Speta Legea 10/2001. Decizia 41/2009. Curtea de Apel Pitesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE

DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE

CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR- DECIZI A CIVILĂ NR. 41/

Ședința publică din 19 februarie 2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Veronica Șerbănoiu Bădescu judecător

JUDECĂTOR 2: Florinița Ciorăscu

Grefier: - -

S-au luat în examinare, pentru pronunțare, apelurile civile declarate de contestatorul, domiciliat în T,-, -.D,.18, județul A și de intimatul MUNICIPIUL PITEȘTI, cu sediul în -, județul A, împotriva sentinței civile nr.206 din 17 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.

Dezbaterile asupra apelurilor civile au avut loc în ședința publică din 05 februarie 2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată. Pronunțarea a fost amânată pentru 12 februarie 2009 și apoi pentru astăzi, când, în urma dliberării s-a dat următoarea soluție.

CURTEA

Deliberând asupra apelurilor de față, constată că:

Prin contestația înregistrată la data de 08.09.2006 și completată la data de 15.02. 2007, contestatorul a solicitat, în contradictoriu cu Municipiul P prin Primar, anularea Dispoziției nr.2563/08.08.2006 și restituirea în natură a suprafeței de 150 mp teren ce a fost proprietatea contestatorului, situată în P,- sau, în cazul în care nu este posibilă restituirea în natură, să-i fie acordate despăgubiri la valoarea de circulație pentru terenul sus menționat. De asemenea a solicitat contestatorul să-i fie acordate despăgubiri la valoarea actuală de construire pentru imobilul demolat abuziv de regimul comunist imobil constând în casă de locuit din cărămidă în suprafață de 40 mp situat în P,-, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea contestației, s-a arătat de contestator că este proprietarul terenului pe care solicită a-i fi restituit, teren pe care l-a cumpărat de la numitul. Vânzătorul la rândul lui a cumpărat suprafața de 300 mp de la astfel cum rezultă din cuprinsul contractului de vânzare - cumpărare sub semnătură privată depus la dosar. Din această suprafață a vândut contestatorului 150 mp, iar în anul 1968 acesta a construit o casă de locuit compusă din cameră, bucătărie, antreu cât cele două camere, racordată la curent, apă și gaze. Imobilul a fost construit din cărămidă, cu fundație de ciment, acoperită cu carton. În continuarea motivării contestației a arătat contestatorul că, regimul comunist a demolat fără titlu imobilul iar pe suprafața de 150 mp a construit blocuri.

La data de 30 mai 2007, contestatorul a completat contestația solicitând instanței să constate nulitatea absolută parțială a Dispoziției nr.2837/2006 emisă de Municipiul P prin Primar, pentru suprafața de 150 mp din totalul de 300 pentru care propune acordarea de despăgubiri reparatorii prin echivalent pentru numitul și. În motivarea completării s-a arătat că deși vânzătorii au înstrăinat reclamantului 150 mp teren, aceștia au formulat notificare pentru tot terenul astfel că se impune anularea deciziei sus menționate emisă în favoarea acestora.

La dosar au fost depuse: Dispoziția nr. 2563/08.08.2006, acte de stare civilă, chitanța încheiată între și, sentința civilă nr. 2756/12.05.1976 a Judecătoriei Pitești, proces verbal pentru impunerea clădirilor și terenurilor pe anul 1957, adresa nr.6755/1959 a fostului S Popular P, Certificat nr. 6017/1977 și nr.53574/1999, șase chitanțe de plată a impozitului, aviz de plată nr.4769/1979, declarație autentică dată de, Certificat nr.20714/06.06.2006, adresa nr.30759/26.09.2002 a Primăriei Municipiului P, Dispoziția nr.2897/2006; referat nr.38657/25.02.2007 al Comisiei pentru aplicarea prevederilor Legii nr.10/2001, plan de situație, notificare formulată de, cerere adresată Primarului de, adeverința nr.176/20.01.1998 a RA P, Borderou nr.51/1998, proces verbal de predare - primire a imobilului în vederea demolării, fișa imobilului din P,-, Județul A cu plan de situație în anexă, certificat de moștenitor nr. 89/04.11.2002, concluzii scrise.

La termenul de judecată din 15 martie 2007, tribunalul a încuviințat în temeiul art.167. pr. civ. probele propuse de părți, respectiv pentru contestator proba cu înscrisuri și proba cu doi martori iar pentru intimată proba cu înscrisuri fiind prorogată proba cu expertiză tehnică.

În cauză, au fost audiați martorii și și au fost efectuat expertize tehnice în specialitatea topografie și construcții cu obiectivele de a identifica si transpune în schiță suprafața de teren de 150 mp situată în P cu vecinătățile din precizările de la fila 16; de a evalua terenul la valoarea de circulație în zonă, teren în suprafață de 150 mp si de a calcula valoarea actuală de construire a imobilului demolat în mod abuziv, având o suprafață de 40 mp, construit din cărămidă, cu fundație de ciment și acoperită cu carton. Au fost desemnați experți în condițiile art. 202.pr.civ. prin tragere la sorți și care au efectuat lucrările și le-au înaintat la dosar.

Prin sentința nr.206 din 17.10.2008, Tribunalul Argeșa admis în parte contestația completată formulată de contestatorul împotriva Dispoziției nr.2563/08.08.2006, în contradictoriu cu Municipiul P prin Primar, a dispus modificarea Dispoziției nr.2563/08.08.2006 în sensul că s-a constatat îndreptățirea contestatorului la a primi despăgubiri în condițiile legii speciale pentru imobilul casă de locuit situat în P-, Județul A, a respins celelalte cereri ale contestatorului și a obligat pe intimatul Municipiul P prin Primar la 450 lei, cheltuieli de judecată către contestator.

Pentru a se pronunța în acest mod, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin Dispoziția nr.2563/08.08.2006, emisă de Municipiul P prin Primar a fost respinsă cererea notificatorului contestator prin care solicita despăgubiri bănești pentru imobilul situat în P, strada - - - nr.30, compus din suprafața de 200 mp și construcții cu motivarea că notificatorul nu face dovada preluării imobilului de către stat din proprietatea sa.

Martorii audiați la instanța de fond au arătat că în 1966 reclamantul a cumpărat 200 mp de la din totalul de 400 mp pe care acesta îi avea. Pe această suprafața de teren a fost construită o casă cu trei camere și bucătărie, casă construită de pe terenul de 200 mp cumpărați, reclamantul construind o casă cu două camere, imobilul fiind demolat de regimul comunist prin 1986-1987. S-a arătat că imobilul demolat era racordat la utilități, apă, curent, ce au fost plătite de reclamant. Suprafața construită era de cca. 50 mp și era din cărămidă și fundație acoperită cu carton (fila 90 dosar). Tot astfel, declarația martorei fiind dată în același sens, arătând în plus martora că reclamantul nu a primit despăgubiri pentru că nu era în localitate (fila 91 dosar).

De altfel, la dosar a fost depusă și sentința civilă nr.2756/12.05.1976 din conținutul căreia rezultă că, a fost admisă acțiunea reclamantului și evacuați pârâții din acea cauză din locuința reținută prin acea sentință ca fiind proprietatea reclamantului.

Din raportul de expertiză întocmit în cauză de expert a rezultat în esență că, valoarea imobilului demolat, în raport de coeficientul de uzură pentru clădiri și actele normative avute în vedere, are valoarea de 24.085 lei (fila 107 dosar).

În ceea ce privește acordarea terenului de 150 mp solicitați de contestator, urmează a se reține că, prin chitanța de mână depusă la fila 20 dosarului din Paî nstrăinat numitului, suprafata de 300 mp teren pentru a-l folosi la construcția unei case, iar acesta din urmă la rândul său a înstrăinat contestatorului 150 mp pe care și-a construit o casă cu două camere aspect ce rezultă din declarația autentică depusă la fila 44 dosarului, din declarațiile martorilor audiați și din declarațiile de impunere, de asemenea, depuse la dosar.

Cu toate acestea, la fila 76 dosarului a fost depusă adeverința nr. 176/20.01.1998 a SA din cuprinsul căreia rezultă că, imobilul situat în-, cu proprietar a fost expropriat cu suprafața de 300 mp teren și construcții de 70,66 mp la poziția 59 din Decretul nr.297/1987, în plus, la dosar a fost depusă și Dispoziția nr. 2897/2006 a Primarului Municipiului P, prin care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent în condițiile legii speciale în favoarea moștenitorilor notificatorului și pentru teren în suprafață de 300 mp și construcție în suprafață de 70,66 mp (f-67).

Potrivit prevederilor art. 10 alin.1 din Legea nr. 10/2001, în situația imobilelor preluate în mod abuziv si ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate total sau parțial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber si pentru construcțiile rămase nedemolate, iar pentru construcțiile demolate si terenurile ocupate măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent. Tot astfel, potrivit prevederilor art. 24 alin.1 din același act normativ, în absența unor probe contrare, existenta si după caz întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.

Așa fiind tribunalul, reținând că petentul contestator a făcut dovada proprietății asupra construcției casă de locuit ce a fost demolată abuziv de regimul comunist, în temeiul textului de lege sus invocat a admis contestația în ceea ce privește acordarea despăgubirilor prevăzute de legea specială pentru acest imobil, iar în ceea ce privește cererea contestatorului de acordare a terenului în suprafață de 150 de mp în natură sau acordarea de despăgubiri în echivalent în condițiile legii speciale, s-a reținut că actul de preluare s-a făcut pe numele proprietarului inițial cu moștenitorii și cărora li s-au acordat măsuri reparatorii în echivalent prin Dispoziția nr. 2897/2006 (fila 67 dosar) - dispoziție pentru care contestatorul a completat contestația, solicitând constatarea nulității absolute parțiale pentru suprafața de 150 mp, măsură ce nu poate fi dispusă în cadrul procesual de față.

De aceea tribunalul, în temeiul art.3 pct.a și văzând și prevederile art.10 și 24 din Legea nr.10/2001, a admis în parte contestația completată, pe cale de consecință, a modificat Dispoziția nr.2563/08.08.2006 emisă de Municipiul P prin Primar și a constatat îndreptățirea contestatorului la a primi despăgubiri în condițiile legii speciale pentru imobilul casă de locuit situat în P,-, județul Vor fi respinse celelalte cereri ale contestatorului.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel contestatorul și intimatul Municipiul P prin Primar, criticând-o pentru nelegalitate.

În apelul declarat de contestator se invocă în primul rând prevederile art.294 și următoarele Cod procedură civilă, arătând că instanța nu s-a pronunțat asupra cererii depuse la data de 30.05.2007, prin care s-a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a dispoziției nr.2837/2006 emisă de Municipiul P, pentru suprafața de 150 mp din totalul de 300 mp pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri prin echivalent pentru numiții: și.

Se menționează că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestei cereri, ci doar a afirmat că nu poate fi dispusă nici o măsură asupra acesteia, în cadrul procesual de față, cu toate că existau două posibilități: constatarea necompetenței instanței și înaintarea cererii la instanța competentă sau soluționarea acestei cereri de către Tribunalul Argeș, care a acordat cuvântul pe această cerere.

Pentru aceste considerente se solicită casarea hotărârii atacate și obligarea instanței de fond să se pronunțe și asupra acestei cereri în baza actelor depuse la dosar, cu anularea în parte a dispoziției atacate de către apelant în cererea completatoare.

În motivul doi de apel, se invocă dispozițiile art.284 și următoarele cod procedură civilă, susținându-se că în mod greșit instanța de fond a reținut că la data preluării abuzive de către stat, actul de preluare pentru suprafața de 150 mp, teren situat în- bis s-a făcut pe numele proprietarului, cu moștenitorii: și.

Se susține că același lucru s-a întâmplat și cu imobilul - casă de locuit, în suprafață de 40 mp, preluarea făcându-se tot pe numele lui. În acest sens, se susține că instanța a aplicat legea doar cu privire la imobilul casă de locuit, ci nu și pentru terenul în suprafață de 150 mp, deși preluarea a fost făcută în mod abuziv și fără titlu în ambele cazuri.

Se susține că intimata a acordat despăgubiri pentru întreaga suprafață de 300 mp, situație care impune anularea parțială a acelei dispoziții, în situația în care moștenitorii autorului au fost despăgubiți, urmând a se acorda din valoarea terenului în favoarea recurentului.

În motivul trei de apel se susține că cheltuielile de judecată la fond se ridicau la suma de cca, 2000 lei, instanța acordând doar 450 lei în mod eronat, în loc de 1000 lei, potrivit admiterii în parte a contestației.

În cea de-a patra critică se susține că instanța a omis să arate calea de atac și termenul avut la dispoziție în dispozitivul hotărârii.

De asemenea se solicită să fie îndreptată eroarea strecurată în dispozitivul hotărârii, imobilele contestate fiind situate la data preluării abuzive în- bis, ci nu.

Prin apelul declarat de intimatul Municipiul P se susține că în mod greșit instanța de fond a admis în parte contestația în sensul acordării de despăgubiri pentru construcție, în situația în care contestatorul nu a depus înscrisuri prin care să facă dovada cu privire la dreptul de proprietate și la preluarea imobilului în proprietatea statului.

Se susține că la dosarul cauzei sunt depuse acte din care rezultă că pentru același imobil s-a formulat notificare de către numitul propunându-se despăgubiri în condițiile legii speciale, pentru suprafața de 300 mp, conform dispoziției nr.2837/2006.

Pe de altă parte se susține că în cauza de față a fost administrată și proba cu martori, care nu este admisibilă, în condițiile Legii nr.10/2001.

Curtea analizând cele două apeluri, prin prisma criticilor formulate și a probelor administrate, constată că acestea sunt fondate, urmând a le admite ca atare, în baza art.297 Cod procedură civilă și a se desființa sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond, pentru următoarele considerente:

Primul motiv din apelul declarat de contestatorul este întemeiat, urmând a-l admite ca atare pentru următoarele considerente:

Prin cererea completatoare de la filele 93-94 dosar, formulată de către contestator acesta a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a dispoziției nr.2837/2006 emisă de Municipiul P pentru suprafața de 150 mp din totalul de 300 mp, pentru care se propune acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru numitul și.

Cu privire la această cerere se constată că instanța nu a analizat incidența dispozițiilor art.132 alin.1 Cod procedură civilă; competența de soluționare a acesteia, având în vedere obiectul ei, iar în motivarea hotărârii se arată că soluționarea acesteia nu poate fi dispusă în cadrul procesual de față, cu toate că, obiectivele expertizei efectuate la fond vizează și această cerere.

Drept urmare, se impune desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond, pentru a fi pusă în discuție competența materială de soluționarea cererii de la fila 93 - 94 dosar, precum și celelalte aspecte arătate anterior.

Drept consecință, va fi admis și apelul declarat de intimată, urmând ca celelalte critici formulate în cele două apeluri să fie avute în vedere cu prilejul rejudecării.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelurile declarate de contestatorul, domiciliat în T,-, -.D,.18, județul A și de intimatul MUNICIPIUL PITEȘTI, cu sediul în -, județul A, împotriva sentinței civile nr.206 din 17 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.

Desființează sentința de mai sus și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 februarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.

Grefier,

Red.

/4 ex./17.03.2009

Jud. fond.

Președinte:Veronica Șerbănoiu Bădescu
Judecători:Veronica Șerbănoiu Bădescu, Florinița Ciorăscu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Speta Legea 10/2001. Decizia 41/2009. Curtea de Apel Pitesti