Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 28/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 28
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Buliga
JUDECĂTOR 2: Valeria Cormanencu Stanciu
JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier:
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de împotriva deciziei civile nr. 644 din 5 octombrie 2009 Tribunalului Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurentă și avocat pentru intimat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că pricina este la al doilea termen de judecată, nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
, apărătorii ambelor părți litigante arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată pricina în stare de judecată și acordă cuvântul părților la dezbateri.
Avocat solicită a se avea în vedere motivele de recurs formulate în scris. Arată că premisa de la care a pornit Tribunalul Iași, referitor la faptul că poate avea caracter înfundat o suprafață de teren, este greșită. În raportul de expertiză se arată că recurenta locuiește în imobilul amplasat pe o suprafață de teren pentru care nu are titlu de proprietate. Consideră că ar fi normal să se recunoască recurentei acest drept, să aibă cale de acces. În atare situație aprecierea Judecătoriei Hîrlău este corectă.
Solicită admiterea recursului, motivele de recurs se încadrează în prevederile art. 304 pc.9 Cod procedură civilă, menținerea hotărârii pronunțate de Judecătoria Hîrlău.
Învederează instanței că nu solicită obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată în calea de atac.
Avocat solicită respingerea recursului, menținerea deciziei Tribunalului Iași ca legală și temeinică. Solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise. Arată că solicită obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Declarându-se dezbaterile închise, după deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 407 din 12 mai 2009 Judecătoriei Hârlăus -a hotărât:
Admite acțiunea promovată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul.
Obligă pârâtul să-i permită reclamantei trecerea pe terenul său în suprafață de 363. evidențiată în anexa nr. 3 la raportul de expertiză, culoare, delimitată de punctele 4,30,31,32,33,7,18,19,20,21,22,23,15,24,25,26,27,28,29.4.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 619,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Raportul de expertiză întocmit de expert topo, suplimentul la raport și planul de situație - Anexa nr. 3 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
Pentru a hotărî astfel se rețin următoarele:
Analizând titlul de proprietate, procesul-verbal de punere în posesie și schița imobilului, se poate observa cu ușurință că reclamanta nu are posibilitatea folosirii normale a imobilului casă de locuit și anexe gospodărești a căror proprietară este și nici nu are acces la drumul public, deoarece tot terenul aferent este proprietatea pârâtului, care se opune ca reclamanta să folosească vreo suprafață de teren.
Servitutea este un drept real imobiliar care presupune existența a două imobile aparținând unor proprietari diferiți și este constituită de regulă, în profitul unui imobil pentru a asigura utilitățile acestuia, punerea lui în valoare. Servitutea de trecere este reglementată în art. 616 cod civil care prevede că proprietarul al cărui loc înfundat, care nu are nicio ieșire la drumul public poate reclama o trecere pe fondul vecinului sau pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a-l despăgubi.
Datorită situației locului poate fi vorba despre terenuri care nu au ieșire la calea publică sau despre construcții situate pe terenuri aflate în aceleași condiții.
În cauza de față, terenul aparține exclusiv pârâtului, iar casa de locuit are mai mulți proprietari printre care și reclamanta, aceasta dorind instituirea servituții pentru asigurarea imobilului casă și a accesului la drumul public.
Pentru rezolvarea situației tensionate între părți, având în vedere opunerea pârâtului la instituirea oricărei sarcini impuse terenului său, instanța va avea în vedere raportul de expertiză topometrică și suplimentul la acest raport.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul.
Prin decizia civilă nr. 644 din 05 octombrie 2009 Tribunalului Iași s-a admis apelul declarat de către pârâtul împotriva sentinței civile nr. 407/12.05.2009 pronunțată de Judecătoria Hârlău pe care o schimbă în tot.
S-a respins acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu.
A obligat intimata să plătească apelantei 15 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, se rețin în esență următoarele:
Astfel prin sentința apelată a fost stabilit dreptul de servitute asupra unei suprafețe de 363 mp teren din proprietate pârâtului. Configurarea acestei suprafețe potrivit raportului de expertiză și argumentarea instanței de fond pentru soluția adoptată fiind susținute de argumentul folosinței comode a casei si anexelor acesteia de către reclamantă.
Corect critică apelantul invocând neîndeplinirea condițiilor art. 616 cod civil. Constituirea dreptului de servitute de trecere nu poate f argumentat decât de imposibilitatea unuia dintre proprietari de a avea acces la calea publică datorită caracteristicilor proprietății sale. Ori, datele spetei sunt specifice constituirii unui drept de superficie( care rezolvă ipoteza in care terenul respectiv construcțiile aflate pe acesta au proprietari diferiți) si nu unui drept de servitute. De altfel, potrivit expertizei, unul dintre corpurile de construcție (notat cu C2 este limitrof căii publice (DJ 114).
Reclamanta a învestit instanța cu o cerere pentru constituirea dreptului de servitute, pentru care, așa cum corect susține apelantul, nu sunt întrunite condițiile legale.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pentru următoarele motive:
Soluția Tribunalului Iași este în mod evident nelegală.
de la care a pornit instanța de apel a fost corectă,în sensul respingerii criticii privind lipsa calității procesuale active a recurentei-reclamante.
În egală măsură, Tribunalul Iașia reținut împrejurarea că pârâtul-apelant este proprietarul întregii suprafețe de teren de 515. aferentă acestui imobil, dovadă în acest sens stând atât.titlul de proprietate, cât și sentința civilă nr. 221/2006 a Judecătoriei Hârlău, pusă în executare prin procesul-verbal încheiat de executorul judecătoresc la data de 04.07.2008.
Deși respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei-recurente, cu motivarea că nu i se poate refuza reclamantei accesul la judecată pentru determinarea existenței unui drept de care depinde însăși posibilitatea exploatării și folosinței casei în care locuiește, totuși reține în continuarea motivării că datele deduse judecății realizează conținutul unui drept de superficie, iar nu al unei cereri de instituire a servituții de trecere pentru care nu sunt îndeplinite condițiile legale ale art. 616 Cod civil.
Soluția este greșită, iar motivarea contradicție, în condițiile în care s-a făcut dovada că recurenta-reclamantă are consolidat un drept de proprietate cu privire la imobilul-casă de locuit și anexele gospodărești.
Este evident că imobilele au caracterul de "loc înfundat" în înțelesul legii, iar accesul la drumul public nu este posibil decât în condițiile afectării fondului aservit (terenul intimatului).
Din acest punct de vedere dispozițiile art. 616 Cod civil sunt pe deplin aplicabile.
În esență, menținerea soluției tribunalului nu face decât să consacre o situație prejudiciabilă pentru reclamantă, care se vede pusă efectiv în situația de a nu putea folosi imobilul, fie și până la momentul ieșirii din indiviziune, motivat de lipsa oricărei posibilități de ieșire la drumul public.
Recursul este nefondat.
Instanța de apel a stabilit corect situația de fapt și a aplicat în mod judicios dispozițiile legale incidente.
Astfel, potrivit art. 616 Cod civil, temeiul de drept al acțiunii, proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nicio ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu condiția de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona.
Din interpretarea dispozițiilor legale sus-citate rezultă că cel care solicită constituirea unui drept de servitute trebuie să dovedească că imobilul său are natura de loc înfundat și că nu are nicio ieșire la calea publică și că o astfel de trecere nu se poate face decât pe locul vecinului său.
Or, în speță nu s-a dovedit calitatea de "loc înfundat" al proprietății reclamantei și nici imposibilitatea accesului la calea publică.
Soluția adoptată de instanța de fond a avut ca argument o folosință comună a casei și anexelor acesteia de către reclamanta-recurentă, ceea ce nu echivalează cu ipoteza din art. 616 Cod civil.
Or, această situație de fapt nu poate face aplicarea dispozițiilor art. 616 Cod civil.
Așa fiind, soluția tribunalului fiind corectă, criticile formulate sunt nefondate, iar recursul va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de împotriva deciziei civile nr. 644 din 5 octombrie 2009 Tribunalului Iași, pe care o menține.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 22.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - --- - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:,
02.02.2010
2 ex.
Președinte:Georgeta BuligaJudecători:Georgeta Buliga, Valeria Cormanencu Stanciu, Elena
