Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 286/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 286/R/2010
Ședința publică din 5 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Anca Adriana Pop
JUDECĂTORI: Anca Adriana Pop, Carmen Maria Conț
- -
GREFIER: -
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâții, și, împotriva deciziei civile nr. 174/A din 25 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, privind și pe reclamanții intimați și, având ca obiect servitute.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 29 ianuarie 2010, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.2305 din data de 17 septembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Vișeu d Sus în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâții, și s-a constituit un drept de servitute de trecere, pe tot timpul anului, cu piciorul sau cu atelajele, în favoarea terenului proprietatea reclamanților, situat în localitatea, la locul numit "- -", înscris în CF nr. 10304/N, nr. cadastral 9978, în suprafață de 1182 mp și în sarcina terenului proprietatea extratabulară a pârâților, în lungime de 24,5 și lățime de 3, pe amplasamentul definit de punctele M-N-2-3-O-P, conform variantei I din raportul de expertiză întocmit de ing. și schița anexă nr. 2, ce face parte integrantă din hotărâre.
Au fost obligați reclamanții să plătească pârâților suma de 165,375 Euro sau echivalentul în lei, anual, cu titlu de despăgubiri civile.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților suma de 1400 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
În considerentele sentinței s-a reținut că reclamanții și sunt proprietarii tabulari ai terenului situat în intravilanul orașului, la locul numit "- -", înscris în CF nr. 1034/N, nr. cadastral 9978, în suprafață de 1182 mp. dobândit prin cumpărare.
Terenul are caracter de loc înfundat, neavând acces la drumul public.
Pârâții, și dețin în proprietate un teren de natură curți, construcții și arabil, învecinat nemijlocit cu cel al reclamanților și cu str. - -.
Potrivit concluziilor lucrării de expertiză efectuate în cauză, cea mai bună variantă de acces este cea indicată de reclamanți și pe care au folosit-o temporar cu acordul pârâților, respectiv varianta I, în lungime de 24,5 ml și lățime de 3 ml, aflată la limita proprietății pârâților, care nu afectează folosința terenului și a construcțiilor.
Varianta a doua identificată de expert trece peste terenul unor terțe persoane și prezintă multiple inconveniente, trecând printre construcții la o distanță de 0,5 și prin curtea proprietarilor, motiv pentru care instanța nu a pus în discuția reclamanților chemarea în judecată și a altor persoane.
Prin decizia civilă nr. 174/A/25.06.2009 a Tribunalul Maramureșa fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâții, și, împotriva sentinței civile nr. 2305 din data de 17 septembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Vișeu d Sus în dosarul nr-.
S-a respins cererea intimaților și, privind obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această decizie tribunalul reținut următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 616 Cod civil, proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nicio ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona.
Pentru constituirea dreptului de servitute, cele două fonduri trebuie să aparțină unor proprietari diferiți.
Chiar dacă pârâții nu și-au intabulat dreptul asupra terenului-fond aservit în cartea funciară, proprietatea acestora nu a fost contestată, aceștia recunoscând că au calitatea de proprietari atât în fața primei instanțe cât și în cuprinsul motivelor de apel.
Lucrările de expertiză efectuate în cauză au concluzionat că terenul înscris în CF nr. 10304/N, nr. cadastral 9978, în suprafață de 1182 mp, are caracter de loc înfundat, neavând ieșire la calea publică.
În mod corect a reținut judecătoria, conform dispozițiilor art. 617 Cod procedură civilă, că cea mai scurtă și mai puțin împovărătoare pentru terenul - fond aservit este calea de trecere evidențiată în varianta din lucrarea de expertiză efectuată de d-l expert, cu o lungime de 24,5 și o lățime de 3, între punctele M-N-2-3-O-P din anexa grafică nr. 2.
Varianta a doua propusă de expertiza efectuată în fața primei instanțe este mult mai lungă, de 67,3, trece peste proprietatea altor persoane care nu au fost chemate în judecată, fărâmițează proprietățile vecine și trece la o distanță de 0,5 de colțul construcțiilor existente pe teren.
Concluziile primei expertize realizate în apel confirmă cele reținute în fața primei instanțe.
Servitutea de trecere stabilită de judecătorie reface situația existentă în anul 1985 din punctul de vedere al accesului la terenul proprietatea intimaților.
Drumul evidențiat pe cadastrală depusă la dosar nu se mai regăsește în teren.
Din punct de vedere tehnic nu se poate realiza accesul spre strada - decât cu piciorul.
Variantele de trecere propuse în cuprinsul celei de-a doua lucrări de expertiză efectuate în apel sunt toate mai lungi și prezintă și alte inconveniente.
Calea de acces cu care apelanții ar fi de acord nu poate fi folosită decât ca și traseu de picior și cu dificultate, dată fiind diferența de nivel, care nu ar permite accesul nici măcar cu căruța, iar amenajarea ar presupune cheltuieli mari.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termen legal pârâții, și, solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, în baza art. 312 alin. 1,2,3, art. 304 pct. 9 Cod proc.civ.
În motivarea recursului pârâții au invocat faptul că instanțele nu au avut în vedere și interesul pârâtei la stabilirea servituții.
Instanțele nu au luat în considerare varianta de servitute propusă de pârâtă pe la marginea parcelei ei, variantă care nu îi fărâmițează proprietatea.
În raportul de expertiză întocmit de expertul pârâta a propus varianta de servitute pe traseul I-C-J care chiar dacă presupune unele investiții și costuri pentru reclamant, este preferabilă întrucât ocrotește și dreptul de proprietate al pârâtei, care este garantat.
Hotărârile s-au pronunțat cu nerespectarea disp. art. 617, 618.civil, reglementări destinate să diminueze paguba provocată fondului aservit.
Un alt motiv de recurs vizează faptul că reclamanții nu au chemat în judecată proprietarii tabulari, iar pârâții nu au această calitate. Actul de vânzare-cumpărare din 9 decembrie 1933 nu a fost validat în instanță, succesiunea după defunctul cumpărător nu s-a dezbătut și nu s-a operat în CF, astfel încât nu se știe dacă acest contract poate fi validat și nici care ar fi modalitatea de partajare în cadrul procedurii succesorale.
După înstrăinarea în favoarea antecesorilor reclamanților a porțiunii de teren deținute în prezent de către reclamanți, accesul s-a realizat de pe str. -, fapt recunoscut chiar de reclamanți.
Prin întâmpinarea formulată ( 8), intimații au solicitat respingerea recursului și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
Temeiul de drept invocat în susținerea recursului art. 304 pct. 9 Cod proc.civ. nu atrage casarea hotărârii, ci modificarea acesteia.
În ce privește varianta indicată de recurenți pe traseul I-C- intimații au arătat că așa cum s-a arătat în raportul de expertiză efectuat în cauză, acesta nu poate fi folosit decât ca și traseu de picior, cu dificultate, iar amenajarea terenului pe de o parte ar implica cheltuieli mari, iar pe de altă parte, ar prezenta riscul de surpare pe o anumită porțiune.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
În ce privește primul motiv de recurs vizând ignorarea de către instanțele de fond a variantei propuse de pârâtă pe traseul I-C- cu consecința pronunțării unor hotărâri cu încălcarea disp. art. 617-618 Cod proc.civ. acesta nu este fondat.
Este adevărat că pârâta a propus această variantă de partaj, însă expertul care a întocmit raportul de expertiză în cursul soluționării apelului a arătat că traseul propus de pârâtă nu poate fi folosit decât pentru trecerea cu piciorul și chiar și așa cu dificultate.
Între punctele I și J există o diferență de nivel între 5 și 6 pe o distanță orizontală scurtă, ceea ce generează o mare, modelarea terenului pe lângă faptul că ar implica niște costuri mari ar afecta și un teren învecinat, aparținând unei terțe persoane care nu este parte în proces, existând pericolul surpării acelui teren.
La cele concluzionate de expert pârâții nu au formulat obiecțiuni, ci doar au solicitat acordarea a două termene succesive în vederea încheierii unei tranzacții, care însă nu s-a finalizat.
Întrucât potrivit concluziilor expertului varianta propusă de pârâți nu este rezonabilă din perspectiva prevederilor art. 617.civil, întrucât nu constituie calea cea mai scurtă, presupune costuri mari pentru proprietarul fondului dominant - care nici el nu poate fi împovărat, caracterul de loc înfundat al proprietății sale nefiindu-i imputabil - și totodată prezintă și riscuri - surparea unei porțiuni de teren învecinate, proprietatea unei terțe persoane.
În ce privește motivul de recurs vizând împrejurarea că nu au fost chemați în judecată proprietarii tabulari, acesta va fi înlăturat pentru următoarele considerente:
Chiar dacă regiunea în care sunt amplasate terenurile proprietatea reclamanților și pârâților este situată în cea supusă regimului de publicitate imobiliară, iar pârâții sunt proprietari extratabulari, acest aspect nu atrage inadmisibilitatea stabilirii dreptului de servitute.
Într-adevăr, în regim de carte funciară regula este aceea că la stabilirea unui drept real, cadrul procesual este constituit din proprietarii tabulari ai fondurilor asupra cărora urmează să se constituie respectivul drept real.
În speță însă terenurile sunt amplasate în localitatea, regiune în care este de notorietate că evidența cadastrală nu este actualizată. Din ansamblul probelor administrate în fața instanțelor de fond - două rapoarte de expertize, interogatoriile părților, probe testimoniale - a reieșit că terenurile aparținând reclamanților și pârâților sunt învecinate și faptul că cel aflat în proprietatea reclamanților este loc înfundat.
Față de această stare de fapt raportată și la specificul locului, stabilirea faptică a dreptului de servitute pentru a asigura accesul la calea publică a proprietarilor fondului înfundat nu constituie un demers inadmisibil.
În cadrul aceluiași motiv de recurs pârâții au făcut referire la actul de vânzare-cumpărare din 9.12.1933, care nu a fost validat.
În cursul soluționării recursului, instanța din oficiu dispus acvirarea dosarului civil nr. 1466/1987 al Judecătoriei Vișeul de, în care prin sentința civilă nr. 1190/24.07.1989 s-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra masei succesorale rămasă după defuncții și. În urma sistării indiviziunii pârâtei - care la termenul de judecată din 29.01.2010 a arătat că este una și aceeași persoană cu numita din sentința civilă nr. 1190/1989 - i s-au atribuit două terenuri, precum și casa din. Unul dintre terenuri, respectiv cel amplasat pe "- -" în suprafață de 1575 mp constituind curtea și grădina casei atribuite aceleiași, precum și fânață, este tocmai terenul asupra căruia se solicită instituirea dreptului de servitute, aspect ce rezultă din identificarea terenului făcută prin ambele lucrări de specialitate în fața instanței de fond.
În fine, motivul vizând faptul că până în prezent reclamanții au folosit calea de acces de pe str. -, potrivit propriei lor recunoașteri, nici acest motiv nu este fondat.
Dimpotrivă, la întrebarea nr. 1 din interogatoriul luat reclamanților în fața instanței de apel ( 76), reclamanții au arătat că nu este adevărat că accesul spre drumul public se făcea dinspre str. -, în zona respectivă existând doar o care asigura accesul pietonal.
Acest traseu a fost evidențiat și în raportul de expertiză efectuat în apel, traseul nr. 2 prin punctele D-E-F, expertul arătând că această cale de acces trece pe proprietatea vecinului T, are o lungime de 65 - 66 (față de 34 cât are calea de acces peste proprietatea pârâților ) și constituie practic o.
Instanțele au arătat motivul pentru care nu au optat pentru această variantă, opțiunea fiind în concordanță cu disp. art. 617.civil, care recomandă la instituirea dreptului de servitute trecerea cea mai scurtă, omiterea acestei variante fiind corectă și argumentată.
Pentru toate aceste considerente, neverificându-se nici unul din motivele de recurs invocate, în baza art. 312 alin. 1 Cod proc.civ. recursul va fi respins ca nefondat.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod proc.civ. recurenții vor fi obligați să le plătească intimaților și suma de 1600 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat 1300 lei ( 28) și cheltuieli de transport la două termene de judecată 300 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții, și împotriva deciziei civile nr. 174/A din 25.06.2009 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă recurenții să le plătească intimaților și suma de 1600 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 05.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red. MV dact. GC
7 ex/16.02.2010
Jud.apel: M,
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
Către
JUDECĂTORIA VIȘEU D E,
jud.
Întrucât prin Decizia civilă nr. 286/R/05.02.2010 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr- a fost soluționat recursul declarat de pârâții, și, împotriva deciziei civile nr. 174/A din 25 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, privind și pe reclamanții intimați și, având ca obiect servitute.
Vă restituim alăturat dosarul nr. 1466/1987 al Judecătoriei Vișeu d e, privind pe reclamanta în contradictoriu cu pârâții și alții, având ca obiect masă succesorală, împreună cu următoarele dosare componente: dosarul nr. 495/1993 al Curții de Apel Cluj ce conține 29 file, dosarul nr. 1236/1989 al Tribunalului Județean M, ce conține 253 file, dosarul nr. 2671/1978 al Judecătoriei Vișeu d e, ce conține 13 file, dosarul nr. 247/1979 al Tribunalului Județean M, ce conține 14 file, dosarul nr. 169/1977 al Tribunalului Județean M, ce conține 46 file, dosarul nr. 2429/1979 al Judecătoriei Vișeu d e, ce conține 45 file, dosarul nr. 297/1980 al Tribunalului Județean M, ce conține 38 file, dosarul nr. 1364/1979 al Judecătoriei Vișeu d e, ce conține 41 file, dosarul nr. 1158/1975 al Judecătoriei Vișeu d e, ce conține 41 file și dosarul nr. 2251/1980 al Judecătoriei Vișeu d e, ce conține 29 file.
PREȘEDINTE GREFIER
--- - -
C-N, la 17.02.2010
Președinte:Anca Adriana PopJudecători:Anca Adriana Pop, Carmen Maria Conț
