Speta drept civil. Decizia 215/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIAOperator date 3918
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.215/
Ședința publică din 11 Februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Pincu Ifrim JUDECĂTOR 2: Veronica Bădescu
JUDECĂTOR 3: Florinița
Judecător: -
Grefier:
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de, domiciliată în B,-, -.25, sector 3, împotriva deciziei civile nr.236/R din 12 februarie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr-, intimat fiind, domiciliat în Rm.V,-, -4,.C,.9, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns contestatoarea, lipsă fiind intimatul.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru de 10 lei, conform chitanței nr.14490/15 ian.2010, eliberată de Primăria Municipiului Pitești și timbru judiciar de 10 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Contestatoarea arată că nu are cereri de formulat sau excepții de invocat, motiv pentru care solicită acordarea cuvântului în fond.
Curtea, în raport de această precizare, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri de fond.
Contestatoarea solicită admiterea contestației, anularea hotărârii contestate, pentru motivele expuse în motivare și rejudecarea recursului, dat fiind faptul că este vătămată în drepturile succesorale, i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil, și dispozițiile art.21 din Constituție și nu au fost examinate nici criticile din recurs. Precizează că își întemeiază motivele contestației în anulare pe dispozițiile art.304 pct.7, 8 și 9 Cod procedură civilă. Depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA:
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă;
Constată că, prin decizia civilă nr.236/R/12 februarie 2009, Curtea de Apel Piteștia respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.306/A din 18 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în contradictoriu cu intimatul.
În motivare, Curtea a reținut că recurenta a criticat soluția dată în apel pentru omisiunea cercetării săvârșirii de către intimatul-pârât a infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art.189 Cod penal, limitându-se la a cerceta faptele acestuia numai prin prisma prevederilor art.288 și 260 Cod penal, ceea ce ar echivala cu o nemotivare a hotărârii, pentru cuprinderea de motive contradictorii în sensul referirii la alte elemente constitutive ale infracțiunii decât cele invocate de reclamantă prin apel, ceea ce a condus la interpretarea greșită, din punct de vedere juridic, a actului dedus judecății, denaturându-se înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia privind falsurile comise cu știință și intenție de către pârât, în calitate de expert al cauzei, pentru greșita interpretare și aplicare a legii în privința acestor falsuri, ca și în privința aplicării dispozițiilor legale privind cercetarea falsurilor pe cale civilă, în sensul că expertul a indicat alte categorii de folosință a terenurilor decât cele înscrise în titlul de proprietate, a distorsionat, în mod deliberat, valorile terenurilor, a pretins, în mod nereal, că a citat toate părțile din dosar, a omis să aplice criteriul zonei de încadrare a terenurilor, așa încât, s-a ajuns la valori eronate ale suprafețelor curți-construcții, precum și o întindere greșită, prin săvârșirea unor erori de calcul a suprafețelor totale. S-a mai arătat că un alt fals l-ar considera afirmația potrivit căreia s-ar fi făcut măsurători concrete ale terenurilor, deși nu există un proces verbal în acest sens.
Curtea a grupat criticile, încadrându-le în cele prevăzute de art.304 pct.7, 8 și 9 Cod procedură civilă și a reținut că, în ceea ce privește eventuala nepronunțare cu privire la infracțiunea de fals intelectual, săvârșită de către funcționarul aflat în exercițiul atribuțiunilor de serviciu, prevăzută de art.289 Cod procedură civilă, pe de o parte, nu a fost invocată în fața primei instanțe și nici în a celei de apel, ci, direct, în instanța de recurs, fiind imposibilă cercetarea eiomisso medio. Pe de altă parte, s-a reținut că nepronunțarea asupra unui capăt de cerere, sauminus petita,nu este un motiv de casare sau modificare a unei hotărâri întrucât, în actuala redactare a dispozițiilor pct.6 al art.304 Cod procedură civilă, acest motiv a fost abrogat.
În ceea ce privește cuprinderea de motive contradictorii, recurenta în realitate pretinde că instanța nu ar fi răspuns motivelor sale iar nu că cele pe care s-a fondat hotărârea instanței de apel ar conduce la concluzii juridice diferite, atât între ele, cât și față de cele la care instanța s-a oprit. Neexaminarea tuturor apărărilor și motivelor formulate în apel făcea obiect al cercetării ca motiv de recurs prin prisma fostelor dispoziții ale art.304 pct.10 Cod procedură civilă, abrogate la data pronunțării deciziei.
Critica vizând greșita interpretare a unui act s-a constatat a fi adresată interpretării normelor ce stabilesc cerințele pentru ca o faptă să constituie acțiunea de denaturare a adevărului, fie că ea privește relatarea săvârșită de către martorul de specialitate expert, cu privire la constatările proprii în teren, fie asupra unui înscris folosit ca probă în dosar.
În atare condiții, Curtea a constatat că, în cauză nu se pretinde greșeala de interpretare a unui act juridic, ci a unui fapt, or instanța de apel a arătat, în mod corect, că poate cerceta faptele, fie în situația în care se invocă denaturarea materială sau intelectuală a înscrisului, fie în aceea în care se referă la mărturia mincinoasă.
Prima situație, denaturarea materială sau intelectuală a unui înscris, s-a constatat că nu există, iar în ceea ce privește mărturia mincinoasă, s-a constatat operantă puterea de adevăr a hotărârii penale care a stabilit lipsa unei astfel de mărturii, așa încât, nu există nici motivul prevăzut de art.304 pct.8 Cod procedură civilă.
Legat de greșita interpretare a legii, instanța de recurs a constatat că referirea este una generică și imprecisă, recurenta nearătând în mod concret, unde în analiza apelului s-ar fi săvârșit o asemenea greșeală.
Elementele de fapt ce ar constitui, în aprecierea recurentei, denaturări ale realității cu privire la categoria de folosință, întinderea terenurilor, a loturilor și valorii acestora s-a constatat de către instanță că au făcut obiect al cercetării în cadrul plângerii penale pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, or, instanța penală ce a confirmat concluziile organelor de anchetă ale parchetului potrivit cărora astfel de denaturări ale realității nu există, se constituie în adevăr pentru instanța civilă sub aspectul săvârșirii faptei de alterare a adevărului de către intimatul-pârât.
La data de 18 decembrie 2009 (data plicului), recurenta a solicitat instanței de recurs a-și retracta decizia, pe calea contestației în anulare, invocând în scris motivele prevăzute de art.317 alin.1 pct.2 și art.318 teza a II-a Cod procedură civilă, precum și încălcarea dreptului la un proces echitabil, a dreptului la apărare, în sensul că nu i s-a dat posibilitatea de a lua cunoștință de întâmpinare spre a putea formula apărări cu privire la cele invocate prin aceasta.
În fapt, în ceea ce privește darea hotărârii de către judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență s-a invocat faptul că unul dintre membrii completului de judecată a luat parte și la soluționarea pricinii în care expertiza în privința căreia s-a cerut cercetarea pe cale civilă a falsului a fost folosită ca probă, chestiune care, în aprecierea contestatoarei, reprezintă o încălcare a dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Față de această primă susținere, cum judecătorul împotriva căruia se invocă pretinsa lipsă de competență de ordine publică face parte, alături de încă unul dintre cei care au pronunțat soluția a cărei retractare se cere, și din instanța investită cu soluționarea căii de retractare, aceștia au formulat cerere de abținere pentru a înlătura orice suspiciune a părții în privința imparțialității lor, cererea fiind respinsă prin încheierea dată de Curtea de Apel în dosarul cauzei, într-o altă compunere, la data de 21 ianuarie 2010.
Pentru termenul din data de 11 februarie 2010, contestatoarea a formulat cerere de recuzare împotriva judecătorului ce a soluționat fondul pricinii în care proba denigrată ca falsă a fost avută în vedere, precum și recursul împotriva soluției dată în cercetarea falsului, intrat, potrivit regulilor repartiției aleatorii a cauzelor și în compunerea instanței contestației, cererea fiind respinsă de către C, într-o altă compunere, prin încheierea din acea dată.
Un alt motiv de contestație invocat a fost acela că instanța nu ar fi cercetat toate motivele de recurs invocate de către contestatoare, ca și în precizarea depusă la rejudecarea în apel. Astfel, arată contestatoarea, instanța a respins recursul, în principal, ca inadmisibil, întrucât ar fi fost invocate motive de netemeinicie, prevăzute de fostele dispoziții ale pct.10 al art.304 Cod procedură civilă, deși recurenta a arătat, în mod expres, că soluția este greșită pentru motive cuprinse la pct.7, 8 și 9 ale art.304 Cod procedură civilă, aspect sub care trebuiau cercetate.
În dezvoltarea acestui motiv de retractare, se arată că pârâtul, expert tehnic topograf autorizat, a omis, cu intenție, respectarea dispozițiilor legale referitoare la citarea părților, cu prilejul efectuării lucrării în care au fost cuprinse fapte și date ce nu corespund adevărului, s-a dovedit a nu fi imparțial, așa încât, lucrarea sa este lovită de nulitate absolută, în condițiile art.105 și urm.Cod procedură civilă, atât contestatoarea, cât și alți moștenitori, fiind vătămați.
Pentru a ajunge la soluția de respingere a recursului, arată contestatoarea, instanța, deși fusese investită cu critica privind necuprinderea motivelor pe care hotărârea se sprijină sau cuprinde motive contradictorii, Curtea a apreciat că se invocă nepronunțarea asupra unui capăt de cerere, motiv de recurs exclus după modificarea pct.6 al art.304 Cod procedură civilă, ceea ce reprezintă, în aprecierea contestatoarei, o greșită interpretare a motivului de recurs.
La fel, în ceea ce privește pct.8 și 9 ale aceluiași text, instanța a dat o greșită interpretare a susținerilor în fapt, arătând că ele s-ar putea încadra în motivele prevăzute de pct.10 în prezent abrogat, așa încât, nu le-a examinat, deși se arăta că greșeala de interpretare a actului juridic o constituie necercetarea falsurilor pe cale civilă, câtă vreme, plângerea penală s-a stins în faza de urmărire, printr-o soluție de netrimitere în judecată.
În sfârșit, un alt motiv de retractare se pretinde a fi cel al încălcării dreptului la un proces echitabil și al dreptului la apărare, motivat de faptul că întâmpinarea nu a fost depusă cu minim 5 zile înaintea termenului de judecată, neputând lua cunoștință de apărările invocate, spre a putea răspunde la ele și nici nu i s-a dat posibilitatea de a formula concluzii scrise, de a-și formula apărări și cerere de recuzare.
La termenul din data de 21 ianuarie 2010, contestatoarea a adăugat, drept motiv de retractare, lipsa de procedură ce s-ar fi săvârșit față de intimatul la termenul din data de 12.02.2009, motiv de contestație încadrabil în cel prevăzut la art.317 alin.1 Cod procedură civilă, pentru ca, în continuare, să dezvolte nemulțumirile sale față de modalitatea în care a fost încheiată lucrarea tehnică, în privința căreia s-a solicitat constatarea falsului în prezenta cauză.
Curtea, examinând decizia prin prisma motivelor de contestație, constată că acestea sunt nefondate pentru cele ce se vor arăta:
În ceea ce privește călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență cu prilejul judecății căii de atac a recursului de către unul dintre judecătorii ce au pronunțat și soluția în care proba defăimată a fost folosită, contestatoarea nu arată care ar fi norma de ordine publică ce ar interzice o asemenea participare.
De altfel, nici nu se poate face confuzie între normele de competență și cele privind incompatibilitatea, competența reprezentând o atribuire legală a activității de jurisdicție în anumite cazuri, în favoarea anumitor instanțe, în vreme ce, incompatibilitatea intervine în situațiile expres prevăzute de lege în privința persoanei unui magistrat sau altora prin asimilare, în a participa la activitatea de jurisdicție într-o cauză anume, însă în instanța competentă.
Motivele de incompatibilitate sunt invocabile de către parte, într-un termen anume prescris de lege, respectiv art.29 Cod procedură civilă, a cărui depășire atrage sancțiunea decăderii.
Cum se poate observa, existența unei astfel de limitări a dreptului de a fi invocată incompatibilitatea, confirmă lipsa caracterului unei nulități de ordine publică al unui eventual astfel de incident procedural. Pe de altă parte, o obligativitate de abținere în sarcina judecătorului nu exista, nefiind întrunite cerințele prevăzute de art.27 Cod procedură civilă.
Invocarea, la data de 21 ianuarie 2010, și a motivului de contestație prevăzut de pct.1 al aceluiași text, dincolo de faptul că este făcută cu depășirea termenului prevăzut de art.319 alin.2 Cod procedură civilă, respectiv la mai mult de 15 zile de la data la care partea a luat cunoștință de hotărârea a cărei retractare o solicită, întrucât, la data de 18 decembrie 2009 (data poștei - fila 11), aceasta a formulat prima contestație în anulare în care a arătat că are cunoștință de conținutul deciziei, este nefondat, dat fiind că, verificându-se dosarul în care soluția a fost dată, se constată că la 10 februarie 2009 intimatul, prin întâmpinarea depusă, a arătat că are cunoștință de termenul de judecată din data de 12 februarie 2009 (fila 41 - dosar recurs).
De altfel, o asemenea lipsă de procedură nu poate fi invocată decât de către partea în defavoarea căreia s-ar fi săvârșit, contestatoarea nearătând în ce mod interesele sale au fost vătămate, în eventualitatea unei lipse de procedură cu adversarul său.
În ceea ce privește motivul de contestație prevăzut de art.318 teza a II-a Cod procedură civilă, respectiv necercetarea motivelor de modificare a deciziei pronunțate în apel, în sensul că instanța le-a apreciat a nu se încadra în motive de nelegalitate, ci motive de netemeinicie, în realitate nu este întrunit în cauză.
Astfel, în mod concret, cum s-a arătat mai sus, curtea a examinat individual fiecare dintre criticile invocate ca încadrându-se în motivele prevăzute la punctele 7, 8 și 9 Cod procedură civilă, arătându-se că nepronunțarea asupra unui capăt de cerere (falsul intelectual săvârșit de către funcționarul aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu), nu constituie motiv de recurs în actuala redactare a dispozițiilor art.304 pct.6 Cod procedură civilă. La fel, în ceea ce privește contradictorialitatea motivelor cuprinse în decizia tribunalului, curtea a arătat că nu există asemenea motive care să conducă la concluzii diferite între ele sau față de cele la care instanța s-a oprit, dar a analizat și nemulțumirea de fapt a recurentei, constatând că ea se referă la pretinsa lipsă a unui răspuns la motivele formulate, arătând pentru care argument de drept o asemenea lipsă nu poate face obiect al cercetării judecătorești în recurs.
La fel, în privința motivului prevăzut de art.304 pct.8 Cod procedură civilă, instanța a constatat că, în cauză, recurenta nu pretinde existența unui act al cărui conținut să fi fost greșit interpretat, ci a unui fapt, ori analiza asupra faptului pretins a fi fost săvârșit s-a constatat că a fost făcută de către instanța de apel, atunci când a arătat în ce condiții ea poate avea loc în instanța civilă.
În sfârșit, critica vizând greșita interpretare și aplicare a legii a fost și ea luată în discuție și s-a arătat că, prin motivele scrise, recurenta nu a arătat care ar fi greșeala concretă în acest sens.
Cum se poate observa, nu există motiv de recurs care să fi rămas în afara examinării de către instanța sesizată cu soluționarea acestuia, nemulțumirile contestatoarei vizând modalitatea în care acest motive au fost rezolvate, însă, în calea retractării prevăzută de textul invocat, nu se poate face o cercetare a eventualelor greșeli de judecată pe care partea pretindea că instanța le-ar fi săvârșit, ci numai a unor omisiuni involuntare de examinare a unor motive de recurs, care ar fi determinat respingerea recursului prin necercetarea lor.
În atare condiții, față de dispozițiile art.317 și art.318 Cod procedură civilă, urmează a fi respinsă contestația în anulare, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea, domiciliată în B,-, -.25, sector 3, împotriva deciziei civile nr.236/R din 12 februarie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr-, intimat fiind, domiciliat în Râmnicu V,-, -4,.C,.9, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 februarie 2010, la Curtea de Apel Pitești -Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- ---, - -, -,
Grefier,
G,
Red.-
Tehnored./Ex.4/17.02.2010.
Jud.recurs:
Președinte:Corina Pincu IfrimJudecători:Corina Pincu Ifrim, Veronica Bădescu, Florinița
