. Altfel spus, de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Este o regulă cu valoare de principiu, prevăzută de art.129 din Constituție, care instituie dreptul părților interesate de a ataca hotărârile judecătorești numai în condițiile legii. Textul constituțional evocă nu numai faptul că mijloacele procesuale de atac ale hotărârilor judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie să se realizeze în condițiile legii.
Legalitatea căii de atac implică și consecința că mențiunea greșit făcută în dispozitivul hotărârii care se atacă nu acordă părții o cale de atac pe care legea însăși nu a prevăzut-
Termenul de litigiu folosit de legiuitor în art.2821Cod procedură civilă desemnează toate acțiunile cu caracter patrimonial calificate ca atare de doctrină și jurisprudența în materie prin raportare la obiectul acestora, care privește în mod direct o valoare patrimonială ori un act juridic al cărui obiect este un drept evaluabil în bani.
În această situație, indiferent de natura litigiului, ceea ce s-a avut în vedere o constituie importanța patrimonială a bunului asupra căruia poartă litigiul, atribuind o importanță mai mică litigiilor de orice natură care poartă asupra unui obiect de o valoare mai mică, indiferent că ar fi vorba despre acțiuni evaluabile sau neevaluabile, în sensul legii privind taxele de timbru.
În cauza de față s-a solicitat instituirea unui drept de servitute pentru un teren. Ca drepturi patrimoniale, dezmembrămintele dreptului de proprietate privată au o anumită valoare economică, ce se poate stabili prin raportare la valoarea patrimonială a dreptului real asupra căruia poartă dezmembramântul. Pe de altă parte, potrivit legii, în schimbul unei asemenea folosințe de către proprietarul fondului dominant asupra terenului fond aservit proprietatea unei alte persoane, se poate institui o despăgubire, ceea ce înseamnă că dreptul ce-l constituie obiectul judecății este unul cuantificabil din punct de vedere patrimonial. Ca atare, criteriul instituit de legiuitor se regăsește și în litigiile de acest gen. Cum valoarea unei asemenea folosințe este mai mică de 100.000 lei, constatăm că în cauză soluția dată de către tribunal este una de recurs, iar nu una de apel.
Hotărârea pronunțată de tribunal, chiar și într-o compunere greșită, fiind una pronunțată în recurs, față de dispozițiile art.299 alin.1 Cod procedură civilă, nu este supusă recursului, prin urmare este inadmisibilă.
Nu are relevanță calea de atac menționată în decizia tribunalului, deoarece aceasta este stabilită de legiuitor și este, potrivit textului mai sus menționat, recurs, astfel că, recursul la recurs formulat în cauză, apare ca fiind inadmisibil.
Contestatorii, și au formulat, la data de 17 aprilie 2008, contestație în anulare împotriva deciziei civile nr.71/R/21 februarie 2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI.
În motivarea contestației se susține că soluția adoptată de Curtea de APEL PITEȘTI este incorectă, întrucât se impunea casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în recurs la tribunal, pentru soluționare în complet legal constituit, format din trei judecători.
de atac, în cazul sentinței civile nr.5171/28.11.2006, pronunțată de Judecătoria Pitești, în dosarul nr-, erau apelul și recursul, în raport de obiectul dedus judecății cu caracter nepatrimonial, și nu doar recursul, așa cum a statuat Curtea de APEL PITEȘTI prin decizia contestată.
Se solicită admiterea contestației în anulare, desființarea deciziei atacate și rejudecarea recursului formulat de contestatori.
Examinând contestația în anulare dedusă judecății, în raport de textul de lege invocat și motivarea dată, Curtea o privește ca nefondată pentru următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art.137 Cod procedură civilă, Curtea se va pronunța cu prioritate asupra excepției tardivității formulării contestației în anulare, excepție invocată de intimată, prin apărător și care este privită ca neîntemeiată.
Potrivit art.319 alin.(2) Cod procedură civilă, contestația se poate face oricând înainte de începutul executării silite, până la împlinirea termenului stabilit la art.401 alin.(1) lit.b) sau c). Împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestația poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de 1 an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.
Calificarea unei hotărâri ca fiind sau nu susceptibilă de executare silită se face în funcție de natura cererii dedusă judecății și de modul în care petitele acesteia au fost rezolvate prin hotărâre, fiind fără relevanță pe acest aspect modul de soluționare a cererii.
În raport de capetele principale din acțiune (constituirea unor servituți de trecere), se constată că hotărârea este susceptibilă de executare și sunt aplicabile dispozițiile înscrise în teza I din textul de lege citat, în ceea ce privește termenul de exercitare contestației.
În consecință, hotărârea poate fi atacată cu contestație în anulare înainte de începerea executării, în tot timpul ei, până la săvârșirea ultimului act de executare.
În speță, se constată că această cale extraordinară de atac a fost formulată înainte de începerea executării silite, în termen legal, fiind neîntemeiată susținerea intimatei, conform căreia termenul de 15 zile curgea de la data pronunțării deciziei civile nr.71/2008.
Conform art.317 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă, pe calea contestației în anulare se pot ataca hotărârile irevocabile atunci când se invocă încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență. Se impune precizarea că acest motiv vizează exclusiv încălcarea normelor de competență absolută, deci a competenței generale - care realizează o delimitare între activitatea instanțelor judecătorești și cea a altor organe de jurisdicție sau cu activitate jurisdicțională -, a competenței materiale - care realizează o delimitare pe verticală, pe linie ierarhică între instanțele de grad diferit sau între instanțele de drept comun și cele speciale -, precum și a competenței teritoriale exclusive - care realizează o delimitare pe linie orizontală între instanțele de același grad în anumite materii.
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată numai pentru motivele limitativ prevăzute de lege, ori motivarea dată de către contestatori nu poate fi încadrată în prevederile textului de lege invocat.
Aspectul învederat de contestatori nu are legătură cu competența materială a instanței în respingerea ca inadmisibil a recursului la recurs, Curtea nepronunțând o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, așa încât nu sunt incidente prevederile textului de lege invocat.
Motivarea dată privind compunerea instanței ce a soluționat recursul la tribunal vizează normele de organizare judecătorească și prin urmare, nu deschide calea contestației în anulare, cu consecința respingerii acesteia ca nefondată, în temeiul art.317 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă.
Văzând cererea intimatei, prevederile art.274 Cod procedură civilă și constatând că au căzut în pretențiuni contestatorii, vor fi obligați la plata sumei de 1500 lei reprezentând cheltuieli de judecată, dovedite cu înscrisurile de la filele 11, 15 dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de, și, împotriva deciziei civile nr.71/R din 21 februarie 2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-.
Obligă pe contestatorii, și să plătească intimatei suma de 1500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 mai 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
, -,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./28.05.2008
Jud.recurs: -/---/
Jud.apel: /
Jud.fond:
Președinte:Mariana StanJudecători:Mariana Stan, Corina Pincu Ifrim, Florinița
