Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 216/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 216/
Ședința publică din 11 Februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Pincu Ifrim JUDECĂTOR 2: Veronica Bădescu
JUDECĂTOR 3: Florinița
Judecător: -
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de reclamanții: și, domiciliați în Pitești, str.-, -.A,.28, județul A, împotriva deciziei civile nr.182 din 23 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții:, domiciliată în Pitești,-, județul A și, domiciliat în Pitești,-, P,.3,.1,.3, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: atât la prima strigare a cauzei, cât și la cea de-a doua: avocat, pentru recurenții-reclamanți, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar cu nr.12/2010, eliberată de Baroul Argeș și intimata-pârâtă, asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar cu nr.333/2009, eliberată de Baroul Dâmbovița, lipsă fiind intimatul.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul nu este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 27 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează că la dosarul cauzei s-a depus, prin serviciul de registratură al instanței, cerere de retragere a recursului, formulată de reclamanții și și cerere de judecare a cauzei și în lipsa sa, formulată de intimatul. De asemenea, s-a depus întâmpinare, cu copie pentru comunicare, formulată de intimata -.
Avocat arată că recursul declarat de către reclamanți este nesemnat. De asemenea, invocă tardivitatea declarării recursului, în raport de data comunicării deciziei recurate și de data depunerii recursului, respectiv 24 decembrie 2009. Chiar dacă se solicită retragerea recursului, solicită a se lua act de tardivitatea acestuia.
Avocat precizează că, în raport de data comunicării deciziei recurate, respectiv 4 decembrie 2009 și data declarării recursului, respectiv 21 decembrie 2009, data de pe ștampila poștei, recursul este declarat în termenul legal. Arată că, la fila 114 din dosar există dovada de comunicare a deciziei către intimata -, iar delegația întocmită de către apărător este încheiată la data de 2 decembrie 2009, deci cu 2 zile înainte ca aceasta să fie primită.
Avocat arată că un contract de asistență juridică se încheie pe toate ciclurile procesuale, solicitând ca, în temeiul dispozițiilor art.274 pct.3 Cod procedură civilă, solicită acordarea cheltuielilor de judecată. În ceea ce privește cererea de retragere a recursului, arată că nu este de acord cu aceasta.
Curtea solicită intimatei-pârâte - să precizeze care este valoarea operațiunilor de a lua măsuri de împiedicare a scurgerii strașinii casei și de astupare a ferestrelor dinspre Sud.
La a doua strigare a cauzei, intimata-pârâtă - precizează valoarea operațiunilor de a lua măsuri de împiedicare a scurgerii strașinii casei și de astupare a ferestrelor dinspre Sud, la suma de 5.000 lei.
Avocat arată că în raport de cererea de renunțare la recurs depusă de către părțile pe care le reprezintă, atât în scris, cât și autentificată, reprezentând voința părților de retragere a recursului, nu își exprimă opinia față de valoarea precizată.
Curtea, în raport de dispozițiile art.2821Cod procedură civilă, pune în discuția părților legalitatea și admisibilitatea căii de atac.
Avocat solicită admiterea excepției legalității și admisibilității căii de atac.
Avocat arată că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a excepției pusă în discuție de către instanță.
CURTEA:
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 20.11.2007 sub nr- reclamanții și au chemat în judecată pe pârâta - pentru ca instanța să o oblige să ia măsuri pentru a împiedica scurgerea streașinii casei pe terenul proprietatea reclamanților; să astupe ferestrele din zidul dinspre partea de sud a casei, cu vedere spre fondul proprietatea reclamanților și cu acordarea de cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că pârâta renovat și adăugat la casă spații de locuit, a refăcut acoperișul, ale cărei streașini se întind cu 30 cm peste hotarul ce separă proprietățile părților, astfel încât apa de ploaie se scurge pe terenul reclamanților.
În aceleași condiții, pârâta lăsat ferestre drepte în zidul dintre sud, cu vedere asupra terenului și casei reclamanților.
În drept au fost invocate disp.art. 612 și 615 Cod civil.
La data de 21.12.2007 pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca nefondată.
La data de 16.05.2008 reclamanții și-au precizat acțiunea în sensul că au solicitat chemarea în judecată, în calitate de pârât a numitului și obligarea acestuia să ia aceleași măsuri ca cele pretinse a fi luate față de reclamantă, prin cerere inițială.
Prin sentința civilă nr. 5963/16.10.2008 Judecătoria Pitești a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții și, împotriva pârâților și, ca neîntemeiată, cu obligarea reclamanților la plata către pârâta - a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru dispune astfel, s-a reținut de prima instanță că pârâții - și sunt proprietarii imobilului situat în Pitești,-, județul A compus din suprafața de 401. teren curți construcții, cu vecinii: N - și, S -, și, E - str. -, V - - și împreună cu o casă de locuit ( C1), o magazie ( C2) și un garaj ( C3) dobândită după cum urmează:
Prin actul dotal autentificat sub nr. 1732/20.06.1931 ( fila 69) numiții G - și - au constituit ca dotă cu dispensă de raport fiicei - la căsătoria cu dl. o casă veche compusă din 2 camere și antreu situată pe un teren lat de 7 și de 55 cu vecinătăți: R- str. -, A- rest proprietate, MZ- rest proprietate și MN- moștenitori.
Prin actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 4986/26.10.1997 ( fostă -) a vândut soților și o casă de locuit compusă din 4 camere, hol, baie, wc, debara, magazie și bucătărie cu pivniță dedesubt și un garaj situate în Municipiul Pitești, str. - nr. 53, județul A, pe terenul aferent, învecinat la - cu str. -, la - cu. -, la MZ - cu - și. - și la MZ cu
Terenul aferent construcțiilor, în suprafață de 385. nu a făcut obiectul actului ci a urmat dispozițiile Legii nr.58/1974 trecând în proprietatea statului ( fila 71).
Prin hotărârea nr. 68/1991 Comisia Locală pentru Aplicarea Legii Fondului Funciar Pitești a atribuit în proprietate suprafața de 385. aferentă imobilelor construcții pârâților, în calitate de moștenitori ai defuncților și, fiind emis titlul de proprietate nr. 7851/1993 ( filele 72-75).
Prin actul de schimb autentificat sub nr. 885/16.07.1999 numiții și au dat în schimb pârâților un teren în suprafață de 21,67 mp cu vecinătăți: N și V - rest proprietate, S - creșă, E - - și pentru care au primit în proprietate suprafața de 12,6. învecinată la și E cu rest proprietate pârâți, N - str. - și NV -. ( fila 76).
Conform autorizației de construire nr. 520/23.07.1999 și certificatului de urbanism nr. 547/02.07.1999 ( filele 78-80) pârâții au efectuat lucrări de extindere și supraetajare a locuinței, aceasta căpătând regim de.
La momentul efectuării acestor lucrări, pârâții au avut acceptul expres al vecinului dintre sud, respectiv pentru " supraetajarea și extinderea construcției cu ferestre spre proprietatea mea", exprimat prin declarația autentificată sub nr. 2742/22.07.1999 ( fila 77).
Reclamanții au dobândit în proprietate imobilul situat în Pitești,-, jud. A, compus din teren în suprafață de 301,46. cu vecinătăți: S -, N - -, E - -, V - -, împreună cu o construcție situată pe aceste teren, respectiv C 1 ( fila 3), prin cumpărare de la numita.
Vânzătoarea a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului sus-menționat în baza contractului de schimb imobiliar autentificat sub nr. 1755/30.05.2006 ( filele 31,32) de la numiții și, soți, cărora le-a transmis dreptul de proprietate asupra unui teren intravilan situat în comuna, Sat., județul în suprafață de 3912.
Reclamanții au recunoscut în cadrul răspunsurilor la interogatoriu că extinderea și supraetajarea au fost efectuate în anul 1999 când s-au lăsat și ferestrele despre care se face vorbire în acțiune și mărimea și structura acoperișului și, implicit a streșinilor, nu au mai fost modificate de la acea dată ( filele 64,67). Aceleași susțineri au fost făcute de către reclamanți la interogatoriul luat, din oficiu, de către instanță, în ședința publică din 09.10.2008.
Cu privire la extindere și supraetajare și, implicit, la crearea servituții de vedere și a servituții de picătura streșinilor, astfel cum s-a arătat mai sus pârâții au avut acceptul proprietarului direct afectat, respectiv al fondului aservit, numitul.
Servitutea de vedere este reglementată de art.611-613 cod civil și obligă reciproc pe proprietarii imobilelor învecinate de a nu deschide ferestre, balcoane, etc. la o distanță mai mică de 1,9, dacă vederea este directă asupra fondului vecin, sau de 0,6, când vederea este oblică față de acesta.
Servitutea contrară, adică dreptul de a avea deschideri la distanțe mai mici față de fondul învecinat, ca servitute continuă și aparentă poate fi dobândită prin uzucapiune, dar și prin titlu sau prin destinația proprietarului.
Servitutea de picătura streșinilor este reglementată de disp.art.615 Cod civil și obligă reciproc pe proprietarii imobilelor învecinate să-și facă streșinile caselor în așa fel încât apele ce rezultă din precipitații să nu cadă pe terenul vecinului.
Servitutea contrară ca servitute continuă și aparentă poate fi dobândită prin uzucapiune, dar și prin titlu sau prin destinația proprietarului.
În cauză, instanța reținut că pârâții au dobândit dreptul de a deschide ferestre și de a face ca picătura streșinii să cadă pe terenul învecinat prin titlu, respectiv prin acordul proprietarului vecin ( al fondului aservit), astfel cum s-a arătat mai sus, dat prin declarație notarială.
Reclamanții au devenit succesori cu titlu particular ai numiților și, prin încheierea contractului de vânzare cumpărare cu privire la imobilul învecinat la Nord cu imobilul proprietatea pârâților. Ca urmare, sunt obligați să respecte sarcinile și servituțile constituite asupra imobilului prin fapta proprietarilor indiferent dacă în contractul de vânzare cumpărare s-a stipulat sau nu această obligație.
Acordul dat de către numitul este perfect valabil chiar dacă nu a fost însoțit și de acordul expres al soției și chiar dacă imobilul devenit astfel fond aservit era bun comun al celor doi soți întrucât în cauză operează prezumția de mandat tacit prev. de art. 35 alin.2 Codul familiei, în sensul că oricare dintre soți exercitând drepturile asupra bunurilor comune este socotit că are și consimțământului celuilalt soț.
Nu ne aflăm în situația unei excepții de la această prezumție întrucât nu este vorba de un act de dispoziție în sensul disp.art.35 alin.2 teza a II-a Codul familiei.
Mai mult, s- constatat că textul legal care exclude de la aplicare prezumția mandatului tacit între soți a fost instituit ca o măsură de protecție în favoarea soțului, pentru protejarea patrimoniului comun în fața unor acțiuni frauduloase ale celuilalt soț.
Ca urmare, actul încheiat de un soț fără consimțământul celuilalt este lovit de nulitate relativă ce poate fi invocată numai de persoana prejudiciată prin nesocotirea acestor dispoziții legale de protecție, respectiv soțul al cărui consimțământ a lipsit.
S- constatat că numita nu a contestat acordul dat de soțul său pentru constituirea servituților, de la data efectuării lucrărilor de extindere și supraetajare și până la data înstrăinării imobilului, respectiv o perioadă de 7 ani, astfel că actul anulabil s-a consolidat prin această inacțiune a persoanei eventual prejudiciată.
Împotriva acestei sentințe civile au declarat recurs reclamanții și, care susțin:
1.- Instanța a apreciat greșit semnificația declarației autentificate sub nr. 2742/22.07.1999, dată de, fostul proprietar al imobilului deținut de reclamanți.
Din această declarație rezultă că și-a dat acordul, în contextul supraetajării și extinderii construcției pârâtei, la amenajarea de ferestre spre proprietatea sa.
Din declarație nu reiese că ar fi consimțit ca pârâții să reamenajeze acoperișul casei cu încălcarea servituții privind picătura streșinii, așa cum eronat a reținut prima instanță.
Instanța i-a prejudiciat pe reclamanți pentru că a refuzat administrarea probei cu expertiză, importantă pentru a stabili dacă picătura streșinii construcției pârâților cade pe terenul reclamanților.
2.- Instanța a interpretat greșit declarația dată de cu privire la realizarea de ferestre, în sensul că nu este un act de dispoziție, că în cauză a operat prezumția de mandat tacit prevăzută de art. 35 alin. 2.fam. și că declarația ar fi lovită de nulitate relativă.
Instanța nu a clarificat natura juridică a acestui act, care este act de dispoziție, pentru că dreptul de proprietate al declarantului a fost sărăcit de unul dintre elementele sale constitutive.
Fiind un act de dispoziție, nu operează mandatul tacit între soți, fiind necesar să existe și acordul coproprietarei .
În lipsa acestui acord, amenajarea ferestrelor s-a realizat cu încălcarea legii
Declarația dată de nu este lovită nici de nulitatea relativă, nici nulitatea absolută, ci este insuficientă pentru ca pârâții să fi amenajat legal ferestrele.
Instanța trebuia să raționeze juridic ca în cazul acțiunii în revendicare pornită de un singur coproprietar, care nu poate fi primită, pentru că nu este susținută unanim. 3.- Din declarația lui nu rezultă că și-ar fi dat acordul pentru amenajarea de noi ferestre de vedere, la o distanță mai mică decât cea legală.
Declarația derogă de la regulile Codului civil și este de strictă interpretare.
4.- Greșit s-a reținut că pârâții dețin în proprietate 401 mp., din care 385 mp prin titlul de proprietate și 21,67 mp prin act de schimb.
În realitate, pentru că la schimb au cedat 12,60 mp din terenul de 385 mp, pârâții dețin în proprietate o suprafață de 394,07 mp.
În recurs pârâta - a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, deoarece a avut acordul autorului reclamanților la realizarea ferestrelor și a extinderilor la casă, iar pentru terenul stăpânit deține acte de proprietate.
La termenul din 06.02.2009, în prezența apărătorilor părților, calea de atac a fost calificată ca fiind apel, în raport de obiectul cauzei.
Prin decizia civilă nr.182 din 23 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții și, împotriva sentinței civile nr. 5963/16.10.2008 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr- și au fost obligați apelanții și să plătească intimatei - suma de 700 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamanții au dobândit în proprietate de la imobilul situat în Pitești,-, jud. A, compus din teren în suprafață de 301,46 mp, cu vecinătățile menționate în act ( fila 3) și dintr- construcție situată pe acest teren.
Vânzătoarea către reclamanți a dobândit proprietatea asupra imobilului înstrăinat în baza contractului de schimb autentificat sub nr. 1755 /30.05.2006 (filele 31,32) de la numiții și, soți, cărora le-a transmis dreptul de proprietate asupra unui teren intravilan situat în comuna sat.
Pârâții - și au dobândit proprietatea imobilului în litigiu,după cum urmează:
Prin actul dotal autentificat sub nr. 1732/20.06.1931 ( fila 69), numiții G - și - au constituit ca dotă cu dispensă de raport fiicei - o casă compusă din 2 camere și antreu situată pe un teren lat de 7 și de 55, cu vecinătățile menționate în act.
Prin actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 4986/26.10.1997, ( fostă - ) a vândut soților și o casă de locuit compusă din 4 camere și dependințe și un garaj situate în municipiul Pitești,str. - nr. 53, pe terenul aferent, cu vecinii menționați în act.
Terenul aferent construcțiilor, în suprafață de 385 mp, nu a făcut obiectul actului de vânzare cumpărare, ci intrat în proprietatea statului, în temeiul Legii nr. 58/1974 ( fila 71).
Prin hotărârea nr. 68/1991 Comisia Locală Pitești de aplicare a Legii Fondului Funciar a atribut pârâților în proprietate suprafața de 385 mp, aferentă construcțiilor, în calitatea pârâților de moștenitori ai defuncților și. În acest sens pârâții au obținut și titlul de proprietate nr. 7851/1993( filele 72-75).
Prin actul de schimb autentificat sub nr. 885/16.07.1999, numiții și au dat în schimb pârâților un teren în suprafață de 21,67 mp, vecinătățile menționate în act și au primit de la pârâți, în schimb, suprafață de 12,6 mp ( fila 76). Din răspunsurile reclamanților la interogatoriu (filele 64,67), coroborate cu autorizația de construire nr.520/23.07.1999 și cu certificatul de urbanism nr.547/02.07.1999 (filele 78-80), rezultă că pârâții au efectuat lucrări de extindere și supraetajare a locuinței în anul 1999, când au lăsat și ferestrele despre care se face vorbire în acțiune și când, prin modificarea structurii acoperișului, au modificat implicit și streșinile.
La momentul efectuării acestor lucrări, pârâții au avut acceptul expres al vecinului dinspre sud,respectiv al lui, așa cum rezultă din declarația autentificată sub nr.2742/22.07.1999 ( fila 77 ).
În apel, tribunalul a încuviințat reclamanților proba cu expertiză în specialitatea construcții și topografie.
Din lucrarea expertului scu ( filele 81-85) rezultă că pârâții au pe latura construcției ce dă spre proprietatea reclamanților ferestre care nu respectă distanța prevăzută de codul civil.
Însă, pentru practicarea acestor ferestre pârâții au avut acordul expres al proprietarului vecin, de la care au cumpărat reclamanții.
În declarația autentificată sub nr. 2742/22.07.1999, a fost de acord ca pârâta - " să supraetajeze și să extindă construcția proprietatea sa cu ferestre spre proprietatea lui ".
În declarația în care se menționează " cu ferestre" nu se face distincție după natura ferestrelor: de vedere, de aerisire, de iluminare, etc..
Actul trebuie interpretat în sensul de a i se recunoaște efecte în plan juridic, de a nu fi înlăturat scopul pentru care fost întocmit.
În condițiile în care aceste ferestre,indiferent de natura lor ( vedere, aerisire, iluminare,etc. ), ar fi fost practicate de pârâtă cu respectarea prevederilor codului civil, pârâta nu ar mai fi solicitat acordul vecinului său, deoarece ar fi beneficiat de protecția legii.
Este evident, într-o logică elementară, că pârâta a solicitat acordul vecinului tocmai pentru că a deschis ferestre cu încălcarea dispozițiilor codului civil.
Reclamanții, în calitate de succesori cu titlu particular al vânzătorilor și sunt obligați să respecte sarcina /servitutea constituită asupra imobilului lor prin fapta proprietarilor.
Declarația autentificată sub nr. 2742/22.07.1999 nu cuprinde nici o mențiune în sensul că și-ar fi dat acordul cu privire la o eventuală scurgere a picăturii streșinii de la construcțiilor pârâților pe terenul său.
Ca atare, nu se poate reține, cum greșit a apreciat prima instanță existența unui titlu pentru servitutea de picătură a streșinii.
Însă, din expertiza întocmită în apel ( filele 81-85 ), coroborată cu expertiza și procesul verbal de cercetare locală dintr-o altă cauză( dosar nr-, filele 27-36 și 53-55) și cu planșa foto ( fila 26) rezultă că imobilul construcție aparținând pârâților are pe latura vecină cu reclamanții montate jgheaburi la streșinii, iar pe învelitoare sunt parazăpezi. de ploaie sunt preluate de la jgheaburi prin burlane și sunt deversate pe rigola existentă pe proprietatea pârâților. De aici apa se scurge în căminul de la poartă.
Prin urmare, picăturile streșinilor de la construcțiile pârâților nu cad pe proprietatea reclamanților.
Declarația lui, în sensul acordului de a-i fi grevată proprietatea cu servitutea de vedere în favoarea pârâtei, este un act de dispoziție, pentru că se aduce o îngrădire dreptului de proprietate.
Lipsa acordului soției lui, coproprietară a imobilului grevat,la constituirea servituții de vedere, este motiv de nulitate relativă.
Prin urmare, doar,coproprietară imobilului grevat,ca persoană prejudiciată, poate solicita anularea declarației făcută de soțul său.
Legislația românească nu permite analogia și,în plus, instituția juridică invocată ca referință ( revendicarea) nu face obiectul examinării în prezenta cauză.
Suprafața de teren deținută în proprietate de pârâți a fost identificată în expertiza întocmită în apel ( filele 86-89), prin raportare doar la titlul nr. 7851/16.04.1993, modificat, fără a lua în considerare actul de schimb autentificat sub nr. 885/1999, care le mărea proprietatea la 394,07 mp ( cum susțin și reclamanții).
Însă, așa cum au susținut chiar reclamanții ( fila 6 apel) menționarea suprafeței de 401 mp în considerentele sentinței apelate, în loc de 394,07 mp nu.are efect determinant asupra soluției.
Apărarea /excepția invocată în apel d e reclamanți ( filele 22-23) privind nulitatea titlului nr. 7851/16.04.1993, pe motiv că pârâții au obținut reconstituirea doar pentru 304 mp prin hotărârea Comisiei Județene nr. 482/18.10.1991, este neprobată, pentru că la dosar nu s-a depus hotărârea invocată.
În plus, există la dosar dovezi (fila 74) din care rezultă că pârâții au fost validați prin Hotărârea nr. 68/21.08.1991 cu suprafața de 385 mp.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie invocând dispozițiile art.304 pct.5,7 și 9 Cod pr.civilă.
În primul motiv de recurs, întemeiat pe disp.art.304 pct.5 Cod pr.civilă se susține că decizia a fost dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2 Cod pr.civilă.
Astfel se susține că la ultimul termen de judecată din 16.10.2009 s-a comunicat faptul că după terminarea recursurilor se va suspenda judecata, urmând ca după completul de penal să fie reluate apelurile, motiv pentru care apărătorul recurenților a părăsit sala, însă după circa 40 min. revenind a constatat că ședința de judecată nu mai fusese suspendată, iar apelul recurenților din cauza de față fusese strigat în lipsa apărătorului, instanța refuzând să reia cauza, recurenții fiind în imposibilitate să formuleze obiecțiuni la rapoartele de expertiză depuse în cauză.
În al doilea motiv de recurs, întemeiat pe disp.art.304 pct.9 Cod pr.civilă, se susține că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea legii.
Se susține că în realitate, contrar celor reținute eronat de instanța de apel, reclamanții nu au formulat aceleași cereri împotriva ambilor pârâți. Pârâta - a fost chemată în judecată și pentru a fi obligată la astuparea ferestrelor nou practicate cu ocazia extinderii și supraetajării casei, iar pârâtul a fost chemat în judecată pentru picătura ștreașenii.
Se susține că tribunalul a reținut greșit că lipsa acordului coproprietarei ar fi reprezentat motiv de nulitate relativă a renunțării la servitutea de vedere, în situația în care această nulitate nu poate fi invocată decât de către persoana în cauză, în termenul legal.
Această statuare a instanței încalcă disp.art.35 alin.2 Codul familiei, potrivit cărora, nici unul dintre soți nu poate greva un teren sau o construcție, cu regim de bun comun dacă nu are consimțământul celuilalt soț, consimțământ exprimat expres, ci nu implicit, lipsa acestuia reprezentând o nulitate absolută ci nu o nulitate relativă, nulitate absolută putând fi invocată oricând, de orice persoană care justifică un interes legitim.
Drept urmare se susține că pârâta a amenajat ferestre cu vedere către imobilul proprietatea recurenților, fără încuviințarea proprietarului acestui imobil și cu încălcarea dispozițiilor art.612 Cod civil.
Al treilea motiv de recurs întemeiat pe disp.art.304 pct.7 Cod pr.civilă susține faptul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
Se susține astfel că reclamanții au invocat excepția nulității titlului de proprietate al părților adverse, pentru diferența dintre suprafața menționată de acesta, respectiv 385. și cea asupra căreia au susținut, că actul pârâților este valabil pentru suprafața de 304. susțineri noi, făcute pe baza unor acte despre existența cărora reclamanții nu cunoșteau, nici la data redactării acțiunii și nici la cea declarării apelului. Este vorba de adresa nr.6543/12.02.2008 emisă de Primarul Municipiului Pitești; fișa cu date pentru titlul de proprietate întocmit ulterior pentru intimați și schița de amplasament a terenului.
Se menționează faptul că tribunalul a respins această excepție ca neprobată, fără să-și exercite rolul activ prevăzut de art.129-130 Cod pr.civilă.
Prin întâmpinarea de la fila 19-21 dosar intimata - solicită respingerea recursului ca nefondat, cu acordarea cheltuielilor de judecată.
Potrivit dispozițiilor art.137 Cod procedură civilă, Curtea va examina cu prioritate excepția privind inadmisibilitatea acestei căi de atac invocată din oficiu, care face de prisos cercetarea în fond a recursului, excepție care este privită ca fondată.
de atac sunt prevăzute prin lege, legiuitorul consacrând astfel principiul legalității, potrivit căruia, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege. Altfel spus, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Este o regulă cu valoare de principiu, prevăzută de art.129 din Constituție, care instituie dreptul părților interesate de a ataca hotărârile judecătorești numai în condițiile legii. Textul constituțional evocă nu numai faptul că mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie să se realizeze în condițiile legii.
Legalitatea căii de atac implică și consecința că mențiunea greșit făcută în dispozitivul hotărârii care se atacă nu acordă părții o cale de atac pe care legea însăși nu a prevăzut-
Conform dispozițiilor art.2821alin.1 Cod procedură civilă, modificat prin Legea nr.195/2004, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind - litigii al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv.
Termenul de litigiu desemnează procesele și cererile al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei și se referă la toate acțiunile cu caracter patrimonial calificate ca atare de doctrina și de jurisprudența civilă și, în consecință, în principal, prin faptul că obiectul lor privește în mod direct o valoare patrimonială ori un act juridic al cărui obiect este în drept evaluabil în bani.
Se poate concluziona că acțiunile patrimoniale sunt acele acțiuni care au conținut economic.
În raport de natura cauzei, care este evaluabilă, de manopera lucrărilor efectuate pentru a împiedica scurgerea ștreașinii; de astupare a ferestrelor din zid, precum și de dispozițiile art.2821Cod procedură civilă, hotărârea instanței de fond era supusă numai recursului, competența de soluționare revenind tribunalului, conform dispozițiilor art.2 pct.3 Cod procedură civilă.
Cum se poate observa, legiuitorul a înțeles să confere un mai mare grad de celeritate în soluționare acelor litigii considerate de mai mică importanță, alegând criteriul patrimonial. Astfel, nu s-a raportat la cereri evaluabile, ci la litigii privind un obiect de o valoare mai mică de 100.000 lei inclusiv.
În această situație, indiferent de natura litigiului, ceea ce s-a avut în vedere o constituie importanța patrimonială a bunului asupra căruia poartă litigiul, atribuind o importanță mai mică litigiilor de orice natură care poartă asupra unui obiect de o valoare mai mică, indiferent că ar fi vorba despre acțiuni evaluabile sau neevaluabile, în sensul legii privind taxele de timbru.
de a îngrădi drepturi consacrate constituțional, reglementarea prevăzută de art.2821Cod procedură civilă constituie o garanție a aplicării principiului prevăzut de art.6 pct.1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale privind judecarea unei cauze în mod echitabil și într-un termen rezonabil în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părților, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluționării unui proces.
De altfel, reglementările internaționale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicție sau la toate căile de atac prevăzute de legislațiile naționale, art.13 din aceeași convenție consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în fața unei instanțe naționale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicție.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în cazul " împotriva Regatului Unit", 1975, că dreptul de acces la tribunale nu este absolut, fiind vorba de un drept pe care convenția l-a recunoscut fără să-l definească în sensul restrâns al cuvântului, existând posibilitatea limitărilor implicit admise, chiar în afara limitelor care circumscriu conținutului oricărui drept.
Acțiunea dedusă judecății, având caracter patrimonial, cu conținut economic, se încadrează astfel în acțiunile reglementate de art.2821Cod procedură civilă, valoarea obiectului dedus judecății este mai mică de 100.000 lei și se constată că în cauză soluția adoptată de către tribunal este una de recurs, iar nu una de apel.
Conform dispozițiilor art.299 Cod procedură civilă sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege. În consecință, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs, este inadmisibil.
Nu are relevanță calea de atac menționată în decizia tribunalului, deoarece aceasta este stabilită de legiuitor și este, potrivit textului mai sus menționat, recurs, astfel că, recursul la recurs formulat în cauză, apare ca fiind inadmisibil.
Hotărârea pronunțată de tribunal, chiar și într-o compunere greșită, fiind una pronunțată în recurs, față de dispozițiile art.299 alin.1 Cod procedură civilă, nu este supusă recursului, prin urmare prezenta cale de atac se observă a fi inadmisibilă.
Conform prevederilor art.126 alin.2 și art.129 din Constituție, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, iar căile de atac pot fi exercitate numai în condițiile legii și ca atare, legiuitorul este suveran în adoptarea regulilor de procedură, respectând însă și celelalte dispoziții constituționale.
În raport de considerentele mai sus expuse, se impune ca în temeiul art.2821raportat la art.299 și art.312 Cod procedură civilă, să fie respins recursul ca inadmisibil.
În baza art.274 Cod pr.civilă recurenții vor fi obligai la plata sumei de 1000 lei, cheltuieli de judecată către intimata - pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul formulat de reclamanții: și, domiciliați în Pitești, str.-, -.A,.28, județul A, împotriva deciziei civile nr.182 din 23 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții:, domiciliată în Pitești,-, județul A și, domiciliat în Pitești,-, P,.3,.1,.3, județul
Recurenții vor fi obligai la plata sumei de 1000 lei, cheltuieli de judecată către intimata - pârât
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 februarie 2010, la Curtea de Apel Pitești - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- --- - - -
Grefier,
Red.
TC/6 ex.
16.02.2010
Jud fond.Gh.
Președinte:Corina Pincu IfrimJudecători:Corina Pincu Ifrim, Veronica Bădescu, Florinița
