Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 279/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.279/
Ședința publică din 19 Februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Pincu Ifrim JUDECĂTOR 2: Veronica Șerbănoiu Bădescu
Judecător: - ---
Judecător: - -
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâtul, împotriva deciziei civile nr.295 din 11 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns, atât la prima strigare a cauzei, cât și la cea de-a doua, recurentul-pârât, asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.3/2009, eliberată de Baroul Vâlcea și intimatul, lipsă fiind intimatul-reclamant.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 10 lei, conform chitanței de la dosar cu nr.- din 18 februarie 2009, eliberată de Trezoreria D și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează că, la dosarul cauzei s-a depus, prin serviciul de registratură al instanței, cerere de amânare pentru imposibilitate de prezentare, fiind prezent la o altă instanță, precum și pentru a-și angaja apărător, formulată de intimatul-reclamant.
Curtea, respinge cererea de amânare a cauzei pentru imposibilitate de prezentare și pentru a-și angaja apărător, formulată de intimatul, având în vedere data primirii citației, respectiv 4 februarie 2009 și data primului termen de judecată.
Avocat depune la dosar acte, despre care arată că nu se mai regăsesc la dosar și o planșă foto cu care înțelege să dovedească faptul că, în spatele locuinței reclamantului, nu există, ci drum, prevăzut ca uliță comunală, cu lățimea de 3,5, solicitând suplimentarea probei cu acte în acest sens.
Curtea constată că proba cu planșe foto nu este reglementată de Codul d e procedură civilă, astfel că aceasta se restituie recurentului-pârât și pune în discuție excepția admisibilității căii de atac, în raport de obiectul cauzei, de valoarea din contractul de vânzare-cumpărare și de data investirii instanței de judecată, precum și dacă motivele de recurs pot fi calificate ca o altă cale de atac, urmând ca, după verificarea admisibilității căii de atac a recursului, să se pronunțe asupra admisibilității și utilității probei cu acte.
Avocat solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a-și pregăti apărarea.
La a doua strigare a cauzei, avocat apreciază că motivele de recurs nu pot fi încadrate într-o altă cale de atac, iar primul capăt de cerere nu este evaluabil în bani, astfel că solicită respingerea excepției admisibilității căii de atac. În situația în care cererea ar avea caracter evaluabil în bani, aceasta ar fi trebuit atacată cu recurs, în fața tribunalului. În consecință, solicită trimiterea cauzei spre rejudecare la tribunal, pentru a fi judecată în complet de recurs.
Intimatul-pârât arată că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a recursului.
CURTEA:
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului de față;
Constată că, prin sentința civilă nr.17 din 11 ianuarie 2008, Judecătoria Drăgășani respingând acțiunea formulată de împotriva pârâtului, a admis-o pe cea formulată de același reclamant împotriva pârâtului, instituind în favoarea reclamantului o servitute pe proprietatea acestui al doilea pârât, potrivit reprezentării grafice din anexa a II -a la raport pe traseul A-C-M-K, cu o lățime de 3. pe lungimea de 18. un total de 54, în vecinătatea nordică a proprietății pârâtului.
A fost respins ca nefondat capătul de cerere prin care reclamantul solicitase a i se îngădui să îngrădească, față de restul proprietății pârâtului, traseul servituții.
Pârâtul a fost obligat la plata sumei de 879,3 lei cheltuieli de judecată.
În motivare, s-a reținut în fapt că reclamantul, care dobândise de la fostul o suprafață de teren pe care și-a înființat gospodăria, a vândut pârâtului întreaga suprafață ce desparte această gospodărie a sa, de drumul public.
În privința pârâtului, s-a constatat că nu are calitate de proprietar al terenului asupra căruia se pretinde trecerea.
În urma acestei înstrăinări, terenul reclamantului a devenit înfundat, pe partea estică a acestuia existând o posibilitate de acces cu piciorul care însă, în perioadele cu precipitații excesive, devine impracticabilă, folosirea constantă a ei presupunând, din partea reclamantului, lucrări de amenajare a drumului fără garantarea posibilității de folosire pentru vehicule.
O asemenea situație a atras din partea primei instanțe de fond calificarea terenului ca fiind unul înfundat.
Expertiza dispusă în cauză a identificat, în interiorul proprietății celui de al doilea pârât, trei variante de trecere, dintre care instanța s-a oprit la cea pe care a considerat-o a crea minim prejudiciu proprietății aservite.
Cererea de îngrădire a traseului servituții a fost respinsă, cu motivarea că, în acest fel, s-ar scoate de sub imperiul proprietarului terenul în cauză, lipsindu-l efectiv de atributul folosinței, în excesul dispozițiilor art.480 cod civil și art.1 din Primul protocol Adițional la.
Împotriva sentinței, în termen, a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru greșita calificare a terenului ca fiind înfundat, câtă vreme acesta are acces la o cale publică, chiar dacă presupune lucrări de amenajare din partea celui ce îi este necesară.
Pe de altă parte, soluția se critică pentru greșita instituire a servituții, fără a se stabili și o despăgubire în favoarea proprietarului fondului aservit.
Și în ce privește amplasamentul trecerii soluția se critică, arătând că ea este una deosebit de vătămătoare.
Instanța era datoare să facă o comparație între această vătămare și cheltuielile pe care le-ar necesita amenajarea accesului public pe care proprietatea reclamantului îl are deja, câtă vreme pe suprafața aservită există o casă care ar trebui astfel demolată, după cum s-ar impune și mutarea branșamentului la rețeaua electrică.
Prin încheierea din data de 19 iunie 2008, Tribunalul Vâlcea apreciind că instituirea unei servituți de trecere constituie un obiect de judecată neevaluabil în bani, așa încât, nu sunt incidente prevederile art.2821Cod procedură civilă, a trecut cauza la completul de apeluri, în urma recalificării căii de atac în acest sens.
Prin decizia civilă nr.295 din 11 decembrie 2008, după suplimentarea probatoriului, această instanță, admițând apelul, a schimbat în parte sentința în sensul stabilirii suprafeței afectate servituții de trecere potrivit anexei nr.1 la raportul de expertiză întocmit în aceeași instanță de fond, pe traseul A-B-C-E-F-G-H-D-A, în întindere totală de 59,5. a înlăturat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în primă instanță, obligându-l pe reclamant la cheltuieli către acesta, în sumă de 903,4 lei.
În motivare, se reține în fapt că acțiunea în constituirea unei servituți de trecere este pe deplin fondată, ea fiind formulată de proprietarul unui fond închis.
Ceea ce însă este greșit, o reprezintă traseul fixat pentru exercitarea acestei treceri, care ignoră faptul că pe acest traseu există o casă și, deci, folosirea trecerii ar implica demolarea ei.
Se reține, de către tribunal, că expertul a învederat existența faptică a unei alte ieșiri pentru proprietatea reclamantului, dar că amenajarea acestuia implică cheltuieli împovărătoare pentru el.
De aceea, în interpretarea noțiunii de fond înfundat, tribunalul a considerat că ieșirea la calea publică reprezintă o imposibilitate absolută atunci când, cum este în cazul de față, ea prezintă inconveniente sau incomodități grave ce echivalează cu o imposibilitate de ieșire.
Pentru a ușura astfel sarcina fondului aservit, trecerea s-a stabilit a se face în varianta propusă de expert, care nu necesită nici un fel de cheltuială pentru nici una dintre părți, pe un traseu cu lățimi diferite în zone diferite ale sale și care nu presupune nici un fel de demolare, de altfel, folosit și în prezent.
În ceea ce privește neacordarea, de către prima instanță, a unei despăgubiri pentru prejudiciul creat prin împovărarea fondului, critica a fost respinsă față de faptul că instanța nu se putea pronunța, fără a fi investită cu o cerere în acest sens, cerere ce stă în procesul civil la dispoziția exclusiv a părții.
Referitor la cheltuielile de judecată, s-a stabilit că toate cele necesare constituirii trecerii, în care au fost incluse și acestea, cad exclusiv în sarcina proprietarului fondului pe care ea îl deservește.
Împotriva deciziei, pârâtul a formulat recurs prin care a criticat-o pentru greșita instituire a trecerii în noua formă, ea constituind o afectare gravă a întregii părți liberă de construcții a gospodăriei sale, în măsura în care ea va fi folosită pentru traversarea cu utilaje agricole și diverse vehicule de mare capacitate.
Pe de altă parte, instanța a calificat greșit terenul reclamantului ca fiind unul înfundat, câtă vreme s-a stabilit, în fapt, că acesta se învecinează, pe latura de vest, cu o V, aflată în proprietate publică iar nu privată, ceea ce înseamnă că accesul la căile publice se poate face prin acest loc.
Se mai invocă faptul că în mod greșit reclamantul a fost considerat proprietar, deși acesta nu își dovedește dreptul decât cu o chitanță.
Se pretinde că instanța ar fi aplicat greșit legea atunci când, în definirea ca loc înfundat a terenului ce se pretinde fond dominant, a apreciat că el este dat de dificultatea amenajării căii publice de acces.
În realitate, prejudiciul adus fondului aservit este cu mult mai mare, punând efectiv la dispoziția intimatului singura parcelă de teren liberă din gospodăria recurentului, și dând astfel, prilej la permanente animozități determinate de nevoia de a se deschide și închide două porți, la stradă și respectiv la proprietatea pârâților.
În sfârșit, se mai critică soluția pentru faptul că în mod greșit s-a reținut că vecinătatea spre latura estică ar constitui-o un, în realitate un asemenea curs de apă nefiind semnalizat pe hărți, chiar și în prezent, reclamantul folosind acea zonă, în vederea accesului la proprietatea sa.
În ședința publică de astăzi, 19 februarie 2009, instanța, din oficiu, a pus în discuție admisibilitatea căii de atac a recursului și, în subsidiar, eventuala calificare a criticilor aduse, drept o altă cale de atac prevăzută de lege.
În ceea ce privește admisibilitatea recursului, urmează a se observa că, potrivit cererii de chemare în judecată, obiectul litigiului îl constituie instituirea unei sarcini, respectiv un drept real de folosință cu titlu de trecere asupra proprietății pârâtului, în favoarea celui al reclamantului.
Cererea vizează o lățime de 5. de la stradă până la gospodăria reclamantului, lungimea pe acest traseu fiind determinată în expertizele cauzei a fi de circa 18. (fila 88).În această situație, suprafața afectabilă potrivit cererii, trecerii, ar reprezenta-o un total de 90.
Potrivit contractului cu care pârâtul a dobândit proprietatea sa, un total de 387. avea valoarea de 70.000 lei la nivelul anului 1994, fără a se indica, în proces, o altă valoare, la data judecății.
Cum în cazul constituirii prin act autentic a unei servituți de trecere valoarea acesteia se calculează la 20% din valoarea prețului de vânzare al terenului însuși, este evident, valoarea servituții așa cum a fost ea cerută, este mai mică decât cea de 100.000 lei, la care se referă dispozițiile art.2821Cod procedură civilă.
Ca atare, dreptul ce-l constituie obiectul judecății este unul cuantificabil din punct de vedere patrimonial, criteriul instituit de legiuitor regăsindu-se și în litigiile de acest gen. Cum valoarea dezmembrământului este mai mică de un miliard lei vechi, constatăm că, în cauză, soluția dată de către tribunal este una de recurs, iar nu una de apel.
În această situație, hotărârea pronunțată de tribunal, chiar și într-o compunere greșită, fiind una pronunțată în recurs, față de disp.art.299 alin.1 Cod pr.civilă, ea nu este supusă recursului, prin urmare prezenta cale de atac se observă a fi inadmisibilă, motiv pentru care ea are a fi respinsă. fără ca aceasta să semnifice îngrădirea liberului acces la justiție sau de încălcare a dreptului la un proces echitabil. Aceasta, pentru că pricina s-a bucurat de dublul grad de jurisdicție pe care legiuitorul i l-a prevăzut, apelul fiind, chiar mai permisiv în privința termenelor de motivare, a probelor ce pot fi administrare, decât recursul.
Neputând fi cercetate criticile prin prisma dispozițiilor art.304 Cod procedură civilă, instanța va observa totuși, față de obligația instituită de art.84 Cod procedură civilă, că ele pot fi, eventual, luate în discuție, în condițiile art.318 teza a II-a Cod procedură civilă vizând omisiunea din greșeală a cercetării unuia din motivele de modificare sau casare a hotărârii, respectiv a motivului prin care se critică hotărârea pentru greșita interpretare și aplicare a legii atunci când, la calificarea imobilului ca unul înfundat, s-a avut în vedere caracterul greu amenajabil al terenului pe care se indică alternativ posibilitatea trecerii către calea publică pentru reclamant, respectiv terenul cu caracter temporar de curs de apă, comparativ cu prejudiciul pretins mult mai mare al afectării singurei porțiuni libere a curții pârâtului pentru trecerea cu vehicule către gospodăria reclamantului.
Față de această calificare a criticilor greșit intitulate recurs, urmează ca prezenta curte să își decline competența de soluționare a contestației în anulare în favoarea Tribunalului Vâlcea ca instanță ce a soluționat recursul asupra fondului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Califică drept contestație în anulare calea de atac intitulată recurs, declarat de pârâtul, împotriva deciziei civile nr.295 din 11 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind și .
Declină, în favoarea Tribunalului Vâlcea, instanță de recurs, soluționarea contestației.
Cu drept de recurs, în termen de 5 zile, de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 februarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
-,
Grefier,
Red.-
Tehnored.
Ex.7/04.03.2009.
Președinte:Corina Pincu IfrimJudecători:Corina Pincu Ifrim, Veronica Șerbănoiu Bădescu
